Cartea e mai bună decît blogul. Blogul e mai bun decît Fb-kul. Asta am înțeles după un experiment simplu.
Rețelele de socializare sînt făcute pentru a reduce calitatea mesajului. Limitarea lungimii unui discurs este un efort al presei de tip nou, construită din sloganuri. Totuși presa tipărită nu a ajuns la performanțele internetului, cînd cititorului i-a fost oferită posibilitatea de a comenta ceea ce citește. Participarea la discutarea textului creează iluzia co-autorului. Cititorul are impresia că influențează/modifică mesajul textului prin comentariul său. Ceea ce îi gîdilă orgoliul.
Totuși beția comentariilor a creat un cititor isteric, incapabil de analiză și contemplare. El citește pentru a comenta, pentru a-și hrăni propriul orgoliu. Iar scriitorul își tocmește de multe ori textul cu scopul expres de a stîrni comentarii, pentru că asta face rating, iar ratingul aduce bani sau slavă.
Tabăra comentatorilor a evoluat în tabăra celor care se numesc cu emfază blogheri. Blogherii sînt, de cele mai multe ori, cititori ratați. Ei sînt mai grabnici la a grăi, decît la ascultare/citire (ca să ne amintim de îndemnul Apostolului Iacov). Apăruți peste noapte, ei riscă să dispară odată cu apariția balaurului numit Face Book. Acest balaur cu milioane de capete înghite zilnic blogheri pentru a-i transforma în feisbukiști.
Nu e departe vremea cînd tot ce va fi de găsit pe internet vor fi poze cu căței, pisici și părți ale corpului uman. Butoanele de pe care își scriu oamenii mesajele sînt tot mai mici și mai greu de folosit, odată cu mutarea internetului în telefoane. Totul e din ce în ce mai mic și solicită din ce în ce mai puțină minte. Ne întoarcem la peșteră, cînd oamenii nu știuau să scrie și desenau casa, barza, taurul, omul. Acum e ceva mai evoluat, avem butoane cu “eikon”-uri care înlocuiesc rapid cuvîntul. Trăim într-o mare peșteră digitală. Mă gîndesc cît a mai rămas pînă cînd lumea va uita să vorbească?
ce tare! ce adevarat!
sau 
sau altele care se potrivesc …
“avem butoane cu “eikon”-uri care înlocuiesc rapid cuvîntul”
exact asta mi se intampla. cateodata incerc sa ma exprim fara dar de cele mai multe ori folosesc simplu
Parinte, binecuvantati!
Foarte buna observatia!
Afirmaţia dumneavoastra mă linişteşte oarecum. Aveam impresia că sunt eu alambicat în exprimare, pentru că încerc să exprim cât mai corect, prin urmare amplu, mesajul pe care vreau să-l transmit, iar aici limba română mă ajută destul de mult faţă de engleză ca exemplu. Dar uite că oamenii nu mai au răbdare însă eu, lipsit încă de marele dar al discernământului, mă bănuiam de vorbărie în deşert şi ajugeam să nu mai vorbesc deloc, afară doar de puseurile ego-centriste care mă forţau să pun punctul pe “i” in rarele mele discuţii… poate că totuşi nu era chiar o lipsă de discernământ când procedam atare.
V irtualul a inlocuit existenta fireasca a omului aproape in intregime ,mie personal mi-e dor de bunica,de ciresul din gradina .Pe ulitile pietruite din oras treceau odata geamgii si vanzatori de inghetata,mi-e dor de romania de altadata,de casele cu gradini pline de flori,de banca de la poarta.Suntem niste roboti ancorati in drogul virtualului,prea lasi pentru a trai in concret.Sunt ingrijorata de aceasta roata zimtata si ascutita a vremurilor astea ce sfarima suflete fara a se intoarce,incotro ? Doare tare…chiar doare!
Fata lumii acesteia se transforma in eikon, cu/dupa voia omului. Si cu voia lui, s-ar putea transforma in “oeikon”, daca s-ar indura Dumnezeu de noi, si noi de El. Dar cum putem sa ne induram noi de El.
Nimic mai adevarat.
Vorbeam zilele trecute pe mess cu o pustoiaca de liceu si mi-am dat seama ca faceam mari eforturi sa inteleg ce imi scria ea. ma chinuiam efectiv sa inteleg cuvintele ei formate exclusiv din consoane si acelea trunchiate.
In sfarsit face si facebookun lucru bun
Cred ca in acest articol expuneti numai “the dark side of the moon”…Eu nu pot sa cred ca viata omului se rezuma doar la internet..cunosc foarte multi tineri ce au vreme sa si citesca, sa si “blogheze”, sa se si-ntalneasca si sa discute cu oameni vii, fara sa-si faca din parerile lor vreun idol. Sigur ca aveti dreptate, exista acest pericol, dar constitutia fiecarui suflet si marea mila a lui Dumnezeu schimba lucrurile.
Banuiesc ca v-ati facut blog si cont de facebook tocmai ca sa va-ntalniti cu tinerii, sa le puneti probleme duhovnicesti tocmai “la ei acasa”, adica pe net, unde, daca nu ai feisbuc si email sau mai stiu eu ce chestii la moda nu esti cool si, prin urmare nu-i intereseaza!!!
Faceti un experiment si pe parcursul Postului Mare rugati pe tot crestinul sa renunte la internet o perioada macar, sa se intoarca mai mult spre cercetarea de sine si spre celalalt, omul de langa el, pentru care de obicei n-are timp si-l mai si repede, pentru ca butoneaza, comunicand in eter!
uitam sa dam crezare cuvintelor mari ce se imprastie tot mai mult prin blogosfera romaneasca.
Cum a sunat asta? Destul de interesant. Internetul este una dintre cele mai mari inventii. Omul a creat asta. Ce s-a mai intamplat pe parcus este altceva. Ti se da, e treaba ta cum vei avea grija de ea. retele de socializare, si-n special statul prea mult pe internet, “vorbitul” doar prin butoanare este de mult o practica mult mai folosita decat graiul viu. Toti se fac blogheri, toti se dau importanti si tot mai multi incearca sa-si arunce ideile intr-un mod mai original.
Mult adevar ,dar mai si unii care nu vor musai sa ”modifice mesajul textului ”ci pur si simplu sunt fericiti ca exista pentru cineva si aceasta modalitate din pacate ramane unica…
Pingback: Parintele Savatie Bastovoi: TRAIM INTR-O MARE PESTERA DIGITALA/ Cum se DISTRUGE un cont pe FACEBOOK? - Razboi întru Cuvânt - Recomandari