Alegerile de la Chișinău – o înfrîngere istorică pentru Moscova?

Un articol de Petru Bogatu, publicat cu titlul „Totuşi, pământ românesc!”

Nu aş vrea să fiu patetic, dar cele două tururi de scrutin din Chişinău mi-au amintit de cele două asedii ale Vienei. În ambele cazuri miza luptei a fost nu atât oraşul, cât cauza libertăţii.

Proiectul „Chișinăul citește o carte” a recomandat pentru 2011 romanul „Diavolul este politic corect”

În 2011, Programul „Chişinăul citeşte o carte” (ediţia a VII-a ) propune spre lectură romanul „Diavolul este politic corect” de Savatie Baştovoi. Perioada de desfăşurare: aprilie-noiembrie. Cu această ocazie bibliotecile din Moldova au fost aprovizionate cu exemplarele necesare din acest roman achiziționate din fonduri ministeriale. Proiectul se va finaliza prin o serie de conferințe și un simpozion internațional preconizat pentru luna octombrie.

Vahtang Kicabidze: „Cum este omul, așa este și dumnezeul lui”

Fragment din filmul „Nu fi trist” („Ne goriui”) de Danelia, cu Vahtang Kicabidze.

În discuția pe care am avut-o cu Vahtang Buba Kicabidze, am atins tema credinței. Ca orce georgian, Buba este ortodox, iar credința a moștenit-o de la mama. Nu știu dacă această mărturie a mai fost făcută publică pînă acum, dar legenda ecranelor sovietice se trage dintr-o mamă care vreme de 44 de ani a cîntat în strana catedralei din Georgia. Cum a fost posibil acest lucru în timpul sovieticilor, nu a mai fost o mirare. „Mama este din neamul Bagrationilor, dinastia care a domnit în Georgia încă din secolul IX,

De vorbă cu Vahtang Kicabidze. Inedit la „Pietrele vorbesc”

Am avut bucuria să-l cunosc astăzi pe Vahtang Kicabidze, legenda cinematografiei sovietice. Am reușit, prin mila Domnului să filmăm un interviu pentru „Pietrele vorbesc”. Am vorbit despre dragoste, bărbăție, patriotism, credință și locul preotului în societatea georgiană, care, spune Vahtang, este ca cel al parlamentarului, poate chiar mai înalt. O discuție de mare adîncime și înțelepciune, bună pentru tot omul.

Reacția basarabenilor la Legea cultelor și legalizarea islamului. Retrospectivă la „Pietrele vorbesc”

Rîsul ca armă de propagandă (2)

”Rîsul nostru este întotdeauna un rîs de grup”, observa Henri Bergson. Într-adevăr, rîsul este un gest social. Nu prea rîdem de unii singuri. Chiar dacă sîntem martorii unei situații hazlii, ne ambținem să rîdem printre străini, dar deîndată ce ajungem în mijlocul persoanelor apropiate ne grăbim să le relatăm întîmplarea pentru a rîde împreună. Rîsul, așadar, este o manifestare a solidarității, a împărtășirii acelorași valori.

Vă invit să aruncați o privire peste site-ul Moldova Ortodoxă

Vă invit să aruncați o privire peste site-ul Moldova Ortodoxă și să vă spuneți părerea. Este un site despre și pentru Moldova Ortodoxă. Ce vă interesează să știți despre Ortodoxia din Basarabia și ce ați vrea să știe basarabenii ortodocși despre Ortodoxia din România. Cum vedeți o colaborare

De ce este omul singura jivină care rîde?

Rîsul este o însușire omenească. Rabelais spunea că omul este singurul animal care rîde. Militanții pentru drepturile animalelor ar putea să ne contrazică, indicînd faptul că animalele își manifestă bucuria printr-un comportament care ar putea fi catalogat drept rîs. Dar aici intervine o altă discuție, aceea despre legătura dintre bucurie și rîs. Nu trebuie să aducem citate din Sfinții Părinți în acest sens, deoarece viața ne-a dovedit-o fiecăruia că există rîs fără bucurie și bucurie fără rîs. Înțelepciunea românească a născocit expresia ”rîsu-plînsu” care exprimă amestecul nesfîrșit al stărilor omenești care nu poate să vină într-o ordine decît printr-un efort major.