A apărut o nouă carte la editura Cathisma

Anunțuri

16 Responses to A apărut o nouă carte la editura Cathisma

  1. Nicu spune:

    FElicitari! 🙂

  2. Ina spune:

    Folositoare emisiune!

    Parinte Doamne ajuta sa mai faceti emisiuni cu cei doi parinti si chiar cu aceleasi subiecte. Nu am fost niciodata intr-o inchisoare, nu am fost niciodata intr-un casa de copii handicapati. Locuiesc in afara tarii si as vrea sa pot merge de sfintele Pasti sa daruiesc un cozonac un ou rosu.

    Transmiteti multumiri celor doi parinti. Bucurie si pace sufleteasca.

  3. viorica spune:

    Nu vazusem inca anuntul.Ieri dimineata ne-am imprietenit imediat ce am vazut-o stand cuminte in raft. Dincolo de limpezimea gandurilor asternute, este si calatorie ce aduce aminte de momentele cand ne-am infruntat si ne-am aflat masura…
    Chiar daca nu am ragazul sa o gust in tihna (inca), o tin alaturi de bucuriile acestei perioade sfinte ca mangaiere si semn ca nu sintem singuri.
    Va multumesc si va sarut dreapta Parinte, binecuvantati !

  4. VladR spune:

    Parinte, ce spuneati dvs mai demult, mi se pare extrem de concludent pentru timpurile acestea si pentru spiritul postarilor de pe bloguri (in special cele ortodoxe):

    „Singura cale de a te face inteles si de a intelege ramane dragostea. Nu ne va ajuta nici mintea ascutita daruita unuia sau altuia de Bunul Dumnezeu, nici multa pricepere dobandita prin citirea cartilor. In aceasta vreme multi se vor rataci de la adevar, […] din pricina inmultirii cuvintelor. Si doar cei care vor lua totul cu dragoste, purtand sarcina celuilalt si bolind pentru intregimea Bisericii impreuna cu madularele vatamate, se vor face trambite ale lui Hristos si se vor mantui pe sine si pe altii.”

    Iubite Parinte, imi pare rau ca nu am putut sa ne vedem mai des fata catre fata, dar duhovniceste v-am simtit de multe ori aproape. Va multumesc pentru cele spuse dar mai ales pentru cele nespuse.

    Dumnezeu sa va aiba mereu in paza Sa.

    Hristos a Inviat!

  5. antuza spune:

    Hristos a inviat!

  6. […] Cititi si: A aparut o noua carte la editura Cathisma […]

  7. Mos Ioan spune:

    HRISTOS A ÎNVIAT!

    Sarut dreapta Sfintia Voastra Savatie!

  8. viorica spune:

    *** personal
    Hristos a inviat !
    Drag Parinte,
    Am pasit pe pamantul basarabean cu sfiala, care n-a fost alungata nici de privirile banuitoare de la vama. Nu stiu cum sa va multumesc – fara sa va aflu, n-as fi avut aceasta pornire si sufleteste as fi fost mult mai saraca…
    De altfel, pentru mine, parte din motivatia acestei calatorii – care se voia una organizata, cu repere certe – era si aceea de a va reintalni (speram sa reluati tema pe care voiati sa o dezvoltati in UK: „Rugaciunea, limbajul inimii”); totodata era un bun prilej de a afla direct de la dvs. schimbarile de asezare si perspectiva pe care altfel pot doar sa le intuiesc. Insa destul de repede am priceput, din desfasurarea lucrurilor, ca nu erati la curent cu aceasta activitate, dar nu mai erau prea multe de facut …
    In fine, momentele care mi-au adus multa bucurie au fost acelea in care v-am pasit pe urme: la Manastirea Capriana, Parintele Iosif – parca stiind ca sint mahnita – m-a primit cu asa caldura, mi-a vorbit in asa fel incat mi-a mai venit inima la loc…
    Apoi, la Noul Neamt am incredintarea ca nu as fi ajuns fara rugaciunea celor bine-placuti lui Dumnezeu – din pacate, nestiind cum stau lucrurile, la vama ne-au pus un foarte scurt termen sa iesim (<12 ore, ceea ce a pus presiune asupra celorlalti din grup, 5 cu totii). Parte din suflet mi-a ramas acolo si trag nadejde sa ma intorc si sa revad in tihna – pana atunci imi ramane intiparita in amintire coplesitoare, maretia…
    Si la Sireti am fost…
    Nu stiu cum pare – poate deplasata si nefireasca – insistenta de a ma apropia de ceea ce sinteti si faceti. Stiu ca si de mine depinde cat primesc si de voia mea atarna ce/cum voi face sa ma gasesc de aceeasi parte. Cumva, in adancul fiintei mele am inteles ca aceasta este calea buna si daca ati aprins in mine dorinta de a cauta pe Dumnezeu – acuma arde! ma simt ca un copil ce cauta ocrotirea parintelui sau: in tot acest timp de cand va stiu, de cateva ori am simtit cum alunec (si mi-a trecut prin cap ca v-am irosit si timpul si rabdarea) – de tot atatea ori am primit ajutorul si pace sufletului, cum sa nu va caut?

    P.S. As vrea sa sa nu va fie cu suparare ca am spus Parintelui Iosif ca l-am cautat ca urmare a emisiunii dvs.- ceea ce este absolut adevarat; asemenea, imi cer iertare, sper sa nu va fi creat neplaceri cautandu-va la Noul Neamt – nu am stiut cum sa fac altfel…

  9. viorica spune:

    Descopar in pedagogia dvs – atat de speciala, leac slabiciunilor si povata totodata…Nebanuite si minunate sint caile Domnului!

  10. danut spune:

    HRISTOS A INVIAT! Nu stiu ce sa „comentez” despre noua carte marca Savatie Bastovoi, fiindca inca nu am citit minunea… Da, Parinte, fiecare carte de la Cathisma pentru mine este o minune minunata. Slava Domnului ca existati, caci fara dvs. eram praf si pulbere. Iertati-ma ca va deranjez cu aceiasi nebunie, dar vreau sa vorbesc personal cu dvs., am sanse sau e utopie curata? Va rog cu umilinta, raspunde-ti unui tanar crazy! Sanatate. Domane ajuta.

  11. viorica spune:

    Din păcate nu poate fi vizionata pe site-ul TVR, cel putin deocamdată, emisiunea „ca la carte” care a găzduit în vară interviul, prezentarea în diagonală a”Cronicilor” precum şi o parţială si foarte scurtă trecere în revista a cărtilor scrise de Părintele nostru Savatie. Pînă cînd apare, eu pun aici transcrierea – aşa, ca să ne mai lămurim unele lucruri, să mai vedem şi asezare firească, omenească faţă de toată agitaţia cotidiană.

    Cristian Tabără: Bine v-am regăsit la emisiunea „ca la carte” o emisiune specială – ne-am cam, nu stiu cum să zic, specializat in ultima vreme pe lucruri care sînt cu adevărat aparte. Pentru că sînt făcute pe fugă, sper totusi că au aşa anumiă profunzime şi calitate.
    Dacă mai ţineţi minte pe domnul Stephan Curtoi – l-am prins între o conferinţa şi un avion – ei, aşa se întîmplă şi cu invitatul de astăzi pe care l-am prins între o vizită la o editură pe care o are şi cu care lucrează în Bucureşti şi un tren de întoarcere la Chişinău.
    Acuma, despre cine este vorba? Este un personaj cu totul aparte, pe care publicul românesc deja îl cunoaşte în dubla sau tripla sa calitate – nici n-aş putea să spun exact cum anume trebuie să mă refer cel mai bine la Părintele Savatie Baştovoi. Dublă sau triplă calitate, la ce mă refer? Părintele este ieromonah – aşadar preot-călugăr, este autorul unor cărţi de teologie clară, directă dar în egală măsură este şi autor de romane. Romane haideţi să-i spunem de semi-ficţiune istorică, în orice caz, pline de tot felul de trimiteri directe la cele ce se întîmplă să spunem cu Biserica în zilele de pe urmă. Şi o a treia parte, dacă doriţi, este aceea de gazetar.Părintele Savatie este foarte tînăr – are 35 de ani – aş spune suspect de tînăr pentru felul în care se plasează în ceea ce s-ar numi o configuraţie a – să spunem aşa – valului tînăr al Bisericii. Născut în Republica Moldova, Părintele Savatie ţine de Motropolia Moldovei, aceea care este aşadar subordonată Moscovei. De ce este interesant acest amănunt? Pentru că atitudinea pe care Părintele Savatie o are nu este cea la care ne-am putea aştepta atunci cînd facem asocierea între un personaj şi o anumită obedienţă faţă de Moscova – sub nici o formă! Ba, dimpotrivă! Părintele Savatie este excesiv de curajos ar spune unii şi periculos de curajos ar spune altii, neînţelept de îndrăzneţ ar mai spune unii sau altii dar, eu aş prefera să spun că Părintele Savatie este cu adevărat neaşteptat. E aici, alături de mine, îi spun: bun găsit!
    Ieromonah Savatie: Bine v-am găsit şi eu!
    Cristian Tabără: Am vorbit cîte ceva despre ce aţi scris. Da-ţi-mi voie să şi arăt cîteva titluri, nici nu ştiu cum să le iau! Hai să începem cu partea de teologie: în momentul în care un ieromonah scrie o carte de acest fel „A iubi înseamnă a ierta” zici că e în regulă, asta scrie ieromonahul de regulă, nu trebuie să te mire, nu trebuie să fii surprins – poate mai degrabă de stilul plăcut, cursiv, profund în care Părintele Savatie spune ce are de spus.
    În momentul în care vezi un mic tratat despre predică, cel care a şi primit premiul salonului de carte de la Chişinău, cu titlul „Pietrele vorbesc”, lucrurile încep să se nuanţeze puţin. Pentru că, deja Savatie Baştovoi iese un pic din, hai să spunem „corsetul” clasic al discursului teologal.
    Iată, mergînd puţin mai departe „Între Freud şi Hristos”, aflăm din start că ne aflăm într-o altă zonă, într-o zonă deja care trece de teologie, ajunge la psihologie, ajunge la viaţa de zi cu zi – ajungem acolo unde practic creştinul se găseşte, între diversele tendinţe.
    „Ortodoxia pentru postmodernişti” asta e deja o palmă şi o provocare – tot ce însemnă postmodernism aici se simte ciupit din toate părţile sale sensibile.
    Apar şi romanele – pentru că am spus că Părintele se ocupă şi de romane. Acuma, cum să nu recunoşti faptul că aveţi cu adevărat şi un spirit al provocării pe piaţă? Ţin în mînă romanul care se numeşte „Diavolul este politic corect”. Romanul are deja un succes neaşteptat pentru că a fost selectat sa facă parte dintre lecturile obligatorii, nu? pentru elevii din Republica Moldova. Acuma Părinte, teologie, succes, rasa monahală – cum se împacă lucrurile-astea?
    Ieromonah Savatie: Păi, cum se-mpacă!? Scrisul se împacă foarte bine cu monahismul. Părintele Selafiil – bătrînul de la Noul Neamţ, pe care am avut fericirea să-l cunosc – spunea că nu este treabă mai monahicească decît scrisul. Pentru că în scris sau scriind omul îşi adună gîndurile, se vede pe sine, revede nişte lucruri, nişte viziuni asupra vieţii, asupra lumii – aşadar, se împacă foarte bine. Faptul că nişte cărţi sau ceea ce scrii ajunge la oameni este o, o împlinire, o răsplată a muncii tale şi o confirmare că ceea ce faci este binevenit şi necesar cuiva. Aşadar cred că este o treabă foarte potrivită şi dacă aruncăm o privire în istorie vedem că monahii, mitropoliţii, ierarhii noştri – şi nu doar de-aici, ci din întreaga ortodoxie – scriau şi erau nişte oameni pînă la urmă cunoscuţi în epocă.
    Cristian Tabără: Am întins o falsă capcană în care am încercat să sugerez că a scrie, hai să spunem aşa, chiar pe gustul şi pe limba lumii moderne, n-ar fi compatibil cu statutul de monah. Eu recunosc, că dimpotrivă, consider că monahul acela care reuşeşte să se adreseze lumii moderne pe înţelesul ei, dar fără să piardă nimic din mesaj, e mai degrabă de dorit decît eu ştiu, un discurs lemnos, înţelenit din care nu, eu ştiu, nu mai rezonează foarte multe cu lumea de azi.
    Ieromonah Savatie: Vezi, păi cărei lumi să te-adresezi decît lumii moderne, pentru că în lumea asta trăim. A te adresa unei alte lumi este o, o treabă care ştirbeşte rostul literaturii, rostul – rost pe care i l-a atribuit modernitatea, lumea modernă, gîndirea, literatura modernă – acela de artă pentru artă, literatură de dragul literaturii. Dar noi nu scriem de dragul unor idei, de dragul unor aprecieri estetice – ne adresăm unor oameni şi dacă aceşti oameni sînt moderni, sînt contemporanii noştri ne adresăm în aşa fel încît ei să ne înţeleagă, adică să creeze o legătură între cel care scrie şi cel care citeşte pentru că altminteri nu are loc comunicarea, iar rostul credinţei noastre este acela de a comunica şi de a comunica în dragoste, pînă la urmă.
    Cristian Tabără: Comunicarea în dragoste adevărat, te duce cu gîndul la ceea ce înseamnă pînă la urmă esenţa poruncii creştine, nu? Să iubeşti pe Dumnezeu şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi dar pentru lumea modernă şi pentru lumea post-modernă la care, iată faceţi trimitere şi căreia îi mai acordaţi aşa, cîte un dos de palmă din cînd în cînd, poate aceste îi par depăşite. Adică este destul de complicat să-l faci pe omul de astăzi să vadă dincolo de interese materiale, dincolo de performaţă, de standarde, de criterii, de carieră – nu ştiu – de norme şi principii care sînt puse în legătură cu libertăţile lumii moderne.
    Există aici o carte care se numeşte „Singuri în faţa libertăţii” – aici am vrut să ajung – pe de altă parte, în faţa acestei libertăţi şi în miezul acestei singurătăţi – cum faci lucrurile să rezoneze? Pentru că văd mici ingrediente – să spunem ale marketingului: cîte un titlu provocator, cîte o formulare aparent mai lejeră, poate chiar frivolă surprinzătoare pentru că e pusă sub numele unui ieromonah. Cît de riscant e să te joci în scrieri cu, în scrieri teologice serioase cu ingredientele lumii de astăzi?
    Ieromonah Savatie: A folosi anumite expresii tari nu este o invenţie a mea. Sfînta Scriptură este plină de expresii tari, vezi prorocii. Mîntuitorul Hristos le-a folosit, Apostolul Pavel – cel mai mare predicator pe care l-a văzut, a avut Biserica, aşa cum îl numeşte Ioan Gură de Aur – foloseşte expresii, expresii tari. Aşadar este o, o necesitate a comunicării, este o formă de provocare necesară într-o lume în care valorile sînt amestecate, sînt încurcate – este o, un fel de a trezi din somn pe cel care este obişnuit cu lucruri banale, comune, ca după aceea să îţi spui mai departe tot ce ai de spus.
    Cristian Tabără: Dincolo de expresiile tari sînt şi ideile tari. Expresiile tari nu fac altceva decît să construiască şi să slujească unei idei tari pe care Savatie Baştovoi o exprimă uneori, spuneam, în mod neaşteptat .
    Dacă nu mă înşel eu, „Cronici incomode” este cel mai recent volum, nu?care reuneşte publicistica, texte de publicistică ..
    Ieromonah Savatie: Felul de evenimente începînd de la 7 aprilie la Chişinău, evenimentele, cu tot ce s-a-ntîmplat acolo , fel de fel de realităţi, declaraţii din lumea bisericească fie de la Bucureşti, fie de la Moscova sau din Georgia şi aşa mai departe, lucruri care în timp capătă patină de istorie şi m-am gîndit că adunate într-o carte vor vorbi încă odată după ce momentul s-a epuizat şi este vremea să mai tragem şi nişte concluzii, nişte foloase din ceea ce s-a întîmplat.
    Cristian Tabără: Teoretic, ieromonahul Savatie Baştovoi ar trebui să facă ascultare, cum se spune, să facă ascultare de ierarhul său – adică de mitropolitul Vladimir al Chişinăului şi al întregii Moldove, ar trebui sa facă ascultare faţă de propria conştiinţă, faţă de cuvîntul Scripturii – ceea ce nu spui că nu face dar este totuşi îndrăzneţ chiar şi aici. Pentru că, dacă ne uitam în cuprinsul acestor cronici incomode, cu-adevărat incomode se dovedesc a fi pentru că iată, Savatie se ia de toată lumea. Şi de Nikos Kazantakis pe care îl numeste apostolul diavolului, se ia de armata sovietică şi sfînta Rusie – în articolul are, se numeşte Slava Armatei Sovietice, Slavă Sfintei Rusii – evident ironie după care se discută chestiunea monopolului în Patriarhia Română – fără nici un fel de reţineri, da? Ba, nici măcar Traian Băsescu nu scapă de condeiul lui Savatie Bastovoi. Traian Băsescu e mai catolic decît Papa? Dar decît Patriarhul Kiril? Pentru cei ce nu ştiu Patriarhul Kiril este patriarhul tuturor Rusiilor ca să spunem aşa…
    Ieromonah Savatie: Asta i-am spus-o lui Băsescu nu pentru că aveam eu chef să mă leg de vreun politician pur şi simplu, ci a fost o declaraţie a lui în perioada care a urmat lui 7 aprilie cînd comuniştii au făut ceea ce au făcut la Chişinău, iar Traian Basescu a declarat că el i-a iertat pe comunişti, iar din postura asta de Papă atot-iertător sau care are cheile împărăţiei am îndrăznit atunci să-l …să-l tratez într-un articol.
    Cristian Tabără: Începutul articolului spune aşa : „Nu ascund că m-am bucurat de înfrîngerea candidatului socialist la alegerile prezidenţiale din România. A fost o piatră pusă sub carul mare şi roşu care calcă Europa, iar vizita la Chişinău a proaspătului presedinte reales al Romăniei mă aşteptam să aibă şi ea ceva mai multă dîrzenie în faţa balaurului comunist. Nu că l-aş crede pe Traian Basescu un Făt-frumos dar nu mă aşteptam să văd în el un Papă care împarte indulgenţe bolşevicilor.” Bun, acuma e oarecum surprinzător curajul ăsta. Pentru că e un curaj care vine dintr-un spaţiu care e încă frămîntat între dispute politice serioase – una dintre ele implicînd un partid puternic acela al lui Voronin, partidul comuniştilor din Republica Moldova; sînt probleme cu două mitropolii acolo – una subordonată Moscovei, cealaltă subordonată Bucureştiului; sînt probleme legate de împărţirea societăţii între rusofoni şi românofoni, între rusofili, românofili şi statalişti şi în tot contextul acesta cine se găseşte să fie cel mai activ? Ieromonahul Savatie, care n-are nici o problemă să dea în toată lumea ..
    Ieromonah Savatie: Chiar cel mai activ?! Mai sînt şi alţii, da’ se vede că eu mă văd mai tare…
    Cristian Tabără: Probabil, pentru că e neobişnuit. E neobişnuit pentru un purtător de haină monahală să aibă un condei atît de tăios şi să fie atît de ancorat în, în tot felul de realităţi
    Ieromonah Savatie: Stiţi cum? acuma-i neobişnuit – şi este foarte rău că este neobişnuit – pentru că am moştenit toată educaţia asta comunistă în care preotul trebuie să tacă. Dacă ne uităm de-a lungul istoriei nu vom găsi o vreme în care preoţii nu comentau într-un fel sau altul realităţile prin care trece societatea, mai ales atunci cînd se produc nedreptăţi iar oamenii, conducătorii mai tot timpul au fost implicaţi într-un fel sau altul în anumite treburi care, dacă fac bine unora, fac rău altora ş-atuncea aceşti oameni sărmani, necăjiţi, fără bani, fără mîncare, fără alte bucurii, cînd nu mai au nici un cuvînt de mîngîiere sau măcar cîte un glas care să le dea dreptate, cel puţin omeneşte, intră cu totul în deznădejde şi mie mi se pare foarte potrivit ca un preot să discute treburile astea cu creştinii, cu enoriaşii, să spună ce este alb, ce este negru pentru a păstra conştiinţa întreagă a valorilor pînă la urmă creştine care se manifestă dincolo de dogme într-un anume fel de a trăi de a ne raporta unul la altul, de a sluji pe celălalt, de a sluji societatea, de a sluji ţara în care trăieşti şi a exclude rostul preotului din această lucrare este nedrept şi este o lucrare a comunismului, a propagandei ateiste de care încă mai suferim. Dar este cazul, dacă tot avem singura noastră armă cuvîntul – s-o folosim aşa, cu toate tăişurile pe care le-a lăsat Dumnezeu în această încărcătură în care încape tot omul, cuvîntul ne cuprinde în întregime şi chiar pe Dumnezeu L-a cuprins – atît cît putem noi înţelege.
    Cristian Tabără: De acord, absolut corect! Însă, însă – în spaţiul moldovenesc asta poate fi cu adevărat riscant! Şi mai ales în postura în care vă aflaţi – adică, sînteţi sub ascultarea canonică a Moscovei, Moscova joacă o carte dură – nu numai în raport cu republica Moldova, Moscova joacă o carte dura şi importantă cu tot ceea ce ea înţelege ca fiind sfera ei de influenţă. A vorbi pe lîngă, nu neapărat împotriva, dar pe lîngă doctrina oficială, cuvîntul oficial e riscant, poate fi riscant. Nu vreau să fac apropieri nedorite, dar există nu? Nu mai ştiu, acum patru-cinci ani sau şase ani, nu mai ştiu cînd a murit episcopul Dorimedont într-un accident ne-elucidat nici pînă acum. Cei care sînt mai, eu ştiu, mai apropiaţi de cele ale lui Dumnezeu şi mai putin de interesele lumeşti ale celor mari, riscă să sufere. Savatie Baştovoi îşi asumă riscuri?
    Ieromonah Savatie: Probabil! Dar, dacă ne gîndim la riscuri, întotdeauna se va găsi o umbră sau un boţ de sare care poate cădea de pe sobă în capul nostru. Noi ştim ce avem de spus, ştim în ce credem, ştim cît preţ are viaţa noastră şi trebuie să o facem. Cineva spunea, zice „Tu cred că te temi mai tare atunci cînd nu spui, decît atunci cînd spui ”
    Cristian Tabără: Da, ar putea fi! Pentru cei care-l cunosc pe Părintele Savatie mai bine da, cred ca e un mare adevăr
    Ieromonah Savatie: Să ştii că a nu spune un lucru atunci cînd trebuieşte spus este mai riscant decît să-l spui şi să-ţi atragi anumite neplăceri su riscuri, cum le spui tu. Mai este un lucru, nu consider că fac ceva, nici măcar incorect omeneşte. Nu discut niciodată lucruri de culise – discut cazuri, declaraţii publice: fie că le face Patriarhul, fie că le face motropolitul, fie că le face un politician cu referire la Biserică sau la viaţa noastră. Aşadar lucrurile publice, declarate puse într-o lumină potrivită capătă amploarea pe care o au ele de fapt – pentru că ele sînt ascunse în spatele unor pălăvrăgeli şi unor alifii jurnalistice pentru a camufla adevăratul scop al declaraţiei. Şi eu nu fac decît, uneori – atunci cînd ştiu cum stau lucrurile sau le confrunt cu Evanghelia şi cu ce ar trebui făcut – descopăr toată urîţenia evenimentului. Şi este foarte bine cînd cineva se retrage şi renunţă la anumite treburi. De exemplu la am criticat odată aducerea focului de la Ierusalim cu comuniştii împreună. Mi se părea că-i mai bine să ne-aprindem sînguri lumînarea, cum ne-am mai aprins-o de secole, da’ să nu vină un comunist – care a distrus bisericile, care ne-a ucis, ne-a deportat părinţii, bunicii – să vină s-aprindă lumînarea, să le dea foc, focul sfînt oamenilor care, poate ş-au avut părinţii duşi şi omorîţi tot de el! Nu zic, are drept la pocăinţă omul – să vină, să se lepede de tot dracul ăsta roşu şi toată urîciunea care s-a făcut în pămîntul nostru şi-n poporul nostru, s-atunci n-are decît să fie primit în Biserică – nu-i nici o supărare – dar în postura oficială de lider al comuniştilor să vii să aprinzi lumina, să aduci lumina de la Ierusalim oamenilor mi se pare un lucru strigător – s-atuncea am făcut un articolaş despre treaba asta. Şi foarte bine că-n anul ala Mitropolitul nu s-a mai dus şi de-atuncea nu s-a mai dus, cel puţin personal, cu politicienii la Ierusalim.
    Cristian Tabără: Bine acuma nu te preocupă numai chestiunea locală, te preocupă chestiuni globale. Începutul ăsta, e cel puţin,e năucitor….
    Ieromonah Savatie: Nu le mai ţin minte, ian’ zi!
    Cristian Tabără: Uite, spune aşa „Patriarhia Moscovei s-a aliat cu muftiatele din Caucaz, cu liderii evreimii şi sectanţilor împotriva Georgiei ortodoxe.”
    Ieromonah Savatie: Da’ asta au făcut atunci!
    Cristian Tabără: Asta este lovitură de tun! Adică, să spui asta despre propria-ţi ..e o Patriarhie ortodoxă. Da, aşa pare să fi făcut ! Şi mai e un articol…
    Ieromonah Savatie: Nu „pare” să fi făcut – da’ hai să-ţi spun cum a fost! Atunci cînd au bombardat Georgia, într-adevăr s-au aliat în mod declarat cu muftiatele şi cu rabinii şi cu tot şi cu protestanţii din zonă, cu ce secte mai aveau ei acolo, dar nu au comunicat cu Patriarhia Georgiei şi cu Patriarhul Iulian în persoană. Asta a scris presa moscovitîă, a fost pe site-urile Patriarhiei în mod oficial publicate şi un episcop, care a fost trimis acolo în zonă, a şi făcut declaraţii foarte nepotrivite pentru o situaţie în care populaţia paşnică este bombardată într-un război nedrept, într-un război fratricid. Aşadar, lucrurile astea erau publice numai că Patriarhia încerca să, să motiveze acea, aceste fapte rele, de năvălire asupra Georgiei ortodoxe, iar mie mi s-a părut că nu are dreptate! Şi nu zic aicea o Patriarhie – pentru că eu nu învinuiesc oameni de ascultare sau neascultare, nu se ocupa Patriarhia Moscovei şi Patriarhul personal să aibă grijă acuma de ce cred eu, Savatie că a bombarda Georgia este un lucru rău, păcătos, care în nici un caz nu poate fi susţinut în mod oficial de către Biserică – prin episcop reprezentant, prin tot felul de declaraţii şi gesturi care s-au făcut atunci.
    Aşadar, dacă ar putea să mă convingă de contrariul, sigur ă eu m-aş supune. Dar cred ca atîta vreme cît nu s-a încercat acest lucru nu s-a găsit vină în cuvintele astea ale mele.
    Cristian Tabără: Acuma recunosc că aceste cuvinte sînt şi meşteşugite, alese aşa chiar cu harul scriitorului. Aici vorbim despre jurnalist, dar nu uităm că avem de a face cu scriitorul Savatie – autor de romane – a! Şi cu omul de televiziune pentru că la Jurnaltv, la Chişinău, există o emisiune – încă pe site – care se numeşte „Pietrele vorbesc”…
    Ieromonah Savatie: Bine că, măcar balet n-am făcut, că asta mai lipsea!
    Cristian Tabără: A fost alegerea ta!Da’ uite ce spui mai departe, dupa ce ai zis că patriarhia Moscovei s-a aliat cu toţi cei pe care i-ai enumerat împotriva Georgiei ortodoxe, mai spui aşa: Patriarhia Moscovei s-a angrenat cu totul în măsluirea războiului din Caucaz. Ca o fată de cazarmă povesteşte tuturor cît de buni sînt soldaţii ruşi”… Eu nu zic, imaginile-s foarte plastice da’….
    Ieromonah Savatie: Păi da asta făcea!
    Cristian Tabără: Ai, tu te iei de patriarhia Moscovei …
    Ieromonah Savatie: Măi, astea erau informaţii oficiale pe site:aduceau soldaţi acolo, pe… nu era .. mai în scurt, ştiu ei ce-or făcut şi au făcut-o în văzul tuturor! Ei, Dumnezeu să-i ierte şi dintre ai lor…
    Cristian Tabără: Am văzut că oftezi! Bine, ca să nu se-nţeleagă lucrurile greşit, tu te iei cam de toată lumea, cum am zis. Spui, de exemplu, în felul următor: De ce ruşii îşi canonizează sfinţii iar românii nu? buna întrebare; „Au început răfuielile în Mitropolia Basarabiei?”; „Mitropolitul Petru n-a făcut politică, politica l-a făcut pe mitropolitul Petru ” ha, ha, ha iată că, propriu-zis eşti generos, aşa, cu toată lumea – nu scapă nimeni – ca să fim mai… Ş-apoi, la pagina 164 Noul Patriarh al Rusiei şi vechea temă a KGB-ului” faci alăturări, faci comentarii, faci … am o veste proastă: cam trebuie să terminăm emisiunea, mai avem cam două minute. Am vrut să, cum să spun, să ciupesc puţin publicul românesc cu privire la personalitatea scriitoricească a lui Savatie Baştovoi – despre cealaltă va şti duhovnicul tău probabil. Ce mai urmează?
    Ieromonah Savatie: Păi ce mai urmează?! Vreau, cu ajutorul Lui Dumnezeu să facem un album fotografic cu mănăstirile, cu bisericile din Basarabia – şi am pentru asta un vechi prieten, fotograful Uniunii scriitorilor, Nicolae Răileanu. Sper să fie dusă treaba asta la capăt, să vadă toată Romania, toţi românii frumuseţea, podoaba, podoaba Basarabiei, podoaba duhovnicească, toată istoria noastră – ca să nu rămînă despre basarabeni, despre moldoveni doar poveştile cu raket, cu fete-femei care fac săracele nu-ştiu-ce, cu comunişti şi alte tot felul de-de-de fenomene din astea care nu ne reprezintă în esenţa noastră. Şi, să fie un prilej pentru români de a merge mai des încolo, pentru că nu-i departe – ştiu că-şi fac vacanţele la Praga,în Berlin, în Viena – dar am cunoscut mulţi romăni care după douăzeci de ani de la deschiderea graniţelor n-au fost odată în Basarabia, pentru că le pare acest lucru neconform cu felul lor de viaţă. Poate aşa, ceea ce nu reuşesc să facă politicienii în scandalurile lor – pentru că iată, scandaluri avem şi prin Biserică cu mitropolii, cu împărţeli – să se poată face în mod firesc prin întîlnirea fraţilor, care este pînă la urmă o treabă foarte obişnuită şi foarte caldă, bună, necesară în lumea asta aşa de despărţită.
    Cristian Tabără: Sper să fie! Mulţumesc mult şi mulţumesc şi Muzeului Ţăranului Român pentru că ne-a găzduit în emisiunea aceasta. Ne vedem duminica viitoare, cam la aceeaşi oră . Pînă atunci numai bine, Doamne ajută!

  12. […] si: A aparut o noua carte la editura Cathisma Filed in: Pentru Mantuire Tags: Basarabia, ieromonah Savatie Bastovoi, Pietre vorbesc, […]

  13. viorica spune:

    Pentru toti cei care au ratat momentul re-transmiterii sau vor sa revadă emisiunea „ca la carte” in care este invitat părintele, înregistrarea este disponibilă aici:

  14. Dumitru spune:

    Parinte unde in Rep. Moldova as putea gasi carte Cronici Incomode…?????Multumesc!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: