S-a născut Forul Ortodox Român

Noiembrie 30, 2008

calor-tribuna

Ieri, 29 noiembrie, a avut loc, la Bucureşti, Conferinţa Asociaţiilor Laicatului Ortodox Român (CALOR), care a reunit reprezentanţii a cîtorva zeci de organizaţii civice creştin-ortodoxe, cu caracter cultural sau social, precum şi o serie de personalităţi publice. De asemenea, la CALOR au participat doi trimişi speciali ai Patriarhiei, acad. Emilian Popescu şi Pr. Nicolae Dascălu.

Evenimentul a fost organizat de AZEC, Fundaţia Sf. Martiri Brâncoveni, Asociaţia Pro Vita – Bucureşti şi Asociaţia ROST.

În prima parte au fost rostite cîteva comunicări referitoare la istoria şi rostul laicatului, precum şi la raportul dintre acesta şi cler, pe de o parte, ca şi la cel dintre laicat şi lumea politică, pe de alta. Aceste prime cuvîntări au fost ţinute de teologul Ionel Ungureanu, lector universitar la Craiova, prof. univ. dr. Pavel Chirilă, dr. Ovidiu Hurduzeu şi maestrul Dan Puric. De asemenea, Iulian Capsali, unul dintre moderatorii întrunirii, a dat citire unui “portret social-teologic” al laicatului ortodox din România postcomunistă întocmit de prof. dr. Radu Preda, de la Universitatea din Cluj, preşedinte al INTER.

În a doua parte a CALOR, reprezentanţii organizaţiilor invitate au luat cuvîntul pentru a semnala probleme specifice şi pentru a propune soluţii. A fost pus accentul pe împreuna-lucrarea dintre laici, monahi şi cler, care trebuie stimulată şi intensificată. Au fost propuse cîteva acţiuni concrete, printre care susţinerea campaniei canonizării sfinţilor din închisori şi a iniţiativei pentru modificarea legii de adoptare a OG 31/2002, în sensul dezincriminării foştilor deţinuţi politici şi a eliminării discriminării la care sînt supuşi creştinii prigoniţi sub dictaturile antonesciană şi comunistă (ei nu sînt recunoscuţi, prin lege, ca victime ale acestor regimuri, cum se întîmplă în cazul evreilor şi al ţiganilor, şi nu li se oferă dreptul la memoria colectivă şi la cinstire publică).

În final, asociaţiile reprezentate la CALOR au consimţit la alcătuirea Forului Ortodox Român (FOR), organizaţie federativă fără personalitate juridică, menită a deveni un partener de dialog şi de acţiune al clerului şi monahilor, în scopul împlinirii învăţăturii de credinţă. FOR va coordona diferite proiecte la nivel naţional, va monitoriza acţiunile bisericeşti, culturale şi politice şi va lua atitudine atunci cînd va fi cazul.

FOR este o structură flexibilă şi funcţionează prin simpla învoială a celor care simt şi cred că slujesc aceeaşi cauză.

Organizaţiile care alcătuiesc FOR îşi păstrează independenţa, dar conlucrează în chestiunile de interes comun major, pe ideea că unitatea dă forţa.

Coordonarea FOR a fost încredinţată liderilor asociaţiilor care au organizat CALOR. FOR şi-a propus să organizeze anual CALOR.

Sursa: Blogul lui Claudiu Tarziu


Comisarul european al Justiţiei: „Salut introducerea sancţiunilor severe şi eficiente”

Noiembrie 29, 2008

După şapte ani de negocieri, Comisia Europeană a decis ca rasismul, xenofobia, negarea sau banalizarea genocidului să fie pedepsite cu închisoare de la unu la trei ani, în ţările din Uniunea Europeană. Miniştrii de Justiţie ai ţărilor membre UE au hotărât, vineri, să încadreze în legislaţie aceste sancţiuni penale, informează Mediafax.

gestapo

„Rasismul şi xenofobia nu îşi au loc în Europa şi nici în altă parte din lume” a declarat comisarul european al Justiţiei, Jacques Barrot. „Salut introducerea sancţiunilor severe şi eficiente împotriva acestor încălcări ale drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care sunt principii comune în ţările europene”, a adăugat acesta.

Membrii Comisiei Europene au hotărât să sancţioneze şi „susţinerea, negarea sau ironizarea în mod public a genocidului, a crimelor împotriva umanităţii şi a crimelor de război”.

În funcţie de timpul necesar introducerii prevederilor în legislaţiile naţionale, acestea ar putea în câteva luni sau chiar în câţiva ani.

Antena3.ro


Gîlceava „laicatului” cu Sfîntul Sinod

Noiembrie 29, 2008

porti-patriarhie

Astăzi a avut loc la Bucureşti Conferinţa Asociaţiilor Laicatului Ortodox Român. Din bunăvoinţa organizatorilor, am fost invitat şi eu, dar din pricina ţărilor şi mărilor (reale şi metaforice) care ne despart nu m-am putut bucura de vederea faţă către faţă cu reprezentanţii celor peste 50 de organizaţii care constituie Laicatul Ortodox Român. Mă voi alătura însă acestei binevenite şi necesare acţiuni prin ceea ce-mi stă la îndemînă şi încă nu a fost luat de la mine: cuvîntul pe care îl pot rosti şi scrie în sprijinul renaşterii tradiţiei polemice care a însoţit Biserica de-a lungul întregii sale istorii.

Glasuri din ce în ce mai slabe, mai risipite şi mai fără nume încearcă să atace legitimitatea acţiunilor „laicilor” în numele Bisericii. Consilieri cu pîntece înfăşurate cu banderole roşii (semn al înaltei vocaţii birocratice de care doar cei „aleşi” se învrednicesc), îşi arată indignarea, iţindu-se dintre vrafurile de hîrtii şi bibelouri care dau mărturie despre regimurile pe care le-au slujit. Oameni care au îmbătrînit fără să ridice un deget spre întărirea Bisericii, acum se arată speriaţi de valul tînăr şi sincer care îi ridică în văzul tuturor, cerîndu-le socoteală pentru credinţa moştenită de la Apostoli şi Sfinţii Părinţi ai Bisericii. A venit vremea ca aceşti oameni să-şi ia rămas bun de la atotputernicia pe care le-o dădea miliţia totalitară şi să se conformeze cu faptul că Hristos „pogorît-a pe cei puternici de pe scaune şi i-a ridicat pe cei smeriţi; pe cei flămînzi i-a umplut de bunătăţi, iar pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi”. Nu preoţia o nesocotim aici, ci nebunia unora de a se socoti pe ei mai presus decît fraţii lor, doar pentru faptul că au primit asupra lor povara slujirii Bisericii.

Biserica este constituită ierarhic şi a nega acest lucru este o rătăcire. Asociaţiile care s-au unit într-un cuget întru apărarea crezului şi a moştenirii Ortodoxiei nu au atacat nici o clipă principiul ierarhic al fiinţării Bisericii. Dimpotrivă, demersurile lor sînt civilizate, întemeiate canonic şi patristic, iar adresările repetate către Sfîntul Sinod al BOR arată că nici unul dintre participanţii la iniţiativele Laicatului Ortodox nu este lipsit de respect faţă de ierarhie şi nu ameninţă integritatea administrativă a BOR.

Apariţia acestui front este firească şi cu totul previzibilă. Biserica Ortodoxă are o vechime de 2000 de ani, iar cei care au o minimă cunoaştere a mersului ei prin istorie cunosc şi periodicele ciocniri dintre episcopi şi credincioşi care răbufneau ori de cîte ori credinţa apostolică era ameninţată de presiunile politice sau de modele timpului. Hristos este viu, iar cei care încearcă să îngroape Biserica în hîrtii şi legi omeneşti, trebuie să ştie că izvorul curat al credinţei va găsi întotdeauna o crăpătură prin care să izbească la iveală.

Este admirabil faptul că discursul propus de Laicatul Ortodox Român este unul în concordanţă cu tradiţia noastră patristică şi nu presupune ambiţii de tip protestant care au dărîmat tradiţia apostolică în multe ţări din Europa. Este salutabil şi faptul că Sfîntul Sinod al BOR nu s-a grăbit să amendeze la modul oficial acţiunile şi cererile Laicatului Ortodox Român, chiar dacă este la fel de adevărat că nici nu s-a grăbit să i le îndeplinească.

Ceea ce se cere rezolvat acum este ca, la nivelul opiniei publice, să se înţeleagă că nu este vorba de o polemică între o parte a Bisericii, laicatul şi altă parte, ierarhia, ci că dialogul în sînul Bisericii, chiar şi atunci cînd apar replici mai dure, este firesc şi inevitabil. Nu este vorba de o „disidenţă” apărută în interiorul Ortodoxiei, ci doar de coacerea BOR pentru o nouă etapă în procesul de debarasare de corsetul comunismului în care a fost strînsă împotriva naturii ei libere şi deschise spre dialog. Acest lucru nu este specific doar Bisericii Ortodoxe Române, ci tuturor Bisericilor care au scăpat de sub dominaţia unui regim politic, fie comunist, fie ţarist. A se vedea, în acest sens, explozia intelectuală a diasporei ortodoxe ruse.

Ar fi prea minunat ca dezbaterile care au loc la astfel de Conferinţe ale „laicatului” (cuvînt nedrept, introdus de atei, cu scopul de a dezbina Biserica), să fie judecate în şedinţele Sfîntului Sinod ca nişte chestiuni care frămîntă şi reprezintă Biserica la momentul de faţă. Iar mai apoi, sub forma unor hotărîri şi declaraţii oficiale să fie făcute publice pe canalele de presă ale Patriarhiei Române. În acest fel se va evita orice impresie de conflict şi disidenţă în sînul Bisericii, lucru care nu este deloc lipsit de importanţă.


Gheorghe Zamfir expulzat din Israel

Noiembrie 29, 2008

CONCERT - PHOENIX - ANIVERSARE 45 DE ANI

La sase ani dupa expulzarea din Israel, pentru antisemitismul manifestat in textele publicatiei „Romania Mare”, Gheorghe Zamfir genereaza un nou scandal la Tel Aviv.

Celebrul naist, aflat in aceste zile in Israel pentru o serie de concerte, se vede pus din nou la zid de catre organizatiile evreiesti si risca sa nu poata derula nici acest turneu, dupa cel esuat in 2002, informeaza Cancan.

Acel turneu a fost barat in urma protestelor unor organizatii ale evreilor, enervati de calitatea lui Zamfir de membru al PRM si de articolele sale antisemite din „Romania Mare”. Artistii romani au fost atunci umiliti, perchezitionati si, finalmente, expediati inapoi in tara pe motiv ca nu aveau permise de munca.

Astfel, in presa de marti, din Tel Aviv, au aparut noi atacuri la adresa lui Zamfir si solicitarea ca spectacolele acestuia sa fie anulate.

In ziarul „Jerusalem Post” a aparut un atac dur al presedintelui comunitatii israelienilor de origine romana, Zetev Schwartz, totodata presedinte al comitetului de relatii externe si de comunicare in cadrul organismului format din organizatiile supravietuitorilor Holocaustului, care a spus textual:

„Acest om, membru al unui partid de extrema dreapta din Romania si care contesta existenta Holocaustului, nu ar trebui sa intre in Israel si, categoric, nu ar trebui sa sustina un concert in fata evreilor. Este un antisemit dintre cei mai rai”.

Zamfir are programate concerte miercuri, la Ashkelon, si joi, la Herzliya, care ar putea fi, insa, anulate.

Sursa: Ziare.com

Vezi şi ascultă unul din cei mai talentaţi oameni pe care i-a dat România în secolul XX.
Gheorghe Zamfir – Einsamer Hirte


Anti-Christianity – a state policy in Romania?

Noiembrie 28, 2008

Aceasta este varianta engleză a textului apărut în Gardianul legat de demersul celor 16 organizaţii prin care se semnalează încălcări grave ale libertăţii religioase şi de opinie ale creştinilor ortodocşi pe teritoriul României. Textul a fost trimis către o seamă de agenţii de presă occidentale şi din Rusia, precum şi către toate episcopatele aflate în comuniune cu Biserica Ortodoxă Română. Rugăm pe toţi fraţii noştri români aflaţi în străinătate să preia textul şi să-l răspîndească în cercurile de prieteni şi cunoscuţi.

ignatie-teoforul-2Sixteen Romanian organizations have sent a letter to Mr Traian Basescu, the President of Romania[1], the Government and the Parliament. Through the letter they draw attention over “the grave acts of instigation to national and religious hate, as well as the violation of religious and thinking freedom of the orthodox Christians. The aim of this action is the recognition by law of the “anti-Christian genocide during the communist period in Romania and the right of honoring the collective memory of the Orthodox Church”.

According to the press release, the 16 subscriber organizations (The Friends of Mount Athos Association, The Romanian Christian Orthodox League – Campia Turzii, The Romanian Christian Orthodox Students Association – Cluj and Iasi, The Saint Brancoveni Martyrs Foundation, Hieromonk Arsenie Boca Association, Brancoveanu Association, Civic Media Association, Altermedia Association, The Independent Group for Democracy, ROST Asscociation, Cathisma Group, DREPT Association, Vatra Romaneasca Association, LICAR, The “Soul for soul” Association) are asking for the elucidation of the legal grounds on the bases of which, in August 2008 the itinerary exposition “Destinies of the Martyrs” was closed in Iasi. The exposition was organized by The National Council for the Study of the Security Archives[2] and ROST Organization. The object of the exposition constituted of the files of six political prisoners, four of whom being orthodox priests. The subscribers of the letter consider the accusation of “creating a good image for some iron-guardists” brought to the exposition by the director of the Institute of Researching the Holocaust in Romania as “an act of instigation to religious hate and defamation committed through a normative act of the Romanian state”.

The six political prisoners banned by the authorities

The six political prisoners, whose files of investigation made the object of the mentioned exposition are: Father Arsenie Boca, Father Sandu Tudor, both having retracted from the Iron-guardist Movement, also Father Arsenie Papacioc and Father Gheorghe Calciu Dumitreasa, who, after being released from prison, have followed an exclusively missionary-spiritual activity, without being part of any political party or movement, Ioan Ianolide and Valeriu Gafencu, the last one having died in prison for saving the life of the Jewish pastor R. Wurmbrand. The subscribers of the letter are also saying that “the allusion that the personalities whose files have made the object of the exposition could get under the incidence of the Law regarding the prohibition of organizations and symbols with fascist, racist or xenophobe aspect and of promoting the cult of the persons guilty of committing some infringements of the law against peace and mankind is out of place. It is known that most of the members of the Iron-guardist Movement as it results from the investigations, have been inquired by a commission of the Nuremberg Court (tribunal) and that it has been established that the iron-guardists were not guilty of war crimes in the East, so they were absolved of any responsibility regarding the abuses against the population and the Jewish people from across Nistru (river).”

The Christians protest against discrimination

Among other points, the letter mentioned before, specifies: “The Orthodox Christians protest against discrimination of any kind, condemning the fascist, racist and xenophobe ideas and manifestations, inviting the State institutions and authorities to maintain the limits of a real democracy which may assure the right of opinion and belief.” Any aspects of the social life, as any point of view regarding historical phenomena and events may constitute an object of analyze and debate for anyone, as long as through this no one’s life is endangered. From the mentioned press release also ensues that at the moment of the exposition being banned, there was a protest of 54 historians who have addressed to The National Council for the Study of the Security Archives, requiring free access of the specialists to any information contained in the files possessed by this institution, measure which led to no answer.

Dumitreasa Case, a sample of a communist set-up

The document which has been sent to the President, the Government and the Parliament refers to the fact that “most of the exes so called political prisoners, which includes 2.000 orthodox priests, aside from monks, have been wrongfully blamed of espionage and other trespasses which can be placed among other infringements against peace and mankind”. A famous case in this sense is that of Father Gheorghe Calciu Dumitreasa, who has spent 21 years in the communist prison. It is known that father Calciu was a public personality known in the Occident as a fighter for peace and human rights. After his release from prison, he has been expelled as a result of the pressures made by the American President, Ronald Reagan, by Pope John Paul II and other personalities of the political life from the Occident. He was then received at the White House as a martyr of the present times. But in his country, Father Gheorghe Calciu Dumitreasa was considered a delinquent guilty of crimes against peace and mankind.

By Dumitru Manolache ( in Gardianul ) 26.11.2008

–––––––––––––––––––––––––––

[1] Romania is one of the European Union countries, located in South-East Central Europe.

[2] The National Council for the Study of the Securitate Archives (Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii – CNSAS) is the official authority in Romania in charge with the administration of the archives of the former communist secret police, the Securitate.


Despre popi şi rotweilleri, cu dragoste

Noiembrie 28, 2008

ignatie-teoforul

Am urmărit cu interes comentariile la demersul creştinilor ortodocşi de a-şi apăra dreptul la cinstirea memoriei colective a Bisericii Ortodoxe, la fel cum evreii au dreptul să nu le fie batjocorită memoria victimelor Holocaustului. M-a impresionat acel comentariu foarte percutant, poetic chiar: „Popii sînt ca rotweillerii: – dacă nu-i baţi zilnic peste bot, îţi sar la beregată!” L-am preluat (Dumnezeu să-i dea sănătate celui care l-a creat) pentru că-mi sună atît de apropiat: tatăl meu m-a educat pe astfel de slogane. Aşadar, comentariile de acest fel trezesc în mine nostalgia copilăriei.

Am văzut însă că cineva a trecut dincolo de această învăţătură sau prevedere legată de rotwaileri. Zice unul din comentatori că o comparaţie dintre popi şi rotweilleri este o jignire pentru cei din urmă. Rotwailerii pot, cel mult, să fie hrăniţi cu cîte o pulpă de popă. Poetică imagine, dacă nu ar fi fost şi adevărată de atîtea ori. Să ştiţi, iubiţi comentatori, că mulţi popi au fost aruncaţi ca hrană la cîini şi la porci în timpul persecuţiilor asupra creştinilor din Uniunea Sovietică şi de aiurea.

Îi înţeleg perfect pe comentatori şi îmi dau seama că vorbele acestea sînt pentru ei un fel de demonstraţii sclipitoare de inteligenţă, de revoltă lăuntrică, îndreptăţită mai mult sau mai puţin. Citindu-le însă, mi-am dat seama că lumea în care trăim are totuşi doza ei de coşmar.

Pe cînd eram pionier, fiu de propagandist al ateismului ştiinţific, am aflat că bunicul meu, pe care nu l-am cunoscut niciodată, a fost preot. „Popa Toader”, tatăl mamei mele, a murit la 37 de ani. Ştiam puţin despre el, deoarece pe atunci nu dădea bine la CV să se ştie că cineva din neam îţi este preot. Iar mama mea era „artistă” şi tatăl propagandist, filozof de Leningrad. În pod însă s-au păstrat cizmele lui popa Toader, pe care eu, copil fiind, le scoteam în fiecare iarnă, le cremuiam şi le luam la sanie. Erau prea mari pentru mine, dar îmi erau atît de scumpe. Erau nişte cizme vii care mă legau de un om pe care nu l-am cunoscut niciodată, dar pe care, nu ştiu cum, îl simţeam aproape. Mai tîrziu, fratele meu, care e cu 10 ani mai mic decît mine, a distrus acele cizme.

Timpul a trecut şi eu, spre mirarea tuturor, am ajuns călugăr şi preot. Am început să mă interesez de soartă bunicului meu. N-am mai aflat mare lucru. Atît doar că vlădica Dorimedont, Dumnezeu să-l ierte, atunci cînd a aflat că am avut bunic preot şi că, stînd în puşcăriile staliniste, după 2 ani a murit, a zis: „Pentru rugăciunile lui te-a chemat Dumnezeu la pocăinţă”.

Popa Toader a fost un bărbat frumos, cu voce frumoasă, care atrăgea la slujbele sale oamenii din împrejurimi. Era şi puţin nonconformist: ştia să facă viori din beţe de porumb şi îi plăcea să se plimbe cu motocicleta. A fost arestat pentru că, în loc să dea banii de la biserică puterii sovietice, îi dădea crîsnicului care avea mulţi copii. În puşcărie a fost udat cu apă rece iarna şi a făcut tuberculoză. A fost eliberat cu prilejul morţii lui Stalin, dar mai trăind doi ani, a murit. Mama mea, care pe atunci avea 5 ani, spune că nu poate uita ochii lui mari, albaştri, plini de lacrimi şi sîngele care i-a ţîşnit din nări şi din gură.

Iată de ce, atunci cînd cineva spune că popii trebuie bătuţi şi omorîţi, în mine se trezeşte nostalgia copilăriei şi o grămadă de amintiri frumoase umplu capul meu. Dumnezeu să ne ierte, iubiţii mei, că trăim într-o lume care este aşa cum este.


Despre fericitul sfîrşit al Părintelui Iulian de la Secu, istorisire a părintelui Andronic de la Noul Neamţ

Noiembrie 27, 2008

Însă fiindcă de acum despre sfînta Mă­năs­ti­re Secu prea puţin se va întîmpla a pomeni, de aceea am găsit de cuviinţă ca să nu tac măcar ceva din cele ştiute de mine şi pot folosi suflete­lor omeneşti. Una este aceasta:

Era acolo un bă­trîn cu viaţă foarte sfîntă şi se purta cu smere­nie şi cu prostime în ascultarea butnăriei, anume Iu­li­an. În anul 1840, după a mea intrare în Mă­năs­ti­rea Secu, toamna, văzîndu‑l adunînd nişte bu­ru­iană care se numea podbal, ce este lată la frunză în chipul frunzei de brustur, însă mai mi­că, l‑am întrebat, zicînd: „Da’ ce ai să faci cu ace­le frunze, părinte Iulian?” Şi el mi‑au răs­puns, zicînd: „Îmi învelesc picioarele în vreme de iar­nă, cînd mă supără fierbinţeala”. În toamna anu­lui 1841 iarăşi l‑am văzut strîngînd fruze de ace­eaşi buruiană şi i‑am zis: „Părinte Iulian, ia­răşi aduni frunze de podbal?” El, cam zîmbind, mi‑au răspuns, zicînd: „Mai adun şi acum, că nu­mai iarna aceasta îmi trebuieşte, fiindcă în ziua de Paşti am să mor”. Eu l‑am în­trebat: „Da de unde ştii că cu adevărat ai să mori în ziua de Paşti?” El mi‑au răspuns, zicînd: „Aşa am toc­mea­lă cu Dumnezeu.”

Apoi, în anul 1842, în Sfîn­tul şi Marele Post, bolnăvindu‑se foarte tare, a rugat pe duhovnicul Dorothei ca să‑l tundă şi să‑l îmbrace în sfînta şi marea schimă a chipului în­geresc şi să‑l împărtăşească cu Sfin­tele Taine, că el numaidecît are să moară în ziua de Paşti. Aşa‑numitul duhonvic, făcînd pregătire cuviin­cioasă în Sfînta şi Marea zi Vineri, după ce s‑a săvîrşit rînduiala cîntării ceasurilor celor îm­pă­ră­teşti, luîndu‑mă pe mine cu cartea Molitvel­ni­cul, am mers amîndoi la butnărie, unde era bătrînul bol­nav. Începînd după rînduială, mi‑au poruncit de am citit canonul cel rînduit la îmbră­carea sfin­tei schime cei mari monahiceşti. Săvîrşind toată cealaltă rînduială, părintele du­hovnic Do­ro­thei împreună cu cîntăreţii şi cu schimonahul care a primit supt mantie pe Iulian şi eu, văzîn­du-l cum că este foarte slab, am cerut iertăciune, zi­cînd: „Iartă‑mă, cinstite părinte Iu­liane, că te văd că te duci din lumea aceasta”. El mi‑a răs­puns, zicînd: „Drăguţă, ţi‑am spus că pînă în zi­ua de Paşti nu mor, pentru că aşa am tocmeală cu Dumnezeu, ca atuncea să sărut icoana Învierii Dom­nului şi să mă împărtăşesc cu Sfintele Taine şi să gust pască, ouă, vin şi lapte dulce şi apoi să mor”.

Ieşind noi de acolo, lui i s‑au legat limba şi a stătut aşa tăcînd pînă în noaptea spre ziua de Paşti. Atunci, aflîndu‑ne noi ieşiţi cu începerea sfin­tei Învieri afară din sfînta biserică, a venit un băiat de la butnărie, anume Nicolae, şi a spus pă­rin­telui duhovnic Dorothei că părintele Iulian se roa­gă să meargă un preot cu icoana Învierii Dom­nului şi cu Sfin­tele Taine ca să dea „Hristos a Înviat” şi să‑l îm­părtăşească degrab. Duhov­ni­cul Epifanie a mers cu icoana şi l‑a împărtăşit. Bă­trînul Iulian a zis către părintele Epifanie: „Cin­stite părinte, am trimis un băiat să‑mi aducă pas­că, un ou, vin şi lapte dulce ca să gust din toa­te şi apoi să mor. Ca atunci cînd se vor trage clo­potele pentru lucrarea proscomediei, eu să mă aflu înfăşat şi pus pe nă­sălie.”

Aşa s‑a şi în­de­plinit a lui voie şi mai îna­inte zicere. L‑am pro­hodit şi l‑am îngropat marţi în săptămîna lu­mi­nată. Iată, o, preaiubiţilor fraţi, în ce chip face Dumnezeu voia celor ce se tem de El şi rugă­ciu­nea lor o aude şi îi mîntuieşte pe dînşii.

Vezi şi Istorisirea despre Părintele Damaschin de la Neamţ


%d blogeri au apreciat asta: