Meditație de 1 mai

Cînd îmi amintesc că de 1 mai, pionier fiind, mă scăldam, parcă nu-mi vine a crede. Întîi parada, pe urmă scăldatul – asta era lege. Înghețată, film cu ”Nupagadi” pe gratis la cinematograful din Călărași – toate cele 16 episoade văzute dintr-odată ! Pe urmă suc de mere cu ”rulet” în cafeneaua de lîngă cinematrograf. Pe urmă 3 km pe jos pînă la iaz ”la ștat” – prima scăldătură. Pe urmă

Pastile blajinilor intre Bruegel si UNESCO

Azi la moldoveni a fost Pastile blajinilor, pentru unii va fi si miine. Este o zi de pomenire a mortilor. Pastile blajinilor (fericitilor din slavona), ii aduna pe toti pe la case mai mult decit Pastile insusi. Moldovenii vin intru aceasta zi la casele parintesti din toate laturile lumii: vin cu colaci, oua rosii, rochii cu volane, blugi de firma, telefoane si masini scumpe cu care blocheaza intrarea in cimitir.

In Soroca, de pilda, bunica, ajunsa la venerabila virsta de 96 de ani, a aflat de la vecine ca a lu’ cutare a venit la cimitir cu un „bobic stralucit” (un jeep argintiu). Pe vremea ei asa arata masina directorului de colhoz, numita „Bobic”, doar ca nu era argintie, ci kaki.

Asadar, cimitire pline cu flacai burtosi ca niste directori de colhoz cu fundurile avind forma scaunelor moi din bobicurile lor stralucite, neveste imbracate ca la cumatrie cu picioarele dezgolite pentru morti, ajutate de copile rujate pe care satul nu le mai recunoaste, iar printre toti batrinele noastre aspre care tin la rinduiala.

Mormintele se prefac in mese de pamint, pline cu oua rosii, flori, pahare de plastic de unica folosinta in care se toarna vin de casa.

Peste tot oamenii maninca si beau, rid, pling, se intreaba despre soarta copiilor, se lauda cu casele, cu mirii, cu munca, cu masinile, cu tot ce poate fi prilej de fudulie la moldoveni. Saracii stau de-o parte, ei n-au cu ce se lauda: ii cunosti dupa parul pieptanat pe ud (pentru ca altfel nu vrea sa se aseze – din neobisnuinta), dupa obrazul ras pina la rosata cu o lama proasta si dupa pantofii cu urme de cirpa uda pentru ca unde s-a mai vazut taran sa-si cremuiasca incaltamintea vara…

In general, vazut de undeva de sus, de foarte departe si nu intotdeauna, multe din scenele intimplate in cimitirele moldovenesti de Pastile blajinilor seamana cu un tablou de Bruegel. Dar asta numai in general, fapt care i-a si determinat pe multi, fie jurnalisti, fie comentatori pe internet, sa ia in deridere acest obicei, insistind pe latura sa bruegeliana: aceea a nasurilor rosii, a tocurilor subtiri fringindu-se sub picioare groase, a decolteurilor in care cad sarmale sau a betivilor adormiti la umbra crucilor. In particular insa, praznicul acesta este poate ultimul ritual mistic legat de cultul mortilor si a dainuirii noastre din intreg spatiul european. Poate ca nu ar trebui atacat si desfiintat mediatic, ci restaurat, readus la dimensiunea sa spirituala cind, da, moldovenii maninca si beau pe morminte, dupa ce se roaga mai inainte, facindu-si daruri, pomeni, care sa duca buna amintire a celor morti mai departe. Poate ca, dupa introducerea obiceiului colindatului in patrimoniu UNESCO, ar fi o idee si introducerea Pastilor blajinilor in acelasi patrimoniu? Caci, daca umblam putin la eticheta, lumea ne-ar putea lua chiar drept un popor cu traditii mistice.

Asadar, noi alegem ce vedem: uritul sau frumosul.

Hristos a inviat!

Penitenciarul nr. 13 – un loc al diavolului de unde viața se ridică la cer

Cred că nu este un loc mai plin de viață în orașul Chișinău ca Penitenciarul nr. 13 de pe Tighina. A fi plin de viață nu înseamnă a răsuna muzica, a dansa și a ciocni șampanie. Pentru aceasta există cluburi de noapte, de care Chșinăul este plin. Dacă viața ar sta în șampanie sau în muzică, am putea zice că viața e prezentă și la recepțiile Guvernului, la balurile oferite de miniștri sau șefii de departamente din MAI care se dau cu ocazia avansării lor în grad. Dar viața nu se ascunde în șampanie și nici în muzică, și nici în rîsul zgomotos al șefilor, nici în bătăile pe umăr cu ocazia

Leancă la Olimpiadă

Tuturor premierilor care, în aceste zile grele, luncrează la Olimpiadă

Mă cheamă Leancă și n-am treabă!
Chiar astăzi plec la Olimpiadă
O nu, nu merg să mă distrez –
La Olimpiadă eu lucrez!

Mă duc, că s-o mai dus și Ponta
Chiar dacă poate sunteți contra
La Olimpiadă, fără mine,
Nici Putin nu se simte bine.

M-am tot gândit cum să apar:
Pe schiuri sau pe samovar?
De-o pildă, aș putea să-ncerc
Să mă învârt ca ou-n cerc!

Mai mult decât orice, firește
Aș vrea să cânt în englezește
Și dacă mult n-o să le pară
Le cânt pe dată și-n maghiară!

Eu știu și franțuzește-oleacă
Căci nu degeaba-mi zice Leancă
Și am lucrat mai multă vreme
La Ministerul de Externe.

De mult am zis: ca să fii om
Cariera fă-o în ASCOM
Căci și pe mine Domnu’ Stati
M-a scos în nalta societate!

La Stati eu am învățat
Cum să calc oamenii pe cap
Și-acum pășesc ușor și sigur
Fără mustrare, vă asigur!

Observ că toți, de la o vreme
Îmi reproșează doar probleme
Dar, vă asigur, înc-oleacă
Și-o să vedeți voi cine-i Leancă!

Eu știu că-i frig și dezolare
Și că nu prea aveți mâncare
Dar spuneți voi: ce să va fac
Că sunteți proști și ați votat?

Vedeți prea bine că am treabă:
Diseară plec la Olimpiadă!
Doar că mă bate-un gând păgân:
Să mă întorc sau să rămân?

Cît costă să-ți săruți iubitul în penitenciarul nr. 13?

De acasă de la Andrei Baștovoi pînă la penitenciarul nr. 13 de pe strada Tighina, unde e deținut, sînt cam 800 de metri. Dacă mergi cu mașina, faci 3 minute, pe jos faci 10 minute. Cel mai mult durează drumul de acasă pînă în penitenciar dacă e să-l măsori în scrisori: scrisorile pe care Baștovoi le trimite soției sale pot face și cîteva zile, unele nu au ajuns nici după trei săptămîni.

Ma pocaiesc solemn

In fata Patriei ma pocaiesc solemn
C-am indraznit sa critic nepermis
Intoarcerea la limba cea de lemn
Si-a lumii noi imperios plictis

Gresit-am intr-un hal fara de hal
Si nu mai am iertare, pare-se
C-am provocat in suflete scandal
Cind am numit UE URSS

Cu flamura rusinii ma-nfasor
Si-mi voi taia pe inima un semn
C-am judecat UE asa usor
In fata Patriei ma pocaiesc solemn

De-ar fi ca sa-mi aleg singur pedeapsa
De coada unei pasari m-as lega
C-o sulita, pe care sa mi-o trec prin coasta
Ca sa nu pot prea repede zbura.

”Europa Libera” nemulțumită de preferințele Parisului sau cum am fost discriminat la mine acasă pentru faptul că am reprezentat Romania la Salon du Livre de Paris

Împreună cu Jean-François Colosimo, președintele CNL, la standul României la Salon du Livre de Paris într-o discuție despre ceea ce face România frumoasă și interesantă, Ortodoxia, prilejuită de tema oficială a mesei rotunde propuse de organizatori cu titlul: ”România – țara îngerilor”

“Literatură română și moldoveni la Salonul Cărții de la Paris”. Așa se cheamă o cugetare apărută pe pagina Europalibera.org și care își dorește să dea o direcție mai bună Moldovei. Nu știu cine este autorul acestui articol, în sensul că mi-e total necunoscut, dar pomenirea mea de către el într-un context plin de aiureli, care mai are și menirea să scuze niște bani și să instituționalizeze niște mofturi și fudulii autohtone, mă obligă să reacționez.

SYLVAIN TESSON despre iepuri, comunism și credința în Dumnezeu

De SYLVAIN TESSON,
laureat al premiului Goncourt pentru literatură (2009)

Cultura pop-ii

(“Culture pope”, Le Point, 9 februarie 2012)

Cum poți fi moldovean? Preotul-poet Savatie Baștovoi ne spune cum, împărțindu-și existența între rugăciune și scriitură într-o Mănăstire ortodoxă unde are rangul de ieromonah. Acest credincios de 36 de ani și-a trăit copilăria în maniera impecabil sovietică legănat de melodiile len(in)leneșe* ale unui mîine glorios. În Moldova, bucata alipită în coasta de sud-vest a fostei URSS, propaganda ținea copiilor loc de basme. Oare această inoculare a miturilor Statului au dereglat sănătatea mintală a tînărului Savatie,

Țiganii și Constituția sau țigănie în stil european

Notă: Imaginea lipsește deoarece a fost ștearsă de WP, probabil la cerere (îl reprezenta pe Nicolae Rădița într-o conferință de presă).

Vești proaste din lumea cea atît de lumească a presei

Aflu noutăți din lumea atît de lumească a presei. Prima că Mitropoliei Moldovei i-a fost refuzată o frecvență radio pe Chișinău. Motivul? „Mitropolia face partizanat politic”. Ai ce spune? Nu. Prea multe greșeli, prea multe declarații nesusținute, prea multe alăturări păguboase cu diverse fețe politice.