Mitropolia Moldovei a comemorat holocaustul săvîrșit asupra Cărții Ortodoxe în Moldova

Mitropolia Moldovei în colaborare cu Biblioteca Națională au inaugurat ieri o expoziție de carte veche și rară provenită din colecțiile Bibliotecii Naționale. Cărțile expuse provin din Fondul de carte veche și rară și reprezintă în mare parte cărți bisericești salvate de la distrugere în timpul prigoanei ateiste. Exemplarele expuse în holul Bibliotecii Naționale sînt o mărturie vie a prigoanei la care a fost supusă cartea ortodoxă vreme de jumătate de secol pe teritoriul URSS.

Evenimentul are mai înîi menirea să comemoreze holocaustului săvîrșit asupra cărții Ortodoxe pe teritoriul Republicii Moldova. Nici pînă astăzi, după mai bine de 20 de ani de independență, urmările prigoanei ateiste nu au fost reparate îndeajuns. Chiar dacă s-au deschis multe biserici și nimeni nu mai este împiedicat să se roage, totuși accesul la cartea ortodoxă rămîne să fie unul anevoios.

Prima ediție a festivalului ”Zilele cărții ortodoxe la Chișinău” vine să repare o vitregie istorică și să readucă în spațiul public cartea ortodoxă izgonită de mașinăria ateistă sovietică. Într-o perioadă în care statul comunist edita sute de titluri de propagandă antireligioasă pe zi, cei care îndrăzneau să citească sau să dețină cărți ortodoxe erau persecutați.

Mitropolia Moldovei, susținută de mai multe edituri particulare specializate de carte ortodoxă a făcut primul pas pentru repararea acestei nedreptăți istorice, donînd Bibliotecii Naționale o serie de cărți prețioase care se vor constitui într-un stand de carte ortodoxă accesibil publicului larg. În ziua deschiderii festivalului mitropolitul Vladimir a înmînat personal pachete cu cărți reprezentanților unor biblioteci municipale și liceale, celelalte cărți urmînd să ajungă pe rafturile bibliotecilor în viitorul apropiat.

Printre cărțile la care vor avea de acum acces cititorii se numără o ediție cartonată a tîlcuirilor la toate patru Evanghelii în patru volume în format academic, Canoanele Bisericii Ortodoxe comentate, Patericul Egiptean comentat, dar și cărți de bază ale artei ortodoxe precum Erminia icoanei bizantine a lui Dionisie din Furna și altele.

Așa cum a specificat și directorul Bibliotecii Naționale, scriitorul și bibliologul Alexe Rău, o expoziție de carte ortodoxă la Chișinău este întru totul firească și necesară, avînd în vedere că sîntem un popor care și-a zidit cultura pe temeiurile Ortodoxiei.

În cadrul evenimentului a fost lansată cartea ”Golgota Bisericii” semnată de arhimandritul Augustin Zaboroșciuc, călugăr la mănăstirea Curchi, mănăstire a cărei frumusețe a fost admirată de către participanții la festival. Pelerinajul la mănăstirea Curchi s-a transformat astfel într-un seminar ad-hoc despre soarta cărții religioase în Basarabia și despre revenirea ei pe rafturile bibliotecilor. Se știe că mănăstirea Curchi, ca și celelalte mănăstiri basarabene, a fost închisă de autoritățile sovietice și ruinată în mare parte, astfel încît renașterea ei actuală pare o minune în ochii celor care o vizitează.

Expoziția de carte veche și rară va putea fi vizitată de doritori pe parcursul întregii luni, iar carțile expuse cu vînzare și care provin de la cele mai importante edituri de profil din România și din Republică vor rămîne expuse pînă la sfîrșitul acestei săptămîni, după care vor putea fi găsite la Librăria Mitropoliei Moldovei de pe București 119, precum și la Librăria ”Geanta cu cărți” de pe Corobceanu 17/1.

  

 

Pastile blajinilor intre Bruegel si UNESCO

Azi la moldoveni a fost Pastile blajinilor, pentru unii va fi si miine. Este o zi de pomenire a mortilor. Pastile blajinilor (fericitilor din slavona), ii aduna pe toti pe la case mai mult decit Pastile insusi. Moldovenii vin intru aceasta zi la casele parintesti din toate laturile lumii: vin cu colaci, oua rosii, rochii cu volane, blugi de firma, telefoane si masini scumpe cu care blocheaza intrarea in cimitir.

In Soroca, de pilda, bunica, ajunsa la venerabila virsta de 96 de ani, a aflat de la vecine ca a lu’ cutare a venit la cimitir cu un „bobic stralucit” (un jeep argintiu). Pe vremea ei asa arata masina directorului de colhoz, numita „Bobic”, doar ca nu era argintie, ci kaki.

Asadar, cimitire pline cu flacai burtosi ca niste directori de colhoz cu fundurile avind forma scaunelor moi din bobicurile lor stralucite, neveste imbracate ca la cumatrie cu picioarele dezgolite pentru morti, ajutate de copile rujate pe care satul nu le mai recunoaste, iar printre toti batrinele noastre aspre care tin la rinduiala.

Mormintele se prefac in mese de pamint, pline cu oua rosii, flori, pahare de plastic de unica folosinta in care se toarna vin de casa.

Peste tot oamenii maninca si beau, rid, pling, se intreaba despre soarta copiilor, se lauda cu casele, cu mirii, cu munca, cu masinile, cu tot ce poate fi prilej de fudulie la moldoveni. Saracii stau de-o parte, ei n-au cu ce se lauda: ii cunosti dupa parul pieptanat pe ud (pentru ca altfel nu vrea sa se aseze – din neobisnuinta), dupa obrazul ras pina la rosata cu o lama proasta si dupa pantofii cu urme de cirpa uda pentru ca unde s-a mai vazut taran sa-si cremuiasca incaltamintea vara…

In general, vazut de undeva de sus, de foarte departe si nu intotdeauna, multe din scenele intimplate in cimitirele moldovenesti de Pastile blajinilor seamana cu un tablou de Bruegel. Dar asta numai in general, fapt care i-a si determinat pe multi, fie jurnalisti, fie comentatori pe internet, sa ia in deridere acest obicei, insistind pe latura sa bruegeliana: aceea a nasurilor rosii, a tocurilor subtiri fringindu-se sub picioare groase, a decolteurilor in care cad sarmale sau a betivilor adormiti la umbra crucilor. In particular insa, praznicul acesta este poate ultimul ritual mistic legat de cultul mortilor si a dainuirii noastre din intreg spatiul european. Poate ca nu ar trebui atacat si desfiintat mediatic, ci restaurat, readus la dimensiunea sa spirituala cind, da, moldovenii maninca si beau pe morminte, dupa ce se roaga mai inainte, facindu-si daruri, pomeni, care sa duca buna amintire a celor morti mai departe. Poate ca, dupa introducerea obiceiului colindatului in patrimoniu UNESCO, ar fi o idee si introducerea Pastilor blajinilor in acelasi patrimoniu? Caci, daca umblam putin la eticheta, lumea ne-ar putea lua chiar drept un popor cu traditii mistice.

Asadar, noi alegem ce vedem: uritul sau frumosul.

Hristos a inviat!

Păziți-vă de diavolul pe nume „Elitism” !

În ziua în care patriarhul Kiril a fost ales ca prim ierarh al Bisericii Ortodoxe Ruse, eu mă aflam în România, cred că tocmai lansasem o carte. În acea zi am vizitat o mănăstire istorică și acolo, din pură întîmplare, m-am întîlnit cu un părinte, care m-a invitat cu el la masă. Ce am vorbit noi vreme de trei ore, doar în parte poate fi spus în auzul prostimii, căci anume despre prostime a fost vorba, frații mei.

Părintele acela e un om de mare influență în cercurile politice și diplomatice și face asta demult. Este, fără îndoială, cel mai inteligent și mai cult preot din cîți mi-a fost dat să discut cu ei. Inteligența lui e de așa natură încît îți încordează mintea și însăși această încordare sparge ca un ciocan gîndurile în mii de fărîme și apoi, rostogolindu-se, le adună la loc, pentru a nu da voie niciunui gînd să rămînă întreg. Toate gîndurile din mintea acestui om purtau semnele a mii de disecții, ca după o operație plastică încă netămăduită.

O să vă spun îndată care e legătură dintre întîlnirea mea cu acest preot și alegerea patriarhului Kiril la Moscova. Mai întîi vreau să vă spun că, îndată ce am coborît la masă, unde am băut ceai și am mîncat de post, m-am simțit ca Alice în țara minunilor. Mai întîi pentru că, așa cum am spus, întîlnirea era pur întîmplătoare, dar pe masă erau două cărți de-ale mele. Înainte de a ne ruga, părintele a deschis prima dintre cărți și, dînd cîteva pagini, care fiecare avea sublinierile ei, m-a întrebat: “Să-mi zici, părinte, de ce ai ținut să scrii aici “Freud, medicul evreu”? Și, deschizînd a doua carte, iarăși, mi-a pus o întrebare similară. “Eram tînăr, părinte, nu mi-am pus problema”, am răspuns eu. “Să mîncăm, dar”. “Da”.

În ziua aceea am auzit trei fraze pe care n-o să le uit niciodată. Prima: “Vă dați seama ce a zis Băsescu? A zis că România e o țară ortodoxă! Vă dați seama ce tîmpenie? Ce o să zică despre noi Europa?” A doua, cînd m-a întrebat cine a ieșit patriarh la Moscova și eu am zis: Kiril. Atunci preotul roman a sărit pe scaun și, strîngînd victorios pumnii, a zis: “Gata! A ieșit al nostru! Ce se va bucura Preafericitul Daniel!” Și a treia frază, în directă legătură cu celelalte două, cînd părintele a zis: “E timpul să terminăm cu parastasele și maslurile. Vreau puțini, da buni!”

Părintele a insistat atunci să mergem în aceeași zi la patriarhul Daniel cu care a fost coleg și de care îl leagă o prietenie de peste patruzeci de ani. Eu nu eram pregătit pentru o întîlnire atît de înaltă. Eram oboist și nu eram nici pieptănat.

Povestesc această întîmplare, fără a spune mai multe și fără a da nume, pentru a liniști inimile celor care, neînțelegînd în ce direcție se îndreaptă căpeteniile noastre, se mîhnesc.

Nu vă mîhniți, acestea toate trebuie să fie. Rugați-vă, ca să nu intre ura în inimile voastre, pentru că atunci nu veți mai vedea și nu vă veți deosebi cu nimic de cei care ne vînd. Păziți mintea ca să nu cadă în iscodiri deșarte și nu căutați tîlcuri acolo unde nu sînt, ca să nu vă facă diavolul proroci mincinoși. Căci de acum știți cum îl cheamă pe diavolul cel mare care vine peste noi: Elitism! Dar voi să nu faceți deosebire între oameni, nici la mîncăruri, nici unde vi se așterne să dormiți, cum și Apostolul Iacov a zis: „Căci, dacă va intra în adunarea voastră un om cu inele de aur în degete, în haină strălucită, şi va intra şi un sărac, în haină murdară, iar voi puneţi ochii pe cel care poartă haină strălucită şi-i ziceţi: Tu şezi bine aici, pe când săracului îi ziceţi: tu stai acolo, în picioare, sau: șezi jos, la picioarele mele, n-aţi făcut voi, oare, în gândul vostru, deosebire între unul şi altul şi nu v-aţi făcut judecători cu socoteli viclene? (Iacov 2,2-4). Să luați totul cu mulțumire, ca din mîna lui Hristos, care a făcut totul pentru noi și de nimic nu s-a îngrețoșat, nici măcar de multele și murdarele noastre păcate.

Tot ce se face fără bucurie, nu este de la Dumnezeu.

Diaconul Andrei Kuraev întreabă de la Moscova cîți ani de Ortodoxie a sărbătorit Patriarhul la Chișinău

Diaconul Andrei Kuraev pune cîteva întrebări esențiale despre Ortodoxie și despre confuziile rostite la Chișinău cu ocazia prăznuirii a „200 de ani de la întemeierea Bisericii ortodoxe din Moldova”, ceea ce un comentator rus a numit „preafericita improvizație”. Diaconul oferă un document interesant emis de Departamentul de Relații Externe al Patriarhiei (ОВЦС) care contrazice afirmațiile de acum ale Patriarhului, tocmai într-un moment cînd Preafericitul Kiril se afla în capul numitului Departament. Merită citit.

O chestiune ecleziologică
Экклезиологический вопрос

Chestiunea e următoarea: ce înseamnă să “întemeiezi Biserica”?

În cadrul triumfului de la Chișinău Patriarhul Kiril a declarant:

“Noi comemorăm 200 de ani de la întemeierea eparhiei de Chișinău, care a fost transformată în actuala mitropolie a Moldovei. Noi comemorăm 200 de ani a Bisericii Ordodoxe din Moldova și, desigur, pomenim numele reputatului întemeietor al acestei biserici – Preasfințitul mitropolit Gavriil Bănulescu-Bodoni, care prin nevoința vieții sale a pecetluit credincioșia sa fa’ă de Domnul și biserică. Noi toți sîntem astăzi aici urmașii lui, noi toți sîntem adunați astăzi aici doar datorită faptului că acum 200 de ani el a întemeiat Biserica Ortodoxă din Moldova”… /8 septembrie 2013, cuvîntul Patriarhului Moscovei și a toată Rusia Kiril, rostit la liturghia din fața soborului cathedral cu hramul Nașterea Domnului din Chișinău).

Oare poate cineva să întemeieze Biserica ortodoxă pentru o țară întreagă (un popor) și să nu fie alăturat cetei sfinților întocmai cu apostolii? Dacă anume mitropolitul Gavriile este întemeietorul Bisericii Ortodoxe din Moldova, atunci, temelia pusă de el s-a dovedit a fi cu mult mai rodnică decît truda sfîntului Nicolae al Japoniei, cel intocmai cu apostolii. Atunci de ce el nu este alăturat cetei apostolești?

De altfel, 5 ani în urmă experții Departamentului pentru Relații Externe al Patriarhiei scriau un răspuns ceva mai complicat:

“În secolul XIV spațiul pruto-nistrean a devenit parte a voievodatului Moldovei. Către acest timp, moldovenii aveau deja o Biserică a lor. Primii episcopi ai Bisericii Moldovei – Iosif și Meletie – au fost hirotoniți în anul 1371 și, respectiv, în 1376 (conform altor date, ceva mai tîrziu) la rugămintea voievodului Lațco de către mitropolitul Antonie de Galici. În 1387, cu binecuvîntarea mitropolitului Antonie, succesorul lui Lațco, domnitorul Petru I Mușatin l-a numit pe episcopul Iosif întîistătător al Bisericii Moldovei. În anul 1401 Patriarhia Constantinopolului l-a recunoscut pe Iosif ca mitropolit al Moldovei, iar Mitropolia Moldovei a intrat benevol în componența patriarhiei Constantinopolului cu statut de autonomie.

Declarația Serviciului de comunicare a Departamentului pentru Relații Externe al Patriarhiei Moscovei despre argumentele reprezentanților Bisericii Ortodoxe Române, ce justifică hotărîrea cu privire la înființarea eparhiilor ”Mitropoliei Basarabiei” (25.03.2008)

http://www.mospat.ru/archive/40264/

Este clar că atunci, în veacul XIV, era vorba despre Moldova mare, cu centrul la Iași. Aceasta cuprindea, însă, și Basarabia de astăzi.

Într-un cuvînd, e dificilă situația cu acest mitropolit Gavriil. Este un ziditor sau un distrugător? Poate fi un om, care a tăiat o parte dintr-o eparhie deja existentă, să fie condsiderat întemeietor al unei noi Biserici? Vă amintesc, că astăzi poziția Bisericii noastre este de a aminti pe orice cale că strămutarea granițelor de stat nu poate servi drept argument pentru schimbarea jurisdicției eclesiale.

Заявление Службы коммуникации Отдела внешних церковных связей Московского Патриархата об…

http://www.mospat.ru

Închiderea mănăstirii Noul Neamț: înapoi la Hrușciov?

Mănăstirea Noul Neamț ar fi putut să fie închisă și scoasă la licitație în termen de două luni

Scandalul răbufnit din cauza publicării documentului secret de reorganizare a mănăstirii Noul Neamț și de subordonare a sfîntului locaș administrației de la Tiraspol nu a tratat un aspect important al problemei.

Lăsînd la o parte gravitatea păcatul părintelui care își vinde fiii în robie fără să îi înștiințeze, avem de a face cu o revenire în anii campaniei de închidere a sfintelor locașuri din epoca lui Hușciov. Documentul în cauza ne întoare cu 50 de ani în urmă, avînd un capitol întreg care prescrie foarte minuțios modul în care mănăstirea ar putea fi închisă, iar bunurile ei scoase la licitație în termen de două luni.

Momentul istoric în care ne aflăm, acela de reorganizare a lumii după un plan în care rolurile actorilor vor fi foarte exacte, impune și bisericii o reformatare de tipul celora deja cunoscute în istorie. S-ar putea ca “Ustavul secret” de la Noul Neamț să devină un document istoric în acest sens, care să marcheze declanșarea unoi nou val de abuzuri săvîrșite asupra sfintelor mănăstiri, aidoma valului Hrușciovist, desigur adaptat la corectitudinea politică specifică vremii.

De ce s-a schimbat programul patriarhului la Noul Neamț?

Vizita patriarhului Kiril la mănăstirea Noul Neamț este, fără îndoială, un eveniment istoric. Monahii au așteptat cu mare curiozitate discuția cu patriarhul promisă de echipa patriarhală de protocol. Pentru aceasta a fost ales și locul, biserica de iarnă. Au fost aranjate scaunele, masa la care va sta patriarhul. Totul s-a făcut așa cum a cerut echipa de protocol.

După predica adresată poporului, rostită în soborul mare, monahii au ieșit pentru a fi blagosloviți de patriarh. Ei țineau în mîini un dar modest – icoana Maicii Domnului de la Noul Neamț pictată în atelierul mănăstirii pentru această ocazie.

Forfota era mare. Preoți și mireni încercau să treacă de rîndul de oameni în negru cu ochelari de soare pentru a se fotografia cu patriarhul. Unora le reușea.

Curentul care se formează în coridorul dintre biserici înfoia hainele negre ale monahilor. Cu icoana în mîini, ei așteptau cînd patriarhul va ajunge la ei. Dar brusc patriarhul a dispărut. S-a așezat într-o mașină neagră și a plecat.

Cînd mașina era de acum departe, cineva a început să bată din palme. Nu se știe de ce, pentru că oricum patriarhul nu mai auzea, nici nu vedea. Și toți au început să aplaude.

Vizita s-a încheiat.

Și nici starețul n-a mai fost luat la dineul de la Tiraspol, așa cum era plănuit.

Stenograma declarației episcopului Sava de la Tiraspol cu privire la mănăstirea Noul Neamț

Episcopul Sava de Tiraspol, recent numit în Transnistria, după ce a îndeplinit la Moscova funcția de mediator între biserică și forțele armate și de ordine ale Federației Ruse, a făcut declarații scandaloase legate de obștea mănăstirii Noul Neamț, cea mai numeroasă obște de călugări din Moldova. Episcopul îi acuză pe călugări de jocuri politice și își exprimă indignarea în fața faptului că mănăstirea, aflată în spațiul transnistrean, se supune direct Mitropolitului Chișinăului.

Precizăm că practica ortodoxă de a subordona o mănăstire primului ierarh este veche. Astfel de mănăstiri se numesc „stavropighiale”. Mănăstirea Noul Neamț este stavropighie mitropolitană printr-un document semnat la Moscova în 1992. Această realitate este conformă cu tomosul de autonomie de care se bucură Mitropolia Moldovei. Însă, cu venirea patriarhului Kiril chestiunea stavropighiilor mitropolitane a fost trecută în umbră, invocîndu-se faptul că doar patriarhul poate avea stavropighii. Iată de ce, cuvintele episcopului Sava trebuie înțelese ca un atac la autonomia Mitropoliei Moldovei și o nesocotire a tradiției stavropighiilor mitropolitane încetățenită în Moldova. De asemenea, declarația este un atac direct împotriva autorității mitropolitului și a rînduielii mănăstirești și trebuie taxată ca un amestec în treburile Mitropoliei Moldovei, fapt care se pedepsește de sfintele canoane.

Redăm mai jos traducerea exactă a declarației de la Tiraspol.

„Episcopia de Tiraspol și Dubăsari a fost fondată și de 18 ani își exercită slujirea sa poporului transnistrean. Ce să zic, dacă e să vorbim de ansamblul mănăstiresc Chițcani și locul unde se află, trebuie să spunem că acolo nu e o atmosferă tocmai bună în sensul înțelegerii: canonic și administrativ ea se află pe teritoriul Transnistriei, dar se supune direct mitropolitului Vladimir. Desigur, cineva are de cîștigat de pe asta, atît politicienii de pe partea cealalta, cît și ai noștri, care nu cedează în acest sens celorlalți. Desigur, cu timpul trebuie să terminăm cu asta, să facem din acest loc anume un centru duhovnicesc și nu un centru de polemici politice și trageri de pătură, care o trage de pe care. De aceea, prefericitul se va pătrunde de situație, o va vedea cu ochii săi, că e mai bine să vezi o dată decît să auzi de o sută de ori, mai ales dacă se vor răspîndi astfel de păreri. Desigur, asta nu se va petrece în aceeași minută, trebuie să vadă, să comunice cu frații”.

Stare de urgență la Noul Neamț. Călugării au hotărît: “Fără politică, rămînem cum am fost – cu Moldova”

Cu ocazia vizitei patriarhului Kiril în Transnistria, episcopul Sava de Tiraspol a organizat o conferință de presă în care a făcut declarații legate de mănăstirea Noul Neamț. Declarațiile poartă un character provocator și de dezbinare. Episcopul rus, care a îndeplinit la Moscova funcția de mediator între biserică și forțele armate și de ordine ale Federației Ruse și-a exprimat indignarea că o mănăstire aflată în zona transnistreană se supune Moldovei. Prea Sfinția Sa a mai spus că patriarhul vine la Noul Neamț să rezolve problema călugărilor care, zice el, se ocupă cu politica.

O încercare de subordonare a mănăstirii autorităților de la Tiraspol s-a făcut în 2001, cînd episcopul de atunci Iustinian a intrat în mănăstire cu armata. În urma unei îndelungi campanii de presă, cu implicarea demnitarilor de stat de la Chișinău, mănăstirea a rămas în obișnuita ei rînduială, fapt întărit printr-o decizie a Sinodului Patriarhal.

Ieri seara soborul mănăstirii s-a întrunit de urgență și a decis că orice implicare în politică este nepermisă și că mănăstirea va rămîne în rînduiala pe care a avut-o pînă acum: subordonată mitropolitului Vladimir în calitatea de sfințit arhimandrit a acestuia. Declarațiile episcopului Sava, care este nou în eparhie, contravin spiritului pașnic cu care au deprins călugării pe locuitorii Tiraspolului, Benderului și a satelor din împrejurimi care de peste douăzeci de ani vin să se roage în această mănăstire istorică.

Aflată într-o zonă de conflict, mănăstirea Noul Neamț este un exemplu rar de conviețuire pașnică, însuflată de dragostea creștină, între credincioșii de diferite naționalități. Slujbele bilingve care se oficiază în sfintele biserici, făcute în tradiția paisiană, îi fac pe toți să simtă că sînt în Casa Domnului, unde toate problemele politice și ambițiile umane se dau uitării.

Călugării au convingerea că, prin vizita sa la Noul Neamț, patriarhul Kiril va binecuvînta buna rînduială a obștii și va dovedi că vorbele aruncate în conferința de la Tiraspol nu sînt capabile să atingă integritatea mănăstirii.

Minutul 20 despre Noul Neamt.

Patriarhul s-a rugat la Chișinău împreună cu afurisiții

Cea mai importantă problemă pe care o avea de rezolvat patriarhul Kiril în Moldova, prin convocarea unui sinod ad-hoc, a rămas nerezolvată. Ba mai mult, problema a născut o alta nouă și mai mare. Mă refer la nesocotirea afurisaniei rostite asupra actualei conduceri de stat de către Sinodul Mitropolitan. Împreună-rugarea patriarhului cu cei afurisiți ridică pentru biserica noastră o gravă și fără precedent problemă ecleziologică.

Prin gestul său, patriarhul a golit de rost Sinodul episcopilor moldoveni. Dar oricît de neînsemnați ar părea la Moscova smeriții noștri episcopi, fiecare cu ale sale neajunsuri și virtuți, totuși în ei lucrează Duhul Sfînt de fiecare data cînd se întrunesc în Sinod. Iar ceea ce hotărăște un sinod, chiar și un sinod mic, doar de sinod poate fi dezlegat. Nici mitropolitul, nici patriarhul nu pot dezlega singuri o legătură pusă de sinod. Aceasta este o prevedere de netăgăduit a dreptului nostru canonic și a practicii de două mii de ani a creștinismului (nu de două sute).

Poate fi discut contextual în care s-a luat această hotărîre, i se pot face reproșuri, dar nu poate fi pusă la îndoială legitimitatea ei. O hotărîre de sinod rămîne în picioare chiar și atunci cînd este greșită, nu pentru că Duhul Sfînt ar fi supus greșelii, ci pentru că Dumnezeu este sfios și de multe ori se ferește din fața ambiției omenești, mai ales dacă oamenii se întîmplă a fi și episcopi. Hristos însuși a făgăduit că tot ce se va lega pe pămînt, se va lega și în cer. De aceea, o hotărîre pripită sau greșită de sinod nu se topește de la sine, nu se nesocotește, ci se condamnă/abrogă de un nou sinod. În acest sens istoria Bisericii cunoaște celebrul caz al sinodului de la Stejar, numit ulterior “sinodul tîlhăresc”, la care a fost condamnat marele patriarch Ioan Gură de Aur. Sfîntul Ioan, chiar dacă verbal a înfruntat sinodul și a condamnat decizia ca pe una nedreaptă, totuși el s-a supus hotărîrii de a se opri de la slujire pentru a nu nesocoti instituția Sinodului.

Ceea ce s-a întîmplat azi la Chișinău, cînd în văzul unei țări întregi, patriarhul a nesocotit o decizie a sinodului local și s-a rugat demonstrativ cu afurisiții este un fapt fără precedent. De acum înainte creștinii opriți de la împărtășanie sau afurisiți pot să se supună sau nu hotărîrii preoțești, pentru că însuși sinodul moldovenesc e relativ. Iată o adevărată problemă bisericească ce urmează a fi rezolvată. Că pe celelalte le rezolvă lumea.

În fapt, întîmplarea trebuie citită în contextul deposedării sinodului Mitropoliei Moldovei de puterea pe care o are în baza tomusului de autonomie, alături de alte măsuri întreprinse de patriarh cu scopul de a limita autoritatea mitropolitului și de a-l transforma într-un fel de vicar patriarhal în teritoriu.

Puncte tari și puncte slabe în agenda Patriarhului

Vizita patriarhului Moscovei este un eveniment îndelung și minuțios organizat. Vreme de cel puțin jumătate de an tot felul de experți sondează realitatățile văzute și nevăzute ale societății ce urmează a fi obiectul vizitei atît de înalte. Cu cît se apropie momentul vizitei, cu atît mai dese sînt