Penitenciarul nr. 13 – un loc al diavolului de unde viața se ridică la cer

Cred că nu este un loc mai plin de viață în orașul Chișinău ca Penitenciarul nr. 13 de pe Tighina. A fi plin de viață nu înseamnă a răsuna muzica, a dansa și a ciocni șampanie. Pentru aceasta există cluburi de noapte, de care Chșinăul este plin. Dacă viața ar sta în șampanie sau în muzică, am putea zice că viața e prezentă și la recepțiile Guvernului, la balurile oferite de miniștri sau șefii de departamente din MAI care se dau cu ocazia avansării lor în grad. Dar viața nu se ascunde în șampanie și nici în muzică, și nici în rîsul zgomotos al șefilor, nici în bătăile pe umăr cu ocazia

Leancă la Olimpiadă

Tuturor premierilor care, în aceste zile grele, luncrează la Olimpiadă

Mă cheamă Leancă și n-am treabă!
Chiar astăzi plec la Olimpiadă
O nu, nu merg să mă distrez –
La Olimpiadă eu lucrez!

Mă duc, că s-o mai dus și Ponta
Chiar dacă poate sunteți contra
La Olimpiadă, fără mine,
Nici Putin nu se simte bine.

M-am tot gândit cum să apar:
Pe schiuri sau pe samovar?
De-o pildă, aș putea să-ncerc
Să mă învârt ca ou-n cerc!

Mai mult decât orice, firește
Aș vrea să cânt în englezește
Și dacă mult n-o să le pară
Le cânt pe dată și-n maghiară!

Eu știu și franțuzește-oleacă
Căci nu degeaba-mi zice Leancă
Și am lucrat mai multă vreme
La Ministerul de Externe.

De mult am zis: ca să fii om
Cariera fă-o în ASCOM
Căci și pe mine Domnu’ Stati
M-a scos în nalta societate!

La Stati eu am învățat
Cum să calc oamenii pe cap
Și-acum pășesc ușor și sigur
Fără mustrare, vă asigur!

Observ că toți, de la o vreme
Îmi reproșează doar probleme
Dar, vă asigur, înc-oleacă
Și-o să vedeți voi cine-i Leancă!

Eu știu că-i frig și dezolare
Și că nu prea aveți mâncare
Dar spuneți voi: ce să va fac
Că sunteți proști și ați votat?

Vedeți prea bine că am treabă:
Diseară plec la Olimpiadă!
Doar că mă bate-un gând păgân:
Să mă întorc sau să rămân?

Cît costă să-ți săruți iubitul în penitenciarul nr. 13?

De acasă de la Andrei Baștovoi pînă la penitenciarul nr. 13 de pe strada Tighina, unde e deținut, sînt cam 800 de metri. Dacă mergi cu mașina, faci 3 minute, pe jos faci 10 minute. Cel mai mult durează drumul de acasă pînă în penitenciar dacă e să-l măsori în scrisori: scrisorile pe care Baștovoi le trimite soției sale pot face și cîteva zile, unele nu au ajuns nici după trei săptămîni.