Amintiri dintr-o copilărie ateistă (2). Cum a ajuns tata ateist și cum am vrut să-l înțeleg

Fragment din romanul ”Dumnezeu este anticomunist – amintiri dintr-o copilărie ateistă”

Ateismul tatei mi-a marcat întreaga copilărie și adolescența. Era firesc ca și eu să fiu ateist și să afirm asta peste tot. Poate că și din cauza ateismului meu afișat, dar poate și din cauza cercurilor în care mi-a fost dat să trăiesc și să învăț, mi se părea că oameni credincioși nu mai există, că însăși religia a dispărut demult. Acesta era și unul din argumentele care mă întărea în convingerile mele. După mulți ani, întîlnindu-mă cu foști colegi de liceu sau de facultate, am aflat că mulți dintre ei erau credincioși, mergeau duminica la catedrală, iar unii din ei au ajuns călugări sau preoți. Printre ei se numărau și prieteni apropiați care și-au tăinuit credința de mine, probabil, pentru a nu mă stînjeni.

Există o jenă a credincioșilor în fața necredincioșilor, o grijă de a nu-i jigni și îndepărta, ceea ce mai tîrziu mi-a fost dat să trăiesc pe propria-mi piele. Din pricina acestei jene nu am apucat să-i lămuresc tatei cum Îl văd eu pe Dumnezeu și de ce am crezut în El.

S-a întîmplat, desigur, și din cauza temperamentului sangvinic al tatei care, avînd și autoritatea de părinte, dar mai ales încrederea nestrămutată în cărțile pe care le-a citit, nu mă lăsa să vorbesc. Ne enervam amîndoi, iar eu, cînd se ajungea la strigăte, mă ridicam și plecam. Prima dată am plecat pe șapte ani, timp în care nu am comunicat în nici un fel. Ultima dată cînd am plecat a durat mai mult, pentru că tata a murit peste cîteva săptămîni de la ultima noastră întrevedere. Poate dacă aș fi avut ceva mai multă răbdare, l-aș fi făcut pe tata să mă asculte măcar o dată pînă la capăt. Dar, deoarece i-am moștenit temperamentul și încrîncenarea, nu am putut face asta.

De cîteva ori am încercat să-i scriu. Însă de fiecare dată mi se părea că este un fel de răzbunare în cuvintele mele și de aceea amînam scrisoarea. Voiam ca scrisoarea mea către tata să fie curată de orice mizerie sufletească, să aibă în ea toată dragostea pe care i-am purtat-o și cu care îi eram dator. Dar niciodată cuvintele nu erau potrivite, deoarece în minte îmi apăreau amintiri rele și ura, vrînd nevrînd, strica totul.

Ultima scrisoare a fost cea mai frumoasă. Am stat pînă dimineață și i-am înșirat amintiri care mă făceau să plîng. Îi aminteam tatei cum mă purta călare, cum adormeam în căruța plină cu iarbă proaspăt cosită, cum m-a învățat să joc tenis și să boxez și cît de măreț era el, tatăl meu, atunci cînd, respins de toți, urca desculț dealul înflorit iar eu îl urmam privindu-i călcîiele crăpate. I-am scris că dacă ar fi știut cît de mult îl iubesc, poate că viața lui ar fi fost alta. În acea noapte din preajma Crăciunului tata, cel mai orgolios om din lume, era singur în casa de la Oricova. Murea. Dimineața m-a sunat mama și mi-a zis: ”A murit tăticu…”.

Mai pe urmă am făcut un cîntecel, dar nu-l pot cînta niciodată pînă la capăt, pentru că îmi vine să plîng. Desigur, nu este o capodoperă, dar cred că tatei, care era un cîntăreț împătimit, i-ar fi plăcut să-l asculte.

Ce a fost rău și ce-a fost bun
Nu o să știu vreodată
Și-aș vrea să tac, și-aș vrea să spun:
Mi-i dor de tine, tată.

Mi-i dor de dealul înflorit
Ce îl urcai desculț
Și păsul meu cel nevorbit
Aș vrea să mi-l asculți.

Aș vrea să știi cum, între timp,
M-a smuls din mine viața
Și n-am nici lacrimi și nici nimb,
Și slabă mi-i speranța.

E prea tîrziu, dar vreau să spun:
Mi-i dor de tine, tată,
Și ce-a fost rău, și ce-a fost bun
Te rog de mi le iartă.

De atunci și pînă acum am încercat să-l înțeleg pe tata, dar mai ales să-i înțeleg ateismul. Ateismul, fără îndoială, e un lucru cumplit, dar partea lui de însingurare și tristețe îl face uman. Dintre toate făpturile, doar omul cunoaște ateismul. Am citit cîndva niște meditații atît de adînci despre ateism ale vlădică Antonie al Surojului, încît aproape că am ajuns la concluzia că cei care nu au cunoscut ateismul au o experiență nedeplină a Dumnezeirii. Nu e nimic nepotrivit în această afirmație, deoarece și Hristos a zis: ”Cui mult i se iartă, mult iubește”.

Am încercat, așadar, mai întîi de toate, să înțeleg ateismul tatălui meu. Acum, cînd el a trecut prin judecata Domnului, cînd L-a văzut pe Hristos și a auzit sentința Lui, iar orice încrîncenare s-a dus de la inima mea, îmi este mai ușor să fac asta.

Pînă la urmă, ateismul tatălui meu a fost unul mai mult social decît intelectual, deși tata era convins că ateismul este o replică filozofică și științifică dată lumii. Dacă tata nu s-ar fi născut în comunism, sînt sigur că el nu ar fi ajuns ateu. Dar tata s-a născut în plin război mondial, în 1943, iar foametea stalinistă din 47 l-a marcat pentru întreaga viață.

Comunismul, cum se spunea, l-a ajutat să devină om. L-a îmbrăcat, l-a hrănit și l-a educat, pe gratis, dîndu-i șansa de a ajunge din copil sărman de pe malul rîpei din Bujorăuca la Universitatea din Leningrad. Iar ateismul tata l-a primit la pachet, odată cu ideile comuniste de echitate socială, de biruință a proletariatului asupra bogaților, de emancipare și libertate a spiritului.

Cultul emancipării, în sens iluministo-comunist, era cu atît mai puternic la tata cu cît bunica nu știa carte, dovadă că pînă la comunizm oamenii erau mai proști și mai săraci, mai exact nu știau să citească și mureau de foame. Emanciparea presupunea mai întîi ruperea de religie. În acest sens, tata se lăuda că încă de mic a declarat război religiei, cînd, copil fiind, a scos icoanele din casă și le-a dus în cotețul găinilor, pentru care a fost bătut de bunica cu creanga. A fost prima lui misiune ateistă.

Tata chiar a văzut în comunizm o salvare. El nu a știut niciodată de milioanele de morți săvîrșite de comuniști sau poate nu a dorit să știe. În orice caz el a rămas marxist pînă la ultima noastră întîlnire și susținea că Lenin e un mare gînditor.

Trăgîndu-se din țarani săraci, tata nu a avut rude deportate. Îndeobște nu avea conștiința apartenenței la o familie. Noi nu am avut niciodată o relație prea apropiată cu bunica de pe tată și nici cu cei doi frați și două surori ale tatei, unchii și mătușele mele. Și asta nu pentru că nu i-am fi iubit, dimpotrivă, întîlnirile cu ei erau calde și pline de dragoste, dar totuși foarte rare. Cred că, în toată viața, ne-am întălnit mai puțin decît de zece ori. Și asta numai datorită înstrăinării tatei dobîndite în vremea foametei, cînd, zicea el, a fost lăsat să moară de către mama sa, rămasă văduvă pe la vreo douăzeci și opt de ani. Această înstrăinare și lipsa conștiinței apartenenței la o familie a trecut, prin naștere, la mine și, se pare, și la frații mei.

Își amintea de cadavrele de sub garduri pe care le secera foamea, dar se pare că nu a admis niciodată că foametea a fost opera sinistră a lui Stalin. Ca și în manualele comuniste de istorie, foametea era pusă pe seama secetei. În serile de iarnă, trîntiți lîngă sobă, tata îmi povestea, ba rîzînd, ba lăcrimînd, despre foamete. Tata a trăit toată viața cu impresia că mama sa l-a lăsat să moară, preferînd să-și salveze primul copil, pe Vladimir. Această abandonare în brațele sorții l-a făcut pe tata pentru totdeauna un însingurat. El încuviința această alegere, spunînd întotdeauna că Vladimir era mai frumos și mai inteligent și că, dintre toți cei șase copii, doar el a avut ochi albaștri. Ironia sorții a făcut ca Vladimir să moară în tractor la ”țelină”, în Cazahstan, iar tata să trăiască, fiind toată viața un bărbat zdravăn și mereu pus pe glume.

Tata îl iubea pe fratele său Vladimir și cînd îi pronunța numele lăcrima. Dar nici pierderea fratelui în lupta absurdă pentru biruința socialismului comunist nu l-a făcut pe tata să fie mai puțin marxist-leninist.

Fiind tributar argumentelor propagandei ateiste, tata a crezut dintotdeauna că religia este proprie doar oamenilor reduși mental și celor care nu au acces la alte surse decît Biblia și cărțile de rugăciuni. Din punctul lui de vedere, care nu era al lui, ci al tuturor comuniștilor, un om inteligent și citit nu poate crede în Dumnezeu. I-a fost mai greu atunci cînd eu am crezut în Dumnezeu. Mi-a zis: ”Cum tu, care ai citit atîtea cărți, care ești atît de inteligent, mai inteligent și decît mine, care ești apreciat de scriitori și oameni de cultură, ai ajuns să crezi în Dumnezeu? Religia este o gogomănie! Bliblia a fost scrisă de niște agramați și e plină de toate legendele lumii, nu a dat nimic nou! Iar Noul Testament e inspirat din Platon! Tu care ai studiat filozofia trebuie să știi asta! E o rușine! Fiul meu, fiul celui mai mare ateist din raion, chiar din toată Moldova, că nu este un ateist mai mare ca mine în Moldova, care am întors mii de oameni de la întunericul credinței, fiul meu a ajuns călugăr! Degeaba mi-am trăit viața! Toată truda mea a fost zadarnică! De azi eu nu mai am fiu!”

Apoi a adăugat, ca și cum cele zise nu erau suficiente: ”Aș veni la mănăstirea aceea a voastră, v-aș strînge pe toți în biserică și v-aș da foc. Și chiar dacă și tu, fiul meu, ai arde acolo, aș socoti că am făcut un lucru bun, deoarece am izbăvit omenirea de niște șobolani”.

Eu l-am ascultat și am tăcut, deoarece mă durea prea mult ca să vorbesc. Aș fi plîns, dar nu voiam să fac asta. Ar fi părut o slăbiciune, iar slăbiciunea era unul din motivele principale pentru care tata ura credincioșii.

Am ieșit și m-am dus, ca să revin abia peste șapte ani, cînd am aflat că tata este grav bolnav și că ar fi trebuit să fie operat la inimă. L-am găsit același. Mi-a strîns mîna, dar în timp ce mi-o strîngea, m-a întrebat indispus:

– Tot în fustă? Cînd o să te văd din nou ca pe un bărbat, că eu am născut un bărbat, nu o muiere ca să te îmbraci în fustă?

Apoi a trecut direct la religie, de parcă cei șapte ani nici nu au trecut, iar discuția noastră a rămas deschisă în toată această vreme. I-am zis:

– Tăticu, eu n-am venit să te schimb, dar nici tu pe mine. Uite la mine, că am jumătate de cap sur, iar tu încă insiști să mă educi. Oare n-ai înțeles că nici unul din noi nu are putere unul asupra altuia? Nu am venit să te schimb, dar te rog nici tu să nu încerci asta. Am venit ca un fiu la tatăl său, să-ți strîng mîna și să te întreb cum te simți.

După aceea a fost o vreme cînd relația noastră parcă s-a îmbunătățit. Totuși se pare că a fost doar o părere. Sau poate că nu a fost doar o părere? Unul Dumnezeu știe. Bunul nostru Dumnezeu.

Vezi și Partea I

Anunțuri

52 Responses to Amintiri dintr-o copilărie ateistă (2). Cum a ajuns tata ateist și cum am vrut să-l înțeleg

  1. viorica spune:

    Sunt multe lucrurile pentru care multumesc lui Dumnezeu!Unul dintre cele mai de folos sufletului meu a fost intalnirea cu Savatie, Ieromonahul – chiar daca imi este cateodata rusine ca la aceasta eu nu vin decat cu povara de pacate…
    Cat de fidel descrieti asa o situatie delicata; ma gandesc ca tare greu e autoritatii parintesti dar si nerabdarii fiilor sa lase dragostea sa biruie: asa cum spuneti, incrancenati.
    Belsug de Har a revarsat Domnul asupra Dvs.Parinte! Ma rog Domnului sa va daruiasca sanatate, pace, bucurie si… cer senin!
    Binecuvantati !

  2. Elisabeta spune:

    La multi ani binecuvatatati, parinte !Sa fiti sanatos si sa aveti parte de toate bucuriile!

  3. niculina spune:

    versurile alea m-au facut sa plang! extraordinar.., pt ca toti avem un tata si daca noi avem varsta asta inseamna ca parintii nostrii sunt f batrani si nu se simt f bine!

  4. Vlad spune:

    Părinte Savatie,
    Azi, de ziua Sf. Mc. Savatie, eu, un copil al acestor vremuri, vreau să vă urez La mulţi ani şi multă sănătate!
    Aş vrea să vă trimit şi un cadou, dar nu am cum. Vă trimit un link şi, dacă va vrea Domnul, poate voi avea ocazia să vă ofer şi cartea în care se regăsesc câteva idei despre copilăria mea de azi şi, mai ales, despre cum mă descurc la şcoală!

    Doamne, ajută!

    Vlad

    http://atitudini.com/temele-lui-vlad-lumea-vazuta-prin-ochii-unui-copil-crestin/

    http://ciprianvoicila.blogspot.com/2010/08/temele-lui-vlad-pentru-oameni-mari.html

  5. monica spune:

    LA MULTI ANI CU OCAZIA SARBATORIRI NUMELUI! SANATATE MULTA SI SA VA AJUTE BUNUL DUMNEZEU SA SPORITI IN TOT CEEA CE FACETI!

  6. naclad spune:

    la multi ani! sa traiti cu numele si sf. Savatie, praznuit azi, sa va invesmanteze in bucurii. cu drag, familia naclad… relu, lili, teo si stefania.

  7. Constantin spune:

    Citind cele scrise de parintele Savatie, m-am gandit la Sfantul Mare Mucenic Fanurie.Inainte sa fie omorat, Sf.Mare Mucenic Fanurie a cerut sa-si faca ultima rugaciune :”Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai miluit pe acestia care au facut plangere si strigare, fa ca tot cel ce va face o turta cu ulei si zahar sau o placinta si o va da saracilor sa fie ascultat in orice durere dreapta va avea.Aceasta zic, sa fie pentru iertarea mamei mele care a murit pacatoasa”.
    Si atunci s-a facut un tunet din cer si s-a auzit glasul Domnului astfel :”Fie Fanurie dupa cuvantul tau si tot cel ce te va chema pe tine in ajutor sa fie ascultat de mine si tu vei fi ajutorul celor din nevoi”.

  8. braduta3 spune:

    Bunul Dumnezeu sa-l ierte, parinte! si pe noi! Blagosloviti.

  9. leo spune:

    La multi ani, parinte!
    Domnul nostru Iisus Hristos sa va dea putere si rabdare!

  10. braduta3 spune:

    La multi ani! Georgiana

  11. Elena G. spune:

    Astazi, de ziua Sfintilor Mucenici Trofim, Savatie si Dorimedont – va uram La multi ani, bucurii duhovnicesti si ajutor de la bunul Dumnezeu!

    Sa nu uitam nici de P.S.Dorimedont – trecut la Domnul atat de…devreme.
    Vesnica sa-i fie pomenirea! (Impreuna si cu dragul nostru parinte Selafiil)!

  12. alina spune:

    La multi ani parinte de Sf Savatie.

  13. Cristina spune:

    La multi ani, Parinte, de ziua Sfantului Savatie si fie ca acest Sfant mucenic sa va ocroteasca la tot pasul! Cristina

  14. Ecaterina spune:

    Bucurie mare imi inunda sufletul la gandul ca existati undeva, printre noi, ca ridicati cuvantul adevarului din amalgamul de agiornamente si il asezati in lumina slavei lui Dumnezeu in altar, la amvon, inaintea tuturor, caci ati primit de la Hristos nu numai talantii artelor, dar al ochilor mintii ca si vrednicia monahului inarmat cu sabia Duhului Sfant. Sfintul mare mucenic Savatie sa va apere de perfidele lucrari ale vrajmasilor iar rugaciunile parintelui Dorimedont sa va acopere si sa va calauzeasca.
    Scrisul este o grea raspundere asumata fata de Hristos- Cuvantul. Cele scrise despre tata, ma determina sa va gasesc o asemanare cu poetul Nicolae Labis.Din toate paginile adunate pana acum, se contureaza imaginea unui barbat puternic, oglindita intr-un suflet delicat si curat de copil, un barbat ca un adevarat stejar infipt adanc in pamantul acestui neam mandru si inteligent. Admiratia si dragostea de fiu stralucesc ca lacrima ce joaca in ochii unui copil coplesit de mandria si dragostea pentru tatal sau. Dincolo de toate, acel barbat isi ajuta semenii la durere si la necaz, mergand si sapand groapa defunctului, ajutand la inmormantare! Acest barbat avea mila fata de aproapele, ori Hristos asta este – MILA! Asta cere si de la noi – „Mila voiesc nu jertfa!”, mila, un dar atat de rar astazi!
    Mereu raman in sufletul copilului cuvinte importante nespuse unui parinte drag. Acestea se vor spune candva, in prezenta lui Hristos. Va doresc multi ani in lumina, cu sanatate, pace duhovniceasca si … vegheati!

  15. viorica spune:

    Acest „tot in fusta”… e declaratie de iubire pentru fiu dar, mai ales, pare sa fie repros Aceluia Caruia Ii urmati. Din cauza Caruia ati iesit din visele sale – zadarnicind planurile facute pentru fiul sau – sansa de a face inca odata lucrurile, de aceasta data bine… cel putin asa percep eu care, rasucesc aceeasi durere dar cu mult mai putina intelepciune.
    Mare mahnire si suferinta am atunci cand toata dragostea mea nu ajunge sa aduc macar putina liniste, sprijin daca nu bucurie; desi m-am framantat multa vreme, tot n-am priceput de ce asa – din doua, una: fie dragostea mi-e putina, fie manifestarea ei nepotrivita. Aceasta neputinta imi strange inima si nu depasesc sentimentul ca, de buna seama in mine, in ungherele sufletului meu este ceva rau, care transforma orice pornire buna in obiect contondent si orice as face tot bine nu-i…

  16. vlad n. spune:

    Intru multi si fericiti, sanatosi si binecuvantati ani! parinte Savatie. Bunul Dumnezeu sa va tie aprins, si sa luminati in jur, asa cum Sfintii Mucenici praznuiti azi, au facut-o in vremea lor. La multi ani!

  17. Pe stilul nou, azi e ziua Sfintiei Voastre. La multi ani!

    PS: Mi-ati citit nuvelele? Sunt bune de aruncat?

  18. VladR spune:

    La multi ani, Parinte. De cate ori trec prin Isaccea, singurul loc unde am posibilitatea sa vad „granita”, ma uit cu durere si incrancenare…acolo este pamant romanesc ocupat. Acolo este tot Romania. Acolo traiesc straini de neamul nostru in pamant romanesc, in case zidite cu truda de romani.
    Dumnezeu stie de ce ne-a pedepsit atat si inca ne pedepseste…
    Insa atata timp cat inca ne mai doare pe unii dintre noi, cat inca ne cautam unii pe altii, inseamna ca Dumnezeu nu ne va lasa, nu?:)

    Ma bucur ca ati trecut de „cezura” parentala. Eu inca ma mai lupt cu ea.

    PS Mai sunt, Parinte, in Basarabia, urmasi ai razesilor si mazililor, ai taranilor cu bun simt de care povesteste parintele Bejan in „Hotarul cu cetati”? Daca da, mai este o sansa…

  19. antidemocratie spune:

    Cred ca majoritatea dintre noi au o astfel de relatie cu parintii, in special cu tatii care au facut scoala in comunism. Ciubotele de chirza le foloseam la scenetele de la scoala. Ne incrancenam asupra parintilor. De exemplu tatal meu este mai destept ca si mine, mai bland, accepta religia mea, dar nu o primeste pentru el. Poate din cauza postului pe care il detine, poate ca asa a fost crescut.

  20. antidemocratie spune:

    Foarte frumos filmuletul, dar eu parca asi vrea sa mor ca martir sub Sobolnaii rosii, caci astia sufletul nu-l pot lua. Ori democratia iti ia in primul rand sufletul.

  21. iulia spune:

    La multi ani parinte,Spor duhovnicesc.Mantuire.

  22. Mihnea Georgescu spune:

    La Mulţi Ani, Părinte! Să ne trăiţi, că ne trebuiţi! 😉

    Emoţionante rânduri despre tăticul dumneavoastră. Cred că îi semănaţi mai mult decât vă daţi seama, ca dârzenie a convingerilor.

  23. Mos Ioan spune:

    La Multi Ani, Parinte Iubit!
    Sarut Mâna!

  24. Bogdan spune:

    Sarut mana Parinte si Sfantii protectori sa va intareasca!
    Tatal meu inca mai traieste si cumva asemanator ,de foarte multa vreme ,ne-am „antrenat” sa ne izbim in replici(ce s-ar fi dorit argumente).Ne certam si apoi o luam de la capat pentru ca glasul sangelui imi amintea ca tin la el ,si mai mult decat poate, si el la mine.Doar momentul manifestarii orgoliului lui (si poate si al meu)ma lasa fara dorinta de a mai continua.Urasc momentul manifestarii orgoliului lui,(suficienta de sine), si asta este singura data cand nu mai pot fi constructiv ,ba chiar ironizez distructiv(delicatetea a ramas un steag la care demult nu mai pot ajunge)Astazi firul care ne leaga slabeste mult si pt. ca inventeaza „valori moderne”care nu sunt ale mele.Totusi Dumnezeu ne tine inca in viata ,deci si in speranta, si singurul lucru pe care am mai putut sa-l facem la plecare a fost sa ne intindem mana…
    Multumesc si lui Constantin cel ce ne-a amintit de un Protector minunat ,Sf.Mc. Fanurie!
    Rugati-va si pentru noi.
    Doamne, ajuta!

  25. sherlock_holmes spune:

    Cred ca tatal dumneavoastra a ascultat ( asculta ) acest cintecel,indiferent unde ar fi dinsul.Pina unde il puteti cinta,il asculta de la dumneavoastra,iar de terminat,cred ca il termina ingerul cel bun.

  26. Donkeypapuas spune:

    Îmi aminteşte de cele povestite de Andre Frossard. Amănunte despre acest alt convertit fiu de ateu : http://fr.wikipedia.org/wiki/Andr%C3%A9_Frossard

  27. Sandru Diana spune:

    Binecuvantati parinte! Sarut mana si „La multi ani!”

  28. alina spune:

    Sărutmâna Părinte. Frumos capitolul de azi. trist. Am si eu o poveste cu un tata „semiateu” …. care a murit de curand.

  29. Hohmah spune:

    Drag Parinte !

    Multumim lui Dumnezeu ca ne-a dat si ne da binecuvantarea rugaciunilor noastre pentru parinti si stramosi chiar daca acestia au fost pacatosi/atei, asa cum spune si Constantin mai sus. (ref. la rugaciunea Sf. Fanurie)
    Dumnezeu in nemarginirea dragostei Lui poate asculta aceste rugaciuni chiar si pentru cei ce par definitiv sortiti iadului.

    Doamne ajuta !

  30. Sorin-George spune:

    Preacuvioase Parinte Savatie,
    Blagosloviţi !

    Fragmentul de mai sus este înduiosator…M-ati facut sa-mi dea lacrimile…
    Aveti o rara si mare calitate (ca de altfel si doamna Maria Chirculescu de la Miriam Turism)si anume ca puteti sa scoateti lacrimi chiar si dintr-o inima de piatra. Si asta numai prin intermediul scrisului.

    Dumnezeu sa-l ierte pe tatal dumeavoastra! A fost un om bun, chiar daca nu si-amanifestat bunatatea intr-un mod standard. Eu sunt convins ca era un om bun.

    La ce editura a aparut romanul ”Dumnezeu este anticomunist- amintiri dintr-o copilarie ateista”?
    M-as bucura mult daca ati sustine o conferinta si in Ploiesti.

    Cu deosebita stima,
    Sorin-George

  31. LUCICA spune:

    …nu intamplator ..s-a intamplat ca tocmai in noaptea aceea sa-i scrieti..acea..”cea mai frumoasa scrisoare”…si cu siguranta ..chiar a primit-o …intr-un fel pe care noi nu-l stim….la fel si cantecelul…

  32. Daniel spune:

    Binecuvantati Parinte! Sarutam dreapta si La Multi Ani intru Hristos Domnul!

    Daniel

  33. Constantin spune:

    In Acastistul pentru cei adormiţi am găsit unele ca acestea :
    „Tatăl nostru, cei care nu Te-au cunoscut pe pământ, să Te cunoască măcar în cer/ Tatăl nostru, pentru cei care au suferit fără vină, iartă pe cei păcătoşi / Tatăl nostru, fă ca această rugăciune pentru ei, să fie primită drept taina împăcării/ Tatăl nostru, rupe zapisul păcatelor părinţilor şi fraţilor noştri răposaţi”.

    „Părinte a toată îndurarea , Tu luminezi ziua cu soarele , Tu îndulceşti pământul cu roade, Tu veseleşti lumea cu frumuseţea, precum pe prieteni aşa şi pe vrăjmaşii Tăi; noi credem că şi dincolo de mormânt, în veşnicie, îndurarea Ta este nesfârşită miluind chiar şi pe păcătoşii cei cu totul lepădaţi, de aceea aşa ne rugăm :

    Tatăl nostru, ne întristăm pentru hulitorii de sfinţenie şi pentru fărădelegile lor/ Tatăl nostru, să fie şi asupra lor, voia Ta cea de mântuire/ Tatăl nostru, fie-Ţi milă de cei răniţi cu necredinţa cea pierzătoare/ Tatăl nostru, iartă-i pe cei care s-au sfârşit fără pocăinţă/ Tatăl nostru, fă să se stingă flacăra necredinţei în marea Bunătaţii Tale /Tatăl nostru, pentru nerăutatea pruncilor, iartă pe părinţii lor”.

  34. Viorica spune:

    Poate ca nu increderea in carti, ci spaima ca si-ar putea vede zadarnicit tot sensul vietii – construita greu, caramida cu caramida – asta era motivul pentru care nu voia sa asculte … nu ne zbuciumam toti, cautand sa alegem si sa pastram partea cea buna? nu ne aparam fiecare, cu toata puterea alegerile noastre? Este posibil ca rabdarea, dragostea, jertfa noastra sa schimbe alegerea celor pe care ii iubim? Este posibil sa aperi pe cineva de sine ? Dar drept ?
    De prisos sa spun ca-mi stapanesc greu nerabdarea de a tine cartea in maini si am nadejdea ca veti imparti cu noi bucuria lansarii…

  35. ileana spune:

    Parinte,nu va suparati.Corect,in lb.romana, se spune si se scrie ”ateu” nu ”ateist”.Poate corectati totusi la editare…
    Faptul ca limba romana vorbita in Basarabia este o limba arhaica nu mai poate fi o scuza pt lipsa de perfectionare daca in ultimii 20 de ani ati avut acces la publicatii aparute in Romania.Numai bine si Doamne ajuta!

  36. Veronica spune:

    Bunul Dumnezeu sa va ocroteasca Parinte drag – La multi ani! sa ne calauziti pe calea strimta a mintuirii sufletului!

  37. madalina spune:

    Parinte, Doamne ajuta! Am citit in revista ORTOGRAFITTI articolul dvs Rusinea dinaintea spovedaniei. Multumesc pt ca m-ati facut sa inteleg ce inseamna cu adevarat sa ti deschizi sufletul si , mai ales, cum sa ti l deschizi si cum sa vorbesti cu Dumnezeu. Eram si inca mai sunt tulburata si dezorientata in privinta multor lucruri din viata mea si a vietii in general, dar cu ajutorul lui Dumnezeu sunt sigura ca am sa gasesc linistea si rabdarea de care am nevoie ca sa le pot intelege pe toate si , mai ales, sa le iau asa cum ni le da Dumnezeu. Doamne ajuta!

  38. ieromonah savatie spune:

    @ ileana,

    este o diferenta intre ateu si ateist. Ateul este omul care nu crede in Dumnezeu, iar ateist este cel care isi face din necredinta o doctrina pe care o propaga si o impune altora. Eu ma refer la eteismul sovietic care a reprezentat o doctrina politica, de extrema stinga, care presupunea ca arma idiologica si exterminarea fizica a credinciosilor. Este normal ca acest termen sa nu fie in Dictionarele romanesti, ele trecind prin cenzura comunista. Eu am coordonat intelesul pe care il pun in cuvintul ateist cu diversi lingvisti, jurnaslisti si sociologi romani si au gasit ca este mai potrivit, in cazul de fata, a face diferenta intre „ateu” si „ateist”.

    PS: Nu va recomand sa va intemeiati cunostintele Dumneavoastra despre limba romana doar pe „publicatiile aprute in Romania” si este frumoasa prin toate arhaismele si regionalismele ei (desi in cazul de fata e vorba de altceva). Limba romana e mult mai mult.

  39. daco-roman spune:

    am vazut un clip pe youtube a carui descriere e urmatoarea:

    ” manolescubd | 16 September 2010

    Am primit un mesaj cu informatiile reale despre „Revolutia”: Twitter: In locul tau as avea o reticenta sa pun un clip cu „revolutia twiter din Moldova” pe canal. Apreciez ce pui pe youtube si am sharat canalul tau la toti prietenii mei, dar asa zisa „revolutie” de la Chisinau nu a fost din pacate decit o mare manipulare orchestrata din umbra de sri-ul romanesc cu ajutorul gras dat de fundatiile soros. Urmareste te rog cine au fost „asociatiile” din spatele acestei miscari si cam ce poti afla despre ele de pe net. Comunistii moldoveni reusisera citeva chestii care nu erau in nici un caz pe placul occidentului: pastrasera o mare parte a fabricilor in mina moldovenilor, nu otraveau poporul cu cacaturi ue (aditivi si alte chimicale care la noi le gasesti din belsug), exista o piata cit de cit libera, fiscalitate lejera astfel incit orice om putea sa faca o mica afacere fara sa-i ia guvernul 7 piei de pe el, pastrasera si nu au distrus agricultura, era liniste dpdv infractional in tara, etc. Aceste lucruri nu sint in nici un caz pe placul ocidentului ! Ok, si comunistii (asa zisii ca numa comunisti nu erau Voronin&co !) aveau bubele lor: mari oligarhi, isi trasesera cele mai grase afaceri, fabrici, dar nu ca sa le inchida cum au facut la noi ci ca sa faca profit cu ele dind totodata de lucru oamenilor. Am fost de nenumarate ori in Moldova din 2006 incoa si vreau sa zic ca dupa venirea tradatorilor de democrati s-a vazut imediat rezultatul: gunoaie peste tot, cersetori (inainte, nu’s ce faceau cu ei ca nu vedeai!). Cunosc foarte bine situatia pentru ca eu vad si cu alti ochi decit cei orbiti de propaganda! Sintagma „Moldova tara saraca” e ce-a mai timpita faza care se poate spune! Ei nu au masa monetara, asta-i drept, dar leul lor avea putere muuulltt mai mare decit al nostru si in plus toata lumea avea cu ce trai si nu numai. Ca-s saraci vedeai litoralul romanesc plin de moldoveni veniti in vacanta, ca-s saraci vezi masin ii care nu le vezi in romanica, etc!
    Nu vreau sa ma lansez cu tine, sau cu altii intr-o polemica de aia nici nu am postat ca com, ci ti-am dat mesaj privat, dar te rog deschide ochii si analizeaza cit de bine seamana: 1. realegerea dobitocului de base cu propaganda ca vin comunistii si alte alea, 2. asa zisa „revolutie portocalie a lui Iuschenko” cu „revolutia” moldoveneasca. Mai gasesti dovezi ca a fost o facatura ordinara chiar pe youtube daca analizezi cu atentie clipurile ai sa vezi cum agitatorii erau luati dintre manifestanti si bagati subtil prin dos inapoi de catre „niste baieti”, cum s-au difuzat tot felul de zvonuri, etc.
    Crede-ma ca stiu bine ce spun!

    manolescubd: concluzia mea [care este inca in formare], este ca de la Revolutia Franceza (1789-1799), toate, ABSOLUT TOATE REVOLTELE SI REVOLUTIILE, au fost deturnate sau create, de catre Masoneria Illuminati, [care este condusa de catre Iezuitii Vaticanului – un exemplu pentru a intari afirmatia: Adam Weishaupt, cel care a reinoit Vechile Protocoale ale Sinagogii Satanei, si a creat Illuminati, a fost decan al Universitatii iezuite din Ingolstadt… cat despre masonerie, forma ei moderna de organizare din 1717, a fost creata de Iezuiti in Anglia protestanta, pentru a avea o opozitie controlabila pe ascuns – masonii din gradele inalte, sunt Cavaleri de Malta si/sau Iezuiti 😉 ]… Vaticanul este INAMICUL !!! … restul, sunt in mare parte, niste dezimformari…doar nu credeai ca Saptamana Financiara te informeza cu acele carti despre conspiratii? NU, ei fac tot posibilul, ca Vaticanul sa nu fie demascat ca fiind ceea ce este: Tarfa Babilonului!”

    nu cred ca PCRM-ul e anti-sistem din mai multe motive, iata clipul:

  40. CET spune:

    Exista si ateist in DEX, fie ca adjectiv (referitor la ateism), fie ca substantiv (adept al ateismului). Fiind vorba despre o ideologie, un ‘-ism’, ateist este mult mai potrivit (mai ales ca ateu nu vom sti niciodata daca a ajuns cu adevarat). Mie personal mi-e dor de limba romana plina de arhaisme, mi-e dor de limba „vechilor cazanii”, din pacate o comoara tot mai in adancuri infundata.

  41. voinea nicoleta spune:

    Parinte Savatie Bastovoi imi pare rau pentru suferinta ce o purtati in suflet, legata de tatal dumneavoastra.Nici eu n-am crescut intr-o familie religioasa si cred ca pana in clasa aVIII-a nu am stiut nici cruce sa-mi fac.Nici acum nu sunt eu vreun exemplu crestin, iar singura mea legatura cu Dumnezeu consta intr-o durere surda provocata de gandul ca Il supar ori de cate ori am ocazia. Totusi cand e vorba de parintii mei care sunt batrani si care cred ca nu s-au mai spovedit de 1000 de ani sa stiti ca imi pasa mai mult de ei, decat de mine, cand e vorba de ajuns in Rai sau in Iad.Stiti de ce? Pentru ca ei cum au fost cum n-au fost m-au invatat valorile binelui, prin simplu fapt ca mi-au cumparat carti de povesti sau carti destinate spiritului, chit ca nu erau religioase. Ce vreau sa spun cu asta? Daca tatal dumneavoastra v-a invatat sa respectati omul in esenta lui sau v-a trimis la scoala, asta inseamna ca v-a ,,impins” cumva pe drumul mantuirii. Pana la urma si la urma ateismul s-a nascut intr-un spatiu crestin si multe din valorile atee deriva din cele crestine. In consecinta, nici un ateu nu se poate lauda ca e 100% ateu. Ar fi fain daca Dumnezeu ar vrea sa vada toate infantilitatile ce le-am scris mai sus, ca pe un mic argument de mantuire pentru toti tatii atei din lume.Dumneavoastra nu trebuie sa mai fiti suparat. Tatii ne iarta tot timpul, numai ca sunt uneori mai orgoliosi si nu vor sa recunoasca lucrul asta.

  42. voinea nicoleta spune:

    Mda, ca de fiecare data cand ma trezesc eu sa fac pe isteata sau sfatoasa se intampla sa mai fac o oaresce boacana. Acum am sesizat ca am scris iad cu i mare,de zici ca as avea un mare respect pt locul asta funesc. Bine ca nu sunteti vreun calugar fundamentalist ca alfel ma pastea o micuta excomunicare:))

  43. Ana spune:

    Am incercat sa citesc si eu acele versuri, dar nu am putut caci gandul ma ducea spre tatal meu.

    Tatal meu traieste, insa eu nu am reusit sa-l cunosc inca. Distanta de el ma ajuta sa-l iubesc, sa ma rog pentru el.

    Cu ajutorul Domnului, l-am starnit spre credinta si a cerut chiar sa se spovedeasca…si s-a spovedit. Cu toate astea, nimic nu s-a schimbat in viata lui.

    Si totusi mai sper. Gandesc insa cu multa durere, cum mi-ar fi fost viata cu un tata credincios. Nu am gustat insa nici din vorba blanda, nici din tainele credintei langa tata. Si totusi, asta este tatal pe care Dumnezeu mi l-a dat sa-l am pe pamant. Poate ca eu trebuie sa inteleg taina asta.

    Doamne ajuta

  44. jurodstvo spune:

    Stati linistit Parinte, Tatal dumneavoastra va renunta la ideile sale.Va dobandi o alta STARE din care va intelege altfel LUMEA.Poate ca DUMNEZEU va „Creste” intr-ale Lui prin suferinta iubitoare pe care o purtati in inima sfintiei voastre fata de Tatal si nici pe Tatal nu-l va lasa pentru zdroaba de inima a sfintiei voastre…

  45. callina_quo spune:

    sarut mana! iertati-mi indrazneala, ce inseamna prosopul ce-l tine dupa gat candidatul la preotie in timp ce se roga in fata icoanei Mantuitorului?

  46. Dorian spune:

    ma bucur ca exista si asemenea oameni ca tine Savatie!
    Multi parinti si copiii lor se afla in razboi! Nu vedeti ca jumate din copii au plecat „pe-afara”? Adolescenti pe strazile Italiei, Spaniei, multi fortati sa se prostitueze ce-i drept, dar mai sunt unii care au plecat fiindca nu se intelegeau cu parintii lor comunisti. N-a zis Iisus ca a venit sa aduca razboi si nu pace? Ca va fi dezbinare? 3 impotriva a doi si doi impotriva a 3? Din cauza ne-credintei oamenilor se petrece aceasta si Iisus stia, normal. Deci e perfect normal, si eu am o situatie din asta, mama nu intelege tot ce trebuie sa fac, nu accepta , nu intelege Voia Lui Dumnezeu. Asta e…puteti sa dati vina pe comunism sau pe teoria evolutiei sau pe darwin, asta e.

  47. Dorian spune:

    In plus, tot Iisus a zis si asta : ca va pleca „barbatul de la casa sa, si se va lipi de femeia sa..”. Deci, oricum trebuia sa va despartiti odata si-odata. Dar am inteles ca de multe ori v-ati enervat, si la mine aceeasi situatie, dar ce sa fac? ma bucur ca intr-un fel sau altul Dumnezeu ma ocroteste.zile bune va doresc in continuare, si dvs si oamenilor care vin si se uite pe acest site

  48. imi lasi un gust amar!!!

  49. alvi spune:

    Nimic nu poate fi mai dureros ca aceasta constienta instrainare a copilului de parinte , a renegarii si a desconsiderarii fiintei care ti-a dat viata ,ca urmare a neincadrarii in tiparele societatii considerate si impuse de ei a fi ideala .
    Imi place foarte mult expresia :” cei care nu au cunoscut ateismul au o experiență nedeplină a Dumnezeirii. ” asta ma face sa sper , imi da nadejde ca toate consecintele ce au decurs din aceasta cadere pot fi sterse , iertate .
    Nemernicia comunista consta tocmai in faptul ca a profitat de saracia si durerea oamenilor pentru a-i instraina de Dumnezeu ,dar asta se intampla si in prezent sub forma asa numitei democratii .
    Am trait acest gen de copilarie in care accentul se punea pe fraze scoase din context , precum versurile marelui Eminescu :
    „Religia – o frază de dânşii inventată
    Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug,
    Căci de-ar lipsi din inimi speranţa de răsplată,
    După ce-amar muncirăţi mizeri viaţa toată,
    Aţi mai purta osânda ca vita de la plug?”- idei si fraze cu care au jonglat destinele sarmanilor incercati ai vietii .
    Nu sunt cuvinte pentru a exprima ceea ce simt citind aceasta disectie pe care o faceti ateismului , regasesc aici toata suferinta , revolta si frustrarea care izvorasc din neputinta omului de a-si depasi orgoliile , cu riscul de a ramane vesnic un insingurat .
    Iertati parinte si blagosloviti !

  50. T spune:

    Ar trebui, in primul rand, sa se faca diferenta intre ateism si comunism.

    Communism is a sociopolitical movement that aims for a classless and stateless society structured upon common ownership of the means of production, free access to articles of consumption, and the end of wage labour and private property in the means of production and real estate.

    Atheism, in a broad sense, is the rejection of belief in the existence of deities.[1] In a narrower sense, atheism is specifically the position that there are no deities.[2] Most inclusively, atheism is simply the absence of belief that any deities exist.

    Si in al doilea rand sa se inteleaga ca nu doctrinele sau credintele sau necredintele fac rau, ci oamenii care le adopta in moduri gresite.

    Nici comunismul, nici crestinismul, nici hinduism, nici ateismul, nici, nici, nici, nu fac rau.
    Ci anumiti comunisti, crestini, hindusi, atei, s.a.m.d.

    Motivele actiunilor tatalui dumneavoastra au fost mult mai complicate decat, cum ziceti dumneavoastra simplu, ca era ateu.
    Motive pe care chiar dumneavoastra le-ati enumerat.

    Istoria are exemple de oameni care au facut rau celorlalti oameni in numele credintei, crestinismului chiar.

  51. delia spune:

    Parinte, uite exact asa e si tata. Si exact asa ca matele sufar si eu.
    Frumos ai mai scris, parinte… Dumnezeu sa te miluiasca.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: