Despre lucrurile importante și neimportante

Mai 19, 2014

copil nord

Uneori am impresia că nimic important nu se mai întîmplă în lume. În sensul că nimic din ceea ce se declară a fi important nu mă atinge. Oamenii își comunică de regulă lucruri neimportante și care îi caracterizează prea puțin sau deloc. Oamenii își comunică știri, pentru că știrile sînt considerate importante.

Pentru ca ceva să fie important este nevoie ca cineva să considere important acel lucru.

Cum arată un lucru important? Nicicum. Pentru cineva e important că plouă, pentru altcineva – că nu plouă. Pentru cineva e important că se căsătorește, pentru altcineva – că se desparte. Dar ce este cu adevărat important și ce face ca ceva să fie important?

Cred că ceea ce face ca un lucru să fie important este bucuria. Dacă ceva îți aduce bucurie – este important.

Cînd sufletul este apăsat sau amărît, nimic nu i se mai pare important. Dar bucuria poate atribui importanță și lucrurilor celor mai mărunte.

Am văzut oameni care se bucură de bomboane, de o pereche de pantaloni, de o călătorie, de o bătaie în ușă. Pentru că, într-adevăr, ce poate fi mai important decît o bătaie în ușă, decît o pereche de pantaloni sau decît niște bomboane? Poate doar un cuțitaș, un pix, o portocală, un zîmbet, o pasăre care se izbește în geam…

Păziți-vă bucuria – e ceea ce face viața importantă.


Și ție ți-i ciudă că n-ai fost în avion?

Aprilie 29, 2014

leanca avion

Ai o stare negativă? Ți-i ciudă că nu ai fost și tu în ”avionul fără vize”, să te fotografiezi cu Leancă, cu Băsescu, cu Monica Macovei? Poate cu Filat sau cu Lupu? Poate ții cu rușii, vrei în uniunea vamală și nu spui pe față? Anti-românule!

În loc să te mîndrești! În loc să fii pozitiv! În loc să privești în viitor!

Asta era ieri. Azi viitorul s-a-mplinit, ne-a căzut în cap ca o valiză de călătorie. O zi normală la granița cu UE, traficul chiar mai mic decît în anul trecut în aceeași perioadă: 600 persoane în primele 12 ore de la liberalizarea vizelor. Informația e oficială și a fost făcută de ofițerul de presă al Direcției Poliție de Frontieră, Daniela Mânzatu.

Ideea cu avionul s-a dovedit a fi una proastă: pozele postate pe FB de tinerii ce s-au fotografiat cu Leancă nu adună nici jumătate din like-urile postărilor care critică excursia la Athena pe banii statului, fără vreun scop inteligibil. Era mai ieftin și de mai mare efect să fi încărcat 100 de țărani în trei autocare și să-i fi dus la Iași să vadă Trei Ierarhi și Palatul – ar fi fost și o milostenie din partea Guvernării.

Oare cît timp trebuie să treacă pentru a înțelege că tinerii nu vă iubesc, că nu e destul să faci o excursie, o fotografie, o știre la gazetă? A trecut vremea Artekului, a ”putiovcilor” la Sergheevka, a cutiilor cu seliodka date pe sub tarabă înainte de anul nou pe care Partidul le oferea pentru stimularea invidiei și a concurenței socialiste!  Da, Domnule Leancă, școala de diplomație sovietică trebuie uitată și învățată una nouă, una pe înțelesul noii generații.

Acum tinerii stau cu ochiul pe voi, tehnologia le permite să vă monitorizeze, să polemizeze cu consilierii voștri de imagine, să afle tot, dar absolut tot despre voi! E prea strașnic? Prea mult negativism? Normal, dacă mi-i ciudă ca n-am fost în avion…

PS: Am indentificat și eu doi prieteni în avion (poate o fi fost mai mulți), fără supărare 🙂


ATENȚIE: Face Book-ul ucide blogurile!

Februarie 22, 2012

Cartea e mai bună decît blogul. Blogul e mai bun decît Fb-kul. Asta am înțeles după un experiment simplu.

Rețelele de socializare sînt făcute pentru a reduce calitatea mesajului. Limitarea lungimii unui discurs este un efort al presei de tip nou, construită din sloganuri. Totuși presa tipărită nu a ajuns la performanțele internetului, cînd cititorului i-a fost oferită posibilitatea de a comenta ceea ce citește. Participarea la discutarea textului creează iluzia co-autorului. Cititorul are impresia că influențează/modifică mesajul textului prin comentariul său. Ceea ce îi gîdilă orgoliul.

Totuși beția comentariilor a creat un cititor isteric, incapabil de analiză și contemplare. El citește pentru a comenta, pentru a-și hrăni propriul orgoliu. Iar scriitorul își tocmește de multe ori textul cu scopul expres de a stîrni comentarii, pentru că asta face rating, iar ratingul aduce bani sau slavă.

Tabăra comentatorilor a evoluat în tabăra celor care se numesc cu emfază blogheri. Blogherii sînt, de cele mai multe ori, cititori ratați. Ei sînt mai grabnici la a grăi, decît la ascultare/citire (ca să ne amintim de îndemnul Apostolului Iacov). Apăruți peste noapte, ei riscă să dispară odată cu apariția balaurului numit Face Book. Acest balaur cu milioane de capete înghite zilnic blogheri pentru a-i transforma în feisbukiști.

Nu e departe vremea cînd tot ce va fi de găsit pe internet vor fi poze cu căței, pisici și părți ale corpului uman. Butoanele de pe care își scriu oamenii mesajele sînt tot mai mici și mai greu de folosit, odată cu mutarea internetului în telefoane. Totul e din ce în ce mai mic și solicită din ce în ce mai puțină minte. Ne întoarcem la peșteră, cînd oamenii nu știuau să scrie și desenau casa, barza, taurul, omul. Acum e ceva mai evoluat, avem butoane cu „eikon”-uri care înlocuiesc rapid cuvîntul. Trăim într-o mare peșteră digitală. Mă gîndesc cît a mai rămas pînă cînd lumea va uita să vorbească?


Închideți Uniunea Jurnaliștilor!

Februarie 2, 2012

Notă: Imaginea lipsește deoarece a fost ștearsă de WP, probabil la cerere (reprezenta o paradă gay).

Cînd mi se lehămisise cu totul de legea antidiscriminarea și matroșii ei, dau din întîmplare de dialogul doamnei Maria Bulat Saharneanu cu o activistă pusă în slujba celei mai mici minorități din Moldova, mică dar rea.

Am ajuns să o trăiesc și pe asta: să ascult la Vocea Basarabiei, un radio care și-a făcut față printr-o asiduă campanie de ridicare a unei cruci numite a neamului românesc, ditirambi aduși mizeriei umane și ocări aduse preoțimii, într-un stil vrednic doar de cei care umblă cu țuruiece prin fața ambasadelor.

Am auzit iarăși un interviu de suflet ziditor, în care gazda arunca mingi la fileul respondentei: oare ce să facem ca poporul să înțeleagă necesitatea votării acestei legi? Mi se pare că poporul pur și simplu nu înțelege despre ce este vorba… Și tot așa, de parcă întrebările au fost suflate de la Natalia Morari, o tînără speranță a jurnalismului autohton care se irosește în inumana strădanie de a-i învăța pe moldoveni ce înseamnă, totuși, homosexualitatea…

Apoi vorbă în dodii despre aceea că nimeni nu a citit de fapt proiectul de lege și de aceea îl critică.

Era mai simplu, în acea emisiune fără capăt să se citească cele două pagini pe care încape întreg proiectul de lege privind antidiscriminarea, a cărui hibă nu e doar sintagma ”orientare sexuală” cu care brava avocată jonglează în numele drepturilor omului (deși orientarea sexuală nu se conține printre ele), ci mai ales dreptul de a propune proiecte de manuale în școli. În condițiile în care un manual propus de minoritatea sexuală ar fi respins pe motive profesionale, se va invoca discriminarea, căci pînă acum în țara noastră nu s-au mai pomenit manuale născocite de minorități, știind că învățămîntul obștesc se adresează majorității.

Gazda a simțit deasemenea nevoia să infirme zvonurile răspîndite de preoți (și de unii politicieni) precum că pentru promovarea acestei legi sucite se plătesc bani. Și nu era cea mai mare pierdere dacă se vindea doar legea, dar așa s-a vîndut și codul deontologic jurnalistic și cetățenesc. Avînd în vedere că Vocea Basarabiei e condusă de Domnul Valeriu Saharneanu, care este și președintele Uniunii Jurnaliștilor, nu îmi rămîne decît să ofetez: Închideți Uniunea Jurnaliștilor…


Mai deștepți sau mai proști?

Septembrie 2, 2011

La început de an şcolar, la 20 de ani de independenţă, mă întreb dacă suntem mai deştepţi sau mai proşti, cu scurgerea timpului. Nu este o întrebare retorică. Este o frământare metafizică şi pseudoştiinţifică a umanităţii. A evoluat lumea sau nu? Citește în continuare »


Zeul Progres şi jertfele sale

August 26, 2011

Cuvântul Progres, pentru o mare parte a populaţiei planetei, desemnează un soi de Zeu, care creşte de la o zi la alta, hrănit cu creier şi energie umană. Spre deosebire de Dumnezeul Dumnezeu, Progresul stă la cheremul omului, creşte sau stagnează, se lăţeşte şi se tăvăleşte peste ţări şi popoare, iar de la această tăvăleală viaţa în jur prosperă, capacitatea de muncă creşte, locurile de muncă tot, femeile se bagă în politică, homosexualii ies liber la paradă, demnitarii nu iau mită, preoţii nu au burtă. Totul mulţumită Progresului… Citește în continuare »


Despre libertatea de expresie şi condiţia de Om

August 21, 2011

Cuvântul nu poate fi judecat decât în legătură cu omul. Dacă omul este măsura tuturor lucrurilor, aşa cum ziceau anticii, cu atât mai mult el trebuie să fie măsura propriilor vorbe. Citește în continuare »


%d blogeri au apreciat asta: