Sfînta simplitate (de Anton Cehov)

Traducere din ruseşte de Savatie Baştovoi
Din volumul Anton Cehov „Povestiri ortodoxe”
apărut la Editura Cathisma

La părintele Sava Jezlov, bătrînul paroh al bisericii Sfintei Treimi din oraşul P., pe nepusă masă a poposit din Moscova fiul Alexandru, un vestit avocat moscovit. Bătrînul şi singuratecul văduv, zărindu-şi unica odraslă, pe care nu o mai văzuse de 12-15 ani, încă din vremea cînd îl petrecuse la universitate, a pălit, s-a cutremurat din tot trupul şi a înţepenit. Bucuria şi încîntarea lui nu aveau hotar.
Seara, în ziua venirii, tatăl şi fiul au discutat mult. Avocatul mînca, bea şi se înduioşa.
– E bine aici la tine, drăguţ! – îşi arăta el încîntarea, legănîndu-se în scaun. – E confortabil, cald şi miroase a ceva patriarhal. Zău e bine!
Părintele Sava, ţinînd mîinile la spate şi, după cum se vede, fudulindu-se în faţa bătrînei bucătărese că are un fiu atît de mare şi de galant, se plimba în jurul mesei şi se străduia, pentru a fi pe placul oaspetelui, să-şi însuşească o înfăţişare cît mai „savantă”.

– Aşa stau treburile, frate… – zicea el. – A ieşit aşa cum mi-am dorit în inima mea: şi tu şi eu am mers pe latura intelectuală. Tu, iată, la universitate, iar eu academia din Kiev am absolvit-o, aşadar… Pe aceeaşi cale, carevasăzică… Ne înţelegem unul pe altul… Atît că eu nu mai ştiu cum e acum prin academii. Pe vremea mea puneau mare accent pe clasicism şi chiar se studia ebraica veche. Dar acum?

– Nu ştiu. Dar tu, tataie, ai un peşte pe cinste. M-am săturat, dar tot mai mănînc.
– Mănîncă, mănîncă. Tu ai nevoie să mănînci mai mult, deoarece duci o muncă intelectuală, nu fizică… hm… nu fizică… Tu eşti universitant, munceşti cu capul. Mult o să zăboveşti pe ospeţe?

– Eu nu pe ospeţe am venit. Eu, tataie, am intrat întîmplător pe la tine, cum se zice deus ex machina. Am venit în vizită de lucru, să-l apăr pe fostul vostru primar. Probabil ai aflat că mîine va fi judecata.
– Aşadar… Să înţeleg că eşti pe latura judecătorească? Jurisprudent?
– Da, sînt reprezentant al juraţilor.
– Da… Să te ajute Dumnezeu. Şi rangul tău care este?
– Zău nu ştiu, tataie.
„Să-l întreb de leafă, – gîndi părintele Sava –, dar pentru ei această întrebare e de prost gust… Judecînd după îmbrăcăminte şi luînd în socoteală ceasul de aur trebuie să presupun că primeşte mai mult de o mie”.
Bătrînul şi avocatul au tăcut.
– N-am ştiut eu că ai un peşte aşa de bun, că aş fi intrat pe la tine şi în anul trecut – a zis fiul. – În anul trecut eu am fost aici nu departe, în orăşelul vostru de gubernie. Ce oraşe nostime aveţi!
– Chiar nostime… măcar scuipă-le! – a căzut de acord părintele Sava. – Ce să faci! Sîntem departe de centrele intelectuale… prejudecăţi. Încă nu a pătruns civilizaţia…
– Nu la asta mă refer… Ascultă ce păţanie s-a petrecut cu mine. Intru eu în orăşelul vostru de gubernie în teatru, merg la casă după bilet, iar mie mi se zice: spectacolul nu va avea loc, deoarece încă nu s-a vîndut nici un bilet! Iar eu îi întreb: cît de mare este suma pe care trebuie să o strîngeţi? Zice, trei sute de ruble! Spuneţi-le să joace, zic, eu voi plăti trei sute… Am plătit de plictiseală trei sute de ruble, iar cînd am început să privesc drama lor sfîşietoare, m-am plictisit şi mai mult… Ha-ha…
Părintele Sava şi-a privit fiul cu neîncredere, apoi a privit-o pe bucătăreasă şi a pufnit în pumn…
” Vai ce minte!” – a gîndit el.
– De unde, Şurenika, ai luat tu aceste trei sute de ruble? – a întrebat el stînjenit.
– Cum de unde le-am luat? Din buzunarul meu, desigur…
– Hm… Care este, iartă-mi întrebarea nepotrivită, venitul tău?
– Cînd şi cum… Într-un an pot să cîştig vreo treizeci de mii, iar în altul nici douăzeci nu se adună… Anii se întîmplă diferiţi.
„Vai minte! Ho-ho-ho! Vai minte! – gîndi părintele Sava, hohotind şi privind cu dragoste la faţa slăninie a fiului. – Lăudăroasă e tinereţea! Ho-ho-ho… Hai că-i bună – treizeci de mii!”
– Nu pot să cred, Saşenika! – a zis el. – Iartă-mă, dar… ho-ho-ho… treizeci de mii! Pe banii ăştia poţi să construieşti două case…
– Nu crezi?
– Nu că n-aş crede, dar aşa… cum să mă exprim… tu mi se pare că prea… ho-ho-ho… Ei, dar dacă tu primeşti atît de mult, atunci unde se duc banii?
– Îi cheltui, tataie… În capitală, frate, viaţa muşcă. Aici ai nevoie de o mie ca să trăieşti, iar acolo de cinci. Ţin cai, joc cărţi… îmi permit uneori.
– Aşa este… Dar tu strînge-i!
– Nu se poate… N-am eu nervii ăştia ca să-i strîng… (avocatul a oftat). Nu pot să fac nimic cu mine. În anul trecut mi-am cumpărat în Poleanka o casă cu şaizeci de mii. E, oarecum, un sprijin la bătrîneţe! Şi ce crezi? N-au trecut nici două luni după cumpărare că am fost nevoit să o depun. Am depus-o şi toţi banii – tfiu! O parte i-am pierdut la cărţi, cealaltă am băut-o.
– Ho-ho-ho! Vai minte! – a piuit bătrînul. – Captivant minte!
– Nu mint, tataie.
– Parcă se poate oare să pierzi casa la joc sau să o bei?
– Se poate, nu doar casa, ci şi globul pămîntesc să-l bei. Mîine eu de pe primarul vostru o să jupoi cinci mii, dar presimt că nu o sa ajung cu ele pînă la Moscova. Aşa este planida mea.
– Nu planida, ci planeta, – l-a corectat părintele Sava, tuşind şi privind cu demnitate spre bătrîna bucătăreasă. – Iartă-mă, Şurenika, dar eu mă îndoiesc de cuvintele tale. Pentru ce primeşti tu astfel de sume?
– Pentru talent…
– Hm… Poate că vreo trei mii primeşti, dar ca să primeşti treizeci de mii sau, să zicem, să cumperi case, iartă-mă… mă îndoiesc. Dar să lăsăm aceste contradicţii. Acum să-mi zici, cum e la voi în Moscova? Cred că e vesel? Ai multe cunoştinţe?
– Foarte multe. Toată Moscova mă cunoaşte.
– Ho-ho-ho! Vai minte! Minuni peste minuni, îndrugi, frate.
Multă vreme au discutat în această manieră tatăl şi fiul. Avocatul a mai povestit şi despre nunta sa cu o zestre de patruzeci de mii, a descris călătoriile sale în Nijnii, divorţul care l-a costat zece mii. Bătrînul asculta, plesnea din palme, hohotea.
– Vai minte! Ho-ho-ho! Nu ştiam, Şurenika, cum că eşti aşa de meşter la ascuţit gogoşi! Ho-ho-ho! Nu ţi-o zic spre judecată. Îmi place să te ascult. Spune, spune.
– Dar hai că am lungit vorba – a încheiat avocatul ridicîndu-se de la masă. – Mîine e procesul dar eu încă nu am citit dosarul. Adio.
Petrecîndu-şi fiul în dormitor, părintele Sava s-a dedat încîntării.
– L-ai văzut cum e? a? – a şoptit el bucătăresei. – Ăsta-i el… Universitant, umanist, emansipe, dar nu s-a ruşinat să-l viziteze pe moşneag. Şi-a uitat tatăl, dar dintr-odată şi l-a amintit. A luat şi şi-a amintit. Şi-a zis: hai să-mi amintesc de bătrînul meu mucegai! Ho-ho-ho. Bun fecior! Cuminte fecior! Ai băgat de seamă? El vorbeşte cu mine ca şi cu un egal… a văzut în minte un frate întru ştiinţe. Mă înţelege, carevasăzică. Păcat că nu l-am chemat pe diacon să-l vadă şi el.
După ce şi-a vărsat sufletul în faţa bătrînei, părintele Sava s-a dus pe vîrfuri pînă la dormitorul său şi a privit prin gaura cheii. Avocatul era culcat în pat, şi pufăind o ţigară, răsfoia un caiet gros. Alături, pe măsuţă, era o sticlă cu vin pe care părintele Sava nu o văzuse mai înainte.
– Doar o clipă… să văd dacă îţi este comod – a bolmojit bătrînul intrînd la fiu. Te simţi bine? E moale? Ia şi te dezbracă.
Avocatul a mîrîit şi s-a încruntat. Părintele Sava s-a aşezat la picioarele lui şi a căzut pe gînduri.
– Carevasăzică… – a început el după o vreme de tăcere. – Eu mă tot gîndesc la vorbele tale. Pe de o parte, mulţumesc pentru că l-ai înveselit pe moşneag, iar pe de altă parte, ca părinte şi… şi ca om instruit nu pot să tac şi să mă abţin de la observaţii. Eu ştiu că tu ai glumit la cină, însă, o ştii şi tu, atît credinţa cît şi ştiinţa a condamnat minciuna chiar şi atunci cînd se face în glumă. Hm… Tuşesc. Hm… Iartă-mă, dar eu ca părinte. De unde ai vinul?
– L-am adus cu mine. Vrei? E un vin bun, opt ruble sticla.
– O-o-opt? Vai minte! – a plesnit cu palmele părintele Sava. – Ho-ho-ho! Pentru ce să dai opt ruble? Ho-ho-ho! Eu îţi pot cumpăra cel mai bun vin cu o rublă. Ho-ho-ho!
– Ei, hai, marş, moşnege, îmi încurci… Hai!
Bătrînul, chicotind şi plesnind cu mîinile a ieşit şi, cuminte, a închis după sine uşa. La miezul nopţii, după ce şi-a citit „pravila” şi a comandat babei prînzul de a doua zi, părintele Sava a mai privit odată în camera fiului.
Fiul continua să citească, să bea şi să fumeze.
– E timpul să dormi… dezbracă-te şi stinge lumînarea… – a zis bătrînul aducînd în cameră miros de tămîie şi lumînare arsă. – De acum e al doisprezecelea ceas… E a doua sticlă? Oho!
– Fără vin nu se poate, tataie… Nu te însufleţeşti, nu poţi face treabă.
Sava s-a aşezat pe pat, a tăcut şi a început:
– Iată, frate, care-i povestea… M-da… Nu ştiu, voi mai trăi, te voi mai vedea vreodată, de aceea mai bine este să-ţi las astăzi testamentul meu… Vezi… În toţi aceşti patruzeci de ani de slujire eu am agonisit pentru tine o mie cincisute de ruble. Cînd voi muri, să le iei, dar…
Părintele Sava şi-a tras nasul su solemnitate şi a continuat:
– Dar să nu-i risipeşti şi să-i păstrezi… Şi, te rog, după moartea mea să-i trimiţi nepoatei Varenika o sută de ruble. Dacă nu-ţi va părea rău, să-i trimiţi şi Zinaidei 20. Ele sînt orfane.
– Poţi să le trimiţi toate o mie cincisute… Eu nu am nevoie de ele, tataie…
– Minţi?
– Vorbesc serios… Oricum o să le risipesc.
– Hm… Doar eu le-am agonisit! – s-a supărat Sava. – Fiecare copeică am păstrat-o pentru tine…
– Dă-mi voie să pun banii tăi sub sticlă, ca semn al iubirii paterne, dar altfel eu nu am nevoie de ei… O mie şi jumătate – fi!
– Ei, cum ştii… Dacă aş fi ştiut, nu i-aş fi păstrat, nu mi-aş fi bătut capul… Dormi!
Părintele Sava a făcut cruce peste avocat şi a ieşit. El era puţin jignit… Atitudinea nepăsătoare şi brutală a fiului faţă de agonisirile lui de patruzeci de ani l-a pus în încurcătură. Dar sentimentul jignirii şi al confuziei a trecut îndată… Bătrînul iară s-a simţit atras să pălăvrăgească cu fiul, să discute ca între doi oameni „învăţaţi”, să-şi amintească trecutul, dar de acum nu i-a ajuns îndrăzneală să-l deranjeze pe avocatul ocupat. El a umblat cît a umblat prin camerele întunecoase, apoi s-a gîndit ce s-a gîndit şi s-a dus în hol să se uite la blana fiului. Dedîndu-se uitării din cauza încîntării părinteşti, el a înşfăcat cu amîndouă mînile blana şi a început să o îmbrăţişeze, să o sărute şi să o binecuvînteze, de parcă aceasta nu era o blană, ci însuşi fiul, „universitantul”… De dormit el nu putea dormi.

1885

NOTE:

1. Şurenika (Şura) şi Saşenika (Saşa) sînt diminutive pentru Alexandru.
2. Aluzie la zodie, probabil.

Anunțuri

31 Responses to Sfînta simplitate (de Anton Cehov)

  1. Veronica spune:

    Ce trist …… acelea din povestire par a fi si vremurile noastre! Dar, parintele ramine Parinte pina la capat, cu toata dragostea!
    Doamne ajuta! Parinte.

  2. blogideologic spune:

    Excelent !

  3. Mihai spune:

    Salutare. Traducerile dumitale sînt foarte frumoase, foarte bune, mulţumim! (Dar textele proprii sînt şi mai interesante:)

  4. Daniel F spune:

    Si mie mi s-a parut foarte trista povestirea.

  5. Daniel F spune:

    Vreau sa adaug ca asta e ceva tipic rusesc, legat de arivismul social (sigur, am inteles, mesajul textului e mult mai profund, este axat pe simplitatea batranului care il apropie de sfintenie). Dar la rusi asta era mecanismul, din ce stiu si eu din literatura si din istorie. la romani era altfel, copilul din poarinti tarani, care ajungea ofiter superior, sau ministru, sau prtofesor universitar nu ii uita niciodata pe parinti si nu se rusina cu satul din care a iesit… Cel putin asa era inainte de comunism.

  6. blogideologic spune:

    Este vorba despre potemkiniadă. Despre tipul de cultură creată după pacea de la Kuciuc Kainargi din 1774. Pentru pacea de la Kuciuc Kainargi a militat în Franţa un lobby pro-Rusia creat de Voltaire (fusese plătit pentru aceasta de ţarina Caterina cea Mare). Prin acea pace, Romania Orientală de la Caucaz până la Nistru era desfiinţată, şi era creat Sudul Rusiei. Dar influenţa umanismului bizantin rămâne prezentă. Umanismul acela îşi pune amprenta pe „melancolia rusă” care se naşte de fapt din tragedia greacă via umanismul bizantin. Care îi influenţează deopotrivă pe Alexandru Puşkin şi Costache Negruzzi. Mi se pare interesantă relaţia dintre acest nou Sud al Rusiei şi Rusia moscovită, aşa cum se vede ea în piesa Trei surori. Nicolai Gogol se naşte şi el în acest spaţiu, mai precis la Sorocinenii Mari (Chiar să nu fie vreo legătură cu străvechea cetate Soroca, vizitată de genovezi?). Dar noile localităţi ale lui Potemkin din Sudul Rusiei nu mai sunt civilizate de genovezi. Aici, în oraşele lui Potemkin, se naşte demografia rusească a „sufletelor moarte” descrise de Gogol. Este o lume distopică născută din utopia închiderii năvălirilor din Orient peste Europa cu o poartă imperială rusească.

  7. […] By blogideologic M-a îndemnat spre a scrie acest articol postarea părintelui Savatie de la https://savatie.wordpress.com/2009/08/14/sfinta-simplitate-de-anton-cehov/ . Este acolo un text excelent, care poate stârni multe gânduri despre istoria noastră culturală […]

  8. Mos Ioan spune:

    „De dormit el nu putea dormi”(el, adica Parintele Sava).
    Si cum ar fi putut, oare, sa doarma? Parintele Sava isi iubea feciorul cu o dragostea netarmurita, il admira, a facut sacrificii sa-l trimita la studii, etc……… si spera ca la batrânete va avea o mângâiere……….numai ca feciorul era un pierde vara………. pierde bani la jocuri de carti…..bautura…….viata desfrânata deci…….
    Feciorul trecuse, cu un an in urma, in oraselul invecinat cu domiciliul tatalui sau – Parintele Sava-
    si nu si-a facut timp pentru a-l vizita pe cel care îi daduse viata…….acest lucru spune foarte multe………………
    Din tot comportamentul fiului fata de tatal ne dam seama ca acest fiu era denaturat, si ca nu merita dragostea daruita de tatal sau.

    Daca Anton Cehov ar fi trait in zilele noastre, cred ca ar fi gasit multe cazuri reale, ca sa se inspire pentru romanele sale. Vedem si auzim cum parinti care au crescut câte 5-6 copii, s-au chinuit sa-i dea la studii, au facut sacrificii pentru fericirea copiilor lor, iar astazi sunt alungati din propria casa, casa este vânduta si acesti parinti, batrâni de acum, ramân pe drumuri fara nici-un adapost si fara nici o mângâiere. Si cine ar putea simti deznadejdea si durerea din sufletul lor? Cu siguranta, numai Dumnezeu, Maica Domnului, Sfintii si toti cei care au suferit si sufera………..
    Ma întreb: Oare, ce raspuns vor da acesti copii denaturati in fata lui Dumnezeu, la Judecata din Urma? Nu as vrea sa fiu in locul lor………..

  9. Mihnea Georgescu spune:

    „Universitant”?

    Păstrezi ritmul frazei ruseşti, ceea ce este remarcabil, dă savoarea originală a textului! Felicitări!

  10. calindragan spune:

    Dacă l-ar fi îmbrățișat, cu smerenie de tată și de preot pe fiu în loc să îmbrățișeze blana aia, poate, cu mila Domnului, ar fi tresăltat ceva în adâncul aceluia.

  11. marius spune:

    Doamne ajuta!

    Povestirea …., gasesc aici o mica carare spre imparatie, ginditi-va :

    fiul – un om plin de „zumzetul” capitalei se apleca in lucruri simple,

    tatal „imbatat” de simplitatea fiului …De dormit nu a putut dormi.

    Iertati-ma pe mine pacatosul

    dar inchei gindind-ma la cuvintele MINTUITORULUI de pe Muntele Fericirilor „Fericiti cei saraci cu duhul”

    Domane ajuta!

  12. crip71 spune:

    Ma iertati , insa aceasta dragoste fara discernamant poate fi si o sfanta prostie . Iata cum pedepseste Domnul pe parintii care iubesc copiii mai mult decat dreptatea lui Dumnezeu.

    „Însă fiii lui Eli erau oameni netrebnici. Ei nu ştiau de Domnul, ………..
    17. şi păcatul acestor tineri era foarte mare înaintea Domnului, căci ei depărtau lumea de a mai aduce jertfă Domnului.
    22. Eli însă era tare bătrân şi auzea de toată purtarea fiilor săi fată de întreg Israelul şi că se culcau cu femeile celor ce se adunau la uşa cortului adunării.
    ……………………………….
    27. În vremea aceea a venit la Eli un om al lui Dumnezeu şi i-a zis: „Aşa grăieşte Domnul: Nu M-am arătat Eu oare casei tatălui tău când erau ei încă în Egipt, în casa lui Faraon?
    28. Şi nu l-am ales Eu oare din toate seminţiile lui Israel să-Mi fie preot, ca să aprindă tămâie şi să poarte efod înaintea Mea? Şi nu am dat Eu oare casei tatălui tău din toate jertfele ce se frig pe foc de fiii lui Israel?
    29. Pentru ce dar voi călcaţi în picioare jertfele Mele şi prinoasele Mele de pâine, pe care le-am poruncit Eu pentru locaşul Meu, şi pentru ce tu ţii mai mult la fiii tăi decât la Mine, îngrăşându-i pe ei cu toată pârga poporului Meu Israel?
    30. De aceea aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Eu am zis odinioară: Casa ta şi casa tatălui tău va umbla nestrămutat înaintea feţei Mele în veac; dar acum Domnul zice: Să nu mai fie aşa, căci Eu preamăresc pe cei ce Mă preaslăvesc pe Mine, iar cei ce Mă necinstesc vor fi ruşinaţi.
    31. Iată vin zile când Eu voi tăia braţul tău şi braţul casei tatălui tău, încât să nu mai fie bătrân în casa ta niciodată.
    32. Şi tu vei vedea casa Mea ca un duşman pentru tine, deşi Domnul va milui pe Israel şi nu va mai fi în casa ta bătrân în toate zilele.
    33. Nu voi depărta pe toţi ai tăi de la jertfelnicul Meu, ca să chinuiesc ochii tăi şi să apăs sufletul tău; dar toţi urmaşii casei tale vor muri la mijlocul anilor lor.
    34. Şi iată un semn pentru tine, care se va petrece cu cei doi fii ai tăi, Ofni şi Finees: amândoi vor muri în aceeaşi zi.
    35. Şi-Mi voi pune un preot credincios. Acela se va purta după inima Mea şi după sufletul Meu; şi casa lui o voi întări şi va umbla el înaintea Unsului Meu în toate zilele;

    ……………………………………..
    10. Şi a venit Domnul şi a stat şi a strigat ca întâia şi ca a doua oară: „Samuele, Samuele!” Iar Samuel a zis: „Vorbeşte, Doamne, că robul Tău ascultă!”
    11. A zis Domnul către Samuel: „Iată, am să fac în Israel un lucru, încât cine va auzi de el, aceluia îi vor ţiui amândouă urechile.
    12. În ziua aceea voi face cu Eli toate câte am spus despre casa lui; toate le voi începe şi le voi sfârşi.
    13. Eu i-am spus că am să pedepsesc casa lui pe veci pentru vina pe care el a ştiut-o, şi anume că fiii fac nelegiuiri, dar nu i-a înfrânat.
    14. De aceea mă jur casei lui Eli că vina casei lui Eli nu se va şterge, nici prin jertfe, nici prin prinoase de pâine în veci”. ……………..
    16. Eli însă a chemat pe Samuel şi a zis: „Fiul meu Samuel! ” Iar acesta a răspuns: „Iată-mă!”
    17. A zis Eli: „Ce ţi s-a spus? Să nu ascunzi de mine! Dumnezeu să se poarte cu tine cu toată asprimea, dacă tu vei ascunde ceva de mine din toate câte ţi s-au spus!”
    18. Şi i-a spus Samuel tot şi n-a ascuns nimic de el. Atunci Eli a zis: „El este Domnul; facă dar ce va binevoi!”

    ……………………………………………
    10. Şi s-au luptat Filistenii cu Israeliţii şi au fost înfrânţi aceştia, şi a fugit fiecare în cortul său; bătălia aceasta a fost foarte mare, căzând dintre Israeliţi treizeci de mii de pedestraşi.
    11. Şi a fost luat chivotul legii Domnului, iar cei doi fii ai lui Eli, Ofni şi Finees, au murit.
    12. Atunci a alergat un veniaminean de la locul bătăliei şi a venit la Şilo în aceeaşi zi, având hainele de pe el rupte şi pulbere pe cap.
    13. Iar când a venit acela, Eli şedea pe scaun lângă drum la poartă şi privea, căci i se bătea inima pentru chivotul lui Dumnezeu. Şi după ce a sosit omul acela şi a spus în cetate, atunci s-a tânguit straşnic toată cetatea.
    14. Auzind Eli răsunetele tânguirilor, a întrebat: „Pentru ce este acest bocet?” Dar a sosit îndată omul acela şi i-a spus toate lui Eli.
    15. Eli însă era atunci de nouăzeci şi opt de ani; ochii i se întunecaseră şi nu mai putea să vadă.
    16. Şi a zis omul acela către Eli: „Eu vin din tabără. Chiar astăzi am fugit de pe câmpul de luptă”. Iar Eli a zis: „Ce s-a întâmplat, fiul meu?” Vestitorul însă a răspuns şi a zis: „Israeliţii au fugit din faţa Filistenilor şi s-a făcut în popor ucidere mare; amândoi fiii tăi, Ofni şi Finees, au murit şi chivotul lui Dumnezeu a fost luat”.
    17. Când a pomenit el de chivotul Domnului, Eli a căzut de pe scaun pe spate la poartă, şi-a rupt spinarea şi a murit, căci era bătrân şi greoi.
    18. El a fost judecător în Israel patruzeci de ani. „

  13. […] Savatie Baştovoi Sfînta simplitate (de Anton Cehov) […]

  14. coslic spune:

    am citit tot volumul ‘Povestiri ortodoxe’, mi-a placut foarte mult selectia. cele mai frumoase mi s-au parut povestirile ‘Omorul’, ‘Cosmarul’ si ‘Arhiereul’. Cehov e unul dintre scriitorii mei preferati, si ma bucur cand gasesc si alte povestiri de-ale lui pe care nu le-am citit pana acum. ar fi o idee sa mai faceti traduceri si din alti autori de beletristica, la care noi romanii (si ma refer la cei dintre noi care nu stiu rusa) nu prea avem acces

  15. Florin Giurca spune:

    Ce pot sa spun… necunoscand mai nimic despre situatia sociala si politica a Rusiei din vremea aceea, vad mai intai ca titlul povestirii, care putea la fel de bine sa sune „sfanta naivitate”, introduce o cheie ironica de interpretare: adica e „naiv” batranul, care e desprins de realitatea zilei, si nu cunoaste circulatia banului si puterea lui de cumparare in Capitala, necunoastere care ii creaza un anumit handicap in stabilirea comunicarii cu fiul sau, care il respinge ca pe un neadaptat, ignorant si neflositor (impreuna cu darul sau). Si de aici si trimiterea la cuvantul evanghelic al „saraciei cu duhul”, caci pe „saracii cu duhul” deseori suntem tentati sa-i privim cu o anumita doza de superioritate – sau cel putin pe cei mai putin priceputi in meserie decat noi, s.a.m.d. In fine, e o povestire frumoasa si mereu actuala, caci vorbeste despre patimi omenesti.

  16. Florin Giurca spune:

    Mai aveam ceva de adaugat, cu ingaduinta dvs: gestul imbratisarii hainei are valoare psihologica, simbolica si dogmatica totodata. Deoarece rusii sunt foarte demonstrativi in exprimarea emotiilor, si se imbratiseaza si se saruta intre ei mai des decat alte popoare, si deoarece haina este cea care il imbratiseaza pe fiul, tatal a facut un lucru corect si explicabil psihologic: a transmis imbratisarea sa catre fiul care l-a respins, prin intermediul hainei. Iar ca aceasta transmitere este valabila, o spune un alt rus, contemporan cu Cehov: cuviosul Siluan Athonitul, care zice: cine are dragoste, acela o ia cu el in Imparatia Cerurilor. Si daca dragostea transcende moartea, nu e nici o indoiala ca transcende si spatiul si timpul. Este dealtfel si temeiul credintei noastre in puterea rugaciunilor unii penru altii, si ale sfintilor pentru noi.

  17. Mihnea Georgescu spune:

    Savva, tu eşti agent dublu? Că nu pot să cred că ai trecut de partea occidentalilor, cum te pretinzi, nu te lasă Sângele… Totuşi, de ce huleşti Sfânta Rusie? Este o diversiune, nu? 😉

  18. Ne-am bucura mult daca toate aceste filmuletze extraordinare care apar pe blog, ar fi inregistrate si pe un DVD.

  19. mihai g spune:

    Frumoasa povestirea, multumim pentru traducere.

  20. vladp9 spune:

    Pleșu despre Puric:
    http://chrisalida.wordpress.com/2009/08/19/plesu-despre-puric/

    Iraclie Flocea, un mare duhovnic al Basarabiei interbelice:
    http://curentul.net/2009/06/18/iraclie-flocea-un-mare-duhovnic-al-basarabiei-interbelice-andrei-vartic/

    Emil Cioran si Holocaustul din Romania
    ”E timpul să spunem răspicat că nu am fost barbari. Că i-am ajutat pe evrei să nu fie decimaţi. Trebuie să scriem cărţi, să luăm legătura cu cei care ne defăimează în legătură cu acest subiect. Evreii ne sunt datori. Dar nu le cerem nimic. Să recunoască doar adevărul. Dacă se va înţelege exact poziţia României în anii patruzeci, vom sta cu fruntea sus. Dacă nu, vom fi culpabilizaţi mereu, cu efecte îngrozitoare.” cititi integral la adresa aceasta:

    http://curentul.net/2009/07/06/emil-cioran-si-holocaustul-din-romania/

  21. calindragan spune:

    Aaa, frumoasă și neașteptată interpretare la gestul tatălui de a îmbrățișa haina, d-le Florin Giurca. Cu adevarat acum citesc cu totul altfel sfârșitul poveștii, de altfel minunată.

  22. Florin Giurca spune:

    Domnule Calin, multumesc, dar nu am nici un merit, ca nici nu am stat prea mult sa ma gandesc cand am scris 🙂

  23. Iuliana spune:

    Multumim, Parinte. Frumoasa traducere. Mi se face dor sa ma intorc la Cehov, e… fara cuvinte.
    Si, precum e adesea la Cehov, prea, prea actuala…

  24. calindragan spune:

    Ei, măcar meritul de a fi fost pista bine întreținută și luminată pentru aterizarea în condiții de deplină siguranță a gândului cel bun…

  25. blogideologic spune:

    Există o „foame nebună” după cultura lui Cehov, cultura din Romania Orientală în fond, şi în Marea Britanie, vezi
    http://entertainment.timesonline.co.uk/tol/arts_and_entertainment/tv_and_radio/article6805327.ece

  26. Mos Ioan spune:

    Sarut Mâna Sfintia Voastra Savatie!

    Sper ca sunteti bine. Rugati-va pentru noi pacatosii!
    Sa ne rugam unii pentru altii si toata viata noastra lui HRISTOS DUMNEZEU sa o dam. TIE,DOAMNE!

  27. silviu spune:

    Cand avem cu Hristos o legatura de incredere desavarsita, atunci suntem fericiti, avem bucurie. Avem bucuria Raiului. Aceasta este taina. Si atunci strigam cu Apostolul Pavel: Caci pentru mine viata este Hristos si moartea un castig (Filip. 1,21), Nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine(Gal. 2,20) O, ce sunt acestea!… Nebunie! Toate sa se faca simplu, lin. ( parintele Porfirie

  28. silviu spune:

    Tot ceea ce facem – rugaciune, sfat, mustrare – sa facem cu iubire. Fara iubire, rugaciunea nu foloseste, sfatul raneste, mustrarea il vatama si-l nimiceste pe celalalt, care simte daca il iubim sau nu, si raspunde pe potriva. IUBIRE, IUBIRE, IUBIRE! Iubirea fratelui ne pregateste sa-l iubim mai mult pe Hristos. Nu-i frumos

  29. Cezar spune:

    oh….s-a terminat cam brusc mai vroiam mai vroiam:P super scrisa

  30. m.g. spune:

    Parinte, care este dezlegarea problemei din „Cazacul” lui Cehov ?

    Marea greseala a boierului a fost ca „a mahnit un om” sau ca traia intr-o inchipuire ?
    Iar intamplarea cu cazacul nu a facut decat sa risipeasca iluzia si sa-i arate realitatea, realitate pe care acesta nu a stiut sa si-o asume, sa o duca, sa o indrepteze…

    …credeti ca e bine ce spun ?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: