Puncte tari și puncte slabe în agenda Patriarhului

patriarh politika

Vizita patriarhului Moscovei este un eveniment îndelung și minuțios organizat. Vreme de cel puțin jumătate de an tot felul de experți sondează realitatățile văzute și nevăzute ale societății ce urmează a fi obiectul vizitei atît de înalte. Cu cît se apropie momentul vizitei, cu atît mai dese sînt deplasările ”grupei de protocol” a patriarhului. Cu alte cuvinte, suspansul este mare.

Cu toate acestea, vizitele patriarhului Kiril, de regulă, presupun și multe imperfecțiuni. De pildă, vizitele, tot mai frecvente, în Ucraina, merg din mai rău în mai rău. Altfel stă Moldova. Moldova, care nici ea nu este univocă în relația cu patriarhul Moscovei, totuși este mai primitoare. Dar ospitalitatea moldovenilor nu este dictată de calitatea oaspetelui, ci de un dat al firii și al obiceiurilor moldovenești.

Vizita de acum a patriarhului pică în plin scandal politic. Un scandal absolut previzibil, deoarece chiar Rusia l-a provocat. Vicepremierul rus Rogozin a venit cu declarații de război și șantaj la adresa Moldovei, săpînd astfel o groapă patriarhului Kiril. Ne-am fi așteptat ca alaiul venit de la Moscova să aibă de această dată, din pricina patriarhului, un aer mai blînd și mai plin de înțelepciune. Totuși, cu un așa înaintemergător, mă tem că luminarea Moldovei va fi anevoioasă.

Altfel stau lucrurile în Transnistria, punctul cel mai tare al vizitei patriarhale, fără îndoială. E de apreciat curajul patriarhului de a merge în această zonă și de a se întîlni cu liderii de acolo. Totuși doza mare de secret și taină care planează asupra celor două zile de sejur transnistrean slăbește mult din tăria întîmplării, riscînd chiar să treacă în contrariu, să confere patriarhului un rol de ”Naș” în sensul atribuit acestui cuvînt de mafia italiană, nu de Biserica Ortodoxă.

Un alt punct slab este dispariția din programul oficial publicat de Mitropolia Moldovei a celor două zile de aflare a patriarhului la Tiraspol. Prin aceasta Mitropolia își asumă responsabilitatea doar pentru sejurul din Moldova, e de înțeles, dar nu se absolvă de vina de a fi făcut posibilă această vizită. Nici vizita la mănăstirea Noul Neamț, pînă acum stavropighie a mitropolitului, nu este specificată în programul oficial, deși a fost. Din aceasta se poate înțelege doar că Transnistria nu e Moldova (nu e mare secretul!), iar mănăstirea Noul Neamț nu e parte a Mitropoliei Moldovei. Fără îndoială, acesta este rezultatul presiunilor care se fac asupra mitropolitului de către aparatul președintelui Timofti de a nu ceda mănăstirea istorică, iar găselnița de a scoate din program cele două zile de la Tiraspol are probabil un tîlc al ei, servit de către consilierii mitropolitani.

Așadar, prea mult timp acordat politicii și prea puțin bisericii. Două zile la Chișinău, două la Tiraspol. O liturghie la catedrala mitropolitană și o litie la moaștele mitropolitului Gavriil la Căpriana. Treizeci de minute pentru mănăstirea istorică Noul Neamț, aflată în zona de influență a administrației de la Tiraspol. În rest, întîlniri politice și de afaceri. Și aceasta este o latură slabă a programului pentru un patriarh care prea des este învinuit de marșuri politice sub flamura Kremlinului.

Cel mai slab punct din agenda patriarhului este întîlnirea cu Vlad Filat. De ce Filat și nu Voronin? De ce nu Dorin Chirtoacă sau, să zicem, Maia Sandu? Poate pentru că Filat a fost omul de legătură, în calitatea sa de prim ministru ce era, în pregătirea vizitei precedente a patriarhului, vizită care a eșuat prin abandonarea în ultimul moment a programului transnistrean.

Iată că acum Tiraspolul este gata și Chișinăul își ridică mîinile spălate în sus. Dar de ce, totuși, Filat, care nu mai e un om de importanță în statul moldovenesc, e un simplu lider de partid și nici măcar a unui partid majoritar? Sînt două răspunsuri posibile la această întrebare. Primul, că Filat a intrat prea adînc în planurile făcute la Moscova, adică a adus un aport prea însemnat pentru a putea fi scos din joc. De pildă vizita la Athos împreună cu Șevciuk și mitropolitul, dar și alte uneltiri cu Tiraspolul fac din Filat un actor important în această schemă care nu ține atît de politica națională, ci de afaceri strategice. A doua variantă discutată între preoții moldoveni este aceea că Filat, aflat în plină cădere liberă, a fost cooptat de administrația mitropolitană pentru a plăti cheltuielile înaltei vizite. Asta deloc nu înseamnă că banii strînși de la preoți în acest scop se vor pierde.

Întîlnirea cu Vlad Filat este cel mai slab punct din agenda patriarhului și pentru faptul că poate trezi serioase bănuieli de amestec a  bisericii în operațiuni de vindere (de către Moldova) și cumpărare (de către Rusia) a unor obiective strategice, cum ar fi aeroportul și Banca de economii în care Filat este implicat, dar și de cedare a unor zone de influență strategică legate de Transnistria. Dorința personală a patriarhului de a-și subordona mănăstirea Noul Neamț, scoțînd-o astfel de sub tutela mitropolitului Vladimir (exprimată printr-un înalt funcționar al Patriarhiei Moscovei trimis să consulte frații), face și ea parte din acest plan.

Oare patriarhul poate servi drept garant în pactul mai mult sau mai puțin secret ce se face în acest moment istoric între Tiraspol și Chișinău? Dacă acest lucru se întîmplă, care este locul preoțimii și al bisericii în general în societatea moldovenească? Vorba lui Caragiale: eu cu cine votez?

Un răspuns la Puncte tari și puncte slabe în agenda Patriarhului

%d blogeri au apreciat asta: