„Dupa dealuri” – poveste romaneasca de lesbianism cu sfirsit tragic

dupa dealuri

Filmul vine sa pecetluiasca imaginea unei Romanii ortodox-handicapate pe care a faurit-o presa dimpreuna cu unii oameni ai bisericii in stradania lor de a judeca intimplarea nefericita de la Tanacu.

Este un film frumos colorat, bine paginat, cu portrete si dialoguri potrivite cu talent, dar care sufera de vesnica meteahna a artistului roman: lipsa de profunzime si teama de a nu placea strainului.

Si daca nu se sugera relatia diderotiana in numele careia practic se jerfeste Alina filmul nu mai era film. Caci nu-i asa, filmul este o poveste tragica de iubire dintre doua fete, foste colege la un orfelinat, in care una ajunge la manastire, iar alta, dupa ce face ceva bani in Germania, vine sa-si scoata iubita din robia calugariei pentru a fugi amindoua in lume unde sa-si traiasca nestingherite dragostea. Dar n-a fost sa fie, caci bigotismul, cruzimea si prostia calugarilor au vazut in crizele de gelozie ale Alinei un drac si, legind-o, i-au facut molitfe pina au ucis-o. Iaca asa sfirsesc homosexualii si lesbienele in Romania…

Dar treaba lui Mungiu cum si pentru cine face filme. Eu nu-l judec. Lectia care a trebuit invatata din cele intimplate la Tanacu si apoi mai sus la cei care i-au judecat este ca daca ti se murdareste o mineca la camasa trebuie sa o speli, nu sa o tai. Altfel, tot tragindu-ti umarul si sucindu-ti cotul pentru a masca lipsa minecii ajungi sa pari calic.

41 de răspunsuri la „Dupa dealuri” – poveste romaneasca de lesbianism cu sfirsit tragic

  1. anomismi44 spune:

    La buni ani, Parinte, acum, la inceput de an! Am cautat de curand si la librariile online cartea dvs. despre cazul Tanacu, dar nu mai este; daca totusi mai exista pe undeva, poate imi puteti spune.
    As vrea sa va intreb cand si unde ati putea fi de gasit in Romania, in urmatoarea perioada? Cu timp, pentru dialog – daca se poate.
    Ma bucur ca am putut sa va gasesc aici, azi, stiind acum ca blogul este inca activ. Spor in toate si Dumnezeu sa fie cu noi! Cu mare drag – pentru ceea ce sunteti!

  2. Din comentariile pe care Mungiu le-a făcut pe marginea filmului său și a felului în care a fost el înțeles, aici și dincolo, reiese că el a vrut să transpună în film o situație, cu bune și cu rele, pe care fiecare să o judece cum vrea și cum poate.

    Vesticii, o spune chiar el, nu au înțeles ce trebuie. Fiindcă nu știu prea multe despre Românie. Aici, iarăși, fiecare a văzut noroi dacă asta vedea și înainte, sau nu.

    Alina Mungiu și Cristian Mungiu au viziuni foarte diferite. Aproape opuse. Cristian Mungiu a ținut piept celor care arătau cu degetul spre credința celor din film, spunând că nu avem voie să îi judecăm fiindcă până la urmă nu avem decât un punct de vedere.

    Chiar și finalul lasă cumva să se înțeleagă că preotul și-a făcut datoria, aceea de a căuta cauza bolii, una sufletească, și în final a reușit să o vindece pe Alina.

    Fiecare detaliu din film contează. Încercarea Alinei de a se arunca în fântână, momentele ei de nebunie, încercarea de a da foc chiliei. Este gelozie, dar amestecată cu agresivitate față de Dumnezeu și Biserică.

    Orice film în care sunt prezenți membrii ai unei categorii sociale poate fi judecat ca o încercare de portretizare a acelei categorii. Inevitabil unii se vor simții lezați sau ofensați de o reprezentare distorsionată. Dar realitatea are multe fețe, care nu pot fi toate cuprinse în poveste. Nu este ăsta, cred, rostul filmului.

  3. ieromonah savatie spune:

    Filmele, ca si cartile, nu pot fi comentate de autorii lor. Regizorul si scriitorul nu poate adauga nimic unui film, respectiv carti, dupa ce a lansat-o. Din acest punct de vedere, comentariile la care faceti referire nu schimba filmul.

    In ce priveste „vindecarea sufleteasca” a eroinei devenita jertfa. Observati ca nu s-a facut in urma rugaciunilor, ci in urma unui act simbolic de eliberare, dezlantuire care s-a facut de catre prietena maica printr-o calcare a ordinei impuse de parintele – sora incalca porunca rigida a parintelui si o elibereaza pe cea legata indemnind-o sa fuga. Bolnava nu fuge, caci lanturile dragostei o tin pe loc si ca urmare a acestei eliberari ea se tamaduieste. Desi surorile si parintele insusi isi asuma aceasta vindecare care e rezultatul unei razvratiri a maicutei tinere, prietena si fosta amanta a Alinei. Acesta este mitul razvratirii lui satan care a daruit „libertate” oamenilor, un mit central in cultura europeana. Observati ca in continuare sora ramine in aceeasi razvratire sugerata prin faptul ca ea singura apare cu capul descoperit (in termeni biblici, de femeie libera) si tot ea este cea care „toarna” la politie toate detaliile care devin probe impotriva parintelui si a maicilor implicate.

  4. Mirela spune:

    In romana veche, mai bine pastrata in Basarabia parintelui Savatie, „calic” inseamna „ciung”. La multi ani, parinte!

  5. Cu siguranță că un autor nu mai poate adăuga nimic la o operă încheiată. Dar cred că are același drept ca și noi să comenteze și să scoată în evidență aspecte care lui i se par importante. Și mai cred că în calitate de regizor, ca unul care a stat cu opera lui zi și noapte, timp de câțiva ani, este cât se poate de calificat să vorbească despre opera lui.

    Există o răzvrătire evidentă a Voichiței, dar ca a unei persoane care suferă la suferița persoanei iubite. Persoană pe care acum, o mărturisește, o iubește altfel decât înainte. Nu mai suportă să o vadă așa.

    Voichița nu a renunțat numai la batic, ci la hainele călugărești. A renunțat la ceva ce oricum își asumase fără să înțeleagă prea bine.

    Legat de simbolism, nu știu ce să zic. Impresia mea este că mergeți prea departe. Filmul nu arată ortodoxia în frumusețea ei. Nu este ăsta rostul acestui film, și nici ortodoxia din România nu este în întregime frumoasă. Deci poate filmul arată un fragment din realitatea ortodoxiei din Românie. O realitate neplăcută, dar reală.

    Eu am văzut filmul lui Mungiu ca fiind un film despre lipsa de discernământ. De la măicuțe și până la preot, de la oamenii simpli, până la doctori și polițiști.

  6. gabriel spune:

    Dumnezeu sa ne ajute!
    Doar orbi sa fim sa nu vedem urmatorul pas ce se va impune Romaniei,si apoi si Moldovei de peste Prut.
    E ceva ce americanii il adopta stat dupa stat, cu o viteza incredibila: casatoria homosexuala. Iata „triumful „civilizatiei moderne.Dupa cum se vede ,atat impunerea cipului, cat si casatoriile homosexuale merg mana in mana.Nu se va putea sa existe tara unde cele doua ”argumente” ale civilizatiei moderne sa existe una fara de alta.Traim vremuri ce tind sa depasesca in viitor ororile comunismului.Avem de-a face cu trei categorii de oameni: cei care impun raul (satanismul) si controleaza raspandirea lui la scara mondiala, oamenii obisnuiti , care se vor comporta ca pe vremea comunismului, si cei care se vor opune doctrinei sataniste cu armele crestinatatii. Cred ca aceia care se vor opune sunt cam egali numeric cu cei care impun raul.
    Important e ca sigur vor fi care vor lupta si ca la sfarsit vom invinge.

  7. Apropo, actrita care a jucat rolul maicii starețe mi-a spus că Roman Polanski ar fi avut intenția să facă un film despre cazul de la Tanacu. În acel caz aș fi fost de accord cu orice referințe simbolice la satan. La Mungiu nu sunt deloc sigur că putem vorbi de prea mult simbolism.

  8. gabriel spune:

    Ma intreb :
    oare care tara ortodoxa va accepta prima ”casatoriile homosexuale”?
    Grecia, Bulgaria, sau Romania?

  9. Anca Munteanu spune:

    Filmul a fost promovat si sustinut din afara Romaniei unde se stie ca sunt interese impotriva ortodoxiei. Indiferent de intentiile artistice a lui Mungiu, cineva care nu stie nimic despre ortodoxie, o va vedea asa ca in film: ca pe o religie rigida, inapoiata, opresanta, etc. si Romania ca pe o tara la fel, trista si gri, fara nimic frumos in ea (fiindca in film nu se vede aproape nici o culoare). Exact noroi fiindca nu au cum sa vada altceva daca numai asta este ilustrat.

    Eu ma intreb mereu de ce nu se pot face si filme care sa puna tara si credinta noastra si in alta lumina. Cei din alta parte nu au cum sa isi faca o alta parere daca numai asta vad. Eu nu traiesc in Romania si vad ce efect are un asemenea film asupra opiniei despre ortodoxie si tara noastra.

  10. gabriel spune:

    ma bucur ca ati revenit la vechiul aspect al sitului!

  11. callina spune:

    Fereasca Dumnezeu si Maica Domnului !

  12. iubire spune:

    Eu cred că, măcar, România nu va accepta nicodată şi căsătoriile homosexuale.

  13. Alexandru Dan spune:

    Ne va fi evident in ce fel este vazuta ortodoxia in film daca ne punem intrebarea: Cat la suta din reprezentantii ei (adevarati, nu razvratiti) sunt in regula. Este in film vreo persoana ortodoxa in regula? …

  14. Adina spune:

    Pentru Cristian. Oau. Toti au lipsa de discernamant. De unde atata convingere? Toata lumea de la opinca pana la vladica, sunt prosti bigoti si needucati. Oare chiar asa? Numai tu si cativa laudatori si ridicatori de osanale sunt destepti, culti, educati si pricep cum sta treaba. Hai sictir, incercati sa nu absolutizati chiar asa, ca va pierdeti orice urma de credibilitate.

  15. mihaikon spune:

    „Cristian Pascu spune:
    Din comentariile pe care Mungiu le-a făcut pe marginea filmului său și a felului în care a fost el înțeles, aici și dincolo, reiese că el a vrut să transpună în film o situație, cu bune și cu rele, pe care fiecare să o judece cum vrea și cum poate.
    Vesticii, o spune chiar el, nu au înțeles ce trebuie. Fiindcă nu știu prea multe despre România. ”

    ..o fi intelegand Mungiu altceva decat se vede in film dar filmul se adreseaza unor oameni cu o intelegere deja deformata ..asupra carora planul satanic de dezinduhovnicire al omului si-a facut efectul ,si nu face altceva decat sa accentueze impresia (falsa) de primitivism si habotnicie pe care strainii o au deja despre ortodoxie.
    inca odata se confirma ca orice activitate nebinecuvantata nu aduce folos ..in ciuda intentiilor bune ..
    „A spus avva Antonie: am văzut toate mrejele vrăjmaşului întinse pe pământ, şi am suspinat zicând: cine o să treacă printre ele? Şi am auzit o voce care zicea: smerenia.”

  16. Toma Mihaela spune:

    La multi ani, parinte Savatie! Voiam sa va intreb, si eu, cum as putea intra in posesia cartii: Pentru cine bat clopotele la Tanacu? Nu mai figureaza-n stocul niciunei librarii… Va multumesc! Doamne ajuta! Cu respect, Mihaela

  17. alvi spune:

    Si uite asa , intreaga Romanie este pusa sub semnul homosexualitatii . Nu am vazut filmul , nici macar nu ma pot hotara sa-l vad . In aceasta lume in care orice tindere spre frumos , spre adevar, spre credinta , este infectata de puroiul patimilor unor frustrati , incapabili sa perceapa omul dincolo de animalitate, nu ai cum sa te aperi de aceasta plaga decat fugind , de lume , de prieteni , de tine … Orice gand capata o deviere spre abject , iar faptul ca mintea ne este manipulata de o asemenea subspecie umana transforma existenta intr-o capcana mortala pentru omul simplu , needucat si , pana la urma , cu un fond curat . Manipulatorii fac bani din vietile noastre , ne transforma in paiate pentru cei avizi de mizerii , ne mutileaza copii si-i transforma in sclavi , in obiecte de uz personal pentru parazitii umflati de sangele amaratilor . Fiinta umana este redusa la stadiul de obiect cu folosinta limitata . E revoltator , este strigator la cer ca un asa zis ” roman „, transforma o poveste , un destin tragic al unui copil abandonat intr-o sursa de castig , fara sa ia in considerare ca poporul acesta este ortodox de milenii , ca in tara asta s-a murit pentru ortodoxie , iar bunicii nostri nu au fost obsedati sexual .
    Iertati-ma, parinte !

  18. saman55 spune:

    Dupa cum ati spus- ”Orice om doreste sa fie iubit .In sinea sa fiecare CREDE CA STIE de ce are nevoie de la celalalt pentru a se simti iubit’-‘si eu am crezut ca stiu, dar m-am inselat.Pentru ca un om aflat la un anumit nivel de constiinta, cauta sa” sparga”barajul trupului fizic cautand iubirea absoluta si pana ajungi sa o atingi faci multe greseli.In unele situatii ,in mintea si sufletul tau apare un paienjanis fara repere , si Dumnezeul te lasa sa vada ce faci, si iar gresesti mereu si mereu pana inveti lectia si nu intelegi dessi ai vrea ,de ce dorinta de a fi iubit CU ORICE PRET e o greseala.Toti gresim,fiecare in functie de nivelul de constiinta la care ne situam,Dumnezeu nu-i tiran,ne cunoaste inimile. Omul trebuie iubit neconditionat,boala e cea care trebuie combatuta.Mi-am iubit mult pacientii,altminteri nu as fi reusit sa fac nimic.Blocajul meu nu-i doar al meu si de aceea nu-l pot trece.Iubirea adevarata e goana spre inaltimi ,e puritate.

  19. saman55 spune:

    ”Artistul roman” ,e atat de prost incat se lasa ”tras in jos”in stari extatice grosiere, in care se complace ”strainul”crezand c a astfel il va ajuta prin incercari disperate sa-l convinga ca asta nu-i iubire.Concluzia ,chiar si compasiunea exagerata e un pacat .

  20. dumitru pacatosul spune:

    Toti romanii si romancele ,care lucreaza cu asemenea oameni ,facand de buna voie aceasta imagine A tarii .Sant toti vinovati ,fata deBUNUL DUMNEZEU in primul rand, si fata de tot poporul nostru CRESTIN-ORTODOX . Aci trebuie noi toti ,impreuna sa lucram f. mult , sa-i scuturam ,fara FRICA .pe aceste categorii.atee si pagane , si slugile lor …….CURAJ sa ne de-a DOMNUL SI UNIRE .AMIN !

  21. anomismi44 spune:

    Parinte, o mica interventie pe alta tema decat cea a acestei postari:

    Tocmai am citit cartea „Parintele Arsenie Boca in atentia politiei politice din Romania”, si am gasit acolo, la pag. 93, o scurta fraza (in nota autobiografica scrisa de insasi Parintele Arsenie in arestul Sigurantei, in iulie 1945) in care spune ca in perioada cam de prin iunie 1938 pana la Pastile din 1939, ar fi petrecut o parte de timp la Chisinau, unde „am invatat cu niste mesteri rusi poleitura cu aur, ‘cicanca’ si alte lucruri trebuitoare unui atelier de pictura”. Ma intrebam daca ar mai exista acolo la Chisinau ceva in arhive sau alte urme de la Parintele Arsenie. Sunt inca atat de multe de aflat despre dumnealui, biografia sa este inca departe de a fi completa. Nu trebuie sa imi raspundeti acestei interventii, dar m-am gandit sa va semnalez…
    Spor in toate. Doamne ajuta!

  22. alergatorul spune:

    Dar cu ce afecteaza acest film imaginea BISERICII?Eu nici nu l-am vazut….inteleg totusi de la voi ca e vulgar….Dar de ce se tem preotii daca ei isi vad de treaba si-si fac datoria?

  23. Victor spune:

    La multi ani, parinte Savatie! Voiam sa va intreb, ce sa intimplat cu emisiunea PETRELE VORBESC???

  24. Dli spune:

    Poate ca daca am inceta sa vrem sa controlam viata altora, am fi cu totii mai fericiti, noi, comentatorii, pentru ca am avea timp si de noi, iar tintele noastre ar avea libertatea sa faca ce simt.

  25. zare spune:

    Filmul trebuie văzut ca să poți să-l comentezi. Este uimitor ce imagini adevărate a putut „să surprindă”. Chiar există astfel de „caractere” în mănăstirile de monahíi. Sunt imagini în film de parcă ar fi surprins instantanee. Cine își închipuie că mănăstirile de monahíi înseamnă „flori frumoase și chipuri gingașe” ori este înger, ori Dumnezeu are milă de el și-l acoperă cu mila Lui. Nu sunt un fan al filmului, am încercat să văd obiectiv toată povestea. Monahismul în România din păcate nu este negru (semnul smereniei), ci uneori (cam) bate spre gri, cum este filmul. Aici chiar a nimerit. Cuvântul căldicel vă spune ceva? Suntem oameni, nu? Dar chiar nu ne mai trezim?… Monahii sunt oameni și n-ar trebui expuși atât de mult contactului cu publicul decât după un număr de ani de încercări (experiență adevărată). Sărmanii, unii chiar sunt târâți de treburi lumești prin lume, iar alții sunt năpădiți de „pelerini” la ei acasă. Credința noastră s-a împuținat, vai de noi! Din fericire Dumnezeu nu ne-a părăsit și nu o va face niciodată, dar are prea mult de lucru cu noi… Măcar dacă am crede puțin în Dumnezeul nostru cel bun și milostiv… Nu trebuie decât să împlinim cele două porunci ale iubirii (pe care unii dintre noi le știm atât de bine), dar cine o face?…

  26. Constantin_ox spune:

    ” Anca Munteanu spune:
    ianuarie 2, 2013 la 16:59

    Filmul a fost promovat si sustinut din afara Romaniei unde se stie ca sunt interese impotriva ortodoxiei. Indiferent de intentiile artistice a lui Mungiu, cineva care nu stie nimic despre ortodoxie, o va vedea asa ca in film: ca pe o religie rigida, inapoiata, opresanta, etc. si Romania ca pe o tara la fel, trista si gri, fara nimic frumos in ea (fiindca in film nu se vede aproape nici o culoare). Exact noroi fiindca nu au cum sa vada altceva daca numai asta este ilustrat…”.

    De acord cu Anca. Ăsta a fost şi interesul. Că regizorul nu-şi asumă pe faţă intenţia, vădită în chiar fapta sa (filmul. Interpretat în cheia celui ce este monah şi ştie ce spune…), este o altă poveste.

    Logica este simplă: dacă ar fi dorit să prezinte o istorie monahicească, deci pur ortodoxă, ar fi ales un subiect pur reprezentativ pentru ortodoxia românească din care să-şi facă filmul. Sunt exemple nenumărate, dar el a ales exact ceea ce i-a convenit, adică o istorie pe care poate s-o şi modifice prin sugestii „corecte politic”. Şi acelea, în fond mincinoase şi mizer insinuoase, directe la adresa monahismului. Deci a ortodoxiei.

    Poate să se dea după câte „dealuri” vrea de-acum, Mungiu a lovit limpede şi precis… .

    ***
    Felicitări şi mulţumiri pentru articol, părinte. Bine venit, bine punctat. Şi de această dată lumina vine de unde este firesc să vie.

  27. simplu spune:

    Am vazut si eu trailer-ul acestui film si m-am convins din primele imagini ca este impotriva dreptei credinte. Mare pacat ca slutim in ochii celorlalti si ceea ce avem noi mai de pret, dar se pare ca asta este nivelul intelectualitatii din lumea filmului care isi calca in picioare credinta strabuna ca sa „dea bine” la Cannes si la alte nominalizari pentru diverse premii. Oricat ar incerca cineva sa apere ideea regizorului, parerea mea e ca nu are rost, nu merita decat daca respectivul vrea sa para aparator al vremurilor „moderne”, al homosexualitatii si dispretului de orice valoare.

  28. gigi spune:

    domnulel regizor nu prea stiti nimic despre ortodoxie.dupa cum ati facut filmul cred ca mai mult ati vrut sa stricati imaginea manastirilor si a randuielii monahicesti ati umplut filmul asta de minciuni, habar nu aveti cum se traieste in manastire va ti batut joc.oricum sunt foarte multi creduli care sunt dependenti de televizor si profitati de faptul acesta.cine va pus sa defaimati dreapta credinta ?va ti intors impotriva lui Dumnezeu cu toate fortele. sa creada lumea prostiile astea pe care le ati expus in film!profitati de faptul ca oamenii sunt slabi si puteti sa ii manipulati usor ,nu mai stricati mintea omului de rand ca va va strica si Dumnezeu pe dumneavoastra.aveti minte de eretic,va folositi de ortodoxie in chip viclean sa va creati popularitate.rusine sa va fie.

  29. Dan D spune:

    frumoase concluziile lui alvi!
    de credinta noastra ortodoxa trebuie sa fim mandrii, bucurosi, pt ca avem o tinta, un ideal suprem, chiar daca totul se darama in jurul nostru! sa creada dusmanul, strainul, obsedatul si frustratul ce voieste! mare pierdere este pentru cei care se lasa influentati si nu realizeaza ca pentru profit, se recurge la orice!

  30. serafima spune:

    Daca Biserica ar fi asa cum insinueaza acest film, daca monahismul ar fi asa cum il prezinta acest film, in veci nu mi-ar trebui asa o biserica si asa un monahism. Filmul mi-a lasat un gust amar, dupa ce l-am vizionat n-am mai fost in stare de nimic toata ziua. Slava Domnului ca stiu cum stau lucrurile cu adevarat. Ma intreb oare: bietii tineri care habar n-au de Hristos, ce concluzii vor trage? Pe mine un film din acesta m-ar indeparta total si pentru totdeauna de Biserica, nu prin aluziile la relatia lesbiana dintre o sora si fosta prietena (pocainta e pentru toti, indiferent ce pacate ar fi facut), ci prin atmosfera sumbra pe care o creeaza, aceea a unei biserici aspre si legaliste, a unui crestinism redus la un aspect rigid si formal.
    Parinte Savatie, daca tot vorbim despre filme, ce parere aveti despre documentarul ”Pacatoasa Teodora” prezentat in 2012 la TIFF?

  31. Ioan Florin Florescu spune:

    Doamne ajută, părinte Savatie! Tocmai ce am văzut filmul și, căutând să văd ce impresii a produs, am dat peste comentariul dvs. Îi reproșați lui Mungiu „lipsa de profunzime”, știu la ce vă referiți, dar tocmai aceasta este, mi se pare, cea mai mare calitate a filmului său. Nu poate fi „profund” un film despre realități românești rudimentare și despre superficialitatea vieții bisericești – căci astea sînt de fapt tema filmului. Ce trebuia să fie mai „profund” în ignoranța misticoidă a maicilor din film? Sau în ridicolul listei de păcate din „îndreptarul” de spovedanie? Sau cu episcopul ocupat de excursia sa în Germania? Sau în actul medical care trimite un schizofren la mănăstire „pentru odihnă”? Sau în abuzarea sexuală, de către un pedofil, a celor două „colege” de orfelinat?
    Sînt acestea îndestul de „profunde” așa cum le zugrăvește filmul. Și încă și mai prezente în Biserică și în viața românească, ba chiar cu asupră de măsură.
    Și nu mi se pare nici un film cu „călugărițe lesbiene” prigonite. Nu orice poveste de homosexualitate e în mod automat propagandă. De atâta vigilență să nu ne pierdem luarea aminte! V-aș ruga să reflectați puțin la ceea ce spunea despre acest subiect însăși autoarea cărții de la care a pornit filmul (parcă anticipând criticile!): „nu e vorba atât despre o dragoste interzisă, cât despre suferința și nevoia de afecțiune a unor copii mari, două fete crescute la orfelinat, cu identități sexuale mutilate de abuzuri și indiferență. Două ființe împovărate de un trecut chinuit, așadar, și nu două libertăți care își asumă profunzimea unui sentiment în ciuda oricăror prejudecăți.”
    Mie chiar asta mi se pare că am văzut în film, dar impresiile, evident, sunt subiective.
    Preotul din film nu este un criminal, cum a răcnit presa, nici „bigot” sau „prost” cum cu ironie lăsați de înțeles că ar sugera filmul. Nici vorbă. „M-am încrezut prea mult în puterile mele”, spune el în final, o frază duhovnicească și – iată! – „profundă”. Ba chiar mi se pare că figura din film (ca și cărțile Tatianei Bran) reabilitează într-un fel, în conștiința unui public oripilat de acest „caz barbar” (răstignirea, exorcismele „medievale” etc), imaginea unui preot cel puțin credincios și bineintenționat, care a crezut cu sinceritate în încleștarea sa cu diavolul.
    Nu spun că ăsta e un film „pozitiv” despre Biserică, nici despre realitățile vieții de mănăstire în general, nu asta e treaba lui. Nici nu știu în ce „cheie” e receptat în Occident, dar nici n-aș zice că toți sunt proști la grămadă. În fine, o fi „scandal”, cum l-ați categorisit, dar ce ar fi Ortodoxia fără un pic de scandal?

  32. dana spune:

    ideal ar fi sa nu existe altfel de subiecte, omul e liber si nimic nu-l poate ingradi. Regulile trebuie sa porneasca din iubire.

  33. Florin spune:

    Fenomenul asta, in romania, e rar. Se incearca sa se faca cunoscut prin filme, videoclipuri. Nu pun in discutie paradele de specialitate. E anapoda ideea filmului.

  34. viorica spune:

    Părinte Ioan,
    Să nu ne pierdem luarea aminte, dar şi să nu adormim în ciubote… Lunga lista a „realităţilor rudimentare (…) prezente cu „asupră de măsură” pe care o notaţi arată că filmul şi-a atins scopul, acela de a convinge că ceea ce se vede, acesta ar fi adevărul.
    Totuşi, nu este bizar şi chiar ridicol că oamenii civilizaţi, moderni să creadă că rugăciunea ar putea ucide?
    Recunosc, sînt puţin încurcată că nu înţeleg prea bine fraza ceea duhovnicească: ce duh să fie acela care aduce încrederea în „puterile mele” ? şi încă „prea mult” … mai are loc Cel care lucrează prin mine, Cel care dăruieşte biruinţa?

  35. Valentin Dorneanu spune:

    nu mai trebuie acceptata aceasta idee de toleranta care vrea sa patrunda in suflete. toleranta inseamna ca ei in primul rand sa ne respecte credinta si apoi daca vor sa-i primim aici sa se supuna regulilor de aici.
    NU SA IMPUNA REGULI IN CASA NOASTRA!
    asta e toleranta lor!

  36. Conu Alecu spune:

    vad foarte multe comentarii legate de cum se crede ca suntem vazuti noi ca si crestini de catre spectatorii din afara. Este un puct de vedere. Si tot atat de adevarat este ca vrem nu vrem refecte anumite realitati, cu oameni care sunt supusi greselii fie din ignoranta, fie din limitare, fie din cauza mediuui care le-a (de)format caracterul. Pe de alta parte sa nu uitam ca pana la urma este un film artisitic care are amprenta interpretarii proprii de catre regizor a unor fapte care sunt mai mult sau mai outin obiectiv descrise. si in consecinta, multi spectatori vor vedea si judeca mai degraba parte artistica….

  37. Am vizionat filmul. Într-adevăr, e o aluzie la cazul Tanacu, Dar de unde și până unde, d-le Baștovoi lesbianism? Faptul că cele două fete erau prietene apropiate, că aveau interacțiune socio-afectivă implică și dimensiunea sexuală? Exagerați!
    Da, e de înțeles faptul că sunteți deranjat de această peliculă. Dar, cazul Tanacu nu e unul inventat! El există. Implicit ca material pentru eventualele ecranizări.
    Dacă nu faceți CURĂȚENIE în BISERICĂ, suportați consecințele aberațiilor încă ne-exorcizate! Fiindcă da, ați încercat să exorcizați niște presupuși demoni dintr-o fată la Tanacu și NU EXORCIZAȚI ABERAȚIILE, EREZIILE ȘI PĂGÂNISMELE DIN BISERICĂ!

  38. oana spune:

    Mi s-a parut un film foarte enervant. Mai ales finalul. Ca de obicei, dulcele stil romanesc lasa lucrurile neterminate.
    Mie Alina nu mi-a parut geloasa, ci mai degraba nebuna, eventual schizofrenica. De asemenea, ce am inteles eu din film este ca in Romania toata lumea lasa treaba pe seama altora. Medicii nu si-au facut datoria, astfel ca parintele a procedat dupa cum l-a dus pe el capul iar la final plateste, probabil, pentru intentiile bune.
    Oricum, niciodata nu mi-a placut stilul romanesc. Inca din scoala am avut o repulsie fata de literatura romaneasca. Toate mi se par prea tragice in viziunea romanului.

  39. Andrei spune:

    Acestea sunt vremurile de conflict si de schimbare din nou a oranduirii.
    Sunt scosi scheletii din dulap in toate aspectele vietii.
    Diavolul pregateste calea lui antihrist pentru a-l prezenta ca neprihanit si un doritor de adevar, o asemanare cu ce si-ar dori oamenii sa fie un „Mesia”.
    Dupa ce au fost corupte si cele mai pure suflete raul a fost infipt chiar in inima Bisericii prin inlocuirea sperantei, credintei si a dragostei cu dogma, formalismul si ascultarea, cand ierarhia este alcatuita pe criterii mai degraba militare dupa imaginea ostirilor ceresti (si infernale) nesocotind poruncile lui Hristos despre iubire si marire, punand conducatori in varful piramidei unde numai Hristos poate sa fie.
    In aceste vremuri tulburi si incarcate de mizeria ce prea mult timp a fost lasata sa coaca in liniste de catre cei care din teama si „acultare” nu au dorit sa o curete si sa-si asume riscul, preferand confortul oferit de „ochiul cel rau” care cumpara chiar si suflete.
    Acum ne este prezentata falsa iubire a tolerantei fata de toti (si criminalii sunt oameni si au nevoie de iubire), acum speranta si credinta sunt indreptate spre om si „puterea” este data de increderea in propriile forte, Mila devine ceva degradant, o insulta chiar la adresa inimilor impietrite de patimi.
    Dupa ce vanatoarea coruptilor va ajunge la final si toti scheletii vor fi in groapa comuna, avantul revolutionar al schimbarii nu va decide sa arunce de vii si „tiranii” intoleranti/neascultatori care nu vor sa fie pace, liniste si ordine in satul global, aceia care vor lipsi de la slujba celui rau ?
    Fara curajul Bisericii de a spune lucrurile asa cum sunt, cu intelepciunea serpilor si nevinovatia porumbeilor, cei rai vor reusi sa o prezinte ca pe o stricata. Binele va fi considerat rau pentru ca a tolerat prea multe rele in sanul ei si va fi asociata cu el.

    Schisma ce se arata de pe acum va veni oricum, depinde de cei ce cauta sincer pe Hristos cum si cand se va intampla acest lucru, dar se pare ca lucrurile merg asemenea unui bulgare urias maturand totul in cale.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: