Despre lucrurile importante și neimportante

Uneori am impresia că nimic important nu se mai întîmplă în lume. În sensul că nimic din ceea ce se declară a fi important nu mă atinge. Oamenii își comunică de regulă lucruri neimportante și care îi caracterizează prea puțin sau deloc. Oamenii își comunică știri, pentru că știrile sînt considerate importante.

Pentru ca ceva să fie important este nevoie ca cineva să considere important acel lucru.

Cum arată un lucru important? Nicicum. Pentru cineva e important că plouă, pentru altcineva – că nu plouă. Pentru cineva e important că se căsătorește, pentru altcineva – că se desparte. Dar ce este cu adevărat important și ce face ca ceva să fie important?

Cred că ceea ce face ca un lucru să fie important este bucuria. Dacă ceva îți aduce bucurie – este important.

Cînd sufletul este apăsat sau amărît, nimic nu i se mai pare important. Dar bucuria poate atribui importanță și lucrurilor celor mai mărunte.

Am văzut oameni care se bucură de bomboane, de o pereche de pantaloni, de o călătorie, de o bătaie în ușă. Pentru că, într-adevăr, ce poate fi mai important decît o bătaie în ușă, decît o pereche de pantaloni sau decît niște bomboane? Poate doar un cuțitaș, un pix, o portocală, un zîmbet, o pasăre care se izbește în geam…

Păziți-vă bucuria – e ceea ce face viața importantă.

Duminica ”femeii cu barbă”

Femei cu barbă au fost și vor mai fi.

Altceva bate la ochi: ”Femeia cu barbă”, ”Regina Europei” (cum a numit-o unul din crainicii Eurovision) a coborît pe scenă în cadru Biblic, întrunind simbolurile apocaliptice.

Dincolo de grotescul părului fals de pe față, cu tot ce presupune lipirea lui (nici măcar nu e barba naturală), personajul în rochie de aur a coborît pe scenă într-un con de lumină aidoma lui Lucifer, ca, pe parcurs, să se transforme într-un ”arhanghel” cu păr negru purtat de flăcările iadului în viteză peste lume.

Aceste detalii vizuale, lucrate cu multă meticulozitate și mulți bani de arhitecții Eurovision ne dau de știre că acolo se citește Scriptura, dar se face invers. Cel puțin ca experiment sociologic.

De acum, pe lîngă Duminica femeii samarinence, Duminica femeii cananience, a femeii gîrbove sau a celei cu scurgere de sînge, se pare că vom avea și duminica femeii cu barbă – într-un alt fel de calendar.

Meditație de 1 mai

Cînd îmi amintesc că de 1 mai, pionier fiind, mă scăldam, parcă nu-mi vine a crede. Întîi parada, pe urmă scăldatul – asta era lege. Înghețată, film cu ”Nupagadi” pe gratis la cinematograful din Călărași – toate cele 16 episoade văzute dintr-odată ! Pe urmă suc de mere cu ”rulet” în cafeneaua de lîngă cinematrograf. Pe urmă 3 km pe jos pînă la iaz ”la ștat” – prima scăldătură. Pe urmă