„In numele Meu”. Un film de Maria Mojar. Premiu pentru cel mai bun scenariu, cel mai bun operator la a 25-a editie a Festivalului organizat de Institutul Panrusesc de Stat de Cinematografie.
-
Urmărește
Urmăresc
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
savatie baştovoi 
Fara subtitrari ? 🙂
Exista cineva care ar avea bunavointa sa ofere si o subtitrarea pentru acest scurtmetraj? Pentru limba romana sau engleza.
Daca ne ajuta cineva cu subtitrarea , noi cei din Romania nu cunoastem limba rusa deloc
Cu siguranta deosebit acest film de scurt metraj. Pacat ca nu are traducere!
chiar asa : fara subtitrare ? 🙂
Iubirea imblinzeste salbaticia sufletului, il implineste in unicitatea lui si-l insenineaza legandu-i rana. Despartirea este totuna cu sfasierea…
@ m.g. gasiti subtitrare la:
ortodoxia.md/video/3067-2010-07-03-21-34-21 –
dialogul creioneaza coordonatele istorice, dar nu modifica esential povestea care se deapana parca dincolo de timp
sunt multi prosti in lume;dar eu m-am descurcat.am inchis sonorul;am vazut deci un film mut.ca ale lui ciaplin.fara sonor lua un premiu si mai mare.cinefil.
@ vasile dumitru,
multumesc. filmul mizeaza pe imagine si gest si mai ca nu are nevoie de traducere, deoarece nu are ce traduce.
Mesajul filmului este foarte clar. Până la urmă asta contează. Dar nu am înţeles totuşi unde stătea acea fetiţă până să o ajute preotul. Cine avea grijă de ea, unde dormea? Acţiunea se petrece cumva în perioada comunistă şi preotul este arestat de KGB? Preotul nu avea oare voie să slujeasca, pentru că nu l-am văzut slujind în biserică. Ce spune preotul acelor femei înainte de a pleca, în aşa fel încât le schimbă furia în veselie? În acel sat locuiau numai femei şi copii. Unde erau plecaţi bărbaţii?
Din bucatarie: ( 🙂 )
Arta e mindrie. Incearca sa faci macar o fotograma (o fotografie) in stare de smerenie.
Nu mai e nimic de spus.
Decit daca vrei sa te eschivezi de la a face ce e de facut.
subtitrate…?
Este binevenit acest interludiu – dupa incordarea din ultima vreme – sa odihneasca puterile sufletului si detasandu-ne sa dam celor intamplate dimensiunea corecta.
Parinte, multumiri pentru gand si ragaz, ne rugam Dumnezeului Celui viu sa va aiba in paza !
pe http://www.ortodoxia.md se gaseste la sectiunea biblioteca video si se poate descarca timp de cateva zile
mi sa rupt sufletul…si mi sau umplut ochii de lacrimi…intotdeauna am fost de parere ca iubirea razbate pina si la cel mai rece suflet…aici in filmulet ,fetita era speriata de oameni,dar parintele a reusit sa i redeie increderea in semenii sai…o chema Ana, ca si pe mine…filmul a fost ca o chemare a constiintei mele adormite: Anaaaaaaa….
@Elena
Smerenia nu inseamna uitare ci dimpotriva rememorare. Arta este si memorie iar cea adevarata este marturisire vie a ranilor nevindecate ale lumii. Filmul acesta este o rana vesnic vie a memoriei razboiului. Omenirea nu trebuie sa uite niciodata ca atrocitatile razboiului lasa sate intregi de vaduve si orfani; sa nu uite ca daramarea bisericii zidite este o condamnare pe termen lung la intuneric si salbaticire a grupului social din jurul ei, dar smulgerea preotului din obste frange brutal coeziunea morala- nadejdea si echilibrul membrilor ei,”bate-voi pastorul si se va risipi turma”!
Consecinta faptului ca satul nu mai avea nici campuri lucrate nici biserica reiese explicit din imagini, din deruta deznadajduita a femeilor, din salbaticirea copiilor dar consecinta rapirii preotului se deduce din deznadejdea ce anunta risipirea care apasa grupul de supravietuitori. O singura raza de lumina mai palpaie, ultima sansa a supravietuirii -dragostea – aici, dragostea materna, singura care poate salva ce a mai ramas, deci intr-un cuvant DRAGOSTEA.
Nimeni in afara de artisti nu au readus in dezbatere cate sate de vaduve si orfani a lasat in urma”razboiul de apararea patriei”!
Cand vedem filmul „din bucatarie”, nu se vede bine nici filmul si desigur ca nici mancarea nu iese buna!
Valoarea filmului nu o da numai tehnica cinematografica, forta de sugestie a imaginilor si a personajelor ci in ansamblu conceptia de film-simbol, drama relevata fiind identica in timp si in spatiu unde calca cizma razboinicului. Azi ca si atunci!
… si inca ceva – acestor mironosite jertfelnice le-a revenit in istorie misiunea sa refaca cetatea materiala si spirituala ori de cate ori razboinicul le-a daramat. Ele, mironositele, care nu l-au parasit pe Domnul pe cruce, care s-au dus cu indrazneala la mormantul Domnului infruntand moartea, ca sa faca cele de trebuita si de cuviinta, ele sunt depozitarele DRAGOSTEI celei de pe urma, care rezideste „zidurile Ierusalimului” sufletului omenesc, ale sufletului umanitatii. Este fata feminismului cel jertfelnic, este chipul Maicii Domnului din fiecare femeie. Aceasta este frumusetea femeii asa cum a facut-o Domnul, care da viata acolo unde calca, nu cea pe care o vedem la concursurile de miss!!!
Foarte profund… Dar dincolo de „mesajul” general, ce se intampla cu fetita? – aceasta era o adresare Parintelui, dar in timpul in care ma chinuia talentul (cum sa va „intreb” aceasta intrebare „retorica”) mi-a venit si raspunsul 🙂
Totusi, pentru cei care nu cunoastem lb rusa, ce spune Preotul femeilor acelora? Si de ce au venit acei oameni la el? Nu ar diminua sau „mari” cu nimic, ce transmite filmul vizionat de necunoscatori ai limbii ruse, dar ca o curiozitate… – multumiri, anticipat! Pe site-ul cu traducerea nu se gaseste nimic, pt ca este „band limit exceeded” 🙂
Raspuns la intrebarile legate de film.
1. Satul era doar de femei si copii deoarece barbatii au murit in razboi.
2. Fetita era a sorei mamei copiilor si era rezultatul unui viol din partea soldatilor germani, de aceea fetitsei i se spunea ”Fascista”, pina cind parintele a botezat-o Ana.
3. Parintele a fost arestat de NKVD. Femeilor revoltate le-a zis ca il iau sa-i dea un ordin (in rusa ordin si rasplata, ”nagrada”, sint exprimate prin acelasi cuvint). Desigur, se referea la rasplata viitoare pentru mucenicie, dar femeile au inteles ca au venit sa-l ia pentru a-l decora cu vreun ordin sovietic.
Cam atit.
Multumesc frumos pentru raspuns, Parinte! Sunteti foarte „promt” 🙂 Iertati-ne daca v-am „rapit” din timp cumva. Doamne-ajuta!
musulmanii ortodoxi : http://corbiidepiatra.wordpress.com/2011/04/27/777/
ceva cu adevarat extraordinar
@enoriasa
Daca tu zici asa..ce sa zic..e parerea ta.
A mea e ce am zis. Cel putin acum.
As mai adauga ca si critica de arta tot sub semnul mindriei sta. Smerenia tace. De-aia vorbim noi aici;)
Părinte Svatie,
mulţumesc pentru clarificările aduse. Întregesc mesajul frumos al filmului.
@Elena, de unde ai mai scos-o si pe asta cu „critica de arta care sta sub semnul trufiei”? Cum poti alege graul de neghina sau cum sa diferentiezi arta autentica de pseudoarta?
Ce usor aruncam vorbele!!!
Pe site-ul http://www.ortodoxia.md este acest film si cu subtitrari in romana. Doar ca acum e careva problema cu siteul in curand se va rezolva deci il gasiti acolo.
Apropo de limba rusă, puţini sunt românii cărora le place această limbă, şi asta este (poate) explicabil prin prisma raţiunilor istorico-politice. Nici mie nu mi-a plăcut, dar cu timpul mi-am schimbat părerea. Cred că este foarte bine să cunoşti limba rusă, o limbă în care s-a scris o literatură de mare valoare şi în care poţi citi în original scrierile atâtor sfinţi. Totuşi trebuie să spun că limba română este una dinte cele mai frumoase din lume. Gandiţi-vă la poezia lui Eminescu care a şlefuit spre perfecţiune limba română a cărei bogăţie de vocabular, muzicalitate şi logică de organizare structurală, i-a făcut pe mulţi oameni de cultură români şi străini, care au studiat limba noastră, s-o aprecieze, scriind cu entuziasm despre ea.
Eminescu a spus: „Limba română e unica în Europa care n-are, propriu vorbind, dialecte. Pe-o întindere de pământ atât de mare, desparţiţi de munţi şi fluvii, românii vorbesc o singură limbă (…). Dacă coloniştii ar fi fost străini, ei n-ar fi putut vorbi decât limba latină clasică. În limba română se găsesc însă tocmai elementele unei latinităţi arhaice… (Timpul, 13 ianuarie 1878).
„Faptul cel mai curios şi cel mai important din toate este UNITATEA DE LIMBĂ, DE DATINE JURIDICE, RELIGIOASE ŞI DE VIAŢĂ FAMILIARĂ, pe care am numit-o într-un cuvânt UNITATEA PREEXISTENTĂ A RASEI. Avem de o parte rasa română, cu trecutul ei, identică în toate ţările pe care le locuieşte, popor cinstit, inimos, capabil de adevăr şi de patriotism” (Unitatea preexistentă, Timpul, 14 august 1882).
În articolul Unitatea etnică şi de limbă a românilor din aprilie 1882, Eminescu precizează: „Azi limba este una de la Sătmar pân-la Cetatea Albă de lângă Nistru, de la Hotin pân-la Graniţa militară, azi datina e una, rasa e una şi etnologic e unul şi acelaşi popor, care nu mai doarme somnul pământului şi a veacurilor”.
„Limba română, afrimă Eminescu, la sine acasă e o împărăteasă bogată cărei multe popoare i-au plătit bani în metal de aur, pe când ea pare a nu fi dat nimănui nimic. A o dezbrăca de averile pe care ea (…) le-a adunat, în mai bine de o mie de ani, înseamnă a face din împarateasă cerşetoare». (Timpul, 1879).
Referindu-se la începuturile limbii literare, Eminescu aduce cuvinte de laudă cronicarilor şi primilor cărturari, mai ales lui Varlaam, care „a făcut ca limba noastră să fie aceeaşi, una şi nedespărţită în palat şi în colibă”.
Eminescu consideră că “acest popor UNIT ŞI RIDICAT, PRIN INSTRUCŢIE, la cea mai înaltă civilizaţie, ar fi apt să se afle în fruntea culturii spirituale a umanităţii. Şi ca o completare, limba sa este atât de armonioasă şi bogată că s-ar potrivi celui mai cult popor de pe pământ”. Eminescu conchide: „În fine, unitatea actuală a limbii vorbite (…) dovedeşte că şi în această privinţă erau elemnte cu totul omogene, preexistente limbii bisericeşti, care înclinau a căpăta o singură formă scrisă. Organografic vorbind, limba era aceeaşi; numai termenii, materialul de vorbire diferea pe ici pe colo”.
Referitor la unitatea românilor, Eminescu scria în aprilie 1879: “Dacă în limbă nu s-ar reflecta chiar caracterul unui popor, dacă el n-ar zice oarecum prin ea: “Aşa voiesc să fiu eu şi nu altfel”, oare s-ar fi născut atâtea limbi pe pământ? (…) Prin urmare, simplul fapt că noi, românii, câţi ne aflăm pe pămînt, VORBIM O SINGURĂ LIMBĂ, UNA SINGURĂ CA NEALTE POPOARE, şi aceasta în oceane de popoare străine ce ne înconjoară, E DOVADA DESTULĂ CĂ AŞA VOIM SĂ FIM ŞI NU ALTFEL».
Într-un alt articol, poetul menţiona: «Limba noastră e singura în Europa care se vorbeşte aproape în acelaşi chip în toate parţile locuite de români». (Timpul, 1878).
Mă iertaţi pentru această digresiune.
short translation of this movie:
it is about after WWII time, just war ended or close to the end. Only women and the priest were living in the village. Some of women were receiving notes about their husbands been killed.
This little girl which was bitten up by other children in the beginning of the movie was born to a Russian woman and a German man. No details about the child birth but possibly the mother was raped. The girl’s name was “fascist-ka”. She was always bitten up, food was taken from her, etc. The priest baptized her and gave her a name – Anna, Anuta, Anutka. Times goes by. Children started plying together. KGB came to arrest the priest just because he was a priest. Even women wanted to stop the arrest, priest said to them: “Stop, women, I’m going to get a medal from the government”. Women believed in the beginning. One woman asked the priest: “Whom to pray?”. He answered: “For me…”. Only Anna understood that the priest will be killed. She was running after the men and eventually got lost. Women found Anna in the morning and took her home. One woman said to the step-mother (children of which were biting the fascist-ka): “Let me help you to carry Anna. She is heavy.” Step-mother answered: “No, she is not”.
Multumim parinte drag!
În viaţă alergăm până la epuizare după cei care ne iubesc, mai ales aleargă sufletul nostru după ei atunci când rămânem orfani de iubirea lor. Aşa ar trebui să alerge şi inima noastră după Dumnezeu, pentru că iubirea Lui este totală, sigură, mai reală decât realitatea însăşi, şi care nu dezamăgeşte niciodată.
Thank you for the translation!
parinte savatie,
multumesc si eu ptr lamuriri. Intr-adevar imaginile vorbesc de la sine dar au fost binevenite si aceste detalii.
russianpickle,
thanks for taking the time to make a summary of the movie for us, all the best to you !
M-a enervat si suparat filmul… nu inteleg de ce preotul nu a ramas cu Ana; de ce tocmai acum cand Ana a descoperit un prieten, o persoana care s-o iubeasca, a trebuit ca preotul sa plece?
@Codrin Stegaru
Deoarece doar prin suferina se ajunge la bucurie, adica doar prin cruce se ajunge la inviere. Alta cale nu-i. Hristos ne-o zice si ne-a aratat cum.
Codrin,cand ne descoperim prieteni – iubindu-ne, ramanem impreuna chiar de ne-ar desparti mari si tari – alunga supararea, ca nu-i buna!
Simona,
Dar nu a suferit destul Anushka pana sa intalneasca preotul?
@ CodrinStegaru,
parcă sînteți copil. Preotul a fost arestat și dus să nu se mai întoarcă. Despre asta era povestea.
Parinte Savatie,
Povestea am inteles-o. Dar de ce Dumnezeu a ingaduit ca preotul sa fie arestat si dus atfel incat sa nu se mai intoarca?
@ codrin
pentru ca in schimbul unei perioade limitate de suferinta fizica Omul primeste o eternitate langa un Dumnezeu care a putut face :nori ,rauri ,paduri…zambete(deci cat de minunat poate fi cel ce le-a facut pe acestea) ,un Dumnezeu care se lasa ”mancat” in fiecare duminica …mai mult dar ne implora sa il mancam.Si pentru ca, poate ,Omul fiind copil ,trebuie lasat sa se zdreleasca la genunchi…tocmai ca sa nu cada cand e mare (repararea organismului e mai dificila).Dar ,mai ales nu stiu care e mai avantajat ,un om crescut in puf ,sau unul care a crescut in conditii dificile ,,,asta din perspectiva mantuirii.
Dragii mei,
Prin Mila lui Dumnezeu a ajuns si la mine acest film frumos.
Vom intelege cindva, prin Dragostea lui Dumnezeu, ca Iubirea din inimile noastre, Mila pentru cei ce sufera este Hristos, Dumnezeul cel Viu !
DOAMNE AJUTA !
Mircea
Daca mai intereseaza pe cineva, o varianta cu subtitrare in romana care
mai si merge: http://vimeo.com/24991183
foarte bun film
[…] “In numele Meu” – un foarte frumos film de scurt metraj despre un preot si un copil […]
Alex,
mulţumim! 🙂
Frumos film….
:((((((((((((((((((((((((((((…..cat de frumos,nu inteleg o boaba dar oricum cuvintele sunt de prisos.
Cata dragoste si traire interioara ,daca am avea o picatura din dragostea ei …..foarte frumos film nu nu are nevoie de traducere trairea fetitei este adevarata traducere un exemplu imi va ramane mereu fetita multumesc Parinte si pentru film si pentru ,, Singuri in fata libertatii ” am gasit raspunsul si sfaturile necesare sa merg mai departe Sarut dreapta Parinte .