Poliţia globală a gândirii decretează pasaje ale Noului Testament ca „anti-semitism clasic”

Iunie 30, 2008

Preluare de pe Altermedia

„Biroul pentru Anti-semitism Global” al Departamentului de Stat susţine că afirmaţia din Noul Testament, prin care iudeii l-au lăsat pe Hristos să fie crucificat, constituie „anti-semitism clasic” – o formă istorică a urii. Cazul unui preot polonez, care a afirmat că iudeii l-au omorât pe Hristos, a fost inclus ca un „incident anti-semit” Citește în continuare »


Scrisoarea (de Anton Cehov)

Iunie 30, 2008

Traducere din ruseşte de Savatie Baştovoi
Din volumul Anton Cehov „Povestiri ortodoxe”
apărut la Editura Cathisma

Părintele protopop Feodor Orlov, un bărbat frumos şi bine hrănit, cam de cincizeci de ani, ca întotdeauna impozant şi sever, cu obişnuita expresie de demnitate care nu-i dispărea niciodată de pe faţă, însă peste măsură de obosit, umbla din colţ în colţ prin mica sa cameră de oaspeţi şi se gîndea cu încordare la un singur lucru: cînd, în sfîrşit, va pleca oaspetele său? Acest gînd îl apăsa şi nu-l slăbea nici pentru o clipă. Oaspetele, părintele Anastasie, preot în unul din satele din suburbie, venit la el de vreo trei ore pentru problema sa, foarte neplăcută şi plictisitoare, întrecuse măsura şi acum, sprijinindu-şi cotul pe cartea groasă de conturi, stătea în colţ la măsuţa rotundă şi se pare că nu se gîndea să plece, deşi de acum era ora nouă seara Citește în continuare »


Delicata spalare de creier pentru prescolari

Iunie 28, 2008

Tradus si adaptat de Nicusor Gliga dupa Stern

Scolile din Anglia pun in aplicare un proiect pilot in domeniul tolerantei: politicienii si-au dat seama ca, pe cat se pare, copii nu sug o data cu laptele matern si gandirea liberala.

In viitor, planul de invatamant Citește în continuare »


A fi sau a nu fi

Iunie 28, 2008

„Intre Freud si Hristos (editie revizuita)”

Odată cineva m-a invitat să văd un film despre avort. Filmul urma să fie arătat într-o şcoală oarecare. Scopul acestui film era acela de a trezi repulsia faţă de avort, cu alte cuvinte de a opri pe cei care ar fi tentaţi vreodată să facă un avort. Eu nu m-am dus la acest film. Pentru că eu nu aş putea privi un astfel de film.

Mulţi ani în urmă stăteam la o bere cu cineva care tocmai îşi dusese iubita să facă un avort. Eram băieţi de liceu şi lucrul acesta făcea parte din viaţa liceenilor. Mărturisirea acestui om nu avea nimic din teribilitatea şi mostruozitatea unei operaţii chirurgicale filmate. Ceea ce îi rămăsese lui în minte era mâna asudată a iubitei sale de 40 de kilograme pe care el o ducea adormită şi palidă pe străduţa întortocheată din spatele spitalului. Mâna aceea subţire şi neputincioasă semăna pentru el cu o funie legată de gâtul unui animal dus la tăiere. Şi asta n-ar fi fost atât de dureros şi atât de marcant, dacă această mână nu ar fi fost mâna celei pe care el o iubea mai mult decât orice pe lume.

Vremea a trecut şi astăzi nu mai ştiu unde este tânărul acela, iar fata poate că nu şi mai aminteşte decât arareori de această întâmplare din adolescenţă.

Astăzi în orişice oraş te izbeşti de panourile care îţi oferă servicii de obstetrică. În spatele acestor panouri, în hol, sunt întotdeauna câteva femei singure, altele însoţite de partenerul lor, aşteptându şi rândul la operaţie sau amorţite şi palide, aşteptând să-şi revină după anestezic. Fiecare dintre ele are povestea ei, poveste despre care toată lumea încearcă să uite, pentru a nu-şi mai aminti de ea niciodată.

Este curios cum într-o societate în care cultul dragostei şi al tinereţei dezlănţuite se impune cu atâta putere, s-a creat, pe de altă parte, o adevărată fobie în faţa naşterii, care este o urmare firească şi inevitabilă a dragostei. Atunci când o tânără află că a rămas însărcinată ea începe să aibă comportamentul unui om cuprins de cancer. Oameni care sacrifică câte 25-30 de ani din viaţă pentru a bate coridoarele şcolilor, cu toată amărăciunea şi sărăcia pe care o presupune viaţa căminelor studenţeşti, aceeaşi oameni se îngrozesc dintr-odată în faţa gândului de a „sacrifica” doi ani pentru copilul lor care se naşte. Aceasta nu vorbeşte decât despre infantilitatea în care se adânceşte omenitatea de azi, când oameni de 30, 35 de ani umblă cu cursurile xeroxate sub braţ şi tremură de emoţie la gândul dacă vor reuşi sau nu să copieze la examen.

Am spus la început că nu am vrut să văd un film care îmi prezintă un avort pe viu. De multe decenii, Biserica, precum şi unele societăţi filantropice şi medicale încearcă să convingă lumea de faptul că avortul este un omor. Totuşi oamenii sunt prea puţin sensibili la acest lucru. Ei zic că vor să-şi trăiască tinereţea, să-şi trăiască dragostea. Am auzit de nenumărate ori tineri care spun că apariţia unui copil ar duce la încetarea dragostei dintre ei, că grijile le ar rutina viaţa. Tânărul care îşi dusese iubita la chiuretaj nici nu realizase că tocmai comisese un omor, pentru că nici nu ştia ce înseamnă un avort, dar înţelesese că făcuse un păcat împotriva dragostei, că o umilise şi o sacrificase ca pe un animal de carne pe cea pe care o iubea. El îşi dăduse seama că cea pe care el o atingea cu atâta sfială fusese dusă să fie desfăcută şi însângerată de mâinile unui chirurg impersonal şi rece.

Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că la Judecată oamenii nu vor fi întrebaţi de păcatele pe care le au făcut fiind biruiţi de fire: nici de beţie, nici de curvie, dar vor fi întrebaţi de ce nu au arătat dragoste. Şi prorocii au avut căderi – cum a fost David, care a violat, neputând rezista în faţa frumuseţii Virsaviei -, dar şi le au asumat. Nu a naşte un copil este păcat, ci a te folosi de o femeie pentru pofta ta. Dar poate că şi această plăcere devine păcat de moarte abia de atunci de când apare gândul de a opri zămislirea care o urmează. Apostolul Pavel spunea că femeia se mântuieşte prin naşterea de fii, dar astăzi credem că oricine îşi asumă să nască pe cel ce s-a zămislit în urma unei iubiri permise sau nepermise ar putea să se mântuiască de păcatul său. Oamenii avortează şi după aceea vin la biserică să-şi ia canon de ispăşire, neînţelegând că nu este un alt canon mai bun pentru păcatul trupesc decât acela pe care Însuşi Dumnezeu l-a rânduit, adică naşterea de fii, cu tot ce presupune ea.

Izvorul vieţii este Hristos. Nimic din ceea ce este nu s-a făcut fără El. Sfântul Macarie Egipteanul vorbea în omiliile sale despre nemăsurata iubire a lui Dumnezeu faţă de făptura Sa. Anume că Dumnezeu, în puritatea şi atotputernicia Sa plină de lumină, nu se îngreţoşează niciodată de om, că El trimite pe Duhul Său cel Sfânt chiar şi acolo unde doi desfrânaţi săvârşesc păcatul şi se atinge de trupurile lor pentru a da naştere unei noi vieţi. Nimeni nu poate zămisli fără Duhul Sfânt. De ce unii oameni drepţi nu pot avea copii şi de ce păcătoşii zămislesc şi avortează? Nu ştim. Ştim numai că oricine se naşte pe lume se naşte de la Dumnezeu şi pentru Dumnezeu. Oricine s-a opus lui Dumnezeu şi şi a omorât copiii pentru a şi face o viaţă mai lipsită de griji a ajuns mai devreme sau mai târziu să-şi ruineze viaţa. Acestea sunt familiile care divorţează, în care mor copiii în accidente sau înecaţi, aceştia sunt bătrânii pe care nu-i mai cercetează propriii copii.

Lumea este fiecare om care trăieşte şi ea capătă sens doar în faţa omului care o contemplă şi o împlineşte prin sine însuşi. Privit în adâncime, privit cu dragoste, nu este nici un om care n-ar fi trebuit să se nască. Şi când zic asta mă gândesc în primul rând la mine şi la tine. Şi cine oare a hotărât pentru noi dacă a trebuit să fim sau să nu fim în această lume? Încă de când eram copil mă surprindeam de multe ori că cercetez oameni necunoscuţi, încercând să-i ghicesc cine sunt şi mai ales ce simt ei în inimile lor. Mă gândeam cum ar fi fost dacă ei nu ar fi fost pe lume, ce ar fi putut fi în locul acelei clipe în care eu i-am privit şi m-am gândit la ei? Până acum rămân la convingerea că fiecare om simte ceva profund în inima sa şi ceea ce simte este, pentru el, cel mai important lucru, este ceea ce dă sens vieţii lui.

Oricine iubeşte trebuie să iubească până la capăt şi să-şi asume tot ceea ce îi scoate înainte dragostea.

 


Un revizionist evreu pierde titularizarea in invatamant

Iunie 26, 2008

Preluare de pe Altermedia

Daca credeti ca „sistemul” ii trateaza dur pe revizionistii obisnuiti si pe alti „eretici”, intrebati-l pe profesorul Norman Finkelstein ce se intampla cand un evreu rupe randurile in chestiunea holocaustului. Conform cu Yahoo News, un profesor care a acuzat ca unii evrei folosesc mostenirea holocaustului pentru a primi plati compensatorii nu a primit titularizarea la Universitatea DePaul, dupa o disputa publica. Norman Finkelstein, ale carui lucrari au dus la o disputa indelungata cu un profesor de drept de la Harvard, s-a declarat dezamagit de decizia luata de conducerea facultatii, cu 4 voturi impotriva sa din 7.

„Imi pot refuza titularizarea, imi pot lua dreptul de a preda”, a spus Finkelstein, in varsta de 53 de ani, pentru Chicago Sun-Times. „Insa niciodata nu ma vor opri de la a spune ce cred.”

Cea mai recenta carte a lui Finkelstein, „Beyond Chutzpah: On the Misuse of Anti-Semitism and the Abuse of History”, este un atac la lucrarea lui Alan Dershowitz „The Case for Israel”. Finkelstein argumenteaza ca Israelul foloseste anti-semitismul ca arma pentru a inabusi criticile. Dershowitz, care a amenintat ca il va da in judecata pe editor pentru calomnie, i-a indemnat pe oficialii Universitatii Catolice DePaul din Chicago sa respinga cererea de titularizare a lui Finkelstein.

Dershowitz, profesor de drept la Universitatea Harvard, binecunoscut pentru sustinerea folosirii torturii asupra teroristilor, nu se arata pe deplin satisfacut de verdictul senatului Universitatii DePaul. „N-ar fi trebuit sa fie un caz atat de strans,” a precizat Dershowitz intr-un e-mail, cu referire la rezultatul votului. „Singurul merit academic al lui Finkelstein sunt atacurile ad hominem la inamicii ideologici. Singurul motiv pentru care decizia a fost pe muchie de cutit au fost persoane de stanga din afara care au dus o campanie politica in numele sau.”

Dezbaterea asupra titularizarii sale a starnit mania multora din mediile academice si religioase, iar pe internet au aparut bloguri si petitii atat in sprijinul cat si impotriva sa. Pe siteul sau, Finkelstein a postat o scrisoare explicand de ce senatul universitar a decis sa nu-i acorde titularizarea. In scrisoare oficialii il acuza pe Finkelstein de o opera „deliberat jignitoare”, de lipsa de implicare in activitatile profesionale si de tendinta de a intra in conflict public cu alti profesori.

Finkelstein preda teorie politica la Universitatea DePaul din 2001. Oficialii de la DePaul au mentionat ca contractul lui Finkelstein expira in iunie anul viitor, insa el „poate alege sa isi paraseasca postul imediat”.

Finkelstein si-a luat doctoratul la Universitatea Princeton in 1988. A publicat 5 carti, dintre care prima a fost cea mai controversata. In „Holocaust Industry”, acesta  pune sub semnul intrebarii mitul holocaustului si considera ca intreg holocaustul este de fapt o frauda, destinata sa creeze un nesfarsit flux de simpatie si sume reparatorii pentru evrei.


„Terminatorul” de valori

Iunie 24, 2008

Preluat de pe hristofor. wordpress.ro

“Mama si Tata” precum si “sot si sotie” au fost interzise in scolile californiene de guvernatorul Arnold Scwarzeneger care de asemenea a dat voie ca vestiarele fetelor sa fie impartite si de baieti si invers.

“Suntem socati si indignati de faptul ca senatorul a atacat direct valorile traditionale, familia”, spune Karen England, director executiv al Capitol Resource Institute. “Prin aceasta decizie, guvernatorul Scwarzeneger a dat de inteles parintilor ca valorile lor sunt irelevante. Multi parinti nu vor avea de ales si isi vor retrage copiii de la scoala, scoli care au devenit centre de indoctrinare sexuala”.

“Arnold a dat copiii pe mana celor ce-i vor initia in viata sexuala alternativa”, a spus Randy Thomasson, presedintele Campaniei pentru Copii si Familie. “Asta inseamna ca micutii de 5 ani vor fi molestati mintal in salile de clasa”. “Sa-i fie rusine lui Scwarzeneger ca a facut posibil ca scolile californiene sa se transforme in centre de indoctrinare homosexualo-bisexualo-transexuala”, a mai spus Randy.

Analistii avertizeaza ca aceasta decizie va avea un impact urias si asupra celorlalte scoli, dupa cum majoritatea manualelor sunt tiparite in California si probabil nu-si vor permite sa le cumpere din alte provincii. Decizia lui Arnold include si articolul SB777 care interzice orice manifestare publica ce ar putea aduce prejudicii homosexualilor. Nu exista un articol similar pentru studentii/elevii cu principii traditionale.

“SB777 va duce la o discriminare inversa, adica elevii cu valori traditionale vor fi agasati de minoritatile sexuale”, este de parere Meredith Turney, de la Capitol Resource Institute. “Parintii vor sa fie siguri ca prin participarea la cursuri, copii lor vor invata cititul, scrisul si aritmetica nu indoctrinarea sexuala privind moduri de viata sexuala alternative”, a mai spus Meredith.

Schwarzeneger a mai semnat si AB14 care interzice orice manifestare care nu respecta dreptul minoritatilor sexuale, sau care nu promoveaza mesajul lor. Mai mult, orice spital – de stat, sau apartinand unei institutii religioase – trebuie sa respecte aceste decizii anti-crestinesti. Daca, spre exepmlu, esti baiat dar te simti… fata si vrei sa-ti schimbi numele intr-unul de sex feminin, scoala este obligata sa te strige pe numele femeiesc, desi esti… baiat.


In Spania, negarea holocaustului nu se va mai pedepsi cu inchisoarea

Iunie 24, 2008

Preluare de pe Novopress.info

Curtea Constitutionala din Spania a decis sa elimine din Codul Penal pedepsele cu inchisoarea pentru negarea holocaustului. Conform acestei decizii, doar persoanele care justifica orice forma de genocid vor putea fi trimise dupa gratii. Deocamdata, libertatea de opinie si libertatea de exprimare, in ceea ce priveste holocaustul, raman ingradite de masuri punitive in majoritatea tarilor europene, inclusiv Romania. (ro.novopress.info)


%d blogeri au apreciat asta: