”Europa Libera” nemulțumită de preferințele Parisului sau cum am fost discriminat la mine acasă pentru faptul că am reprezentat Romania la Salon du Livre de Paris

DSC_0231

Împreună cu Jean-François Colosimo, președintele CNL, la standul României la Salon du Livre de Paris într-o discuție despre ceea ce face România frumoasă și interesantă, Ortodoxia, prilejuită de tema oficială a mesei rotunde propuse de organizatori cu titlul: ”România – țara îngerilor”

“Literatură română și moldoveni la Salonul Cărții de la Paris”. Așa se cheamă o cugetare apărută pe pagina Europalibera.org și care își dorește să dea o direcție mai bună Moldovei. Nu știu cine este autorul acestui articol, în sensul că mi-e total necunoscut, dar pomenirea mea de către el într-un context plin de aiureli, care mai are și menirea să scuze niște bani și să instituționalizeze niște mofturi și fudulii autohtone, mă obligă să reacționez. Din acest motiv, cînd voi face referire la el, voi spune Europa Libera, platforma care îl publică (să nu se supere Vasile Botnaru, ci mai degrabă să vegheze politica editorială a Europei Libere care nu ar trebui să admită discriminarea de tipul celei ateist-comuniste, de această dată făcută în numele Europei). N-aș fi știut nimic și poate că aș fi trăit fericit pînă la adînci bătrîneți dacă nu mi-ar fi atras atenția Nicoleta Esinencu la Paris (unde eu nu aveam internet), că ”un…” (nu dau tot citatul) de la Europa Liberă e nedumerit ce caută un ”călugăr naționalist” printre scriitorii unei țări. Folosindu-mă de ocazie (pe care sper că Europa Liberă o oferă – aceea de drept la reprică), fac cîteva precizări.

1) Europa libera: “Scriitorii trimiși de ICR sînt Ștefan (Savatie) Baștovoi, Eugen Uricaru și Varujan Vosganian, într-o alegere, în parte cel puțin, discutabilă. Este Baștovoi, scriitorul-călugăr cu tente naționaliste, oare, omul de carte cel mai reprezentativ în acest moment pentru Republica Moldova? “

Eu nu am fost trimis de ICR și nici măcar invitat de ICR – sînt invitatul CNL (Centrul National al Cărții al Franței). Drept dovadă este căldura cu care am fost tratat personal de către Domnul Jean-François Colosimo, președintele CNL care, spre deosebire de cetățeanul de la Europa Liberă nu suferă de complexul și prejudecata că un călugăr nu poate fi și un om de carte și, de aceea, mi-a făcut o invitație la vestitul Institut Ortodox Saint Serge din Paris unde am avut o conferință în doi și care va apărea, cu ajutorul lui Dumnezeu, într-un volum în România. Una dintre temele tratate în conferința pariziană a fost și discriminarea pe criterii religioase foarte resimțită în Mass Media moldovenească, precum și felul în care Europa înțelege să-și asume literatura și spiritualitatea creștină, televiziunile oferă spațiu generos reportajelor religioase și chiar transmiterii în direct a slujbelor bisericești. În Moldova activiștii pentru drepturile omului atacă la CNA televiziunile locale care fac reportaje despre evenimentele religioase și au cîștig de cauză. Pacat că Moldova nu a fost invitată la Salon du Livre de Paris, că nu a avut jurnaliști acreditați și, prin urmare, nimeni de la Europa Liberă nu a putut participă la această dezbatere pentru a învăța de ce este Europa “liberă”.

2) Europa liberă: “Un semn personal de întrebare (cel legat de umila mea persoană), știind că la Paris, Chișinăul și moldovenii sînt reprezentați de Editura Cartier și Emil Galaicu-Păun (ale cărui note pariziene le puteți citi în blogul său de pe site-ul nostru web!)! Ca și de Nicoleta Esinencu!”

De asemenea țin să precizez faptul că Republica Moldova nu a fost în nici un fel reprezentată la Salon du Livre de Paris nici prin editura Cartier și nici prin cei cițiva scriitori care, e adevărat, au avut dineuri la Ambasada Moldovei, s-au plimbat prin Paris și au băut vin din pahare de plastic, dar nu au fost incluși în programul Salonului. Este de apreciat efortul editorului Gheorghe Erizeanu de a scoate Moldova din anonimat prin intermediul cărților care, însă, cu mare părere de rău, nu se poate face și fără suportul asumat al statului moldav. Din acest punct de vedere, Europa Liberă denaturează realitatea și face o politică proastă încercînd să impună minciuna că Moldova a fost reprezentată la standul Romaniei de la Paris. De ce? Mai bine ar investiga de unde provin banii pentru vacanța de o săptămînă a moldovenilor la Paris (salonul a durat 5 zile, iar moldovenii au aterizat cu o zi întirziere, deci mai zăbovesc și acum acolo, după ce toți au plecat). Desigur e un semn personal de întrebare: oare banii, de unde o fi nu știu, s-au dat pentru a citi la Ambasada Moldovei poeme precum “Motanul la calculator”? Impleticirea printre picioarele organizatorilor a moldovenilor, stînjeneala pe care o retrăiam atunci cînd stapînii standului românesc mă întrebau cine sînt “domnii” și ce vor e vrednică de un film scurt marca Cobileanski. Cu excepția Doamnei Elena Prust și a Domnului Slavian Guțu de la Banca Mondială, moldovenii nici măcar nu au catadixit să zică bună ziuă. În ce-l privește pe prietenul meu Emil Galaicu Paun, un om onest și intelectual pedant, care de bună seamă levitează deasupra hăului invidiei moldovenești (precizez pentru stenograful de la Europa liberă că Emil Păun a scris o carte care se cheamă “Levitații deasupra hăului”), prezența sa a fost așteptată și oricînd va fi între scriitorii români și moldoveni, dacă tot s-a creat un precedent, dar nu pentru că are blog la Europa Liberă, ci pentru că este un scriitor bun și un om de treabă.

3) Și încă o precizare, făcută de această dată de CNL. Scriitorii invitați la Salon trebuie să aibă o carte publicată în franceză la o editură recunoscută, cartea să fie bună și scriitorul să trezească interes. Și ca să crape detractorul meu de ciudă destăinui că mă întorc de la Paris cu propunerea de editare pentru o nouă carte după un prînz cu editorul francez, fără să fie prin preajmă nici zare de icerist.  Așadar, nu e suficient să-ți traduci singur cărțile și să le tipărești la risograful lui Ion Mînăscurtă sau la vreo altă unealtă tipografică disponibilă în Chișinău, trebuie să te vrea editorul francez, altfel nu te ajută nici ICR-ul și nici chiar AIE!.

În speranța că autorul denigratorului și denaturatului articol de la Europa Liberă se va schimba în bine pe viitor, că va deveni mai European, adică va lupta cu propriile prejudecăți și oftigi atunci cînd ele i se urcă în gît și nu le va îngădui ca de acolo să coboare spre degete, iar din degete pe tastele calculatorului, urez o primăvară frumoasă ascultătorilor și cititorilor Europei Libere. E uimitor, dar Europa are preferințele sale chiar și atunci cînd își alege scriitorii din Moldova. Este un alt șoc existențial pe care va trebui să-l depășească mulți de pe la noi și de pe aiurea.

25 de răspunsuri la ”Europa Libera” nemulțumită de preferințele Parisului sau cum am fost discriminat la mine acasă pentru faptul că am reprezentat Romania la Salon du Livre de Paris

  1. monica spune:

    FELICITARI PARINTE!DOAMNE AJUTA!

  2. viorica spune:

    Pentru cei care s-au bucurat de prezenţa – meritorie, onorantă şi absolut firească de altfel – a Nicoletei Esinencu şi părintelui nostru Savatie printre autorii care au reprezentat România la „Salon du livre” este limpede că doar lenea este pricina acestui articol aiuritor. Şi mintea sucită.
    Cu minim de efort oricine interesat ar fi putut regăsi pe cei doi printre cei 27 autori reprezentanţi ai invitatei de onoare a salonului şi nu cum zice pezevenghiul acolo.
    http://www.livreshebdo.fr/actualites/DetailsActuRub.aspx?id=9789
    A fost o figură foarte frumoasă atunci ca şi acum, plăcută inimilor noastre să fim priviţi ca un întreg, împreună.

  3. Silvia spune:

    Parinte, parerea mea este ca nu trebuie sa luati in seama ce spune un ……. E bine totusi ca ati raspuns ca sa stie cititorii cum stau treburile. Imi pare bine ca ati scris din nou pe blog. A trecut ceva vreme.

  4. Ana Elisabeta spune:

    Parinte, binecuvantati!

    Felicitari!

  5. Doua cuvinte despre Bastovoi: am toata stima pentru lscriitorii moldoveni, cei care nu au fost la salon, dar trebuie sa spun ca hazardul face des lucrurile altfel decât probabil am crede. Necunoscute sunt caile Domnului, ar spune parintele Bastovoi. Intmaplarea face ca sa fi citit cartea lui Bastovoi, Iepurii nu mor, în franceza, si chiar sa o propun pe lista scurta a premiului literar de la Courrier International (fac parte din juriu). Si credeti-ma, dincolo de faptul ca este singurul în acest moment roman tradus în Franta, din Moldova, este un roman superb. O traducere divina pentru o carte asemeni autorului: simpla, directa, echilibrata si fermecatoare…Iar cu invidia asta, ce sa va zic, eu zic ca este minunat ca Moldova a fost deja reprezentata la Paris, acolo unde românii, prin egoismul uman tipic, ar fi putut sa faca o lista exclusiv cu autori din România geografica, nu cea sentimentala.

  6. ieromonah savatie spune:

    Iulia badea-Guéritée,

    intr-adevar a fost un gest generos din partea Romaniei, dincolo de sfezile de grup, faptul ca a inclus in delegatia oficiala doi autori care nu sint cetateni ai statului roman. Zic asta pentru ca am fost de citeva ori scos din antologiile de poezie romana contemporana aparute in SUA si aiurea pentru acest motiv politic. Mi se pare ca aparatul birocratic a dat de aceasta data dovada de mai multa nepartinire decit poetii si dascalii neamului romanesc care se doresc a fi. Era foarte greu sa stai la Paris in lumina zimbetelor francezilor, cind de fapt noi ne roteam in butoiul cu cuie batute de cei de acasa (si de la Bucuresti si de la Chisinau).

    Acum inteleg mai bine cit de dificila este misiunea unui jurnalist roman la Paris (si oriunde) construind in fata strainilor castele de nisip pe care tot ai nostri, de indata ce le zaresc, le strica. A fost intr-adevar frumos si cald la Paris si e pacat ca aceasta frumusete si caldura nu a putut fi transmisa si acasa, la Bucuresti si cu atit mai mult la Chisinau. Nu s-a dorit. Si asta pentru ca politicienii celor doua state romanofone nu mai citesc carti, provin din clasa muncitoare invatata sa fie suparata pe intelectuali si scriitori. Din pacate, tot ei detin friiele organelor de presa si fauresc o realitatea dupa propria asemanare.

  7. VladR spune:

    Da, Parinte, dar asta e o sansa atat pentru dvs cat si pentru intelectualii romani care va admira de a promova sensibilitatea romaneasca si in afara.

    Tot raul spre bine

  8. viorica spune:

    Puţine şi foarte sumare au fost relatările despre întîlnirile prilejuite de Salonul Cărţii – ce s-a discutat, cum s-au desfăşurat dezbaterile – mai multe au fost în presa franceză despre autorii români, decît în presa noastră.
    Părinte, acuma dacă tot ne-aţi stîrnit cu conferinţa de la Institutul Ortodox, pînă cînd apare volumul poate ne mai dezvăluiţi cîte ceva din dezvoltarea temei – contextul în care Europa asumă astăzi spiritualitatea creştină pare unul destul de complicat.

  9. vasile dumitru spune:

    in lume ve-ti avea necazuri…..

  10. elisabeta spune:

    Părinte Savatie,
    Vă mulţumim pentru cărţile pe care le scrieţi şi pentru conferinţele pe care le-aţi ţinut în România.
    Dumnezeu să vă păzească în pace, întreg, cinstit, sănătos, îndelungat în zile, drept învăţînd cuvîntul adevărului.
    Doamne, ajută!

  11. Maria spune:

    Apropos de intelectuali si pseudo !

  12. enoriasa spune:

    Nu numai iepurii nu mor, parinte multpretuit, dar nici caii, cand vor cainii! Citind raspunsul dumneavoastra catre cel care se vrea observator si comentator avizat al treburilor Europei libere, am simtit ca vine primavara cu adevarat; miresme proaspete veneau dinspre apus, unde, dincolo de mandrele politicii si tensiunile austeritatii, dincolo de cosmarurile pe care ni le servesc zilnic toate canalele media, nu moare bucuria descoperirii artei autentice, a acelui mesaj artistic ce trece de barierele lingvistice si ajunge direct la inima omului. Daca numai cand au citit romanul „Iepurii nu mor” s-au entuziasmat, imi inchipui ce entuziasm ii va cuprinde pe francezii cand vor citi toate romanele publicate de dumneavostra pana acum! Ma bucur de acum pentru ei! Revelatia evenimentului este ca prin succesul la public al acestor romane descoperim azi ca am fost cu totii frati de suferinta, ca am trecut prin aceleasi traume si, in consecinta, sunt niste binevenite clarificari ale experientelor traite de toti, si la est si la vest si la nord si la sud! Stefan Bastovoi nu a fost la Salonul de Carte de la Paris reprezentantul unei tari ci este vocea tuturor de pretutindeni. E o Voce care trebuie sa se auda, indiferent daca e imbracata in straie nationale, in frac sau sutana preoteasca. E o voce pentru urechile deschise! .(.. sa nu scapam insa din vedere ca pe dusmanul pe carfe nu il poti invinge ti-l faci prieten asa ca sa ne mentinem in prezumtia de nevinovatie!)

  13. enoriasa spune:

    … ma intreb daca este chiar adevarat entuziasmul francezilor sau, dupa reactia unor comentatori din vest la romanul „Diavolul este corect politic”, nu s-a schimbat cumva strategia??! Orice ar fi, nimic nu poate sta in calea unui artistal carui glasul lui reverbereaza dincolo de toate obstacolele!

  14. iubire spune:

    Nici eu nu cred că vreun om poate reprezenta o ţară, dar în fiecare om este o părticică din ţara lui.
    Vocea lui Savatie Baştovoi, ca oricare altă voce, a fost şi este şi va fi auzită de toţi cei care vrea Dumnezeu să fie auzită.

  15. VIZIREANU FULVIA spune:

    Parinte, indiferent ce spune invidia oamenilor,dumneavoastra sunteti un scriitor de valoare ,in mod incontestabil.Acest lucru se vede din lucrarile dvoastra .In rest nu conteaza,

  16. Petre Anghel spune:

    Felicitari pentru atitudine. Si pentru activitatea literara.

  17. gabriela spune:

    Va multumesc si eu pentru intalnirea de la Libraria Sofia. M-am simtit ca intr-un laborator al Dragostei si bucuriei de impreuna. Foarte frumos, inca plutesc pe deasupra duhului lumii asteia si-I multumesc inainte de toate lui Hristos pentru ca ne-a adunat, sa spunem… acolo. Si data trecuta a fost a fel. Mirarea mare mi-a fost ca informatia, invitatia… mi-a venit din mai multe parti si, de la persoane cu care comunic foarte rar.
    Dumnezeu v-a pus in inima sa vorbiti exact despre ce am trait in ultima perioada, despre cum… si eu, am luat pulsul legaturilor dintre oameni. Mi-a placut mult tema.
    Hristos sa va umple inima cu Bucuria de El!
    Sarut mana.
    Nestiind alta metoda prin care sa va transmit aceasta bucurie… am scris aici. Ma iertati.

  18. daniel spune:

    bagosloviti si iertati, si pe mine sfintia voastra….daniel pacatosul

  19. […] Savatie, asa cum a scris in treacat si pe blogul sau (aici), lucreaza la o noua carte, intitulata precum masa rotunda de la Paris, “Ingerii […]

  20. viorica spune:

    Pentru cei care nu au putut urmări emisiuniea din 16 aprilie – care a avut invitat pe părintele nostru Savatie – mai jos găsiţi transcrierea acesteia. Cred că n-ar fi lipsit de importanţă să cugetăm puţin la cele discutate.
    Să mulţumim Domnului că ne-a dăruit bucuria acestor întîlniri aşa, de la suflet la suflet – răruţe, da’ grozave!

    http://www.nasul.tv/?p=36343 / savatie ( de la min 93,40)
    (…) De la Librărie Sophia, unde a fost un mare eveniment, prin simpla sa prezenţă – n-a fost o lansare, n-a fost.. a fost pur şi simplu o întîlnire cu cititorii Librăriei Sophia – unul dintre cei mai iubiţi, aş putea spune, ieromonahi – Savatie Baştovoi este la Naşu’, pe Calea Victoriei. Sărut mîna!
    ISB: Îmi pare bine să te revăd pe Calea Victoriei şi sper ca această victorie să crească într-o biruinţă adevărată – mă refer la ce faci acuma cu televiziunea asta…
    Naşul: Nici nu ştiu, pînă la urmă, biruinţa asta dacă ajută la ceva că, bun: am tot biruit – ca să zic aşa pe calea Victoriei – dar de multe ori am un gust amar că degeaba am biruit dacă nu reuşim să tragem după noi ţara asta care e bogată, e credincioasă, e făcută din oameni frumoşi… avem lucruri pe care nu le au alţii – adică, te doare sufletul cînd vezi sărăcia şi faptul moartea seceră în fiecare zi copii, bătrîni pe motive că n-ai trei pastile, n-ai cîteva zeci de mii de euro ca să faci operaţii… e cumplit! asta mi se pare pînă la urmă că îngroapă orice biruinţă, chiar şi pe Calea Victoriei
    ISB: Marea dramă a neamuliui nostru nu este aceea că nu poate lupta şi că nu poate învinge. Marea dramă este aceea că nu-şi poate asuma victoriile. De-a-lungul timpului poporul nostru a purtat multe biruinţe, dar deîndată ce poporul trezit, poporul însetat de dreptate cîştigă o luptă, ne dăm seama că din smerenia poporului nu este nici unul care poate prelua biruinţa, care se poate aşeza pe tronul acestui neam.Este marea dramă!
    Nasul: Hmm!
    ISB:Asta este revoluţia din decembrie – acuma a fost la Chişinău o răsturnare, despre care eu am scris atunci şi am denumit-o „Revoluţia fără eroi”. Adică, parcă s-au petrecut toate, scopul a fost atins, dar cine se aşează ăpe scaunul acela? A ars parlamentul, a ars guvernul – sigur că e o nebunie, o nebunie care se poate petrece doar la noi, în plină postmodernitate! Da, noi sîntem o ţară – Moldova!- în care parlamentul a ars – i-au dat foc oamenii! N-a mai avut nimic, dar care este folosul? că n-am avut conducătorii care să se aşeze… Cei care s-au aşezat – care au avut obrăznicia – pentru că oamenii sînt smeriţi – s-au dovedit a fi mai de nici un folos decît cei de mai-nainte. Din cauza asta-ţi zic o biruinţă bună – nu o victorie în sensul acela .. (arată cu degetele semnul acela V ) ci o biruinţă în sensul acela a dăinuirii, a reaşezării lucrurilor la locul lor.
    Şi acum, dacă tot sîntem aici şi -ai vorbit de librării, o ultimă victorie neasumată cred, este cea de la Paris – de acuma, că m-am întors recent – în care Romania a fost invitată de onoare în ţara literelor, drept la Paris la un tîrg de carte prin care au trecut peste douăsute de mii – douăsute de mii !- de oameni care toţi ştiau că România este (ţara)invitata de onoare şi au venit să vadă această ţară ş-această literatură. Mie mi s-a întîmplat, dintr-un moft al francezilor să fiu printre cei douăzecişişapte de scriitori chemaţi acolo să reprezint literatura română – deşi nu sînt cetăţean român , un alt paradox al neamului nostru şi am avut parte de această bucurie, am auzit străinii – şi nu orice fel de străin – că n-am fost oriunde, am fost în Paris – şi n-am vorbit nici despre maşini şi nici despre bănci ci despre cărţi – ceea ce Parisul se pricepe, fiţi de acord – am auzit numai e bine şi frumos despre România; preşedintele Franţei vine la această deschidere, nici un oficial român nu vine, dimpotrivă, găsesc prilejuri să se certte, să se murdărească de la nişte lucruri foarte mici. Cred că a fost încă o victorie, o ocazie pe care românii nu şi-au asumat-o atunci cînd ne-a fost oferită. Cînd presa franceză scrie numai lucruri frumoase despre România, o relansare a literaturii române – şi eu cred în ea, cred că noi dacă avem de pătimit pe plan extern nu e din cauză că nu avem valoare, ci din cauză că ne înăbuşim la noi acasă. Aşa că „biruinţa” e cuvîntul potrivit care ar trebui să înlocuiască la un moment dat „victoria”, victoria aceea (arată din nou semnul V cel cu degetele).
    Naşul: Şi să ştim să ne asumăm, că de fapt, aşae! S-ar putea să fi avut multe victorii, dar nici o biruinţă!
    ISB: Cu siguranţă -nu vezi cîţi oameni am avut noi frumoşi, mari!? Uită-te la Brîncuşi: cam de ce trebuie să spună francezii că este „fondatorul sculpturii moderne şi este un sculptor francez „?! De ce românii nu şi-l asumă? Şi numele acestea – uite la Nicolae Paulescu, care a descoperit insulina şi chiar din comisia Nobelului au recunoscut acest lucru, pentru că Nobelul a mers la un canadian cînd toate dovezile sînt clare pentru că studiile doctorului Paulescu au fost publicate cu doi ani înainte în reviste – din Suedia, Franţa – de specialitate; dar ştiţi care fost răspunsul celora de la Nobel? Da, aşa este , dar vă daţi seama ce înseamnă o recuperare şi reabilitare de acest fel? Asta ar însemna că toţi banii făcuţi pînă acum pe insulină să meargă la statul român, dar statul român – nu-i aşa? – nu are nevoie de bani. De ce-i trebuie bani? Nu are nevoie nici de bani, nu are nevoie nici de eroi, nu are nevoie nici de oamenii aceştia – fie artişti, fie învăţaţi, fie domnitori şi mari luptători…
    Naşul: Da’ am avut vreodată timp în care am avut nevoie de eroi sau aşa sîntem noi niciodată n-am avut nevoie de eroi?
    ISB: Niciodată cred că nu am avut nevoie de eroi, pentru că mi se pare că întotdeauna – ştii?- proorocii au fost bătuţi la ei acasă, în ţara lor, iar ţara asta a noastră este prin execelenţă o ţară care-şi, nu doar ucide – şi-îi sfîşie! sau şi mai grav, şi-i înghite încet pe toţi cei care sînt prooroci în sensul larg al cuvîntului – am pomenit aici oameni din toate domeniile – adică oameni care ar duce şi-au dus neamul acesta undeva, unde se cuvine să stea – pentru că sîntem un neam lăsat de Dumnezeu cu foarte multă abilitate, cu foarte multe daruri. Numai că nu ştiu de ce, la un moment dat, toate aceste daruri se întorc împotriva noastră şi începem să ne tăiem între noi cu săbiile prea iscusite şi prea meşteşugite pe care le-avem şi pe care le lucrăm tot noi şi ne slăvim prin aceste meşteşuguri! Cred că este o mare, o mare problemă lipsa aceasta de biruitori: locurile biruitorilor la noi sînt goale. Cei care ne conduc nu ajung la scaunul pe care ar trebui să se aşeze – pentru că sînt prea mici – şi umblă printre picioarele scaunelor şi de-acolo ne conduc – asta e drama poporului nostru!
    Naşul: Ma tem că au început să se aşeze pentru că eu am sentimentul de ceva vreme, al unei armate de ocupaţie. Şi aici aş vrea să întreb : care e sentimentul, ce – ce simţi cînd eşti sub o armată de ocupaţie, cînd eşti sub o – cînd eşti în ţara ta, dar eşti străin de conducătorii pe care îi ai la un moment dat? Cînd armata sovietică e acolo, cînd – povesteau nişte romîni din Transnistria ieri, tot la Naşul.tv, la emisiunea ” Ora de veghe” cum maşina KGB-ului trece în fiecare dimineaţă prin cartier ca să-şi arate prezenţa românii din Transnistria să vadă, să nu uite, să ştie… care e sentimentul cel mai, sau ce sentiment ai cînd eşti sub armata de ocupaţie – că eu simt ca şi cum aş fi sub o armată de ocupaţie a politicienilor din România.
    ISB: Nu am o problemă cu armata – sincer să fiu – pentru că am fost de mic educat să lupt; îmi place să lupt şi cred că orice bărbat este născut în lumea asta ca să ducă o luptă – văzută sau nevăzută – fiecare şi-o alege. Cred că cel mai straşnic lucru este că în România nici măcar nu resimt o armată, e mai degrabă o invazie de lăcuste,
    Naşul: îhî
    ISB:..care aduce paguba cumplită, mai mare decît o armată, dar este un atac iraţional pe care îţi dai seama că nu-l poţi înfrînge: toţi sînt mici, da’-s mulţi! E mai degrabă ca o plagă, ca o pedeapsă care vine pentru că dacă vrei să arăţi cu degetul care este acel, care este acea armată, care sînt ostaşii ei şi mai ales, cine este căpetenia? Care e generalul care-şi asumă iarăşi victoria aceasta a lor asupra noastră? Păi, nici n-are curaj să se declare! El nu este un biruitor – el este o invazie, o pacoste asupra acestui norod!
    Păi acolo zici de tancuri – păi sînt tancurile, eu le văd. Eu ştiu exact unde stă tancul şi eu trec pe lîngă el. El n-are treabă cu mine, tancul – tancul aşteaptă un alt tanc. Şi aceasta este o lege a războiului şi pînă la urmă o nobleţe :îi văd casca, îi văd tancul, îi văd ţeava – atîta timp cît eu nu sînt într-un tanc, el nu are treabă cu mine, aşa cum a fost dintotdeauna în războaie. Dar pacostea de-aicea că nu vedem nici tancul, nu vedem nici casca, nu vedem nici ţeava – dar vedem că suferim o înfrîngere!
    Naşul:…simţim roiul ăsta de lăcuste, da
    ISB:Şi-astea-s lăcustele care năpăstuiesc acest neam
    Naşul: Da’ ce-i mînă pe oamenii ăştia, nu ştiu: lăcomia, setea de a fi în gaşca aia de lăcuste, nu se mai pot opri din furat?!? Că au, de exemplu, eu am rămas uimit că „amărăşteni” de politicieni – cum le zic eu – au 50-100 de milioane de euro, bani pe care nu pot să-i cheltuie 4-5-6 generaţii, dacă ar merge toată ziua numai la chefuri!Aţi făcut vreodată analiza asta: dom’le, cît poţi să mai furi sau de ce nu te poţi opri?
    ISB: Mi-am pus această întrebare… pentru că i-am urmărit – adică i-am văzut – nu poţi să nu-i vezi s-aici şi la noi! Ştii la ce concluzie am ajuns? Că ei nici nu pot cheltui banii ăştia pentru că nu au unde, pentru că ei nu pot ieşi, pentru că ei sînt condamnaţi la frică; pentru că de-asta sînt „aleşi” – sînt fricoşi, sînt invidioşi, sînt complexaţi, că sînt nişte parveniţi cărora li se tot la ce au visat ei: na nişte bani Petrică, Vasilică, Gigică sau cum te mai cheamă – fii politician! Dar oamenii ăştia toţi banii şi-i dau pe garda lor de corp, pe cucoanele lor de trei parale şi pe alte cheltuieli fără a mai avea bucurie de viaţă. Din cauza asta să ştii că ei într-adevăr nu au pe ce să cheltuie – pentru că nu pot ieşi la oameni, se tem să meargă pe drum! Cine-i vede pe ei – în afară cînd le apar mutrele la televizor sau cîte un tabloid din ăsta? Unde sînt ei? Ei nu există, toţi banii aceştia şi-i cheltuie pe propria lor securitate, pe propria lor prostie, pe propriile lor boli şi fudulii. Aşa că aceştia sînt nişte oameni condamnaţi, sînt nişte oameni – să mă iertaţi – blestemaţi de ei înşişi, de alegerea pe care au făcut-o – pentru că Dumnezeu ne-a pus înainte nişte căi…
    Aşa că, iaca cine sînt lăcustele acestea, iaca de ce armata asta nu are faţă! Ea este iraţională, impersonală, este o armată mişcată de invidie, o armată mişcată de-de-de prostie şi de fudulie şi de conştiinţa că niciodată nu vor ajunge aşa cum au fost conducătorii aceia despre care citeau ei în cărţi. Aceştia nu sînt nici Ştefan cel Mare şi nici măcar Napoleon…Aceştia nu-i poţi numi cu nume, pentru că ei nu au nume, numele lor este legiune. Şi din cauza asta, vremea la care am ajuns este foarte grea şi acuma se desparte – după cum o vedeţi. Acuma le vedeţi declaraţiile acestea de la oameni total impersonali: ei sînt „vocea” care rîgîie, pînă la urmă, din acest stomac plin de duhoare – rîgîie asupra acestui popor. Ce au ei de împărţit, ce au ei de făcut? Să ştiţi că pe mine nu mă supără faptul că ei cer banii Bisericii înapoi, le-am zis şi azi la Sophia: păi, dacă bani vă trebuie, luaţi-i toţi din Biserică! Şi luaţi-i cu toţi cei care se ţin de aceşti bani, scoateţi tot din Biserică! Luaţi banii, averile şi tot ce seva mai trage cu aceşti bani, luati!Şi lăsaţi-ne în pace să ne trăim noi pocăinţa şi bucuria noastră, că dacă nu vom avea noi bucurie de a ne vedea unii cu alţii, dacă nu vom mai avea noi încredere unii în alţii şi vom umbla cu toate aceste subterfugii şi vicleşuguri şi despărţituri de porţi şi para-porţi pînă ajungi la cel care trebuie să vină el la tine, păstorul – adică, păstorul e trimis în lume de Hristos să ajungă pînă la poporul ăsta, să caute oaia cea pierdută – păi da’ aicea nu oaia, aicea toată turma behăie, măi, la uşa ta şi nu poate intra de prima zăbrea, de-a doua, de-a patra, de căşti, de tot ce ai pus tu între tine şi ei.. aşa că trageţi tot cei care stau pe aceşti bani – cum îl cheamă pe-ăla din… este o voce, am auzit acuma, cineva vrea banii Bisericii înapoi: ia-i toţi!
    Naşul:Remus Cernea, da..
    ISB:Ia-i toţi !şi te rog să tragi în aşa fel, cu toată trupa aia a ta, trage ca de nişte curele cu tot ce va strînge de aceşti bani! Să rămînem noi aşa, în pacea şi în bucuria noastră – că Dumnezeu o să ne dea şi pîine şi o să aibă grijă şi de sufletele noastre – dar să scăpăm odată de aceste, de aceste metehne..
    Naşul: Deci roiul de lăcuste a reuşit să se impregneze în toate straturile societăţii – şi-n Biserică!
    ISB: Păi da, da’ nu este un secret! dacă din cei doisprezece apostoli – unul a vîndut, care este procentul? Procentul este foarte mare. Şi vă daţi seama că cei doisprezece au fost aleşi direct de Însuşi Hristos, fără nici un intermediar. Păi hai ş-om împărţi acuma, să ne gîndim noi după două mii de ani care este procentul?
    Naşul: Mai ales că sînt oameni „ne-aleşi” de Hristos…
    ISB: Dumnezeu ştie – eu trag nădejde că sînt aleşi toţi! Dar atunci cînd îi alegea Hristos nu le făgăduia nimic din cele pămînteşti: nici scaunele acestea, nici hainele astea pline cu de toate, nici poziţiile, nici maşinile, nici paşapoartele diplomatice – nimic nu le făgăduia! Deci cei care au fost aleşi au venit- au venit cînd li s-a zis :”Ia-ţi crucea şi vino după mine!”.
    Păi acuma sînt mai multe – adică, putem admite că, măcar cîţiva, sînt şi dintre cei care n-au răspuns doar acestui simplu cuvînt, dar le-a plăcut cum arată scaunul, le-a plăcut cum arată maşina, le-a plăcut cum arată mitra, le-a plăcut cum arată aurul, le-a plăcut această fudulie de a sta la masă cu miniştri, le-a plăcut să li se pupe mîinile la urma urmei! Toate acestea sînt ispite, atîtea ispite pe care Hristos nu le-a oferit atunci celor doisprezece sărmani pe care i-a chemat, minunaţii Apostoli plini de Duhul Sfînt. Şi iată că dintre ei – ce credeţi că Iuda n-a fost şi el plin de Duhul Sfînt cînd a fost chemat de Dumnezeu? Credeţi că Iuda n-a făcut minuni pînă la momentul trădării lui? Credeţi că n-a fost şi el unul dintre cei care scoteau draci? .. şi tămăduia bolnavi şi învia morţi? Ba, eu cred c-a fost! Pentru că de-asta l-a chemat Hristos – dar a avut o problemă:îi plăceau banii! Şi-îi plăceau tare.Ioan Gură de Aur, Sfîntul, tîlcuieşte aşa, spune că Iuda, de ce l-a vîndut pe Hristos? Pentru că era convins că Hristos va face o minune şi va dispărea! Adică, nu-L vor prinde, pentru că Iuda ştia că Hristos a mai dispărut odată de pe munte cînd au venit să-L prindă. Şi ce şi-a zis el ” şi eu rămîn cu banu’ şi Hristos scapă, că-i Atotputernic” – a făcut el o şmecherie în capul lui… Şi el a fost şocat cînd a văzut că Hristos s-a lăsat prins – din cauza asta a fugit şi a dat banii înapoi, a zis : ” am vîndut sîngele nevinovat!”; de fapt în capul lui era o altă şmecherie şi un alt plan, zice „măi, Hristos se descurcă, e Atotputernic – dar rămîn şi eu cu un bănuţ pus deoparte… şi nu mai spun eu toată povestea asta…
    Naşul: Eu cred că aşa gîndesc toţi ăştia, lacomii ăştia…
    ISB:Asta este fapta lui Iuda, de fapt! Că nu a fost o trădare în sensul acesta: mergeţi şi să-L omorîţi pe Hristos! El a crezut că el comite o chestie mult mai…depăşibilă, ca să zic aşa. Nu fac decît 30 de bănuţi…
    Naşul:îhî
    ISB:… restul se rezolvă!
    Naşul: Parcă îmi sună a politicienii de azi, zice: nu fur decît odată…
    ISB:..ă, puţin!
    Naşul: dar dup-aia vezi că n-a păţit nimic…
    ISB: odată, puţin!ei, lasă la spital că ajung – acuşi vin fonduri europene, acuşi vin ăia – le pun la loc, nu iau decît puţin!Dup-aia se întîmplă marea dramă, marea catastrofă: că fiecare îşi ia cîte acest puţin – să mă ierte Dumnezeu! Şi asta-i de fapt drama lui Iuda – Iuda-i un personaj mult mai complex! fiecare dintre noi, pînă la urmă, ne regăsim în el – ca să nu fim acuma, că nu, nu sînt eu mai bun!… Eu vă spun aşa cum, cum văd eu că stau lucrurile – că sînt grave dacă nu vom citi şi nu ne vom întoarce la Evanghelie. Să ne vedem, că noi nu sîntem nici Apostolul Petru şi nici Pavel, că noi sîntem ăla, ăla care…
    Naşul: Dar şi Apostolul Petru a avut slăbiciunile lui şi rătăcirile lui – adică…
    ISB: Nu! Ascultă cum a fost, că stau amîndoi alături şi de-asta ni i-a pus Evanghelia, că şi Petru a trădat – s-a lepădat – şi Iuda! Care este diferenţa? Iuda a făcut-o pentru bani, Petru a făcut-o de frică.
    Naşul:..din slăbiciune
    ISB:… dintr-o slăbiciune, s-a speriat de nişte babe care l-au recunoscut – şi-a zis „nici nu-L ştiu, nici nu-L cunosc!” – aici ne recunoaştem toţi!
    Dar uite ce-a făcut Petru şi ce-a făcut Iuda: Petru cum a aflat că Hristos este viu, primul o alergat – cît era de bătrîn, ne descrie Evanghelia că a alergat înaintea lui Ioan, să vadă; şi la mare iar, o sărit din barcă, nu a aşteptat să ajungă pînă la mal – că l-a văzut pe Hristos pe mal – o sărit în apă bătrîn fiind şi a alergat primul, vă daţi seama, pentru că dragostea lui, cunoştinţa Lui Hristos era desăvîrşită, era profundă. El ştia că Hristos îl iubeşte şi el îl iubea pe Hristos – ceea ce Iuda nu pătrunsese, pînă la urmă, era orbit de acest gînd al lui, despre bani, tot timpul!Şi din cauza acestui gînd la bani…
    Naşul: acesta era blocajul lui, aici s-a blocat
    ISB:…nu vedea Lumina, Dragostea Lui Hristos! Şi din cauza asta a crezut că Hristos nu-l poate ierta – pentru că el nu L-a cunoscut pe Hristos în toată dragostea, deoarece se gîndea la bani – se gîndea la bani!
    Dar Petru a avut mintea deschisă şi-a comis-o dintr-o slăbiciune şi cînd şi-a dat seama a alergat şi – vă daţi seama? Nici nu îşi dăduse seama întru-totul, în toată profunzimea de ce făcuse – pentru că Hristos l-întreabă pe mal, este aşa o scenă descrisă de evanghelişti – care Petru în faţa ucenicilor, Hristos l-întreabă:”Simone, fiul lui Iona, mă iubeşti tu mai mult decît aceştia?” – ia uitaţi-vă cum îl întreabă în faţa apostolilor. De ce face aceasta spune Sfîntul Nicolae Cabasilă : pentru că toţi ceilalţi îl judecau şi se gîndeau ” pfă, ce aleargă – că el l-a trădat acuma..” Ce face Hristos – marele, dumnezeiescul pedagog – face un dialog cu Petru pentru ceilalţi. Şi ce-l întreabă? nu întreabă ” Mă iubeşti tu?” – da’ l-întreabă:” Mă iubeşti mai mult decît toţi aceştia?” care, dacă-ar fi fost întrebaţi ca tine – se lepădau toţi! şi le spune: ” Mă iubeşti mai mult decît aceştia?” La care Petru spune:”Da Doamne!” Şi-l mai întreabă odată, şi-l mai întreabă odată şi-l mai întreabă de trei ori – iar Sfîntul Nicolae Cabasilă spune „iar eu cred că l-a întrebat de mai multe ori, decît de trei ori!”, pînă cînd Petru a zis, s-a supărat şi zice: „Da Doamne, Tu ştii toate, Tu ştii că Te iubesc!” – fără o altă dovadă, fără, ăă :Te rog să mă ierţi, poate.. A zis: Tu ştii toate, Tu ştii de ce-am trădat – Tu ştii toate – dar Tu cunoşti dragostea mea.
    Din cauza asta, iaca ce n-a înţeles Iuda! De ce? Pentru că n-a putut vedea Dragostea asta.
    Dar Apostolul Petru a făcut-o dintr-o slăbiciune omenească – ne…n-a fost premeditată – el nu şi-a construit căderea asta cum a construit-o Iuda.
    Iuda şi-a construit – de unde ia banu’, cam cum se va întîmpla : mă duc, spun acolo, iau de-acolo, pun acolo – Hristos face minunea şi dup-aia ne întîlnim şi, poate chiar dau şi o parte la obşte
    Naşul:îhî
    ISB: poate chiar fac un cîştig, că nu prea avem bani
    Naşul: Şi-i şi spun Lui Iisus
    ISB: Păi da, şi dau şi-o
    Naşul: ce şmecherie am făcut de am luat banii
    ISB:Şi asta este tot o tîlcuire a Sfinţilor Părinţi – dar psihologic, tabloul este foarte uşor de urmărit . Şi dacă-l întregim – trecem oleacă dincolo de toate şabloanele care le avem atunci cînd dicutăm despre Evanghelie şi încercăm să pătrundem în profunzimea şi întregim personajele – păi ne dăm seama că tot ce s-a întîmplat şi este descris, de fapt, aşa arată. Pentru că şocul lui Iuda, vă daţi seama că Iuda aleargă la cei care l-au prins pe Hristos – el fiind martor al acestei prinderi – aleargă la ei – fără frică! -aruncă banii..
    Naşul:.. chiar inconştient!
    ISB:…inconştient
    Naşul: da, da!
    ISB: Trebuia să existe un şoc! Care a fost şocul? Şocul a fost că Hristos S-a lăsat prins! Că Hristos Cel Atotputernic s-a lăsat prins!
    Şi el atunci şi-a dat seama – avînd credinţă totuşi în Dumnezeu, în Hristos – zice ” măi, banii ăştia nu fac – deci miza mea a fost greşită, jocul meu a fost greşit!” Aleargă ş-aruncă banii şi spune „Luaţi, am vîndut sînge nevinovat!”
    Ce i se spune? „Tu vei vedea”. Şi el cade în deznădejde pentru că nu a cunoscut Dragostea.
    Aşadar, toţi aceşti oameni care …
    Naşul: nu pot ajunge să vadă dragostea..
    ISB:.. vor bani – nu pot să vadă, pentru că ei se gîndesc la bani!
    Ei cînd se uită la Biserică – sigur că avem multe de văzut – dar ei văd un singur lucru: banii! Ei văd ce afacere, ce ghişeft ar putea face dacă ar avea ei toată treaba asta sub mînă.
    Măi, oameni buni! Ai pus tu un singur ban acolo? Tu, cum te cheamă pe tine, acolo? Statul şi-a luat partea lui – ca să fiu acuma, că am zis-o să-şi ia banii cu toţi cei care se ţin de ei – s-o spun acuma şi invers: Biserica asta română n-a fost oare pedepsită destul, măi? Păi, dacă ar fi fost în altă ţară şi dac-ar fi fost într-alt neam şi dacă-ar fi fost o altă credinţă păi nu te punea pe tine la plătit măi, încă două sute de ani nu plăteai toate morţile, toate chinurile, tot furtul care l-ai făcut tu cu topoarele în biserică ş-ai luat şi aurul şi frumuseţea şi ce-o fost mai scump în neamu-ăsta! Pentru că neamu-ăsta cînd era Biserica la vremea lui Ştefan cel Mare n-am auzit de parlamentele lor, de crizele lor – da’ aveau ce mînca şi-şi urmau domnitorul. Cel mai mare lucru: cînd oile recunosc glasul păstorului, îi recunosc cîntecul şi-l urmează, cum spune Hristos – ăsta era Ştefan Cel Mare. De-asta este şi Sfînt cred eu – dincolo de, lumea – foarte uşor să spui, a făcut aşa, aşa, aşa… Dar arătaţi-mi voi unul din ăsta care face aşa, ş-aşa, ş-aşa – acuma sînt mulţi, numai de-ăştia – şi arătaţi-mi pe-ăla după care vin oamenii, după care vine turma cînd îi aude glasul.
    Asta s-a întîmplat atunci, pentru că biserica era Biserică şi dragostea era Dragoste şi pe nimeni nu deranja frumuseţea şi podoaba acestor mănăstiri şi biserici făcute de Stefan Cel Mare, din care culmea! statul acesta care, iaca se bate cu Biserica, pînă acuma trăieşte. Cu ce se laudă România? Avem turism, veniţi în România! Păi pe cine-l arată? Casa Poporului o arată? sau arată cît îi de frumos ăsta, cum îl cheamă pe el? Îl duce la el acasă pe străinul ăla sau îl duce la Neamţ, îl duce la Putna, îl duce la Argeş ?! Unde-l duce, care sînt podoabele acestei ţări, cine le-a construit? Oare parlamentarii ăştia au construit toate podoabele-astea? Au pus ei degetul ?!?
    E, dar cînd sînt gata făcute -sînt frumoase! Cînd văd atîţia oameni acolo, cam de ce nu şi-ar băga mîna? Din cauza asta ei nu sînt nişte conducători. Din cauza asta poporul nici nu-i urmează şi nici nu-i va urma, pentru că ei nu sînt din poporul ăsta. Ei sînt nişte…
    Naşul: … mutanţi!
    ISB: …nişte oameni care nici nu au glas! Şi ceea ce se aude din ei nu e ieşit din glasul lor, pentru că ei nici glas n-au. Nici faţă n-au. N-au nimic. Dumnezeu să-i cheme la pocăinţă şi să-şi vină în fire. Şi nu zic de el – că nu mă interesează, că nu-l cunosc
    Naşul: cum putem să-i ajutăm să scape de-de lăcomia asta?
    ISB: Nu-i mai ajuţi acuma…
    Naşul: Nu-i mai ajută, nu?…
    ISB: Numai Dumnezeu dacă le dă vreun necaz şi vreo năpastă şi ei înţeleg din asta vreun folos…Dumnezeu să-i îndrepte!
    Eu de oamenii ăştia am o mare milă. Şi ştiţi de ce? Pentru că eu nu-i cunosc pe ei . Şi mai mare mi-i mila că eu n-o să-i cunosc. dar ştiţi de ce? Pentru că ei nu vor să fie cunoscuţi. Dar ştiţi de ce nu vor să fie cunoscuţi? Pentru că le e ruşine de cine sînt ei.
    Naşul: Le e rusine?!?
    ISB: Le e ruşine să iasă la lumină, da! Aşa cum scrie în Evanghelie, aşa este: le e ruşine de oameni, le e ruşine de lumină. Păi nu vedeţi că ăştia cînd ies în public, ies cu o armată de zdrahoni şi de pistoale după ei – că plimbatul lor prin lume este mai scump decît ar plăti un spital de copii, măi!
    Şi ăştia vin şi ne spun nouă că din cauza iconostaselor din biserici n-au spitale? Mergeţi pe jos măi, oameni buni, cînd veniţi să vă întîlniţi cu oamenii! Cum, măi, vă conduceţi poporul şi vă temeţi poporul să nu vă rupă?!Cu adevărat v-ar rupe, măi, pentru că sînteţi aşa cum sînteţi!
    Eu aş face o lege să nu mai aibă voie demnitarii să fie păziţi.
    Naşul: Da, corect!
    ISB: Da? Dacă te-ai suit pe scaunul de conducere, asumă-ţi şi furia poporului, nu numa’ banu’ care-l jupoi din popor, asumă-ţi şi revolta lui! Şi atunci voi şti că pe scaunul ăsta stă un om care-şi asumă să moară pentru popor – că aşa a zis Hristos : „Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale”. Dar ce să vorbin noi de păstorul care-i mîncat de oi?! Şi asta nu-i o metaforă, să ştiţi că oile pot fi aduse în stare – şi mi se pare că în starea asta este poporul acesta de oi din România – că pot să mănînce un lup.
    Naşul:Şi mie mi-e teamă! Eu le-am spus să-şi aducă mai multe elicoptere, că-n ’89 a fost nevoie de un singur elicopter. Nu înţeleg nimic, ba chiar fac declaraţii – altădată aş fi rîs de declaraţiile ăstea – dar astăzi e tragic; oamenii politici fac declara’ii de tipul ăsta – de la primul ministru la preşedinte, miniştri – că totul e bine, duduie!
    Oameni buni, v-aţi rupt de-de realitate!Mergeţi un pic pe stradă şi nu-n Bucureşti – că Bucureştiul are economia subterană, altele – mergeţi în orice oraş în afară de Bucureşti! Orice comună şi sat…
    Aţi pus toate babele, băi Ponta, aţi pus toate băbuţele care au 3-4 ha să plătească taxe. Păi săraca femeie abia trăia din pensie – să plătească curentul, cutare, cutare – da?
    Decalogul ieromonahului Savatie Baştovoi – colegii, vreau să-l punem şi pe site, la Naşul.tv , vă rog eu frumos ! Îl citesc pe repede înainte – că nu mai e timp:
    1. Să nu uiţi că trebuie să mori.
    2. Să nu uiţi că trebuie să iubeşti.
    3. Să nu preţuieşti în bani, ceea ce Dumnezeu ţi-a dat în dar.
    4. Să nu crezi răul.
    5. Să nu te crezi pierdut.
    6. Să nu te crezi Sfînt.
    7. Să nu te pui chezaş.
    8. Să nu te răzbuni de două ori.
    9. Să nu învingi cu orice preţ.
    10.Să nu rîzi de ruşinea nimănui.
    Toate îmi plac, da’ asta cu „să nu te răzbuni de două ori” – odată se poate Părinte, odată se poate?
    ISB:Uneori, odată este inevitabil. Şi Dumnezeu cînd a pus în Legea veche că poţi să scoţi un dinte sau un ochi cînd ţi s-a scos – vorbesc acuma metaforic – a admis-o pentru Legea Veche. Sigur, cei desăvîrşiţi n-o mai comit. Adică, odată cred că Dumnezeu te înţelege. Dar dacă te răzbuni la nesfîrşit pentru aceeaşi faptă, înseamnă că de-acum ai o problemă.
    Naşul: Ca să glumesc: domnule preşedinte, odată v-aţi răzbunat pe noi – l-aţi numit pe Victor Ponta; dar şi-a doua oară să-l numiţi pe Victor Ponta, v-aţi răzbunat de două ori şi iată ce spune ieromonahul Savatie Baştovoi – să nu te răzbuni de două ori!
    Dar, ca să închid ca o mică concluzie si pe ce am scris astăzi şi pe http://www.naşul.ro – dacă n-aţi citit, puteţi intra să citiţi – mulţi oameni spun că Preşedintele are totuşi un plan şi deocamdată nu ne poate spune prea multe. Eu doar atîta spun: să dea Dumnezeu mintea cea de pe urmă nu atît românului – că se pare că românul începe s-o aibă – ci să dea Dumnezeu mintea cea de pe urmă politicienilor. Şi ştiţi la ce mă refer? Să plece la timp, n-aş vrea să-i alerge lumea pe stradă – pentru că deja sîntem la linia aia.Plecaţi fraţilor la timp; v-aţi făcut banii, v-aţi făcut lăcomia , sînteţi blestemaţi de voi înşivă – cum spunea Savatie Baştovoi – plecaţi şi lăsaţi-ne în pace ca, în sfîrşit să avem o primă biruinţă a acestui neam. ca după o victorie pe care o obţine acest popor să se poată aşeza la masa conducătorilor doar acei oameni care se ridică la înălţimea aşteptărilor noastre.
    ISB: Ştii ce? Spun şi eu la încheiere: să ferească Dumnezeu de ceasul acela în care Dumnezeu, privind la săraci, la sărmani, la văduve şi la toţi necăjiţii ţării ăsteia, care plîng şi ajung rugăciunile lor la cer – cum zice proorocul Isaia „să ferească Dumnezeu cînd Dumnezeu va pune cărbuni pe capul acestor oameni; adică de ceasul în care El Însuşi Se va coborî şi va face ordine. Să ştiţi că fiecare liturghie începe cu cuvintele: ” Vremea este a face Domnului ” – adică să lucreze Domnul – pentru că oamenii au stricat Legea Ta.
    Să ferească Dumnezeu pe aceşti oameni care nu-şi iubesc aproapele şi care asupresc văduvele şi sărmanii – care sînt ai Lui Dumnezeu – să-i ferească de ceasul în care Dumnezeu începe a lucra la rugăciunile acestor păcătoşi – pe care ei cred că-i folosesc – pentru că atuncea din mîna Lui Dumnezeu nu-i mai scoate nimeni şi să ştiţi că vremea asta este aproape. (…)

  21. […] sa citesc unele comentarii si sa gasesc printre cele din pagina de blog cu titlul   ‘”Europa Libera” nemulțumită de preferințele Parisului sau cum am fost discriminat la mine acasă…“,   un comentariu-surpriza.  In fapt autoarea lui (doamna Viorica) a avut inspiratia si […]

  22. […] ”Europa Libera” nemulțumită de preferințele Parisului sau cum am fost discriminat la mine aca… […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: