MĂNĂSTIREA

(Fragment din „Fuga spre cîmpul cu ciori – amintiri dintr-o copilărie ateistă„. Ed. Cathisma, București 2012)

Mănăstirea Noul Neamț, ca și toate mănăstirile din lume, este un loc unde oamenii cei mai diferiți cu putință se adună în numele Domnului, aducînd fiecare noianul amintirilor sale, sprijinit pe picioarele subțiri ale unor aspirații care, de regulă, nu rezistă sub greutatea trecutului și se surpă. Această surpare se petrece la fiecare diferit, dar se petrece negreșit, căci doar așa poate începe urcușul anevoios spre lumină.

Reclame

Care dintre cele două coperți vă place mai mult?

Sîntem adevărați doar atunci cînd plîngem

(Fragment din romanul ”Fuga  spre cîmpul cu ciori – amintiri dintr-o copilărie ateistă”. Ed. Cathisma, București 2012)

Apostolul Pavel a spus că nimeni nu știe ce este în sufletul omului, decît numai Dumnezeu și omul însuși. Dar uneori se întîmplă că nici noi înșine nu mai știm ce e în sufletul nostru. Oamenii au atîtea fețe încît nu îți poți da seama care e cea adevărată. Poate că cea care persistă cel mai mult? Ne supărăm, ne bucurăm, sîntem zgîrciți, iar alteori darnici, uneori prea aspri, alteori ușuratici. Puțini sînt oamenii constanți, fie în rău, fie în bine. Și eu am atîtea fețe și în toate mă regăsesc atît de mult încît nici nu mai știu care mă reprezintă cel mai bine, cu alte cuvinte, cu care dintre toate aceste fețe voi merge la judecată?

Despre deșertăciunea căutărilor omenești /fragmente/

IV

Omul se naşte ca o făptură cu totul lipsită de înţelepciune şi îşi petrece primii ani din viaţă în neputinţă şi prostie.
Rîde şi plînge fără de pricină. Dacă-l împingi, cade şi dacă îi întinzi mîna, ţi-o întinde şi el pe a lui.
Cine îşi mai aduce aminte de vremea aceea?
Laudele şi ocările îl înnebunesc pe om

Adolf, băiatul prostituată [update]

Fragment din cartea ”Zvastica roz” de Scott Lively, în curs de apariție la editura ”Cathisma”. Traducere din engleză de Ana Larisa Pospai.

În ”Viciul Național al Germaniei”, Samuel Igra scria că, în tinerețe, Hitler ”se prostituase în Viena și Munchen” (Igra:67). Ca mărturie în acest sens ar fi faptul că pentru un timp destul de lung Hitler ”a ales să locuiască într-o pensiune din Viena cunoscută ca fiind locuită de mulți homosexuali” (Langer:192). Acea pensiune era

De ce este omul singura jivină care rîde?

Rîsul este o însușire omenească. Rabelais spunea că omul este singurul animal care rîde. Militanții pentru drepturile animalelor ar putea să ne contrazică, indicînd faptul că animalele își manifestă bucuria printr-un comportament care ar putea fi catalogat drept rîs. Dar aici intervine o altă discuție, aceea despre legătura dintre bucurie și rîs. Nu trebuie să aducem citate din Sfinții Părinți în acest sens, deoarece viața ne-a dovedit-o fiecăruia că există rîs fără bucurie și bucurie fără rîs. Înțelepciunea românească a născocit expresia ”rîsu-plînsu” care exprimă amestecul nesfîrșit al stărilor omenești care nu poate să vină într-o ordine decît printr-un efort major.

A apărut o nouă ediție a cărții ”Pietrele vorbesc”

A apărut o nouă ediție a cărții ”Pietrele vorbesc – Mic tratat despre predică”. Cu titlul inițial ”Cînd pietrele vorbesc – biserica față în față cu propria imagine” cartea a fost premiată la Salonul Internațional de Carte de la Chiținău, 2008.