Ma pocaiesc solemn

Noiembrie 16, 2013

In fata Patriei ma pocaiesc solemn
C-am indraznit sa critic nepermis
Intoarcerea la limba cea de lemn
Si-a lumii noi imperios plictis

Gresit-am intr-un hal fara de hal
Si nu mai am iertare, pare-se
C-am provocat in suflete scandal
Cind am numit UE URSS

Cu flamura rusinii ma-nfasor
Si-mi voi taia pe inima un semn
C-am judecat UE asa usor
In fata Patriei ma pocaiesc solemn

De-ar fi ca sa-mi aleg singur pedeapsa
De coada unei pasari m-as lega
C-o sulita, pe care sa mi-o trec prin coasta
Ca sa nu pot prea repede zbura.

Anunțuri

Municipiul Bălți s-a declarat „zonă de susţinere deosebită a Bisericii Ortodoxe din Moldova”. Homosexualii sînt în panică

Februarie 24, 2012

Avocatul Parlamentar Tudor Lazăr a sărit cu gura (ar fi trebuit să zic a sărut de fund) la decizia Primăriei Bălți de a interzice „desfăşurarea acţiunilor homosexualilor”, „propaganda agresivă a minorităţilor sexuale în municipiul Bălţi”. Consiliul municipal „declară teritoriul municipiului drept zonă de susţinere deosebită a Bisericii Ortodoxe din Moldova”. Lazăr pune această hotărîre alături de rasism și xenofobie, rămînînd puțin pînă la a spune că Primăria Bălți vrea să ardă homosexualii în cuptoare comandate de la Auschwitz.

Pentru avocatul Lazăr e bine să știe că orientarea sexuală și cu atît mai mult apucăturile gender ( o boală psihică gravă care le face pe femei să se creadă bărbați, iar pe bărbați să se creadă femei ), nu sînt incluse în Carta Drepturilor Omului. Homosexualitatea a fost scoasă din lista dereglărilor psihice abia la începutul anilor 90, deși prin asta homosexualii nu au devenit mai sănătoși. Tudor Lazăr ar face bine să urmărească și alte decizii ale ONU, nu doar cele legate de homosexuali și problemele gender. Afirmația „Astfel, Comitetul de Miniştri reafirmă principiul, conform căruia niciun fel de valori culturale, tradiţionale sau religioase, inclusiv şi regulile „culturii dominante” nu pot fi utilizate pentru justificarea declaraţiilor de ură sau a altor forme de discriminare, incluzând discriminarea pe criteriu de orientare sexuală sau identitate gender” este neconformă cu realitatea. La a 16-a ședință a ONU din 11 martie 20011 s-a aprobat rezoluția A/HRC/16/L.6 prin care valorile tradiționale primează asupra altor aspecte și în nici un caz așa cum vrea Tudor Lazăr.

O decizie similară a fost luată în anul trecut în Peterburg, un oraș care numără de trei ori populația Republicii Moldova. Petersburghezii au mers mai departe, propunînd un proiect de lege prin care paradele homosexuale să intre sub incidența legii și să fie pedepsite cu închisoare sau amenzi usturătoare, în funcție de amploarea propagandei, făcîndu-se diferențe între demnitarii de stat și oamenii de rînd.

Sper din tot sufletul că și alte primării din Moldova vor urma exemplu Bălțiului și , de ce nu, Chișinăul?

Declarația lui Tudor Lazăr

Am reiterat, cu diverse ocazii că, asemenea altor forme de discriminare şi intoleranţă, cum ar fi rasismul, xenofobia, islamofobia sau antisemitismul, homofobia este inacceptabilă într-un stat democratic, de drept, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui reprezintă valori supreme şi sunt garantate.
Am constatat cu stupoare, din sursele mass-media, că Consiliul municipal Bălţi a votat astăzi, 23 februarie, un proiect de decizie care interzice „desfăşurarea acţiunilor homosexualilor”, „propaganda agresivă a minorităţilor sexuale în municipiul Bălţi” şi „declară teritoriul municipiului drept zonă de susţinere deosebită a Bisericii Ortodoxe din Moldova”.

Avînd în vedere caracterul discriminatoriu şi neconstituţional al acestui act, iar pe de altă parte, statuînd prevederile Constituţiei Republicii Moldova, ce enunţă expres că prevederile cu privire la drepturile omului urmează să fie interpretate în conformitate cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi acordurile internaţionale la care ţara este parte, condamn cu fermitate această decizie şi solicit autorităţilor de resort să se autosesizeze pe acest caz, întru considerarea acesteia a fi pasibilă, anulării.

În acelaşi context, reiterez Recomandarea CM/Rec(2010)5, adoptată la 31 martie 2010 de către Comitetul de miniştri al Consiliului Europei, adresată Statelor-membre, asupra măsurilor de combatere a discriminării pe criteriu de orientare sexuală şi identitate gender.

Astfel, Comitetul de Miniştri reafirmă principiul, conform căruia niciun fel de valori culturale, tradiţionale sau religioase, inclusiv şi regulile „culturii dominante” nu pot fi utilizate pentru justificarea declaraţiilor de ură sau a altor forme de discriminare, incluzând discriminarea pe criteriu de orientare sexuală sau identitate gender.


Critica de la RFI continuă să convingă lumea să citească „Diavolul este politic corect”

Februarie 23, 2012

diac. NICOLAE HULPOI / Doxologia

Diavolul este politic corect” e o carte bună pentru perioada Postului Mare, într-o seară fără televizor. Cel puţin pentru motivul că mare parte a acţiunii se petrece într-un Post Mare. Acestui motiv i se mai adaugă şi altele, printre care şi reuşita autorului de a scoate lumină din întunericul unei lumi ce seamănă cu o filială a iadului, în care Sfânta Liturghie rămâne singura şansă de prezervare a omului aşa cum a fost el definit prin creaţie.

În primăvara anului 2010, ieromonahul Savatie Baştovoi a lansat romanul „Diavolul este politic corect”. Din anumite motive, am ratat ocazia de a citi această carte la momentul respectiv, însă titlul, deosebit de rezonant cu unele discuții actuale, mi-a rămas în minte. Toamna trecută am citit o critică expeditivă şi nemiloasă a volumului pe saitul rfi.ro, în care romanul amintit era calificat ca având „tendinţe clerical-exclusiviste, îndreptate împotriva liberalismului, împotriva sistemului democratic pluralist şi împotriva lumii moderne” şi că „romanul abuzează de libertatea gândirii”. M-am gândit că o carte scrisă de un ieromonah, caracterizată în acest mod, probabil că merită citită. Am reuşit acest lucru însă abia zilele trecute, după ce am reîntâlnit titlul pe rafturile unei librării.

Lectura volumului mi-a luat mai puţin de trei ceasuri. Naraţiunea, destul de simplă, chiar schematică pe alocuri, fapt remarcat (ca reproş) şi de criticul de pe rfi, este însă ranforsată de un evantai de subtilităţi duhovniceşti care, ce-i drept, poate crea dificultăţi cititorului nefamiliarizat cu spiritualitatea ortodoxă.

Societatea în care se petrece acţiunea este una a umanităţii „patrupedizate” de tot felul de aberaţii legislative care urmăresc impunerea unei stări de fapt convenabile pentru o elită conducătoare tiranică, misterioasă.

Tabloul social din prima parte a cărţii îţi dă fiori. Însă, la un moment dat, se produce o bifurcaţie: destinul personajului principal se desprinde de traseul societăţii. În acel moment totul capătă o altă lumină. Deşi în societate măsurile aberante continuă să fie adoptate, absurdul căpătând noi şi noi forme, noul drum pe care păşeşte personajul principal transfigurează realitatea secătuită de orice speranţă. Un mesaj subtil, că sursa nădejdii autentice nu este şi nici nu va fi vreodată în această lume, vibrează în fundal. Bucuriile simple ale vieţii şi ale relaţiilor interpersonale fireşti sunt recuperate pagină cu pagină, răul fiind pus tot mai mult între paranteze. Aceasta în paralel cu impunerea unor măsuri guvernamentale inumane, precum cele prin care copiii şi adolescenţii sunt luaţi de la părinţi şi crescuţi de stat, pentru a fi feriţi de „trauma” de a rămâne, la un moment dat, orfani, iar cireşii înfloriţi sunt tăiaţi şi înlocuiţi cu mesteceni, pentru că produc depresii bătrânilor ce urmează să fie eutanasiaţi.

Vigoarea acţiunii volumului m-a dus adesea cu gândul la naraţiunea lui Asimov, iar etosul creştin din a doua parte a cărţii recreează admirabil, în câteva rânduri, atmosfera din Quo Vadis, într-un viitor indefinit, dar chiar mai smintit decât societatea romană din perioada persecuţiilor anticreştine. Spun mai smintit pentru că, de această dată, subiectul persecuţiei a devenit omul în sine, indiferent de apartenenţa sa etnică ori religioasă.

De apreciat sunt şi ingeniozitatea şi curajul literar al autorului de a introduce în povestire o serie de fragmente liturgice ortodoxe, precum Ectenia mare de la Sfânta Liturghie, rugăciunea de la masa de seară ori un fragment din slujba Canonului Învierii, cu un efect deosebit asupra cititorului. Din acest motiv, dar şi din altele, romanul are şi o considerabilă valoare catehetică.

„Diavolul este politic corect” e o carte bună pentru perioada Postului Mare, într-o seară fără televizor. Cel puţin pentru motivul că mare parte a acţiunii se petrece într-un Post Mare. Acestui motiv i se mai adaugă şi altele, printre care şi reuşita autorului de a scoate lumină din întunericul unei lumi ce seamănă cu o filială a iadului, în care Sfânta Liturghie rămâne singura şansă de prezervare a omului aşa cum a fost el definit prin creaţie.

„Diavolul este politic corect” e un roman scris cu mult talent, cu multe profunzimi teologice ingenios ambalate literar, cu o adresabilitate foarte largă.

Cât priveşte reproşurile din critica menţionată mai sus, cred că problema rămâne mai mult una de percepţie. Cert e că mărturisirea sinceră a credinţei, dacă rămâne tolerantă şi politicoasă, nu poate evita o anumită doză de autism: „Cine are urechi de auzit să audă” (Luca 8,8).

––

În Chișinău cartea poate fi găsită la librăriile Cartier


Țiganii și Constituția sau țigănie în stil european

Februarie 7, 2012

Notă: Imaginea lipsește deoarece a fost ștearsă de WP, probabil la cerere (îl reprezenta pe Nicolae Rădița într-o conferință de presă).

Citește restul acestei intrări »


Închideți Uniunea Jurnaliștilor!

Februarie 2, 2012

Notă: Imaginea lipsește deoarece a fost ștearsă de WP, probabil la cerere (reprezenta o paradă gay).

Cînd mi se lehămisise cu totul de legea antidiscriminarea și matroșii ei, dau din întîmplare de dialogul doamnei Maria Bulat Saharneanu cu o activistă pusă în slujba celei mai mici minorități din Moldova, mică dar rea.

Am ajuns să o trăiesc și pe asta: să ascult la Vocea Basarabiei, un radio care și-a făcut față printr-o asiduă campanie de ridicare a unei cruci numite a neamului românesc, ditirambi aduși mizeriei umane și ocări aduse preoțimii, într-un stil vrednic doar de cei care umblă cu țuruiece prin fața ambasadelor.

Am auzit iarăși un interviu de suflet ziditor, în care gazda arunca mingi la fileul respondentei: oare ce să facem ca poporul să înțeleagă necesitatea votării acestei legi? Mi se pare că poporul pur și simplu nu înțelege despre ce este vorba… Și tot așa, de parcă întrebările au fost suflate de la Natalia Morari, o tînără speranță a jurnalismului autohton care se irosește în inumana strădanie de a-i învăța pe moldoveni ce înseamnă, totuși, homosexualitatea…

Apoi vorbă în dodii despre aceea că nimeni nu a citit de fapt proiectul de lege și de aceea îl critică.

Era mai simplu, în acea emisiune fără capăt să se citească cele două pagini pe care încape întreg proiectul de lege privind antidiscriminarea, a cărui hibă nu e doar sintagma ”orientare sexuală” cu care brava avocată jonglează în numele drepturilor omului (deși orientarea sexuală nu se conține printre ele), ci mai ales dreptul de a propune proiecte de manuale în școli. În condițiile în care un manual propus de minoritatea sexuală ar fi respins pe motive profesionale, se va invoca discriminarea, căci pînă acum în țara noastră nu s-au mai pomenit manuale născocite de minorități, știind că învățămîntul obștesc se adresează majorității.

Gazda a simțit deasemenea nevoia să infirme zvonurile răspîndite de preoți (și de unii politicieni) precum că pentru promovarea acestei legi sucite se plătesc bani. Și nu era cea mai mare pierdere dacă se vindea doar legea, dar așa s-a vîndut și codul deontologic jurnalistic și cetățenesc. Avînd în vedere că Vocea Basarabiei e condusă de Domnul Valeriu Saharneanu, care este și președintele Uniunii Jurnaliștilor, nu îmi rămîne decît să ofetez: Închideți Uniunea Jurnaliștilor…


Vești proaste din lumea cea atît de lumească a presei

Decembrie 9, 2011

Aflu noutăți din lumea atît de lumească a presei. Prima că Mitropoliei Moldovei i-a fost refuzată o frecvență radio pe Chișinău. Motivul? „Mitropolia face partizanat politic”. Ai ce spune? Nu. Prea multe greșeli, prea multe declarații nesusținute, prea multe alăturări păguboase cu diverse fețe politice. Citește restul acestei intrări »


%d blogeri au apreciat asta: