Rîsul ca armă de propagandă (2)

”Rîsul nostru este întotdeauna un rîs de grup”, observa Henri Bergson. Într-adevăr, rîsul este un gest social. Nu prea rîdem de unii singuri. Chiar dacă sîntem martorii unei situații hazlii, ne ambținem să rîdem printre străini, dar deîndată ce ajungem în mijlocul persoanelor apropiate ne grăbim să le relatăm întîmplarea pentru a rîde împreună. Rîsul, așadar, este o manifestare a solidarității, a împărtășirii acelorași valori.

Nu în zadar imperiile moderne, fie că vorbim de lumea americană, sovietică sau europeană au fabricat o întreagă industrie a rîsului. De la filmele cu Charlie Chaplin, Stan și Bran sau Benny Hill, pînă la comediile franțuzești cu Luis de Funes și comediile sovietice cu Niculin, oamenii au fost manipulați prin rîs. Oare mai este nevoie de dovezi în susținerea ideii că rîsul este folosit ca armă de propagandă, din moment ce, atunci cînd s-a dorit un atac asupra credinței, a fost lansată ”Biblia veselă”, o carte apărută în Franța începutului de veac XX și folosită pînă tîrziu de propaganda ateistă sovietică.

Faptul că oamenii rîd mai ușor în grup a fost și este exploatat în scopuri propagandistice. Așa-numitele ”comedy club-uri”, devenite atît de la modă printre tinerii de azi, au fost expluatate la maxim de către ideologii sovietici. Concursurile studențești de glume de la KVN (Clubul celor veseli și isteți) se numărau printre cele mai populare show-uri televizate din perioada sovietică, tradiția lor păstrîndu-se și acum. Atît aceste concursuri, cît și pleada de ”umoriști” sovietici erau purtătorii mesajelor sistemului, dar oferite într-o formă distractivă. Astăzi, cînd rolul teatrelor și a cinematografelor a slăbit prin pătrunderea televizoarelor și computerilor în fiecare casă, artizanii industriei rîsului recurg la crearea senzației de participare prin declanșarea rîsetelor de fundal. Omul modern, sortit singurătății, este ajutat să rîdă printr-o falsă mimare a grupului.

Rîsul în hohot are cu siguranță un efect de paralizie a voinței. Omul care rîde nici măcar nu poate sta drept, el se apleacă involuntar spre pămînt, iar culmea rîsului este a te tăvăli de rîs. Această paralizie a voinței, exprimată în tot trupul, relaxează creierul, avînd un efect de drog. De aceea rîsul în grup este un adevărat ritual care îi face pe toți să se simtă liberi și să uite de probleme. Această falsă impresie a libertății și a puterii îi face pe oameni ușor de manipulat. Orice mesaj indus prin rîs are șanse mai mari să fie acceptat.

Dar dincolo de industria rîsului care caracterizează lumea modernă, oamenii suferă de o depresie din ce în ce mai profundă. Patologiile psihice sînt mult mai răspîndite azi, cînd lumea rîde mult în hohote, decît altă dată, cînd rîsul zgomotos era considerat o necuviință. Mitul despre efectele curative ale rîsului, atît de umflat de o serie de școli de psihologie, pare să nu se verifice.

Citește și: De ce este omul singura ființă care rîde

39 de răspunsuri la Rîsul ca armă de propagandă (2)

  1. VladR spune:

    Sincer, imi pare rau ca ati modificat din „jivina” in „fiinta” titlul articolului anterior. Pana la urma fiecare intelege prin prisma slabiciunilor sale, chiar daca le oferiti o multime de explicatii.

    Macar unii aveau posibilitatea sa se ridice din propria lor conditie si sa caute, folosind buna-credinta ca ghidaj, sensul adevarat al termenului de jivina (din comentariile la articolul anterior am vazut ca unii au si facut-o).🙂

  2. Elena spune:

    Multumesc pentru schimbare.🙂

    De ceva vreme am inceput sa vad ca exista preocuparea – deliberata – de mult timp – de generatii – de a schimba intelesurile cuvintelor. Citeva exemple: „religie”, „iubire”, „pacat”, „smerenie”, „mindire”, „prietenie”. La ris nu am vazut pina acum – ca se lucreaza si la el. Multumesc pentru dezvaluire.🙂
    De exemplu, paradele gay se numesc in multe locuri „Pride Parade”, pe facebook si mai stiu eu pe unde – poti sa ai – in citeva minute – sute de „prieteni” iar iubirea e o inimioara rosie.
    In plus – mai vad o steluta care e atit de evident si de clar si de deliberat promovata – ca trebuie sa fii chiar ORB sa nu vezi!🙂 – si cui i-am spus de asta – a zis ca mi se pare mie🙂 – ca e doar o steluta. Pe cind mie mi e pare ca ea e pentu „lume” simbol si logo cum e crucea pentru noi.
    Acest simbol se face foarte placut si nu pote sa nu-ti fie simpatic – pentru ca e legat de tot ce face placere omului – apropos – este in logo-urile majoritatii shourilor de „divertisment” din televiziuni – din intreaga lume – dar nu numai – e peste tot – in logo-urile produselor in videoclipuri in filme in afise – in media – pe scurt – dar o vezi si in constructii etc. (De exemplu – mai nou – am vazut-o in picturle bisericilor – in locul stelutei crestine. De fapt cam asta e ideea – sa-i ia locul.
    Oarecum nu departe de subiect – stie cineva de ce la Radio Trinitas se pune muzica new age?😦 Adineauri am auzit iar la radioul maca-mii. :)What’s next?🙂

  3. ioana spune:

    Mie nu-mi pare rau🙂 Pentru ca unii digera mai greu cuvintele, asa ca astfel se pot identifica mai usor cu mesajul. Dar ma bucur ca n-ati modificat si titlul initial.

    P.S. Poate niste jivine suntem toti astazi, pentru ca la sfintenie nu mai incearca sa ajunga nimeni prin toate fortele… Ma refer „toti” cei care nu se compara cu traitorii adevarati, in viata.

  4. daniela spune:

    nu degeaba zic Sf Parinti ca rasul e lucru dracesc.fata ni se schimonoseste cand radem „cu pofta”

  5. Mihai-Radu spune:

    Depresia este senzația că ceva e rău, la nivelul universului personal, fără a putea specifica ce anume e rău, ce bine ar putea învinge acel rău.

    Într-o lume care nu mai face binele, care nu mai știe binele, e nevoie de cunoașterea binelui, pentru ca binele să învingă asupra răului.

    Râsul este efectul biruinței binelui asupra răului, râsul este efectul limpezirii necunoscutului care ascunde răul.

  6. un cititor spune:

    Dacă s-ar fi precizat din capul locului că articolul dezvoltă numai dimensiunea negativă a râsului aşa cum se vede şi din a doua parte, cred că s-ar fi risipit orice discuţie cu privire la cuvântul „jivină”. Într-adevăr, în râsul ignorant, maliţios, batjocoritor, sfidător omul coboară, coboară îngrijorător şi cutrenurător de mult. Iar metafora „jivină” este foarte îngăduitoare.

  7. Mihai-Radu spune:

    Nu păcătosul care face răul este rău,
    ci comportamentul său este rău.

    Din acest motiv:
    * râsul că alți oameni ar fi proști este un râs trufaș
    * râsul atunci când comportamentul rău este învins de comportamentul bun este o bună armă de propagandă a binelui

  8. m.g. spune:

    „Dar dincolo de industria rîsului care caracterizează lumea modernă, oamenii suferă de o depresie din ce în ce mai profundă. Patologiile psihice sînt mult mai răspîndite azi, cînd lumea rîde mult în hohote, decît altă dată, cînd rîsul zgomotos era considerat o necuviință.”

    Dar oare care este relatia de cauzalitate intre industria rasului in plina dezvoltare si depresia tot mai profunda ce marcheaza societatea moderna ?

    Depresiile apar datorita cultivarii acestei veselii continue sau industria rasului a explodat tocmai pentru ca omul are nevoie de mijloace tot mai puternice de relaxare, intr-o lume tot mai stresanta si depresiva ?

    Ori poate ca depresia si rasul in hohote sunt intr-o simbioza, poate ca se nasc una pe cealalalta si apoi se hranesc reciproc ?

  9. daniela spune:

    @mihai-radu
    rasul sau bucuria biruie raul?
    nu totul rasul vine din bucurie(apare si in prima parte a articolului)

  10. Mihai-Radu spune:

    @daniela
    Când comportamentul bun biruie comportamentul rău.

    Exemple de comportament bun se văd la fericirile din predica de pe munte.

  11. viorica spune:

    @un cititor
    dimensiunea pozitiva, educativa si … ziditoare este mai la vedere si mai lesne de perceput : rusinea, ca bună-cu-viință, paza buna sa nu te faci de ris

  12. antuza spune:

    Trăim nişte vremuri în care numai de râs nu ne mai arde.
    Într-adevăr industria „entertainment”-ului dezvoltată din ce în ce mai mult în ultimii ani, are ca scop să ne facă ca să uităm de noi înşine, de Dumnezeu, şi de scopul trecerii noastre pasagere pe acest pamânt. Ne induce o falsă şi scurtă stare de bine. Râsul este asociat parcă din ce în ce mai mult cu derizoriul, cu superficialul. Prin râs se vrea parcă provocarea unei reacţii automate „Pavloviene” la anumite idei şi concepte cu mesaj subliminal. Suntem astfel învăţaţi, „programaţi” să reacţionăm înt-un anumit fel la un anumit stimul, fără a mai trece prin filtrul gândirii noastre acea situaţie. Ni se anihilează discernământul. Parcă cele mai „gustate” glume şi la care se râde cel mai mult – şi nu am înţeles niciodată de ce – sunt cele cu conotaţii sexuale, adîncindu-ne astfel în abisuri de degradare morală.
    Râsul ne face să ne distrăm. Distracţia este un laitmotiv al zilelor noastre. Oamenii simt ca nu mai trăiesc dacă nu se distrează. Şi ce este distracţia conform DEX: lipsă de concentrare, lipsă de atenţie, divertisment, plăcere şi absenţă printre altele.

    P.S. Nu e de mirare că ”Biblia veselă” a apărut tocmai în ţara „iluminismului”.

  13. daniela spune:

    @mihai radu
    ce intelegeti prin ras?

  14. Mihai-Radu spune:

    @daniela

    Ce e râsul – o expresie facială şi fonetică, care poate varia de la râsul pe sub mustaţă (o mică grimasă a feţei abia reţinută), până la veselie pe faţă şi chiar şi mai mult – pierdere a controlului prin râs cu lacrimi sau tăvălit pe jos.

    „Ce” merge împreună cu „de ce”, reiau exemplele de pe „iunie 7, 2011 la 18:22”.

    De ce râsul – cauze ale râsului
    * râsul superior de alți oameni, că ar fi proști
    * râsul eliberator atunci când un comportament rău este învins de comportamentul bun, aici intră şi râsul la soare sau veselia în ploaie

    Acestea le percep ca mai importante, dar altcineva poate considera altceva mai important.

  15. m.g. spune:

    Mihai-Radu,

    tu cand citesti/auzi predica de pe munte iti vine sa razi ?

  16. daniela spune:

    @mihai radu
    o specificare,care tine mai degraba de semantica.
    una este bucuria/veselia,a carei exteriorizare este zambetul.
    alta este rasul,la diferitele intensitati pe care le poate atinge.
    ortodoxia propovaduieste zambetul(care cunoaste,la randul sau,diferite grade de manifestare),nu rasul.
    despre cati sfinti auzim ca au ras de bucurie?
    chiar si cand faceau cate o gluma sau povesteau ceva haios,Parintii zambeau,nu radeau.n-am citit in nicio relatare despre Parintele Paisie(Aghioritul)ca ar fi ras,desi era mereu vesel.
    intr-una din rugaciunile de seara se cere iertarea pacatelor din timpul zilei si ,printre altele,zice:”sau prea am ras”.
    am vrut doar sa evidentiez cateva diferente esentiale pentru mine.in primu comment ati folosit doar „ras” si mi s-a parut neclar ce doreati sa spuneti.
    veselia in ploaie este frumoasa.

  17. Mihai-Radu spune:

    @daniela

    Semantica e lege a cuvintelor
    Iar cuvântul dat pentru unii este lege.

    Când „prea am ras” problema mea este la „prea”.

    Fiecare să judece pentru el.
    Depinde ce legăminte a făcut fiecare.

    Limita lui „prea” diferă de la om la om, de la caz la caz, aşa că uneori mai bine te abţii total, ca să fii sigur, dar nici atunci nu ştii.

    Se spune despre unii sfinţi că au râs
    http://www.google.com/search?q=r%C3%A2s+site:www.calendar-ortodox.ro
    * Atunci sfântul acesta fiind de faţă, a declarat că este creştin, mustrând deşertăciunea şi neputinţa idolilor, luând în râs pe cei ce credeau în ei.
    http://www.calendar-ortodox.ro/luna/aprilie/aprilie23.htm
    * Se spunea despre avva Pamvo, că niciodată nu zâmbea a râde faţa lui. Deci într-una din zile, vrând dracii să-I facă să râdă, au legat de un lemn o pană şi o purtau făcând gălăgie şi zicând: Alli! Alli! Şi văzându-i avva Pamvo a râs: iar dracii au început a juca, zicând: Ha! Ha! Pamvo a râs. Iar el răspunzând, a zis lor: nu am râs, ci mi-am făcut râs de neputinţa voastră, că atâţia fiind, purtati o pană. http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iulie/iulie18-pamvo.htm

  18. Mihai-Radu spune:

    @m.g.
    Aş prefera să îmi duc crucea râzând, decât plângând.

    Bine ar fi să pot să râd, dacă aş fi ocărât şi prigonit pentru numele Domnului Iisus Hristos.

  19. daniela spune:

    @mihai radu
    da,chiar aseara am citit si eu in viata Sf Mucenite Antonina ca a ras.si chiar m-am gandit ca trebuie sa fac o rectificare aici.dar trebuie inteles scopul rasului si bineinteles,faptul ca nu se strica de ras.
    prin urmare,problema este,intr-adevar,la „prea mult”,la intensitate.asta nu reiesea din primul comment si de aceea am pus intrebarea legata de semnificatia rasului.m-am lamurit mai bine din ultimul comment,cum am si spus.

  20. VladR spune:

    @ Daniela: Prea multa teorie uneori strica. Si rigida raportare la scrierile ortodoxe. Pentru ca risti sa cazi in habotnicie.

    E nevoie de curaj, chiar si atunci cand nu ai un punct de reper crestin clar. Daca actionezi cu buna credinta, chiar daca uneori gresesti, Dumnezeu te va calauzi pe drumul cel bun.

  21. daniela spune:

    @VladR
    asa este.
    dar ma tem ca nu s-a inteles in intregime ce am vrut sa zic.probabil nu m-am exprimat nici eu suficient de corect.

  22. VladR spune:

    Daniela, eu am inteles.:)

  23. Dumnezeu ne-a daruit pacea Sa , care este plina de bucurie. Rasul ( veselia) si depresia (tristetea) sunt cele doua extreme cu care diavolul ne lupta tot timpul ca sa ne pierdem pacea inimii . Din aceasta cauza este bine sa nu le primim in inima noastra .
    Vrajmasul iti da uneori o veselie puternica , ca dupa putin timp sa te arunce in adancul disperarii . Deci, sa iubim calea de mijloc , adica pacea , si sa o urmam pe ea .

  24. daniela spune:

    Vlad,ma bucur ca ai inteles.si zambesc in acest sens:))

  25. Va scriu cu constiinta ca ar trebui sa tac.
    De ce scriu atunci? Nu stiu.
    Parerea mea rationala este ca rasul nu e dumnezeiesc. Sfintii, oricat de mult mai desavarsiti decat noi ar fi fost, nu erau cu totul desavarsiti. Va rog sa ma corectati daca gresesc. Eu cred ca ei au devenit cu totul perfecti doar dupa moarte, cand au intrat in rai.

  26. Continui aici ca nu e o eroare pe pagina mea:
    Stiu ca sfintii nu au fost cu totul desavarsiti inainte de a intra in rai, pentru ca am inteles ca de exemplu Sfantul Ignatie Briancianinov a gresit cand a facut afirmatii stiintifice. Nu aste e important, dar ce vreau sa spun este ca poate ne dezorientam daca ne uitam prea mult la sfinti ca si cum ar fi fost perfecti. Pana la ultima suflare au fost

  27. totusi oameni, lucrandu-si continuu mantuirea cu mijloace omenesti, deci imperfecte.
    M-am tot gandit daca exista vreun ras care sa fie ziditor si nu am putut gasi unul. Daca cineva poate sa gaseasca un exemplu as fi recunoscatoare. Cel mai apropiat exemplu a fost acela cand un parinte rade de inocenta fiului care a gresit spunand un lucru, care, cand e scos la iveala, arata ca de fapt o situatie grava e de fapt ori rezolvata ori inexistenta. Chiar si asa, rasul lui are o nuanta de superioritate,

  28. ceea ce nu are nici o legatura cu dragostea care trebuie sa ne conduca permanent. Acesta e singurul exemplu de ras care e si bucuros dar care dupa cum gandesc eu nu e ziditor.
    Rasul sfintilor de idoli si de necurati nu cred ca e un ras bucuros, e un ras arma, deci nu are nici o legatura cu rasul care ne provoaca placere. Asa cred eu.
    Vreau sa va marturisesc o experienta care mi-a marcat viata in mod

  29. fundamental si atunci aveam impresia ca sunt stapanita de un diavol sau ca sunt in mijlocul luptei dintre ingerul meu si un asemenea. Si atunci vedeam oamenii in doua categorii, unii mi se pareau sfinti, care ma priveau in fata cu dragoste, si altii, care mi se pareau de-a dreptul demoni, care isi fereau privirea si intorcand capul incepeau sa rada de mine. Am ajuns la spital si iau si acum medicamente, dar ce vreau sa spun este ca, desi vedeam lucrurile asa, tot ce imi aduc aminte imi aduc aminte bine. Ca erau unii prieteni, asa-zisi prieteni care se amuzau ca innebunisem. Si acum ii stiu si sunt la fel. Altii care au avut grija de mine, desi nu aveau

  30. absolut nici o obligatie. Oameni care sunt pur si simplu buni. Am ajuns dupa aceea la spital, si chiar si acum, dupa 6 ani, iau pastile. Dar de atunci m-am intors la crestinism. De aceea, eu cred ca rasul nu e ziditor, nu in forma care ne face noua placere. Pe de alta parte nu cred nici ca e bine sa ne abtinem de la el absolut totdeauna, ca sa nu ne stricam la minte, ca si prea multa straduinta poate sa strice, dar sa nu avem vreo clipa iluzia ca e ceva cu adevarat ziditor. Bucuria si pacea nu cred ca au nevoie de ras. Dar, cred ca totusi uneori pot fi unii sfinti care au o dragoste asa de mare, ca pot rade fara sa se simta superiori, dar cum nici unii nu ne simtim asa, poate ar fi bine sa evitam.

  31. Mihai-Radu spune:

    Cei ce au trecut de vămile văzduhului şi au ajuns în împărăţia cerurilor se pot veseli fără putinţă de tăgadă, dar de asemenea şi cei care de pe pământ au gustat împărăţia cerurilor.

  32. VladR spune:

    Silvia, asa cum spui si tu, nu exista perfectiune in sfintenie. Perfectiune este doar la Unul Dumnezeu. Sigur ca toti cei cu viata sfanta nu au fost feriti de greseala, dar fiind sub Harul lui Dumnezeu si sub libera lor vointa, unii s-au indreptat si s-au mantuit, altii nu si au cazut.

    Uite doua exemple din Pateric care arata cum ar trebui sa ne raportam la ras (sunt din sfaturile Sfantului Antonie cel Mare):

    „Unul care vâna sălbăticiuni în pustie l-a văzut pe avva Antonie veselindu-se cu fraţii şi s-a scandalizat. Iar bătrânul, vrând să-l înduplece că trebuie din vreme în vreme să te pogori la fraţi, îi spuse: ia o săgeată în arc şi încoardă. Şi când el făcu aşa, îi zise iar: mai încoardă. El mai întinse, şi iar: încoardă. Îi răspunse vânătorul: dacă încord peste măsură, se frânge arcul. Iar bătrânul: aşa şi cu lucrarea lui Dumnezeu: dacă se încoardă fraţii peste măsură, se frâng curând. Aşa că trebuie din vreme în vreme să avem îngăduinţă cu ei. Şi auzind vânătorul se smeri, şi lămurindu-se mult de pe seama bătrânului plecă. Iar fraţii se duseră la locurile lor întăriţi.”

    „A mai spus: de la aproapele vine şi viaţa şi moartea. Că dacă ne câştigăm aproapele, îl câştigăm pe Dumnezeu; dar dacă ne smintim aproapele păcătuim faţă de Hristos.”

    Nimic din ce a sadit Dumnezeu in om nu trebuie desconsiderat. Caci si rasul e un dar de la Dumnezeu. Depinde doar de noi cum il folosim.

    Pace si bucurie intru Hristos.

  33. Nu prea imi place ca te contrazic, dar vreau totusi sa stabilim un lucru.
    Asa cum spui despre Sfantul Antonie, el nu radea pentru propria lui placere, ci pentru placerea fratilor. Deci nu e rasul nostru obisnuit, cand radem de bancuri stupide sau de intorsaturi de fraza. El o facea cu scop de sustinere psihologica, si poate chiar cu scop educativ.
    Nu neg ca pot fi in viata noastra si rasuri binecuvantate, constatarea mea este doar ca in general nu este cazul.
    Sper ca esti un astfel de fericit care rade din dragoste si nu din sentiment de superioritate, fata de o alta fiinta sau de o constructie linvistica sau ideologica precara.
    Acum si eu vreau sa imi cer iertare ca sunt asa de neagra in cerul gurii si vad lucrurile poate in prea negativ, ceea ce vreau eu sa spun este ca in general rasul nu este ziditor, iar asa cum putem deduce din lipsa mentiunii lui din Evanghelii, nu este un lucru desavarsit.
    In acelasi timp imi place atitudinea ta, ca vrei sa vezi pretuiesti tot ce a sadit Dumnezeu in om, si mai ales pentru ca esti asa de pozitiv. Dar sa nu uitam ca Dumnezeu a lasat si sa avem un inger rau permanent cu noi, deci nu ai de unde sti de unde vine pornirea asta de a rade.
    Eu ma refer la ras doar la modul general, iar daca tu ai gasit binele din el nu pot face altceva decat sa te felicit.

  34. Si bineinteles ca tocmai dupa ce am scris comentariul de mai sus mi-a venit in minte un exemplu perfect de ras binecuvantat.
    Copiii foarte mici, care nu pot vorbi inca, cand ii gadili, rad de bucurie. Se simt asa de fericiti ca ii iei in seama si probabil ca se simt iubiti.
    Ei sunt bineinteles cei mai desavarsiti dintre noi. What can I say? My bad🙂
    Fii fericit!

  35. […] Rîsul ca armă de propagandă (2) (…) Faptul că oamenii rîd mai ușor în grup a fost și este exploatat în scopuri propagandistice. Așa-numitele ”comedy club-uri”, devenite atît de la modă printre tinerii de azi, au fost expluatate la maxim de către ideologii sovietici. Concursurile studențești de glume de la KVN (Clubul celor veseli și isteți) se numărau printre cele mai populare show-uri televizate din perioada sovietică, tradiția lor păstrîndu-se și acum. Atît aceste concursuri, cît și pleada de ”umoriști” sovietici erau purtătorii mesajelor sistemului, dar oferite într-o formă distractivă. Astăzi, cînd rolul teatrelor și a cinematografelor a slăbit prin pătrunderea televizoarelor și computerilor în fiecare casă, artizanii industriei rîsului recurg la crearea senzației de participare prin declanșarea rîsetelor de fundal. Omul modern, sortit singurătății, este ajutat să rîdă printr-o falsă mimare a grupului. […]

  36. VladR spune:

    Silvia, dar nu ma contrazici:) Ci doar ma completezi. Asa este, ai dreptate in ceea ce priveste rasul. Insa nu trebuie sa exageram si sa consideram rasul doar ca ceva negativ. Ai avut gandul cel bun si ai dobandit dreapta-socoteala: ai gasit un exemplu de ras binecuvantat. Si nu e singurul.

    Cred ca e bine sa urmam aici sfatul Avvei Pimen (tot din Pateric): „A mai zis avva Pimen, că a zis avva Amonás: este câte un om care are mereu securea cu el, şi nu izbândeşte să doboare copacul, iar altul, priceput la tăiat, chiar din puţine lovituri dă copacul jos. Şi spunea că securea este discernamantul.” Deci, asa cum am zis mai sus, e nevoie de vointa in a pune gandul cel bun, chiar daca nu vezi initial binele dintr-un lucru sau o fapta. Si daca vei face asa, vei gasi si dreapta-socoteala – adica discernamantul care sa te odihneasca.:)

  37. Mihai-Radu spune:

    Râsul involuntar vine din pierderea controlului asupra sunetelor care ies atunci când suntem bucuroși.

    Poate fi o unealtă ziditoare, o armă de propagandă a unor valori de bine.

  38. viorica spune:

    Desigur rîsul cel pornit din suflet, precum cel al pruncilor, destramă încruntarea si alungă cele rele, facîndu-ne binevoitori; admirăm semenii care găsesc si pun in valoare comicul de situatie sau limbaj, despre care zicem ca au umor si credem trec mai usor peste problemele vietii – intr-un fel, chiar asa este… Cu greu ne supăram pe cel poznas si stăruim in preajma celor care ne fac să rîdem, sperînd tainic să căpătam reteta fericirii.
    Un astfel de vehicul, cum este rîsul, care trece barierele cenzurii constiintei cu usurinta, nu va fi ignorat – mesajul purtat isi va atinge scopul cu mare rata de succes… Cum ne pazim?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: