Republica Moldova: „Avem alegeri libere!”

STRUGURELE – un filmuleţ cu desene animate despre dragostea creştină

Părintele Iustin – condamnat pe viaţă?

După ce a ispăşit 12 ani de chinuri în puşcăriile comuniste, Părintele Iustin a fost întrebat în faţa celorlalţi deţinuţi: „Spune, banditule, te-ai schimbat?” La care Părintele a răspuns: „Dar ce, eu am venit aici ca să mă schimb?” „Tu nu înţelegi, banditule, că noi te-am ascuns aici de furia poporului? Toţi te urăsc! Dacă te lăsam în libertate te sfîrtecau oamenii în bucăţi!” „Da? – a replicat Părintele – Duceţi-mă aşa tuns cum sînt şi lăsaţi-mă în gară la Tîrgu Neamţ, iar eu voi spune numai atît: Eu sînt Iustin! Şi să vedem ce-o să facă lumea”. Pentru aceste cuvinte Părintele a mai făcut încă patru ani de detenţie, fără nici o judecată, fiind în fiecare zi ameninţat cu moarte, ca unul care nu figurează nicăieri.

Ce se întîmplă la Aiud sau ce-i lipseşte părintelui Iustin pentru a fi un Elie Wiesel al românilor

Deşi sînt atent la tot ceea ce se întîmplă în jurul proiectului de la Aiud, m-am reţinut să-mi exprim public părerea din mai multe motive. Mai întîi, pentru că este vorba de un loc cu o neînchipuită încărcătură duhovnicească şi istorică, un loc cu adevărat sfînt şi sfinţitor, de care ar trebui să ne apropiem cu o evlavie pe măsură. În al doilea rînd, pentru că încă mai sînt în viaţă parte din martirii care au pătimit în acel loc, dar şi în alte locuri de suferinţă şi de jertfă creştină care s-au înmulţit în România prin lucrarea celui rău şi a slujitorilor lui. Aşadar, a vorbi despre lucruri atît de înalte nu mi s-a părut cuviincios, atîta vreme cît sînt încă în viaţă oamenii care sînt cei mai în măsură să vorbească: martirii înşişi.

HOLOCAUSTUL NERECUNOSCUT

DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT – Lenin despre antisemitism într-o înregistrare din 1919 (cu traducere în română)

Voronin ar putea fi judecat la Haga pentru crime împotriva umanităţii

Curtea Penala Internaţională (numită uneori şi Tribunalul Penal Internaţional) este o curte de justiţie internaţională permanentă, cu sediul la Haga în Olanda, a cărei misiune este de a judeca persoane care au comis genociduri, crime de război şi contra umanităţii.

Primul film adevărat despre Revoluţia de la Chişinău

Primii care s-au grăbit să facă un film despre evenimentele de la Chişinău din aprilie 2007 au fost comuniştii. Un film bădăran ca şi comunismul însuşi.

Au urmat alte cîteva filme la comanda opoziţiei, deloc mai bune decît primul, care nu au urmărit decît să dea o replică filmului comunist într-o manieră tot oarecum comunistă. Un fel de “nu-i adevărat că noi sîntem răi şi ei sînt buni, adevărat e că noi sîntem buni şi ei sînt răi”.

Cu alte cuvinte, nici unul din pretinsele documentare despre Revoluţia de la Chişinău nu a urmărit să înţeleagă revolta şi suferinţa poporului, ci toţi au oferit scenarii şi scheme reci şi seci prin care îşi scoteau curată propria cămaşă.

Documentarul de faţă a fost o surpriză plăcută pentru mine, la fel cum, cred, a fost şi va fi pentru zecile de mii de români (dar de ce nu şi ruşi!) basarabeni implicaţi direct sau indirect în Revoluţia Anticomunistă de la Chişinău despre care cred că a avut loc şi şi-a atins scopul – acela de a da jos comunismul – prin jertfa martirilor ucişi fără vină de bestiile comuniste şi prin lacrimile vărsate înaintea lui Dumnezeu de către familiile lor, dar şi a tuturor celor care au plîns şi vor plînge vizionînd acest film plin de compătimire şi dragoste către poporul nostru asuprit, dar demn şi curajos.

Vă îndemn să priviţi filmul Capcana şi să-i pomeniţi de bine pe toţi cei care au trudit la el.

Filmul poate fi descărcat integral de Aici

Anatemizarea comuniştilor sau cum a ajuns Lenin în calendarul “ortodox”

Pe 19 ianuarie 1918 patriarhul Tihon al Moscovei a anatemizat pe toţi cei care, fiind botezaţi în Ortodoxie, au ucis oameni nevinovaţi alături de hoarda comunistă. Trei zile mai tîrziu, pe 22 ianuarie, Sinodul local al Bisericii Ortodoxe Ruse a confirmat această anatemă.

Patriarhul Tihon l-a înfruntat pe Lenin pe faţă, protestînd împotriva ucazului privind confiscarea averilor şi bunurilor bisericeşti, precum şi împotriva politicii sîngeroase a acestuia. La rîndul său, Lenin l-a numit pe patriarh „comandant al bandiţilor” care trebuiau să fie „împuşcaţi” şi „spînzuraţi” pretutindeni, în număr cît mai mare (Scrisoarea secretă către Molotov şi membrii Biroului Politic din 22 martie 1922). Cu toate acestea, în aceeaşi scrisoare, Lenin îi sugerează lui Molotov să nu se atingă de patriarh. Patriarhul Tihon era să fie arestat în acelaşi an, petrecînd ultimii ani din viaţă în arest la domiciliu, adică în mănăstirea Donsk din Moscova. Pe 16 mai 1922 toate atribuţiile patriarhale au fost cedate mitropolitului comunist Agatanghel al Iaroslavului.

Părintele Pavel Borşevschi: „Cum poţi să calci cu bocancul pe organele genitale şi să zici: să nu mai aveţi sămînţă în voi?”!

Părintele Pavel Borşevschi, parohul Bisericii „Sfântul Dumitru” din Chişinău, este unul din cei mai cunoscuţi şi iubiţi (de unii, urîţi de alţii) preoţi din Basarabia. Văzînd îndîrjirea neruşinată cu care comuniştii îşi neagă crimele şi faptele diavoleşti săvîrşite după 7 aprilie 2009, Părintele  a ieşit să mărturisească în sprijinul tinerilor batjocoriţi în lăcaşurile Ministerului de Interne şi a Ministerului Justiţiei din R. Moldova.