PRIGOANĂ, NU ALTA! (Criza mondială și impozitul pe lumînări)

August 31, 2010

Prigoană senior pare să fi găsit soluția pentru ieșirea țării din criză: impozitarea lumînărilor și a pomelnicelor. Dacă îl vedeai la Realitatea TV în avîntu-i idealist, înflăcărat de dorința sinceră de a da pensii bătrînilor și zahăr copiilor, nici n-ai fi zis că omul acesta are la chimir PIB-ul pe un an al României făcut, vezi bine, din gunoi. Acest proletar cinstit pornit să caute bani pentru pensionari și clasa muncitoare nu i-a găsit în altă parte decît în ograda bisericii. De asta trăim greu, pentru că biserica e bogată. Această teză leninistă, căzînd în capul tare al domnului Prigoană, sub formă de stea sau de coloană, sau poate de ciocan, sau poate de compas, a scos scînteia care l-a aprins. Și acum Prigoană arde în flăcări roșii ca Ferrari-ul lui fecioru-su la gîndul cît de greu o duc oamenii în România din cauză că lumînările nu sînt impozitate.

Cu mulți ani în urmă, dar nu chiar atît de mulți încît să uităm, Lenin a invocat sărăcia populației pentru confiscarea aurului bisericii. Mai întîi Lenin a creat o foamete artificială care a ucis peste șase milioane de oameni. Într-o scrisoare secretă către Molotov, Vladimir Ilici scria: ”Acum, cînd mii de cadavre stau pe drumuri, trebuie să acționăm. Masele flămînde ne vor susține în operațiunea noastră de confiscare a aurului bisericesc”. Aurul din biserici a fost luat, bisericile au fost demolate sau transformate în grajduri și depozite, două sute de mii de clerici, în frunte cu patriarhul Tihon, au fost uciși. Dar sărăcia a devenit și mai cumplită, pentru că ajutorarea poporului a fost doar un pretext. De fapt, tot aurul a plecat afară, în Elveția. Și ca să aibă fiecare mai multă pîine, Lenin și Stalin au găsit o altă soluție: au redus populația, exterminînd peste șaizeci de milioane de oameni nevinovați.

Biserica Română este bogată, e adevărat, pentru că românii își iubesc biserica. Ce treabă are Prigoană dacă un credincios, fiu al Bisericii, dorește să lase la altar un ban? E ca și cum tatăl Prigoană ar da fiului Prigoană bani de o mașină sau de medicamente. Să se impoziteze lumînările? Dar oare preoții care au lucrat la canal, la drumuri, la ocnă nu și-au cîștigat dreptul de a aprinde o lumînare fără ca un Prigoană sau alt prost să-i caute prin buzunare?

Să fie oare planul de slăbire a bisericii adevăratul motiv pentru care așa numita criză este atît de prost administrată în România? Are vreo legătură noua catedrală patriarhală cu dorința masono-comunistă de a asmuți masele asupra bisericii? Va renunța oare patriarhul la babiloniada cu catedrala, pentru a mai slăbi sminteala în popor, sau, dimpotrivă, va renunța la preoți, dîndu-i pe mîna lui Prigoană?

Răspunsul cred că îl vom afla mai repede decît ne așteptăm.


Religia lui Pasat

August 27, 2010

Alegerea de patriarh (1948) văzută de la Moscova

August 13, 2010

De Acad. Florin Constantiniu

În cele două masive volume de documente, Puterea şi Biserica în Europa de Est, 1944-1953 (în limba rusă, Moscova, ROSSPEN, 2009), se găsesc şi numeroase informaţii despre Biserica Ortodoxă Română, ca de altminteri şi despre celelalte Biserici din ţările intrate în sfera de hegemonie sovietică. Documentele din cele două volume, tipărite de istoricii ruşi, vor trebui cunoscute şi valorificate de cercetătorii istoriei Bisericii Ortodoxe Române prin confruntarea cu sursele româneşti şi – se înţelege de la sine – cu spiritul critic de rigoare.

Citește în continuare »


%d blogeri au apreciat asta: