La fierbinţeală, HotNews a zis ce crede despre Patriarhului Daniel şi Biserica Ortodoxă Română

Îmi place să văd cum dascălii echidistanţei şi ai toleranţei îşi ies din pepeni şi încep să blesteme. Ultima dată au fost cei de la Acum (o revistă pe care nici o reclamă nu o mai poate salva), care, în numele luptei cu antisemitismul, au anatemizat întreaga omenire.

De data asta HotNews s-a aprins de ciudă, vărsînd flăcări şi pucioasă asupra Patriarhului Daniel şi a Sinodului BOR, acuzîndu-i că întreţin „jenantele teorii apocaliptice/conspiraţioniste” iscate în rîndurile credincioşilor pe seama actelor cu cipuri biometrice. Dan Tapalaga, un nume care nu spune nimic (dar, după cum ne-am obişnuit în majoritatea cazurilor, întotdeauna suficient de autoritar pentru a grăi împotriva unui întreg popor) ajunge chiar să-i arate obrazul Patriarhului pentru „neruşinarea” de a fi solicitat Ministerului de Interne o explicaţie în legătură cu aceste cipuri. „Patriarhului Daniel ar trebui să se simtă adînc ruşinat”, glăsuieşte trîmbiţa de la HotNews, încercînd să împiedice Apocalipsa.

Nicolae Paulescu: Cele două talmuduri şi gîlceava traducerilor

Urmărind comentariile la fragmentul despre camătă, fraudă şi jurămîntul fals în Talmud, am fost plăcut surprins să-i am oaspeţi pe acest blog pe unii comentatori care s-au situat pe o poziţie diferită de cea a savantului Paulescu. Deocamdată, argumentele lor nu m-au convins, dar au reuşit să stîrnească discuţii interesante. Deoarece nu este domeniul meu forte, îl voi lăsa pe Nicolae Paulescu să se apere el însuşi de acuzaţiile cum că citatele talmudice folosite de el nu sînt autentice.

PS: în special mi-au atras atenţia intervenţiile lui 666, căruia doresc să-i răspund cu o întrebare. Mama mea ar dori să afle mai multe despre tatăl ei şi bunicul meu, Feodor Sadovici, care a fost preot în satul Recea de lîngă Bălţi, arestat de miliţia lui Stalin şi mort în 1959, la vîrsta de 37 de ani. Arhivele de stat au fost distruse în mare parte la Chişinău. N-ar putea fi găsit în arhivele voastre? (S.B.)

Numele si fotografia mitropolitului Teofan au fost folosite „in mod abuziv”

Precizări cu privire la utilizarea numelui şi fotografiei IPS Mitropolit Teofan în dezbaterea referitoare la cipurile biometrice

– comunicat de presă –

Arhiepiscopia Iaşilor a luat act de faptul că, în cadrul dezbaterilor publice pe marginea documentelor de identitate însoţite de un cip cu date biometrice, anumite persoane folosesc numele sau fotografia Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Teofan.

Rugăm pe cei care invocă, astfel, în mod abuziv persoana Mitropolitului Moldovei şi Bucovinei de a nu mai uzita de astfel de gesturi întrucât IPS Teofan nu a exprimat nici un punct de vedere în problematica amintită mai sus.

Biroul de presă al Arhiepiscopiei Iaşilor

Obama: Cel mai tare argument împotriva avortului!

Sursa: HotNews

‘Viitorul acestui copil este o familie destramata: va fi parasit de tata si crescut de o mama singura. In ciuda tuturor greutatilor, acest copil va deveni primul presedinte afro-american’. Prin acest mesaj, organizatia CatholicVote.org incearca sa-l convinga pe Obama sa renunte la masurile pro-avort, adoptate recent…

Nicolae Paulescu: Camăta, frauda şi jurămîntul fals în Talmud

Ca unul care mă trag din Adam, am fost atras întotdeauna de lucrurile interzise. Primul autor „interzis” (despre care am aflat de la tatăl meu pe cînd eram copil) a fost Nietzsche. În vremea liceului, am dat de o carte a lui Nietzsche în unul din anticariatele Iaşului. Următorii cîţiva ani mi i-am consacrat studierii acestui autor controversat. Nu credeam că astăzi mai există cărţi interzise. Dar am găsit una. E vorba de cartea savantului român Nicolae Paulescu (descoperitorul de fapt al insulinei), peste care cineva a tras o perdea nemeritată: Spitalul, Cahalul şi Francmasoneria. Am spicuit un fragment despre „patima de proprietate” în Talmud (termenul îi aparţine marelui fiziolog), care aş prefera să fie contrazis, nu interzis.

PS: Cartea a apărut în 1910 şi presupune un limbaj propriu acelei vremi (care sper să nu tulbure pudoarea politic corectă a cititorului modern). 

Patima de proprietate

Talmudul hărăzeşte numai jidovilor întreg pământul, cu toate bunurile din lume.

„Dumnezeu a măsurat pământul şi a dat ovreilor pe goimi (adică pe cei ce nu sunt ovrei) cu toate avuturile lor [1]” .

„Dumnezeu a dat iudeilor putere asupra averii şi a vieţii tuturor popoarelor[2].

Israel este ca stăpâna casei, căreia bărbatul îi aduce bani. Într-adevăr, fără să îndure greutatea muncii, el trebuie să primească bani de la toate popoarele din lume”[3] .

Editura Cathisma lansează la Bucureşti volumul „Duhovnicul închisorilor”

Librăria Sophia şi Editura Cathisma vă invită miercuri, 28 ianuarie, ora 17.00 la lansarea volumului „Duhovnicul închisorilor” de arhimandritul Spiridon – Mărturiile pline de învăţăminte ale unui preot monah care a spovedit 25.000 de deţinuţi din închisorile ţariste. Cartea va fi prezentată de ieromonahul Savatie Baştovoi.

Adresa: Libraria Sophia, Bucuresti, str. Bibescu Voda nr. 24.

„Cartea arhimandritului Spiridon, prea puţin cunos­cu­tă acasă [în Rusia], este în schimb un best‑seller pentru occidentali, înregis­trînd ediţii în limbile fran­ce­ză, engleză, ger­mană […].

Şarpele şi porumbelul (capitolele 17-18)

17

Părintele Policarp era un bărbat trecut de 60 de ani, care s-a preoţit după moartea soţiei sale, de la care i-au rămas două fete. Moartea soţiei a fost adusă de o boală grabnică, iar unii spun că ar fi fost otrăvită de un negustor evreu. Acest zvon însă nu avea nici un temei, fiind răspîndit din cauza că părintele Policarp, îndată după hirotonie, a început cu o rîvnă deosebită să predice împotriva evreilor.

Rîvna părintelui a atras în jurul său oamenii cei mai diferiţi, de la tineri dornici să slujească Domnului, pînă la însemnaţi dregători şi negustori din cetate şi din împrejurimi. Milostenia lui Policarp a făcut şi ea înconjorul Damascului, aşa încît mulţi oameni bogaţi făceau danii însemnate către biserica pe care o chivernisea, fiind încredinţaţi că averile lor le vor pregăti calea spre Împărăţia Cerurilor.

Şarpele şi porumbelul (fragment de roman, 15-16)

Fragment din romanul „Şarpele şi porumbelul”
de Savatie Baştovoi

15

După slujbă, Afraat se linişti puţin. Ieşind pe scări, se opri privind peste mulţimea care părăsea în linişte biserica. Înţelegea că se află într-un loc necunoscut, printre oameni necunoscuţi şi că nu ştie încotro s-o apuce. Rîvna cu care fugi din pustia părintelui Avraamie se stinse şi Afraat avu pentru cîteva clipe îndoiala că plecarea lui de la locul nevoinţei n-a fost după voia lui Dumnezeu. I se făcu dintr-o dată foame şi somn. Începu să coboare treptele bisericii agale, nu pentru că îşi dorea să plece de acolo, ci pentru a nu lăsa impresia că este un călugăr vagabond.

– Părinte, arătaţi dragoste şi veniţi să mîncaţi cu noi. Părintele Policarp vă aşteaptă.

Afraat ar fi vrut să spună că nu obişnuieşte să mănînce la o oră atît de devreme, dar foamea şi oboseala îi erau prea mari. Aşa că îl urmă în tăcere pe fratele care îl invitase. Acesta era un tînăr foarte evlavios la înfăţişare, îmbrăcat ca monahii, cu mîini subţirele şi foarte curate. Degetele acestui tînăr păreau că nu au făcut niciodată altceva decît să întoarcă paginile cărţilor.

O părere aproape oficială a BOR despre cipuri

Un studiu de Pr. Prof. Dr. Mihai Valică, făcut cu binecuvîntarea ÎPS Teofan Savu, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei.

Ţinînd seama de faptul că mitropolitul Teofan este şi preşedintele Comisiei Canonice a Sfîntului Sinod al Bisericii ortodoxe Române trebuie să ne aşteptăm că punctul de vedere expus în acest studiu-raport va fi prezentat în următoarele zile ca părere oficială a BOR, ştergînd confuzia semănată printre credincioşi de purtătorul de cuvînt al Patriarhiei, preotul Constantin Stoica. Public aici întregul text al părintelui profesor Mihai Valică, exprimîndu-mi totodată respectul cuvenit mitropolitului Teofan pentru reacţia neîntîrziată faţă de o chestiune care părea să scape de sub control (S. B.)

ÎNTRE ORFEU ŞI HRISTOS (o capodoperă de Grigore Vieru)

Pentru că a văzut, ochiul meu a murit.
Lacrima: piatră funerară
Pe mormîntul ochiului meu.
Va veni alt cer.
În altă lume se va deschide
Ochiul meu, dînd piatra la o parte.