Municipiul Bălți s-a declarat „zonă de susţinere deosebită a Bisericii Ortodoxe din Moldova”. Homosexualii sînt în panică

Februarie 24, 2012

Avocatul Parlamentar Tudor Lazăr a sărit cu gura (ar fi trebuit să zic a sărut de fund) la decizia Primăriei Bălți de a interzice „desfăşurarea acţiunilor homosexualilor”, „propaganda agresivă a minorităţilor sexuale în municipiul Bălţi”. Consiliul municipal „declară teritoriul municipiului drept zonă de susţinere deosebită a Bisericii Ortodoxe din Moldova”. Lazăr pune această hotărîre alături de rasism și xenofobie, rămînînd puțin pînă la a spune că Primăria Bălți vrea să ardă homosexualii în cuptoare comandate de la Auschwitz.

Pentru avocatul Lazăr e bine să știe că orientarea sexuală și cu atît mai mult apucăturile gender ( o boală psihică gravă care le face pe femei să se creadă bărbați, iar pe bărbați să se creadă femei ), nu sînt incluse în Carta Drepturilor Omului. Homosexualitatea a fost scoasă din lista dereglărilor psihice abia la începutul anilor 90, deși prin asta homosexualii nu au devenit mai sănătoși. Tudor Lazăr ar face bine să urmărească și alte decizii ale ONU, nu doar cele legate de homosexuali și problemele gender. Afirmația „Astfel, Comitetul de Miniştri reafirmă principiul, conform căruia niciun fel de valori culturale, tradiţionale sau religioase, inclusiv şi regulile „culturii dominante” nu pot fi utilizate pentru justificarea declaraţiilor de ură sau a altor forme de discriminare, incluzând discriminarea pe criteriu de orientare sexuală sau identitate gender” este neconformă cu realitatea. La a 16-a ședință a ONU din 11 martie 20011 s-a aprobat rezoluția A/HRC/16/L.6 prin care valorile tradiționale primează asupra altor aspecte și în nici un caz așa cum vrea Tudor Lazăr.

O decizie similară a fost luată în anul trecut în Peterburg, un oraș care numără de trei ori populația Republicii Moldova. Petersburghezii au mers mai departe, propunînd un proiect de lege prin care paradele homosexuale să intre sub incidența legii și să fie pedepsite cu închisoare sau amenzi usturătoare, în funcție de amploarea propagandei, făcîndu-se diferențe între demnitarii de stat și oamenii de rînd.

Sper din tot sufletul că și alte primării din Moldova vor urma exemplu Bălțiului și , de ce nu, Chișinăul?

Declarația lui Tudor Lazăr

Am reiterat, cu diverse ocazii că, asemenea altor forme de discriminare şi intoleranţă, cum ar fi rasismul, xenofobia, islamofobia sau antisemitismul, homofobia este inacceptabilă într-un stat democratic, de drept, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui reprezintă valori supreme şi sunt garantate.
Am constatat cu stupoare, din sursele mass-media, că Consiliul municipal Bălţi a votat astăzi, 23 februarie, un proiect de decizie care interzice „desfăşurarea acţiunilor homosexualilor”, „propaganda agresivă a minorităţilor sexuale în municipiul Bălţi” şi „declară teritoriul municipiului drept zonă de susţinere deosebită a Bisericii Ortodoxe din Moldova”.

Avînd în vedere caracterul discriminatoriu şi neconstituţional al acestui act, iar pe de altă parte, statuînd prevederile Constituţiei Republicii Moldova, ce enunţă expres că prevederile cu privire la drepturile omului urmează să fie interpretate în conformitate cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi acordurile internaţionale la care ţara este parte, condamn cu fermitate această decizie şi solicit autorităţilor de resort să se autosesizeze pe acest caz, întru considerarea acesteia a fi pasibilă, anulării.

În acelaşi context, reiterez Recomandarea CM/Rec(2010)5, adoptată la 31 martie 2010 de către Comitetul de miniştri al Consiliului Europei, adresată Statelor-membre, asupra măsurilor de combatere a discriminării pe criteriu de orientare sexuală şi identitate gender.

Astfel, Comitetul de Miniştri reafirmă principiul, conform căruia niciun fel de valori culturale, tradiţionale sau religioase, inclusiv şi regulile „culturii dominante” nu pot fi utilizate pentru justificarea declaraţiilor de ură sau a altor forme de discriminare, incluzând discriminarea pe criteriu de orientare sexuală sau identitate gender.

Anunțuri

Critica de la RFI continuă să convingă lumea să citească „Diavolul este politic corect”

Februarie 23, 2012

diac. NICOLAE HULPOI / Doxologia

Diavolul este politic corect” e o carte bună pentru perioada Postului Mare, într-o seară fără televizor. Cel puţin pentru motivul că mare parte a acţiunii se petrece într-un Post Mare. Acestui motiv i se mai adaugă şi altele, printre care şi reuşita autorului de a scoate lumină din întunericul unei lumi ce seamănă cu o filială a iadului, în care Sfânta Liturghie rămâne singura şansă de prezervare a omului aşa cum a fost el definit prin creaţie.

În primăvara anului 2010, ieromonahul Savatie Baştovoi a lansat romanul „Diavolul este politic corect”. Din anumite motive, am ratat ocazia de a citi această carte la momentul respectiv, însă titlul, deosebit de rezonant cu unele discuții actuale, mi-a rămas în minte. Toamna trecută am citit o critică expeditivă şi nemiloasă a volumului pe saitul rfi.ro, în care romanul amintit era calificat ca având „tendinţe clerical-exclusiviste, îndreptate împotriva liberalismului, împotriva sistemului democratic pluralist şi împotriva lumii moderne” şi că „romanul abuzează de libertatea gândirii”. M-am gândit că o carte scrisă de un ieromonah, caracterizată în acest mod, probabil că merită citită. Am reuşit acest lucru însă abia zilele trecute, după ce am reîntâlnit titlul pe rafturile unei librării.

Lectura volumului mi-a luat mai puţin de trei ceasuri. Naraţiunea, destul de simplă, chiar schematică pe alocuri, fapt remarcat (ca reproş) şi de criticul de pe rfi, este însă ranforsată de un evantai de subtilităţi duhovniceşti care, ce-i drept, poate crea dificultăţi cititorului nefamiliarizat cu spiritualitatea ortodoxă.

Societatea în care se petrece acţiunea este una a umanităţii „patrupedizate” de tot felul de aberaţii legislative care urmăresc impunerea unei stări de fapt convenabile pentru o elită conducătoare tiranică, misterioasă.

Tabloul social din prima parte a cărţii îţi dă fiori. Însă, la un moment dat, se produce o bifurcaţie: destinul personajului principal se desprinde de traseul societăţii. În acel moment totul capătă o altă lumină. Deşi în societate măsurile aberante continuă să fie adoptate, absurdul căpătând noi şi noi forme, noul drum pe care păşeşte personajul principal transfigurează realitatea secătuită de orice speranţă. Un mesaj subtil, că sursa nădejdii autentice nu este şi nici nu va fi vreodată în această lume, vibrează în fundal. Bucuriile simple ale vieţii şi ale relaţiilor interpersonale fireşti sunt recuperate pagină cu pagină, răul fiind pus tot mai mult între paranteze. Aceasta în paralel cu impunerea unor măsuri guvernamentale inumane, precum cele prin care copiii şi adolescenţii sunt luaţi de la părinţi şi crescuţi de stat, pentru a fi feriţi de „trauma” de a rămâne, la un moment dat, orfani, iar cireşii înfloriţi sunt tăiaţi şi înlocuiţi cu mesteceni, pentru că produc depresii bătrânilor ce urmează să fie eutanasiaţi.

Vigoarea acţiunii volumului m-a dus adesea cu gândul la naraţiunea lui Asimov, iar etosul creştin din a doua parte a cărţii recreează admirabil, în câteva rânduri, atmosfera din Quo Vadis, într-un viitor indefinit, dar chiar mai smintit decât societatea romană din perioada persecuţiilor anticreştine. Spun mai smintit pentru că, de această dată, subiectul persecuţiei a devenit omul în sine, indiferent de apartenenţa sa etnică ori religioasă.

De apreciat sunt şi ingeniozitatea şi curajul literar al autorului de a introduce în povestire o serie de fragmente liturgice ortodoxe, precum Ectenia mare de la Sfânta Liturghie, rugăciunea de la masa de seară ori un fragment din slujba Canonului Învierii, cu un efect deosebit asupra cititorului. Din acest motiv, dar şi din altele, romanul are şi o considerabilă valoare catehetică.

„Diavolul este politic corect” e o carte bună pentru perioada Postului Mare, într-o seară fără televizor. Cel puţin pentru motivul că mare parte a acţiunii se petrece într-un Post Mare. Acestui motiv i se mai adaugă şi altele, printre care şi reuşita autorului de a scoate lumină din întunericul unei lumi ce seamănă cu o filială a iadului, în care Sfânta Liturghie rămâne singura şansă de prezervare a omului aşa cum a fost el definit prin creaţie.

„Diavolul este politic corect” e un roman scris cu mult talent, cu multe profunzimi teologice ingenios ambalate literar, cu o adresabilitate foarte largă.

Cât priveşte reproşurile din critica menţionată mai sus, cred că problema rămâne mai mult una de percepţie. Cert e că mărturisirea sinceră a credinţei, dacă rămâne tolerantă şi politicoasă, nu poate evita o anumită doză de autism: „Cine are urechi de auzit să audă” (Luca 8,8).

––

În Chișinău cartea poate fi găsită la librăriile Cartier


ATENȚIE: Face Book-ul ucide blogurile!

Februarie 22, 2012

Cartea e mai bună decît blogul. Blogul e mai bun decît Fb-kul. Asta am înțeles după un experiment simplu.

Rețelele de socializare sînt făcute pentru a reduce calitatea mesajului. Limitarea lungimii unui discurs este un efort al presei de tip nou, construită din sloganuri. Totuși presa tipărită nu a ajuns la performanțele internetului, cînd cititorului i-a fost oferită posibilitatea de a comenta ceea ce citește. Participarea la discutarea textului creează iluzia co-autorului. Cititorul are impresia că influențează/modifică mesajul textului prin comentariul său. Ceea ce îi gîdilă orgoliul.

Totuși beția comentariilor a creat un cititor isteric, incapabil de analiză și contemplare. El citește pentru a comenta, pentru a-și hrăni propriul orgoliu. Iar scriitorul își tocmește de multe ori textul cu scopul expres de a stîrni comentarii, pentru că asta face rating, iar ratingul aduce bani sau slavă.

Tabăra comentatorilor a evoluat în tabăra celor care se numesc cu emfază blogheri. Blogherii sînt, de cele mai multe ori, cititori ratați. Ei sînt mai grabnici la a grăi, decît la ascultare/citire (ca să ne amintim de îndemnul Apostolului Iacov). Apăruți peste noapte, ei riscă să dispară odată cu apariția balaurului numit Face Book. Acest balaur cu milioane de capete înghite zilnic blogheri pentru a-i transforma în feisbukiști.

Nu e departe vremea cînd tot ce va fi de găsit pe internet vor fi poze cu căței, pisici și părți ale corpului uman. Butoanele de pe care își scriu oamenii mesajele sînt tot mai mici și mai greu de folosit, odată cu mutarea internetului în telefoane. Totul e din ce în ce mai mic și solicită din ce în ce mai puțină minte. Ne întoarcem la peșteră, cînd oamenii nu știuau să scrie și desenau casa, barza, taurul, omul. Acum e ceva mai evoluat, avem butoane cu „eikon”-uri care înlocuiesc rapid cuvîntul. Trăim într-o mare peșteră digitală. Mă gîndesc cît a mai rămas pînă cînd lumea va uita să vorbească?


MĂNĂSTIREA

Februarie 22, 2012

(Fragment din „Fuga spre cîmpul cu ciori – amintiri dintr-o copilărie ateistă„. Ed. Cathisma, București 2012)

Mănăstirea Noul Neamț, ca și toate mănăstirile din lume, este un loc unde oamenii cei mai diferiți cu putință se adună în numele Domnului, aducînd fiecare noianul amintirilor sale, sprijinit pe picioarele subțiri ale unor aspirații care, de regulă, nu rezistă sub greutatea trecutului și se surpă. Această surpare se petrece la fiecare diferit, dar se petrece negreșit, căci doar așa poate începe urcușul anevoios spre lumină. Citește restul acestei intrări »


SYLVAIN TESSON despre iepuri, comunism și credința în Dumnezeu

Februarie 21, 2012

De SYLVAIN TESSON,
laureat al premiului Goncourt pentru literatură (2009)

Cultura pop-ii

(“Culture pope”, Le Point, 9 februarie 2012)

Cum poți fi moldovean? Preotul-poet Savatie Baștovoi ne spune cum, împărțindu-și existența între rugăciune și scriitură într-o Mănăstire ortodoxă unde are rangul de ieromonah. Acest credincios de 36 de ani și-a trăit copilăria în maniera impecabil sovietică legănat de melodiile len(in)leneșe* ale unui mîine glorios. În Moldova, bucata alipită în coasta de sud-vest a fostei URSS, propaganda ținea copiilor loc de basme. Oare această inoculare a miturilor Statului au dereglat sănătatea mintală a tînărului Savatie, Citește restul acestei intrări »


Țiganii și Constituția sau țigănie în stil european

Februarie 7, 2012

Notă: Imaginea lipsește deoarece a fost ștearsă de WP, probabil la cerere (îl reprezenta pe Nicolae Rădița într-o conferință de presă).

Citește restul acestei intrări »


Închideți Uniunea Jurnaliștilor!

Februarie 2, 2012

Notă: Imaginea lipsește deoarece a fost ștearsă de WP, probabil la cerere (reprezenta o paradă gay).

Cînd mi se lehămisise cu totul de legea antidiscriminarea și matroșii ei, dau din întîmplare de dialogul doamnei Maria Bulat Saharneanu cu o activistă pusă în slujba celei mai mici minorități din Moldova, mică dar rea.

Am ajuns să o trăiesc și pe asta: să ascult la Vocea Basarabiei, un radio care și-a făcut față printr-o asiduă campanie de ridicare a unei cruci numite a neamului românesc, ditirambi aduși mizeriei umane și ocări aduse preoțimii, într-un stil vrednic doar de cei care umblă cu țuruiece prin fața ambasadelor.

Am auzit iarăși un interviu de suflet ziditor, în care gazda arunca mingi la fileul respondentei: oare ce să facem ca poporul să înțeleagă necesitatea votării acestei legi? Mi se pare că poporul pur și simplu nu înțelege despre ce este vorba… Și tot așa, de parcă întrebările au fost suflate de la Natalia Morari, o tînără speranță a jurnalismului autohton care se irosește în inumana strădanie de a-i învăța pe moldoveni ce înseamnă, totuși, homosexualitatea…

Apoi vorbă în dodii despre aceea că nimeni nu a citit de fapt proiectul de lege și de aceea îl critică.

Era mai simplu, în acea emisiune fără capăt să se citească cele două pagini pe care încape întreg proiectul de lege privind antidiscriminarea, a cărui hibă nu e doar sintagma ”orientare sexuală” cu care brava avocată jonglează în numele drepturilor omului (deși orientarea sexuală nu se conține printre ele), ci mai ales dreptul de a propune proiecte de manuale în școli. În condițiile în care un manual propus de minoritatea sexuală ar fi respins pe motive profesionale, se va invoca discriminarea, căci pînă acum în țara noastră nu s-au mai pomenit manuale născocite de minorități, știind că învățămîntul obștesc se adresează majorității.

Gazda a simțit deasemenea nevoia să infirme zvonurile răspîndite de preoți (și de unii politicieni) precum că pentru promovarea acestei legi sucite se plătesc bani. Și nu era cea mai mare pierdere dacă se vindea doar legea, dar așa s-a vîndut și codul deontologic jurnalistic și cetățenesc. Avînd în vedere că Vocea Basarabiei e condusă de Domnul Valeriu Saharneanu, care este și președintele Uniunii Jurnaliștilor, nu îmi rămîne decît să ofetez: Închideți Uniunea Jurnaliștilor…


%d blogeri au apreciat asta: