Diaconul Andrei Kuraev pune cîteva întrebări esențiale despre Ortodoxie și despre confuziile rostite la Chișinău cu ocazia prăznuirii a „200 de ani de la întemeierea Bisericii ortodoxe din Moldova”, ceea ce un comentator rus a numit „preafericita improvizație”. Diaconul oferă un document interesant emis de Departamentul de Relații Externe al Patriarhiei (ОВЦС) care contrazice afirmațiile de acum ale Patriarhului, tocmai într-un moment cînd Preafericitul Kiril se afla în capul numitului Departament. Merită citit.
O chestiune ecleziologică
Экклезиологический вопрос
Chestiunea e următoarea: ce înseamnă să “întemeiezi Biserica”?
În cadrul triumfului de la Chișinău Patriarhul Kiril a declarant:
“Noi comemorăm 200 de ani de la întemeierea eparhiei de Chișinău, care a fost transformată în actuala mitropolie a Moldovei. Noi comemorăm 200 de ani a Bisericii Ordodoxe din Moldova și, desigur, pomenim numele reputatului întemeietor al acestei biserici – Preasfințitul mitropolit Gavriil Bănulescu-Bodoni, care prin nevoința vieții sale a pecetluit credincioșia sa fa’ă de Domnul și biserică. Noi toți sîntem astăzi aici urmașii lui, noi toți sîntem adunați astăzi aici doar datorită faptului că acum 200 de ani el a întemeiat Biserica Ortodoxă din Moldova”… /8 septembrie 2013, cuvîntul Patriarhului Moscovei și a toată Rusia Kiril, rostit la liturghia din fața soborului cathedral cu hramul Nașterea Domnului din Chișinău).
Oare poate cineva să întemeieze Biserica ortodoxă pentru o țară întreagă (un popor) și să nu fie alăturat cetei sfinților întocmai cu apostolii? Dacă anume mitropolitul Gavriile este întemeietorul Bisericii Ortodoxe din Moldova, atunci, temelia pusă de el s-a dovedit a fi cu mult mai rodnică decît truda sfîntului Nicolae al Japoniei, cel intocmai cu apostolii. Atunci de ce el nu este alăturat cetei apostolești?
De altfel, 5 ani în urmă experții Departamentului pentru Relații Externe al Patriarhiei scriau un răspuns ceva mai complicat:
“În secolul XIV spațiul pruto-nistrean a devenit parte a voievodatului Moldovei. Către acest timp, moldovenii aveau deja o Biserică a lor. Primii episcopi ai Bisericii Moldovei – Iosif și Meletie – au fost hirotoniți în anul 1371 și, respectiv, în 1376 (conform altor date, ceva mai tîrziu) la rugămintea voievodului Lațco de către mitropolitul Antonie de Galici. În 1387, cu binecuvîntarea mitropolitului Antonie, succesorul lui Lațco, domnitorul Petru I Mușatin l-a numit pe episcopul Iosif întîistătător al Bisericii Moldovei. În anul 1401 Patriarhia Constantinopolului l-a recunoscut pe Iosif ca mitropolit al Moldovei, iar Mitropolia Moldovei a intrat benevol în componența patriarhiei Constantinopolului cu statut de autonomie.
Declarația Serviciului de comunicare a Departamentului pentru Relații Externe al Patriarhiei Moscovei despre argumentele reprezentanților Bisericii Ortodoxe Române, ce justifică hotărîrea cu privire la înființarea eparhiilor ”Mitropoliei Basarabiei” (25.03.2008)
http://www.mospat.ru/archive/40264/
Este clar că atunci, în veacul XIV, era vorba despre Moldova mare, cu centrul la Iași. Aceasta cuprindea, însă, și Basarabia de astăzi.
Într-un cuvînd, e dificilă situația cu acest mitropolit Gavriil. Este un ziditor sau un distrugător? Poate fi un om, care a tăiat o parte dintr-o eparhie deja existentă, să fie condsiderat întemeietor al unei noi Biserici? Vă amintesc, că astăzi poziția Bisericii noastre este de a aminti pe orice cale că strămutarea granițelor de stat nu poate servi drept argument pentru schimbarea jurisdicției eclesiale.
Заявление Службы коммуникации Отдела внешних церковных связей Московского Патриархата об…
http://www.mospat.ru
Apreciază:
Apreciere Încarc...