Cu ce masura judeci cu aceea vei fi judecat

Mi-am luat un ragaz de citeva zile ca sa vad cu alti ochi discutiile iscate in jurul lansarii romanului „Diavolul este politic corect”. Descopar ca mai mult se vorbeste despre Radu Moraru, care l-a prezentat, decit despre roman. Dar acesta este riscul atunci cind aduci de fata un om faimos, indiferent de motivul pentru care si-a facut faima, rau sau bun. Uitindu-ma la cit de bine a fost judecat fratele Radu inca de aici, de pe pamint, nadajduiesc ca nici nu va mai avea nevoie sa mearga la judecata, va merge drept in iad, de unde poate doar Bunul Dumnezeu, milostivindu-se, il va scoate.

Atit de cumplit este acest Radu Moraru incit doar vazindu-te cu el si schimbind citeva vorbe iti poti pierde sufletul. Din aceasta pricina, aflindu-ma eu intr-o astfel de situatie, un credincios mi-a adresat o scrisoare deschisa in numele unui grup prin care ma atentiona asupra acestui pericol. Eu, nestiind cine e omul si cit de mare e grupul, am recurs la un siretlic pentru care am fost aspru pedepsit. Caci aducindu-mi aminte cuvintele Mintuitorului care zice: „De-ti va gresi tie fratele tau, cheama unul sau doi si mustra-l intre voi, iar de nu te va asculta, da-l pe mina soborului bisericii”, m-am pomenit ca ma judec cu autorul scrisorii in sobor, adica public. Deoarece pricina judecatii era Radu Moraru, pe care autorul scrisorii il considera nevrednic, eu, nesocotindu-ma in masura sa judec intre cei doi, am cerut parerea adunarii intr-un sondaj care, dincolo de doza lui de ironie, are si partea lui de seriozitate. Asadar am intrebat: „Cine vi se pare mai duhovnicesc, Radu Moraru sau autorul scrisorii”. Doua sute treizeci de oameni si-au spus parerea si a reiesit ca majoritatea nu gaseste pricina de a-l judeca pe Radu Moraru atit de aspru.

Unii au vazut in acest sondaj un indemn al meu spre judecare. Nu stiu cum nu au vazut ca judecata se savirsise inainte ca eu sa intervin, atunci cind autorul scrisorii l-a judecat atit de aspru pe Radu Moraru. Daca o facea in nume propriu, nu era atit de grav, dar a facut-o in numele unei multimi. Prin acest sondaj am urmarit doua lucruri: primul, sa-i atrag atentia autorului scrisorii asupra asprimii cu care judeca si al doilea sa arat ca adunarea in numele careia vorbeste nu e chiar atit de mare. Cel care considera ca eu am indemnat la judecare se intreaba retoric cum isi poate da cineva seama cine e mai duhovnicesc. Acestuia ii raspund: dupa cuvintele care ies din inima omului, iar cuvintele celor doi le-am pus de fata.

M-am simtit dator sa-i iau partea lui Radu Moraru, deoarece din pricina mea s-a facut judecat. Data viitoare judecati-ma doar pe mine si nu voi riposta.

Anunțuri

30 Responses to Cu ce masura judeci cu aceea vei fi judecat

  1. Ana spune:

    Doamne ajuta parinte Savatie

    Titlul doare, si ne trezeste.

  2. Alexandra spune:

    Parinte drag… 🙂 sunteti un parinte drag 🙂

  3. m.g. spune:

    Parinte Savatie,

    frumos si interesant romanul. Va marturisesc ca l-am citit „pe nerasuflate”. Mi-a placut.

    Ca mi-a placut mie insa, nu e, poate, un merit atat de mare. De ceva vreme sunt un admirator al scrierilor dumneavoastra.

    Altceva m-a uimit in legatura cu acest roman. Sa va povestesc. Din neatentie am uitat acest roman pe bancheta din spate a masinii tatalui meu.
    Acest lucru s-a intamplat inainte de a-l citi, astfel ca mi-a parut rau pentru nebagarea de seama: trebuia sa imi pun in cui „pofta” de lectura pentru ziua respectiva.
    Nu mica mi-a fost uimirea cand, o zi mai tarziu, tata mi-a inapoiat cartea spunandu-mi ca i-a placut mult: o citise in noaptea de dinainte, in timp ce isi facea serviciul militar (tata lucreaza in cadrul Marinei Mililitare).

    Fara a vrea sa judec, nu l-as descrie pe tata ca fiind o persoana duhovniceasca. Acest roman insa l-a impresionat in mod placut, manifestandu-si interesul si pentru alte carti ale dumneavoastra.

    Acum, chiar ma bucur ca din cand in cand mai sunt si eu neatent 🙂 .

  4. VladR spune:

    Cu teama o spun, fara nicio bucurie: daca ar permite Dumnezeu o prigoana acum extrem de putini ar fi din cei ce au postat pe aici care sa marturiseasca Adevarul.

    Parafrazand o zicala veche romaneasca: inainte de razboi multi „viteji” se arata:)

    Cum spuneati? Sacali?:)

  5. vladu gabriel spune:

    Să dai dreptate cuiva, pentru ceva, sau sa nu dai dreptate, e relativ simplu. Să faci dreptate (sau macar sa incerci sa o delimitezi) e mult mai greu. Totuşi, ca sa faci dreptate, nu trebuie neapărat să judeci,…ajunge sa iubeşti…; şi mai sunt multe alte lucruri pe care le putem invata(daca e si cate un parinte sincer si daruit ca parintele savatie de ex) din astfel de intamplari cum a fost si lansarea cu Radu Moraru…
    PĂRINTE, VA AŞTEPTĂM LA ARAD….ar fi nedrept să nu veniţi…

  6. Bruno spune:

    Parinte Savatie,

    o intrebare : nu despre „fratele Radu”, dar ce spuneti de un sa-i zicem X, un oarecare propagandist de-al lui Stalin , in vremea in care acesta ucidea prin infometare milioane de oameni, iar acest „X” fabrica motive care mai de care mai intortocheate si neplauzibile din repertoriul comunist („agenturile straine ne defaima”, „e o inventie..”, „interviuri” gen „ce parere aveti tovarase Stalin de acuzele infame..” lacare Stalin ar fi vorbit cat ar fi poftit fara sa fie deranjat de vreo chestie , stiti, deranjanta) sistematic ar fi incercat sa il spele pe Stalin , SA INVITE NUMAI PE CEI FAVORABILI LUI STALIN SA ISI SPUNA PAREREA , dar sistematic zic.
    Atat va intreb, acesti oameni , sa le zic lingusitori ai mai marilor zilei, nu au fost si nu sint putini nicaieri in lume, (sint destui si in Basarabia de azi , cred, care il apara pe un oarecare V in fel si chip nu ii misca nici saracia poporului, nici ipocrizia averii unor „comunisti”, sau „anticomunisti”, nici tinerii morti la cele proteste, nici nimic, ii dau inainte, acuzand pe oricine altcineva – numai pe cine lingusesc ei nu), va intreb, si m-as bucura sa imi raspundeti, cum trebuie privit un astfel de „x”?
    Tot un frate de-al nostru este si X, si este, dar ma intreb daca nu cumva acesti X-i fac chiar un mai mare rau decat un Hitler, Stalin, facand pe cei multi sa ii creada si urmeze inca, in pofida unor Evidente.

    PS Am vazut tot interviul cu dumneavoastra la d-l Radu Moraru si m-a bucurat , nu doar cuvantul dumneavoastra, dar nu am gasit nimic neplacut macar ,sa zic asa, la gazda dumneavoastra. Mi se pare un lucru foarte bun din partea dumnealui ca v-a ajutat sa fiti auzit si de cei ce nu aud decat despre ce stim cu totii cancanuri_politichie, etc. Eu unul cred ca ati facut foarte bine ca ati facut ce ati facut, ca efect. Dar imi ramane intrebarea, la modul general despre acei X

  7. blogideologic spune:

    Radu Moraru este un tip naiv,naiv, naiv, care se află în umbra baştanului, şi profită (fără să ştie?, să fie oare chiar atât de naiv?) de pe urma baştanului. Supărarea unora nu este clar împotriva dumitale, părinte Savatie, nici măcar împotriva domnului Radu Moraru, ci împotriva baştanului de la Cotroceni…

  8. Veronica spune:

    Insusi Cuvintul ne spune: cu ce masura dai cu aceea o sa si primesti si nu judeca, ca sa nu fii judecat … oare putem noi oamenii sa nu-i judecam pe altii, pamint fiind si avind firea patimasa si taria neputincioasa …… putem, daca urmam calea Celui care ne-a lasat aceasta porunca si pentru ca in creatura din noi exista o sclipire de Divinitate – important este sa constientizam si sa vrem ….
    Si intorcindu-ma la ceea ce a iscat aceste discutii aprinse, pot spune ca ele sunt benefice atita timp cit nu ranim pe aproapele nostru ….. cit nu judecam – tema postarii.
    Dat fiind ca subiectul principal este romanul Parintelui Savatie, va rog sa-mi permiteti sa spun ca acesta trateaza un lucru cutremurator pentru care ma rog asa cum stiu, ca acesta sa nu se extinda in lume ….. iar referitor la viata noastra in general, aud mereu in jur si in presa, tv, sintagma: vreau sa fiu fericit! Si vin si va intreb Parinte Savatie: exista aceasta fericire pe pamint, Sfintia Voastra cum isi explica „fericirea”! Daca imi permiteti, pentru mine, inainte de toate este Dumnezeu care ne-a creat si s-a jertfit pentru noi, sa ne scoata din mocirla pacatului ….. apoi, un lucru extraordinar si-i pot spune „fericire” este acela ca toti oamenii de pe pamint sa traiasca in COMUNIUNE – aceasta numesc eu fericire! Sper ca n-am deviat de la subiect …… Doamne ajuta!

  9. sergiu-petre spune:

    fraţilor, bucuraţi-vă de cel de lângă voi…

    imi aduc aminte că aveam 8 ani când prin februarie 1990 i-am văzut plimbându-se prin parcul din Sinaia, eu eram de mână cu mama şi tata;

  10. Ioana spune:

    Urmăresc dezbaterea asta de zile bune şi mă străuiesc să nu am păreri, ca să nu intru în hora judecăţilor.
    Dar cum gândesc că a nu judeca e diferit de a avea sinapse oable, îndrăznesc să îmi lămuresc (public) uşoara iritare în legătură cu acest subiect.

    Îmi place cum scrie Părintele Savatie, mă inspiră textele vii şi îndrăzneţe pe care ni le face cadou. Am participat la unele lansări trecute, în placuta atmosferă de la Sophia.

    Urmăresc dezbaterile publice din presa românească. Am repulsii şi simpatii, nu pot să citesc-aud şi să nu am nicio părere. Nu îl agreez pe Radu Moraru pentru că e neprofesionist şi aservit politic într-un fel pe care îl găsesc greţos. Nu îl cunosc, deci nu emit judecăţi cu privire la viaţa, trăirile, motivele, convingerile lui (politice/sociale/religioase)

    Prezenţa lui Radu Moraru la lansarea cărţii Părintelui Savatie mi-a ridicat sprâncenele. E o asociere greu de digerat pentru mine şi nu am înteţes-o. Dar nici nu trebuie neapărat…
    Am comandat deja cartea Părintelui, pe care abia aştept să o citesc. Radu Moraru îmi rămâne la fel de antipatic.

    Scrisoarea de protest o găsesc comunistă. E o lume liberă din câte ştiu, deci fiecare îşi poate asocia imaginea cu cine pofteşte, asumând consecinţele. Adaug, totuşi, că m-a depăşit complet invitaţia Părintelui (neinspirată, îndrăznesc să cred) de a judeca cine e mai „tare”: Moraru sau protestataru. Niciunul.
    Atât.

  11. Marinela spune:

    Lasati in urma comentariile si continuati sa faceti ceea ce faceti , pentru ca o faceti foarte bine. Am citit romanul si mi-a placut mult ideea unei astfel de ” predici „. Mama mea are 71 de ani , si l-a citit in 2 zile , la fel ca si mine. Am cumparat 2 exemplare iar cu cel de-al doile intentionez sa initiez un ” Citeste si da mai departe !”

  12. Viorica spune:

    Cred ca zarva creata in jurul acestei carcoteli, cu pretentie de ”scrisoare deschisa” a depasit asteptarile autorului ei; era, cred, mai mult un punct de vedere – nici nu a realizat ca a savarsit judecata, asa cum de multe ori nu vedem ca suntem in inselare; in adancul sufletului meu sper, ca aceste cuvinte cu care se leapada de aproapele sa nu fi fost incalzite in inima lui si sa gaseasca curajul de a reevalua asezarea, indreptand raul…
    Ce putem invata din asta? Cat de usor putem pricinui rani, cat de usor suntem de tulburat, ce grabiti suntem sa ne indreptatim … pana la urma sa intelegem cat suntem de slabanogiti si nepregatiti. La alegerea noastra este sa vrem schimbam asta, eliberandu-ne de mizerii .
    Nu stiu cum au vazut ceilalti: lansare se carte, asociere sau cine mai stie ce interese; eu am venit la intalnire, cu gandul sa cercetez daca Cel care salasluieste in Parintele (si daca doar scrie sau este ceea ce scrie) este tot Acela ce mi-a schimbat mie viata; as fi venit cu orice risc ….
    P.S. Ramane tristetea neintelegerii faptului ca scandalul – ca si siluirea (impunerea fortata) nu sunt dovezi de barbatiei sau cugetului matur, cu atat mai putin inlocuirea argumentului cu mojicia

  13. Emillia spune:

    Mi-a placut cartea.
    Daca as clasifica-o tematic, ar sta alaturi cu „1984” de Orwel.
    A gresit anul, dar in ce priveste situatia, e de mirat cat o vedea de clar din 1948.

  14. Ana spune:

    Marilena @ „” Citeste si da mai departe !””

    Ah ce bine de-as fi mai aproape. Parinte, nu aveti cunostinte pe la ambasade, sa mai ajunga si pe la cei din afara tarii?

    Un pachet cu carte ortodoxa si la noi:).

  15. Viorica spune:

    Blagosloviti Parinte !
    Ultimul lucru care imi trece prin minte este sa va supar, asa ca mai bine intreb decat sa gresesc…
    Am inregistrat pentru mine prezentarea de la Sophia (destul de primitiv, de cateva ori fara sa fiu prea atenta la imagine); intrucat sunt cativa interesati dar mai ales pentru ca am perceput o oarecare retinere la Dvs : imi dati va rog, binecuvantare, sa-i dau drumul in lume ?
    Folosesc prilejul si-mi cer iertare pentru stangacia arata atunci, ca si pentru parerile cu care sper ca nu am mahnit pe cineva.

  16. savatie spune:

    @ Ana,
    spune unde trebuie sa ajunga pachetul. Editura difuzeaza si in afara tarii.

  17. savatie spune:

    @Viorica,
    as vrea sa „impachetez” putin evenimentul, suprapunind doua inregistrari pe care le-am facut (pentru calitatea sunetului si a imaginii). Sper sa fie gata in zilele urmatoare.

  18. Viorica spune:

    Cu mult mai bine! am indraznit sa intreb stiind cat am alergat eu dupa inregistrari – si inca nu le am pe toate. Daca nu cer prea mult, as vrea sa am si eu evenimentul „impachetat” ca si orice alte inregistrari cu conferinte ale Dvs.
    Multumesc Domnului ca v-am gasit!

  19. Păr. Savatie, iertaţi dar am înţeles că aţi postat împotriva lui Klaus Kenneth. E bine ce se întâmplă pe războintrucuvant şi pe saccsiv? Cum se aruncă cu pietre în Klaus Kenneth şi toţi susţinătorii lui… Este creştinesc asta? I-aţi luat apărarea lui Radu Moraru. De ce nu-i luaţi apărarea şi lui Klaus Kenneth? Ascultaţi-i conferinţele şi vedeţi dacă nu vorbeşte foarte ortodox ( deşi poate mai are unele greşeli dar e şi el om supus greşelii ). Aveţi aici linkul unde puteţi asculta câte conferinţe vreţi: http://www.agnos.ro/blog/2010/05/25/conferinta-klaus-kenneth-pitesti-mai-2010/

    Mă iertaţi că am postat aici dar e dureros când văd atâtea răutate din partea unor oameni ce se vor sfinţişori şi îi fac pe toţi ceilalţi înşelaţi.

  20. Iuliana spune:

    Parinte Savatie,
    credeti ca genul asta de pedagogie ironica e eficace? Mie uneia mi s-a parut ca si comentariile la scrisoare (sobor la fel de anonim cum era si cel din scrisoare) reproduceau intocmai tonul vehement si judecator al acesteia, doar cu alt „adrisant”.

    Dincolo de asta: ca si @Ioana, nu inteleg de ce ati decis ca aveati nevoie de R.M., dar asta nu ma va impiedica sa va citesc si sa va spun, intarziat: felicitari pentru carte.

    Si va rog, iertati-mi sporadicele mesaje patetice. Ma mai „ia valul” si pe mine.

    Ganduri bune.
    Iuliana

  21. ceamainaiva_din_iasi spune:

    Parinte,
    Ma bucur nespus sa observ ca, viziunea de adancime, intelepciunea, agilitatea si puritatea sufletului pe care in mod absolut firesc si sublim le transpareti, izvorasc din sufletul unui artist plastic si a unui māiastru „potrivitor de cuvinte”. Eu una nu voi putea nicioadata creea, ci poate doar interpreta, dar sufletul meu se umple de bucurie cand vad ca,(intr.o lume prea bine-stiuta ca cea mai dezmatata lume – cea a artistilor) un artist cu scanteie de geniu, POATE FI un om puternic induhovnicit, cu o morala nealterata, ce poate straluci prin creatia sa plina de sensibilitate si, in acelasi timp, ce sta de straja, ca o stana de piatra, la portile inshelaciunilor acestei lumi.
    Mantuire!

    Cu nesfarsita consideratie,
    O naiva

  22. catalin spune:

    Am considerat de multe ori arta un pacat … intrucat omul ca fiinta creata creaza ceva iar asta inseamna mandrie … mai exista si vieti de sfinti (ex. Sf. Andrei cel nebun pentru Hristos) in care conform viziunii acestui sfant, artistii au loc sigur in iad asigurat … am aceasta dilema intrucat si eu cant la pian (dar nu e meseria mea principala), tata a fost actor si am fost in contact cu teatrul si muzica din frageda copilarie … este cartea parintelui un pateric al zilelor noastre? … sau este o prefigurare a unui pateric … un pateric de anticipatie? … SF?… trebuie sa marturisesc ca aceasta carte m-a bulversat destul de mult … eu am criticat si filmul Iisus din Nazaret intrucat mi s-a parut un act groaznic de mandrie din partea oamenilor … cartea parintelui e superba ca act artistic … e una dintre cele mai captivante carti pe care le-am citit in ultima vreme … dar mai departe sunt cred ca prea prost ca sa inteleg mesajul …

  23. dan alexandru spune:

    Daca in arta incerci sa-L propovaduiesti pe Hristos, mai este asta o mandrie?

  24. catalin spune:

    granita intre arta si propovaduirea lui Hristos mi se pare o muchie de prapastie … nu-mi permit sa critic cartea parintelui, in nici un caz … sunt mult prea mic din punct de vedere intelectual … dar am ramas socat cand am vazut de exemplu ingerul digital 2, desene gen manga zone in care era infatisat razboiul intre ingerul Gavril si afiliatii anticristului … spune si parintele Arsenie Papacioc ca daca un om va vedea vreodata un diavol in adevarata lui uratenie va muri pe loc … iar oamenii il prezinta in desene animate … pueril … propovaduirea lui Hristos este un lucru intr-adevar groaznic de important … si sunt convins ca un parinte experimentat ca parintele Savatie a avut un dram de inspiratie de la Duhul Sfant cand a scris aceasta carte … sunt multe coduri si metafore … si cine are putin habar de ce se intampla acum in lume isi da seama de semnificatiile lor … dar nu pot sa o privesc ca o carte religioasa … pentru ca fiind artist imi aprinde imaginatia … tot pacatul meu pana la urma … de aceea eu lui Dumnezeu nu pot sa ii adresez decat rugaciuni … atunci cand le fac si pe alea …

  25. ieromonah savatie spune:

    @ catalin,

    mi-ar fi greu sa spun ce este arta, deoarece nu am gasit inca o definitie multumitoare a ei si nici nu mi-am facut una. O oarecare inchipuire se poate face despre artisti care iarasi sint atit de diferiti si cu destine atit de diferite. In fond, arta este un mestesug, desi un artist modern s-ar simti jignit sa i se spuna asta. A vorbi cu arta, a scrie, a cinta sau a zugravi cu arta este un fel mai mestesugit, mai frumos, mai placut de a vorbi, scrie, zugravi sau cinta. Din acest punct de vedere doar artistii au fost la loc de cinste in Biserica prin ceea ce au scris, au vorbit, au zugravit sau au cintat. Unii dintre ei au fost instruiti, cum a fost Moise, Daniil, Ioan Gura de Aur, Grigore de Nazianz, Ioan Damaskinul, Adrei Rubliov etc., iar altii, precum mi se pare ca a fost David, Roman Melodul, dar mai ales multi din artistii iconari, nu au avut o instruire in sensul scolirii, dar s-au aflat pe aceleasi culmi inalte ale artei Dumnezeiesti.

    De vei gasi la Sfintii Parinti pareri aspre despre arta si artisti, tot la ei vei gasi cuvinte inaltatoare despre arta, ca sa nu spunem ca multi dintre ei au fost poeti si dramaturgi, cum ar fi Grigore Teologul, Efrem Sirul, Ioan Damaskinul, sau pictori ca Adrei Rubliov, Teofan Grecul si altii. Te va lamuri poate mai mult cuvintul Sfintului Vasile cel Mare catre tineri despre citirea cartilor pagine.

    Daca au fost intre Sfintii Parinti din secolele 3-6 multi care au criticat artistii, este si din pricina locului si a misiunii artistului in cultura elina. Artistii din acea perioada se ocupau in special de sculptura idolilor si amenajarea capistilor. Grecii credeau ca zeul se salasluieste in sculptura care il reprezinta, de aceea artistul avea cumva si statut de „preot” de care depindea daca ii va placea zeului lacasul faurit sau nu. Adica artistul era un slujitor idolesc si arta, pina le biruinta crestinismului, o idolatrie. Era, deci, normal sa avem o astfel de reactie fata de arta in acea epoca.

  26. Emillia spune:

    In pilda cu talantii cel ce si-a ingropat talantul, a fost numit de catre stapan viclean si lenes si a fost pedepsit.
    Oare de ce?

  27. Viorel spune:

    Arta si religia au evoluat impreuna, de la picturile rupestre si pana la marile opere de arta. Cititi Istoria artei a lui Faure. Primii oameni, punandu-si intrebari si fiind bulversati de natura inconjuratoare, au inceput sa reprezinte inexplicabilul prin reprezentari artistice. Si ma gandesc eu asa… ca probabul, dupa ce Adam s-a lasat sedus si a ascultat mai mult de Eva decat de Creator, a pierdut legatura directa cu Dumnezeu. Asa a inceput sa fie ca o TABULA RASA, incercand singur sa ajunga la cunoasterea Binelui si a Raului. Si tot asa, prin mintea proprie si fara de Dumnezeu, a adaugat arhetipuri care s-au transmis in inconstientul colectiv pana la omul modern:Sarpele, Mama, Fiul divin etc etc… Asa au luat nastere religiile toate, prin umplerea sablonului existent in inconstient cu forma specifica societatii. Asa au luat nastere toate zeitatile si mistificarile.

    Acum ma intreb cum poate omul sa iasa din aceasta influenta si sa restabileasca legatura cu Creatorul. De teorie sunt satul eu, practica ma omoara!

    @Emilia…toti avem „talanti”. Ex eu am fost un mare pacatos. Mi-am folosit talantii, dar rau am facut.

  28. catalin spune:

    Parinte … multumesc de raspuns … cred ca intr-o oarecare masura am inteles … arta este intr-adevar mestesug … si e si multa munca … pe langa talantul mostenit … multa munca pentru a dobandi acel mestesug … am vazut cum repeta actorii pana pun in scena un spectacol … si eu am studiat in tinerete la pian in fiecare zi multe ore, pentru jumtate de ora de cantat … un prieten bun student la teologie imi spunea ca pana la o anumita perioada scrierile sf parinti pot fi considerate dogme iar dupa aceea pareri bniecuvantate… pentru cu am intalnit de ex la Sf Ignatie Briancianinov sau chiar si la Sf Ioan Gura de Aur pareri vehemente despre teatru cel putin … insa acum imi pare foarte bine ca am o parere de la un ieromonah ancorat in zilele noastre care e si om de arta … intrucat pot sa-mi fac putina ordine in suflet … si sa nu ma mai mustre constiinta de cate ori ma asez la pian … si creez melodii pe anumite stari emotionale … va multumesc inca odata

  29. Cartea are un titlu care pare actual , chiar foarte actual in zilele noastre, prezent in viata de toate zilele prin intermediul mass-mediei cu excelenta pe internet si in posturile de televiziune. Dar despre subiectul cartii nu am citit mai nimic , nu este important R.M. poate a avut un rol de a va prezenta nu cartea ci pe dumneavoastra pentru a-si mari audienta.
    Si totusi subiectul cartii este interesant prin modul de abordare , mai ales din prisma mai marilor masoneriei (clanul bildenberg si tot ce au pus la cale ) temele se regasesc in carte foarte clar,mai ales tema reduceri populatiei planetei PAMANT, A INCADRARII POLITICE PRIN LEGI ABERANTE LEGATE de numarul de ani pana la care sa poti traii si alte asemenea dar ancorate si privite prin viata peronajelor. Dar ce este strigator , usurinta chiar lejeritatea acceptarii vietii, mizeria denaturarii dreptului fundamental la viata , la credinta, ancorarea in penibil in absurdul gen KAFCA, dar cat se poate de probabil intr-un viitor , parca tot mai aproape cu trimiteri directe la ceea ce se intampla in societate in perioada actuala.
    Felicitari autorului, ca prin aceasta carte parca ne-a trezit dintr-un somn, si ne przinta ca un strigat de ajutor nu lasati legea fiarei sa fie aplicata de cei de la conducerea, asa zis „corect politic”, ci o trmitere directa si fara alta sansa catre viata crestina a fiecaruia catre viata ortodoxa, a dreptei credinte, deoarece timpul zboara iar sansa oferita fiecaruia este lupta cu sine insusi pentru dobindirea MANTUIRII, PRIN MARTURISIREA LUI HRISTOS MERGAND PANA LA SACRIFICIUL VIETII, CA FIND singura modalitate si SINGURUL MODEL DE URMAT si de supravietuire in acesta lume data de DUMNEZEU TATAL.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: