Recent a fost făcută publică o circulară a Arhiepiscopiei Bucureştilor prin care se interzicea comercializarea prin pangarele bisericilor şi mănăstirilor a revistelor „Lumea credinţei” şi „Lumea monahilor”. Această circulară vine după o alta, care, ceva mai înainte, a aplicat acelaşi tratament cărţilor ortodoxe care provin de la alţi difuzori decît cei patriarhali. Nu se ştie ce a împins Patriarhia la acest gest extrem, ştiut fiind că în ultima perioadă revista „Lumea credinţei” a făcut eforturi uneori exagerate de a elogia partea oficială a Patriarhiei Române, în special persoana noului patriarh.
Faptul a stîrnit o adevărată polemică pe internet antrenînd jurnalişti şi intelectuali ortodocşi, ajungînd pînă la a declara boicot trustului „Basilica” aparţinînd Patriarhiei Române.
Despre strădania oficialilor bisericii de a bloca publicarea şi difuzarea de carte ortodoxă pe alte căi decît cele ale Patriarhiei Române, adică boicotarea tuturor editurilor particulare de carte ortodoxă, se ştia încă din anul 2003, cînd a apărut un prim document cu referire la necesitatea cenzurării cărţilor ortodoxe scrise de autori români sau traduse. În 2005 un alt document emis de Arhiepiscopia Bucureştilor a împins lucrurile şi mai departe atunci cînd a interzis apariţia în presă a oricărui preot, monah sau teolog laic.
Cu toate acestea cartea ortodoxă, tipărită şi răspîndită în mare parte de edituri particulare, continuă să se vîndă cel mai bine în România. Blocarea editurilor ortodoxe particulare s-a dovedit a fi defectuoasă din cel puţin două motive: primul, deoarece contravine Constituţiei României care garantează libera exprimare şi a doua, deoarece Patriarhia Română are, deocamdată, o producţie infimă de carte (raportată la totalul cărţilor ortodoxe apărute pe piaţă), avînd o difuzare şi mai defectuoasă (cărţile Patriarhiei sînt practic de negăsit în librării). La rîndul său, Patriarhia apelează la difuzori particulari pentru a-şi realiza cărţile care vreme de zeci de ani au ocupat depozitele din Dealul Patriarhiei.
Aşadar, sute şi poate chiar mii de titluri de carte ortodoxă mai sînt încă pe piaţă doar graţie unei inerţii, intenţia vădită a Patriarhiei fiind aceea de a le scoate din circuit, cel puţin din pangarele bisericilor.
Cunoscînd toate acestea încă de la bun început şi avînd în vedere semnalele similare venite dinspre Patriarhia Moscovei, care a încercat să întreprindă măsuri desprinse parcă dintr-un protocol comun, am înfiinţat în 2006 Editura Cathisma cu scopul de a menţine cartea ortodoxă în special în librăriile laice. Trebuie să se mai ştie că unele reţele de librării din România taman în acea perioadă au început să refuze cartea religioasă pe motivul că „nu corespunde politicii librăriei”. Pentru aspectul şi calitatea lor, cărţile de la Cathisma au trecut „neobservate” în librăriile „politic-corecte”, iar cînd, în ianuarie 2007 cartea „A iubi înseamnă a ierta” a fost introdusă în catalogul Diverta, fiind declarată cartea lunii pentru vînzări, librăriile pretenţioase şi-au depăşit prejudecăţile, începînd să vîndă carte ortodoxă.
Cucerirea librăriilor laice este anevoioasă şi costisitoare, unele dintre ele luînd pînă la 60% din preţul de vînzare. Adică dintr-o carte pentru care cumpărătorul oferă 10 lei, 6 merg la librar, iar ceilalţi 4 acoperă munca autorului, a tiparului şi a echipei care lucrează la editarea cărţii. În afară de aceasta, cartea trebuie să arate bine, ceea ce înseamnă o cheltuială în plus, pentru a putea concura cu cele mai bune edituri, susţinute din fonduri deloc mici provenite de la organizaţii şi instituţii europene şi mondiale.
Experienţa ne-a demonstrat însă că toate aceste eforturi au fost motivate. Există cel puţin cîteva edituri ortodoxe particulare care confirmă că literatura şi cultura Bisericii, atunci cînd este izgonită din pangare, îşi are un loc de cinste în librăriile laice, în care tot oameni intră şi oameni care nu ne sînt deloc indiferenţi.
Extremismul patriarhal s-ar putea să trezească o reacţie adversă, cînd cititorii de carte ortodoxă vor boicota reţelele Patriarhiei. În orice caz, confuzia semănată de aceste gesturi pripite şi cu totul nemotivate venite pe cale de circulare nu afectează în nici un fel răspîndirea cărţilor şi revistelor pe care le iubesc credincioşii. Cel mult dă un prilej în plus de amărăciune şi vorbire de rău.
savatie baştovoi 
Prea Cucernicia Voastră,
Ceea ce prezentaţi dumneavoatră aici îmi pare a fi o pură manipulare venită dinspre Claudiu Târziu (unde a apărut ceva mai înainte de a fi prezentată pe blogul domnului Rafael Udrişte „informaţia respectivă – http://c-tarziu.blogspot.com/2010/04/doua-reviste-ale-laicatului-sint.html ). Aşa după cum am comentat şi pe acel blog, din textul respectiv reprodus reiese că nu se permite difuzarea CENTRALIZATĂ (prin Depozitul de colportaj „Lumini de sărbători”) a respectivelor două reviste. De unde au scos domnii Târziu şi Capsali cum că nu se permite difuzarea la pangarele parohiilor a publicaţiilor nu reiese de nicăieri! Dar să traduc puţin: dacă s-ar fi acceptat difuzarea prin Depozitul central asta ar fi însemnat de fapt BĂGAREA PE GÂT a respectivelor reviste parohiilor! Cam aşa cum e cazul ziarului Lumina… Dovadă că nu se interzise e şi faptul că însuşi domnul Târziu caută să-şi vândă publicaţia pe care o editează prin intermediul aceloraşi medii unde, zice-se, nu s-ar mai putea vinde publicaţii laice: http://c-tarziu.blogspot.com/2010/04/rost-nr-87-omagiu-olgai-greceanu.html – în josul paginii. Nu înţeleg ce vor cei domni şi de ce deformează însuşi conţinutul unui act pe care, culmea!, îl şi reproduc în facsimil.
[…] Parintele Savatie Bastovoi: Cartea ortodoxă între cenzura patriarhală şi pretenţiile librăriilor moderne […]
Sunt ultimul care ar avea de ce sa ia apararea delurenilor. Dar se pune o intrebare simpla: vreunul dintre cei care se sustine interzis a mai calcat pe la vreun pangar al Bisericilor si Manastirilor Arhiepiscopiei Bucuresti? Revistele in cauza sunt in „galantar”. Despre ce vorbim? Ne dam impuscati in aripa si cand chiar o sa vina agentii „New Faith”-ului peste noi n-o sa ne mai creada nici Radio Erevan!
As vrea sa va aduc in atentie o chestiune curioasa .
http://www.editurapatriarhiei.ro/product_info.php?products_id=374&osCsid=80f7b2e1cb1ff0f0562859020a6bcdb1
http://www.librariasophia.ro/carti-PSB-3–Sfantul-Vasile-cel-Mare–Epistole–so-4780.html
Cum vi se pare diferenta ?
Si la alte titluri raportul pare a fi destul de mare .Si asta nu de ieri de azi , ceea ce ar da nastere la speculatii pe tema boicotului diplomatic .
Spun aceasta si in ideea in care apreciez libraria Sophia ca fiind cea mai buna librarie din Bucuresti .
Editura Patriarhiei produce carti de calitate si ea in mare, si cu un aspect foarte bun, pt. latura de marketing. Ca exemplu, filocaliile editate de IBMBOR, ca si PSBurile, din pacate n-am gasit librarie ortodoxa/laica in care sa fie toate PSBurile iar Filocaliile inca nu au ajuns la ultimul volum, mai au drum lung. D.p.d.v. al calitatii, cei de la Institutul Biblic si de Misiune au cele mai bune carti, i-as pune totusi pe acelas loc cu cei ce editeaza Cararea Imparatiei de Pr. Arsenie Boca, Cuvinte Vii, si alte carti ale acelei edituri, cu un aspect foarte placut la citire (e drept, si pretul e pe masura). Si editura Sophia are ceva carti bune, ca acea carte groasa cu Pr. Serafim Rose scrisa de monahul Damaschin Christensen, si altele.
Oricum IBMBOR produce in mare cartile de stricta necesitate de care are nevoie credinciosul, dar are prea putina desfacere pe piata si foarte rar gasesti dupa cum am spus toate PSBurile de pilda chiar la ei la editura.
Cat despre cenzura cartilor religioase… In mare sunt de-acord cu ideea daca ar inceta aparitia a tot felul de carti inutile, pareri ale unor teologi, preoti, laici, ce sunt doar de umplutura, total nefolositoare – decat pt. cei cu boala de senzational, conspiratii si alte pierderi de timp si vaicareli. Pana si cartile laice sufera o anumita cenzura, neprimind recunoastere academica si prezenta in librarii daca nu indeplinesc anume criterii, nu legate de cerere/oferta musai.
Victor,
sint de acord ca nu exista motive mari de ingrijorare. Masurile intreprinse de Patriarhie sint prea putin sustinute de biserici si manastiri, pentru simplul fapt ca toate cartile si revistele vindute aduc un venit constant parohului sau manastirii, poate mai mari decit salariile. Doar daca ne vom pomeni cu vreun nou cincinal hrusciovist, cind statul va emite legi in sustinerea cenzurii patriarhale, asa cum s-a intimplat deja cu legea monopolului asupra obiectelor de cult.
unnoian,
diferenta de pret reiese din comisionul librariei comparat cu pretul de depozit. Daca vei vedea cartile editate de Sophia, cum ar fi, de pilda editia cartonata in format academic a Rinduielilor monahale, dar si a colectiei de Tilcuiri la Scriptura ale aceleeasi edituri, vei vedea o diferenta simtita de preturi. Aceleasi carti, cumparate de la depozit (nu de la Librarie) sint cu 20-30% mai ieftine.
Dan,
Colectia PSB si Filocalia sint carti pretioase, din toate punctele de vedere, dar au fost publicate foarte demult, neexistind in prezent pe piata. Filocalia, editata de Mitropolia Olteniei mai exista doar in colectii particulare, ultima ei reeditare fiind facuta nu de Patriarhie, ci de Humanitas, nelegata, dar foarte scumpa. In ce priveste cartile editate in ultima vreme de IBMBOR ele sint spicuiri din PSB, in cea mai mare parte (adica nu mai prezinta traduceri sau autori noi) si nu stralucesc ca aspect. Patriarhia editeaza cu precadere carti de cult si astea toate cu caractere Times New, fara ingrijire grafica, avind un aspect jenant in comparatie cu cartile grecilor sau ale rusilor/ucrainenilor.
Parinte Savatie,
Cu ingaduinta sfintiei voastre, fac citeva precizari pe care le-am postat si la mine pe blog – dar pe care rau-voitorii le ignora, reluind aceleasi acuzatii penibile la nesfirsit.
1. In urma recentelor dispozitii ale PF Daniel, in Arhiepiscopia Bucuresti nici o publicatie (laica sau bisericeasca) nu poate fi distribuita la pangarele bisericilor si manastirilor decit cu „binecuvintarea” ierarhului.
2. Potrivit acelorasi ordine, distribuirea nu se mai poate face prin relatia directa cu bisericile si manastirile, ci numai prin Depozitul de Colportaj. (Evident, sistemul nu functioneaza ceas, macar ca nu sint atitia controlori ca sa acopere toate bisericile si manastirile, dar se bazeaza pe frica parohilor si staretilor).
3. Binecuvintare nu primesc decit publicatiile agreate de ierarh, adica acelea care sint sub controlul sau.
4. “Lumea Credintei” a avut binecuvintarea PF Teoctist, inca de la infiintare.
5. Nu exista nici un temei pentru interzicerea revistelor “Lumea Credintei” si “Lumea Monahilor”.
6. Interzicerea la pangar a celor doua publicatii e o problema de principiu – deci nu trebuie judecata prin prisma unor relatii personale cu cei care le fac sau prin aceea a politicii editoriale. E numai o chestiune de timp pina cind si ceilalti vor fi tratati la fel.
7. Mesajul lui Iulian Capsali, publicat initial pe blogul meu, este un semnal de alarma, nu semnul vreunui interes personal. Nici eu (care am gazduit textul), nici Iulian (care l-a scris) nu detinem actiuni la firma editoare a celor doua publicatii si nu cistigam vreun ban de pe urma lor. Cum ne-am pronuntat si in cazul altor derapaje ale ierarhiei, o facem si acum.
8. Preotii si staretii care se tem mai mult de Dumnezeu decit de un ierarh abuziv ar trebui sa difuzeze in continuare revistele ortodoxe facute de mireni. In felul acesta vor face in continuare un bine credinciosilor care vor sa le citeasca si vor aduce un venit suplimentar parohiilor si manastirilor. (Ulterior acestei precizari, am mers si eu in mai multe biserici din Bucuresti, pe unde cunosc preoti de isprava, si am vazut ca vindeau in continuare revistele – numerele vechi insa. Nu stiu insa care e situatia la nivel general – asta ne-o pot spune doar administratorii celor doua reviste).
9. Eu n-am cerut binecuvintarea nici unui ierarh ca sa fac sau sa difuzez revista “Rost”. Am cerut binecuvintarea duhovnicului meu cind m-am apucat de lucrare. Am primit binecuvintarea, sfaturile, dojenile si indreptarile unor mari duhovnici. Am ascultat mereu povetele si parerile unor ierarhi care sint stilpii Bisericii noastre. Am fost, de la bun inceput, si sint in continuare girat de o adevarata elita a inchisorilor comuniste, care si-a probat credinta prin jertfa.
Nici n-am sa cer binecuvintarea PF Daniel, chiar daca asta e conditia ca sa putem vinde “Rost” la pangarele din Arhiepiscopia Bucuresti. Pentru ca nu vad de ce o publicatie facuta de mireni trebuie sa fie scoasa cu voie de la ierarhie.
10. Da, “Rost” cauta si biserici si manastiri in care sa fie distribuita. Dar daca se inchid usile celor din Arhipiscopia Bucuresti, sint convins ca vom gasi usi deschise in celelalte eparhii (cum deja se intimpla). Oricum, intodeauna ne-am bizuit pe retelele de difuzare laice, nu pe cele ale Bisericii.
Iertati-ma pentru lungimea mesajului.
Sarut-dreapta!
parinte Savatie, apropo de comentariul pt Dan, chiar daca ne abatem de la subiectul acestui post, cu tristete constatam ca editurile cu mai au simtul esteticului pt editarea de carte ortodoxa. ar trebui mai multa straduinta pentru grafica specifica ortodoxiei. imi place stradania sfintiei vostre pentru grafica de acest tip. n-ar strica sa o implementati mai mult in editura Chatisma.
as zice ca Predania e cea mai aproape de ceea ce sustin.
cat despre subiectul de fata, chiar daca nu oficial de cele mai multe ori, aceste impuneri directe de la Centru exista. e o realitate ca incet-incet se doreste monopolul IBMBOR. dar si asta, in definitiv, ar insemna o frica falsa. cine vrea sa faca un lucru, il face si gata, trebuie doar putin curaj.
deosebita interventia sfintiei voastre.
Iubite parinte Savatie,
bizarii contestatari ai acestui ucaz ori sufera de cecitate, ori sunt rauvoitori si sicofanti. Este un ordin prin care Administratia Patriarhala isi doreste centralizarea totala a publicatiilor prezente in pangare. Si este evident cum comentatorii „obiectivi” eludeaza cu maiestrie faptul ca acestor publicatii li s-a refuzat si „binecuvantarea”, deci sunt „proscrise”. (Aici este de comentat faptul ca aveau binecuvantarea PF Teoctist, dar se pare ca a expirat). Restul este palavrageala buna pentru adormit constiintele unora care nu vor sa vada ce scrie negru pe alb. Revistele care inca se mai afla in pangare stau acolo datorita curajului preotilor parohi. Dar sunt deja sute de parohii care s-au conformat acelui ordin (asta ca raspuns celui care a facut turul pangarelor din Arhiepiscopie).
Va multumesc, parinte Savatie, pentru ca sprijiniti nu doua reviste, ci un principiu. Se considera in mod inadecvat ca Biserica este a „noastra” atunci cand sunt probleme, si doar a ierarhiei atunci cand se iau hotarari. Si mai sunt altii, din randul vasnicilor aparatori ai Bisericii, care nu pot trece peste limite si micimi omenesti, peste vanitati, animozitati sau chiar dusmanii „crestine”. Adevarul lor contondent trebuie sa se impuna in defavoarea principiului. Aceste decizii arbitrare lovesc in credinciosi, in laicii Bisericii, ale caror initiative de a duce mai departe Cuvantul, fie prin carti, reviste sau filme, sunt inabusite tocmai de aceia care ar trebui sa le sprijine. Este cam ce a incercat si Irod cand a omorat toti pruncii: sa ramana singurul stapanitor (rege). Nu-l vad pe Hristos in acest demers. Nu vad nici folosul duhovnicesc, nici dragostea crestina in aceste interventii absurde.
„Vrednic este!”… Se canta la hirotonie. Ma intereseaza in mod special, hirotonia intru arhiereu. Ce presupune aceasta cantare? Presupune multe, in sensul ca i s-a pierdut demult rostul. Practic, nu este o simpla cantare inserata la sfarsitul hirotoniei, ci, la inceputuri, era o intrebare adresata poporului, cu intonarea de rigoare, daca se considera a fi vrednic cel chemat la episcopat. Poporul raspundea, dupa caz, „vrednic este!” sau „nu este vrednic!”.
Azi, aceasta exclamatie nu mai este intrebare ci confirmare, cel ce inalta engolpionul catre popor, nu mai intreaba daca cel caruia ii este destinat engolpionul, este sau nu vrednic, ci pur si simplu se anunta poporul ca „Vrednic este!”. Soborul canta incantat „Vrednic este!”, ca un raspuns la porunca celui ce face exclamarea. Pentru ca inainte vreme, hirotoniile se faceau dupa adanca cercetare, iar candidatii erau cunoscuti in cetate, ce pot si ce doresc. Azi, cand intr-un colt de tara este adus efectiv un arhiereu din alt colt de tara, poporul de unde sa-l stie pe cel ce le va fi arhiereu? Se uita pe plasma cum se adreseaza, incruntat, poporului afirmatia categorica de „Vrednic este!” si asculta apoi, raspunsul dat in forta de sobor.
Acest lucru, dincolo de subtilitati, denota ruperea de popor si transformarea unei intrebari esentiale din cadrul hirotoniei intr-o simpla formalitate. Si asa, nestiind cat de „vrednic” este arhiereul, ne dumirim pe parcurs, cu pretul multor deceptii si dizabilitati privind viata crestina.
„Axios!(?)”…
„Axios!!!
Unde este „ucazul” condamnat de domnii Târziu şi Capsali? Nicăieri! Ceea ce reproduc dânşii acolo priveşte cu totul altceva. E ca şi cum l-ai lăsa pe un om să doarmă în patul tău iar apoi acela te trezeşti că îţi ia şi automobilul! Să ne prezinte inşii respectiv textul unde se spune: „colportajul parohiilor (tipărituri, obiecte bisericeşti, tămâie etc.) va veni numai de la Arhiepiscopie”. Să ni se arate ordinul scris cu privire la permiterea vânzării numai a publicaţiilor cu binecuvântare. Nu au cum să facă acest lucru!
Fac referinţă cei doi la pangarele unde nu se află o revistă sau alta. Dar îşi pun întrebarea dacă s-aau aflat acele reviste şi cu ceva timp înainte? Nu! De ce? Păi…
Fac referinţă cei doi la faptul că acolo unde se mai află sunt doar numere vechi. Fac pariu că cei de la parohiile respective nu au mai primit revistele din cauza… chiar a manageriatului respectivelor resviste care nu au mai trimis exemplare. De ce? „Cei de la revistă ne-au spus că nu mai au voie” – ar suna răspunsul celor de la pangare.
Şi mai interesant. Dar de ce reacţionează domnii Târziu şi Capsali? De ce nu aflăm un răspuns oficial al redacţiiilor respectivelor reviste? Poate pentru faptul că s-au trezit vârîte în scandal de către cei doi domni? Este ca în gluma aceea cu bătrânica de este condusă să traverseze strada deşi ea strigă „Dar eu nu vreau să traversez!”.
Poate că altul este motivul? Poate faptul că Arhiepiscopul Bucureştilor (adică Patriarhul României) a interzis la un moment dat distribuirea de texte POLITICE la pangarul unei anumite biserici din Bucureşti? Dar interdicţia pe care a primit-o însăşi revista Rost la un anumit moment la mânăstirea Petru Vodă se poate încadra şi ea în contextul acuzelor aduse conducerii BOR?
Raspunsul dat Magarului-papuas (traducerea lui Donkeypapuas ) l-am dat deja de mai multe zile la articolul de pe blogul lui Claudiu Tarziu, unde a venit cu aceleasi speculatii infame pe care le imprastie acum si pe aici. Pariurile pe care le face sunt in perfecta consonanta cu imaginea pe care si-o promoveaza pe internet.http://www.blogger.com/profile/12442308981242649397 Cred ca nu stie pe ce lume e. Nu mai adaug nimic.
Inteleg pana la urma ca problema este ca se pierd (sau se castiga) niste banuti. Banuti „ortodocsi”, desigur. Eu cred ca daca „produsul” e de calitate, frumos colorat, dupa modelul patentat de „Turnul de Veche” iehovist, drept-credinciosul il va cauta si il va gasi. De nu, se se duca pe apa Sambetei… Clarvazatorul care comenteaza mai sus nu ar trebui sa se supere. Cum Dany Boy e tovaras cu Guru Plesu si alti „reinnoiti prin reflectie” in curand o sa vedem „Dilema Veche” prin galantarele Arhiepiscopiei. Asa ca, ce se pierde pe de-o parte se castiga pe alta. Nu-asa?
Donkeypapuas,taticu,
De ce bagi matale strambe? Iti plac distractiile? Sunt doar cateva biserici in Bucuresti, in care respectivele reviste se mai primesc, ” pe baraba preotilor si a doi stareti”…. Revistele se vindeau pana acum vreo 3 sapatamani mai peste tot. Nu mai sunt primite de ceva vreme, oricat ar incerca colportorii LC si LM sa mai pledeze pentru ele in fata preotilor or panagaristelor( care au raspuns ca au fost ameninati cu amenzi si destituri de catre CC al BOR, in frunte cu…)
Cat despre „exagerarile” LC, pr Savatie, sa intelegem ca aceasta revista ar trebui sa devina una de opozitie fata de Biserica Mama? Redactorii LC, cu totii, fac parte din aceasta Biserica. Cand a fost situatia insa, au semnalat cu promptitudine Cazul Corneanu si Cazul Drincec de exemplu. Cu aciditate chiar. Singurul care nu a facut parte din BOR, de la lC. este parintele stilist Florian Anthimos Bichir, care astazi e sfetnic de loja al Sanctitatii Sale Daniel Deleanu. Oricum, nici dvs nu sariti calul in privinta patr. Kirill, cultivati ” legitimitatea” Bisericii din care faceti parte(RUSA) si asta nu se cheama exagerare….
@ Donkeypapuas:
Rautatea iti intuneca mintea, omule! Am facut rost de un document pe care il fac public si tu vrei sa-ti dau toata corespondenta dintre Arhiepiscopie si protopopiate. Logica simpla ti-ar putea spune ca un document decurge dintr-un altul, si ca cel pe care il dam publicitatii n-are nici o noima fara cel la care fac referire. Dar la tine nu functioneaza logica, din pricina urii.
Eu stiu de ce nu raspunde Razvan Bucuroiu insusi, dar n-o sa-ti spun. La urma urmei, e treaba lui daca vrea sau nu vrea sa intre in discutie cu tot felul de insi cu mintea si sufletul intunecate.
Oricum, repet a nu stiu cita oara, cazul LC si LM constituie un precedent – si pe mine nu ma intereseaza atit publicatiile in cauza, cit precedentul care se creaza prin interzicerea lor. E vorba de un principiu, istetule.
In rest, fabulezi ca la balamuc. Auzi la el: poate ca se boicoteaza singure revistele ca apoi sa se plinga. Doamne, Dumnezeule!…
Cit despre „Rost”,la Petru Voda a fost vorba de o neintelegere pricinuita tot de oameni de teapa ta. N-are nici o legatura cu cazul LC si LM – iar faptul ca aduci in discutie acest episod te tradeaza drept ceea ce esti, un intrigant marunt, un manipulator inabil si un om tare amarit sufleteste. Dumnezeu sa se milostiveasca de tine si sa-ti vindece ura!
Dumnezeu sa-i binecuvanteze pe toti monahii, preotii, pe toti mirenii si pe toti cei care au muncit si muncesc pentru ca noi sa ne bucuram de invataturile din cartea ortodoxa.
Ma bucura mult ca inca se mai pot gasi carti ortodoxe la un pret mic. Unele din ele insa sunt foarte greu de citit. Parinte, cartile sfintiei voastre sunt foarte usor de citit si incurajatoare chiar si pentru tineri pentru ca sunt mici.
Pentru ca tot se vorbea si de grafica, as aminti aici cartile parintelui Paisie Aghioratul care sunt foarte usor de citit, au un font bun si buna asezare in pagina.
Doamne ajuta
Dl Roncea, apreciat in media de limba romana doar de dulcele sau prieten Mihai Contiu de la gazeta comunista Moldova Suverana, cultiva un crestinism demn de comuna primitiva.
Ma simt, citiindu-i scriitura, partas campaniei de alfabetizare, Morometilor ( Ce faceti, ba, reatiai d… iar vorbiti de Biserica?…). Trebuie multa luare aminte la ceea ce spune….
@domnul Târziu
Ai făcut rost de un document care spune cu totul altceva! Poate că ai uitat dumneata limba română sau poate partizanatul prezidenţial ţi-a întunecat minţile între timp. Ia dumneata şi reciteşte încă odată documentul: NICĂIERI NU SE SPUNE CĂ PAROHIILE NU POT ACHIZIŢIONA DIRECT DE LA DISTRIBUITOR RESPECTIVELE PUBLICAŢII. Dar, când curge cu invective, asta înseamnă că am lovit un punct sensibil, foarte sensibil chiar. Şi nu este sub centură. Cred că este la buzunar. Sau la orgoliu…
Pentru dl Donkeypapuas: Am o nedumerire… Dvs aveti ceva impotriva BOR sau a dlui Tarziu? In toate interventiile iternautice, manifestati un dispret si o aciditate caustica fata de ceea ce scriu anumiti domni. Niciodata nu gasiti nicio noima in cele scrise de acei domni, indiferent de subiect. Dar atacati tot ce este „impotriva” opiniei oficiale si pe toti care nu sunt „oficiali”…
Va puteti clarifica pozitia, pentru a va putea intelege, dupa posibilitatile noastre modeste de pricepere?
Va multumesc si iertati deranjul….
@Nedumeritu”
De ce vorbiţi de posibilităţile „voastre”? Să înţeleg că sunteţi „rege”? Au poate „legiune”?Dumneavoastră spuneţi: „atacati tot ce este “impotriva” opiniei oficiale” înţelegând, se pare, prin opinie oficială BOR în întregime. Iar aici vă aflaţi într-o eroare evidentă, destul de comună însă între coigenerii dumneavoastră. Nu ai cum să „ataci” o instituţie! Criticile le poţi adresa unor oameni vii, nu unei instituţii. De exemplu: criticile vehemente se pot adresa unei persoane precum Băsescu, unei administraţii prezidenţiale de la un anumit moment dat. Dar nu poţi spune „instituţia prezidenţială în sine este vinovată de cutare sau cutare”. Dar oamenii de felul dumneavoastră se pare că s-au obişnuit să spună cuvinte de genul „clasa politică face şi drege”. Nu mai există oameni! Nu mai există persoane! Nu mai există responsabilitate personală!
La fel şi în ceea ce priveşte BOR. Pot spune: cutare ierarh greşeşte profund pentru că, din funcţia din care se află, nu ia poziţie împotriva „cipurilor”, să spunem. Sau cutare „purtător de cuvânt” de la Patriarhie deraiază ameţitor. Sau: cutare ierarh a cauzat o schismă reală în Biserică. Dar să spun că toată Biserica din Ţara Românească…! Păi din BOR fac parte şi eu, fac parte şi neamurile mele, fac parte prieteni de-ai mei, cu o mare probabilitate fac parte vânzătorul de ziare de la colţul străzii, căpşunatul din Spania, schimnicul ascuns prin creierii munţilor. Biserica propune de 2000 de ani conceptul de persoană (ipostas), nu pe cel de castă sau clasă socială.
De domnul Târziu mă despart multe lucruri. Cele mai multe nici nu au treabă cu Biserica! A se vedea la dânsul pe blog reacţiile de dinaintea alegerii cheliosului. Dar dumneavoastră vă referiţi nu numai la domnul Târziu că şi la alţi „domni” pe care nu-i menţionaţi. Eu i-aş numi „tovarăşi”: Băsescu, Cărtărescu, Cartianu, Pleşu. Poate mai sunt şi i-am uitat. Iar ceea ce-i uneşte este dispreţul comun faţă de Biserică, dispreţul comun faşă de naţiune. Acestea le-am spus şi pe blogurile mele.
Mă opresc aici şi-mi cer scuze faţă de proprietarul acestui blog pentru faptul că am deraiat discuţia spre alte lucruri.
Pe Donkey il deranjeaza diversitatea opiniilor. De asemenea nu prea inghite polemica pentru ca argumentatia sa a fost mereu subtire (cel putin pt gustul meu:))
@All, cred ca Donkey a fost prea mult luat in seama. Sa-l lasam in revoltele si lupta lui cu morile de vant basesciene, cartaresciene, pavloviene etc.:)
@VladR
Compararea cu eroul lui Cervantes nu numai că nu mă deranjează ba chiar mă onorează. Aşa că aţi dat-o în bară.
Va spui eu: Al mai nepatriot roman de pe bloguri e Caludiu Tarziu… Dispretul lui pentru Biserica si natiune e uriesesc. Taman d-aia trebuie sa ezist io, Donkey cel fara de ipostas, duhul cel bun, institutia intruchipata.
@adriean videanu de Novgorod
Cred că e vremea să vă schimbaţi ochelarii. Actualmente purtaţi unii… de cal.
Donkeypapulas,unclean spirit, revina-ti in fire!
Oameni buni,
ping-pongu-ul dialogului de mai sus, pe langa adevarurile pe care le contin afirmatiile fiecaruia, arata spre marea mea dezamagire, ca noi romanii, suntem tare dezbinati. Un pic mai multa dragoste de aproapele cred ca nu ar face rau nimanui …
datorita „masurilor” luate de Patriarhia Romana, din librariile Bucurestiului au disparut numeroase carti de teologie ortodoxa editate in tara, un exemplu ar fi cel al cartilor liturgice.
la prima vedere „masurile” luate de administratia BOR cu privire la cartile religioase, sunt absolut „nevinovate”, dar provoaca semne de intrebare daca privim aceste „masuri” cumulate cu celelalte „masuri” ale BOR din ultimul timp.ex:interzicerea de publicatii cu caracter religios, interzicerea vanzarii cartilor religioase in pangare-cartile care nu sunt publicate de BOR, acum mai nou interzicerea comercializarii de icoane in alte magazine decat cele ale Patriarhiei. Deci un monopol gen dictatura in care BOR i-a painea oamenilor de la gura. Sunt multi crestini ortodocsi care si-au facut o profesie de credinta, o rucodelie din realizarea de icoane ortodoxe, din tiparirea de carti ortodoxe, s.a.m.d., vrand sa fie cu Hristos Mantuitorul in toate clipele vietii lor. Dar administratia BOR nu e interesata de vietile oamenilor, de credinta lor, de mantuirea lor, ea vrea doar un monopol total, care a inceput sa se realizeze icet incet, monopol sau dictatura puteti sa-i spuneti cum vreti. De ce aceasta dictatura? BOR incepe sa lupte impotriva propriilor credinciosi?
Am citit comentariile pana la capat si am observat cum, cu fiecare comentariu, s-a pierdut scopul initial al dezbaterii, si-anume acela de-a intelege un fenomen si poate de a-l indrepta in sensul acordarii unei libertati de difuzare a materialelor cu caracter religios. Eu cred ca orice fenomen nefast se regleaza in mod natural tocmai prin acordarea unei lbertati totale. Insusi Hristos inseamna alegere libera. Uitam ades ca nici unul dintre noi nu are masura absoluta a lucrurilor, uitam ca intentiile bune initiale se pot repede transforma in mizerie (cum s-a intamplat si cu aceasta dezbatere) si cel mai trist, pornind de la ideea de-a face un bine, nu reusim decat sa ne indepartam de modelul lui Hristos. Cand ne indepartam de modelul lui Hristos nu mai are nici un sens nici scrierea, nici publicarea vreunor lucrari, daramite pastorirea unei obsti. Decat sa starnim astfel de comentarii, mai bine am tacea cu totii. Cat de sublim si exhaustiv e modelul lui Hristos si cat de greu ne e, cu toate intentiile noastre bune, sa-l urmam. Sa-l rugam pe prea-iubitul nostru Hristos sa fie cu noi. Doamne, ajuta!