Svastica roz – originile homosexuale ale nazismului (fragment)

Karl Heinrich Ulrichs

”Bunicul” mișcării mondiale pentru drepturile homosexualilor era un avocat homosexual german, numit Karl Heinrich Ulrichs (1825-1895). La vîrsta de 14 ani, Ulrichs a fost sedus de instructorul său de călărie, un bărbat homosexual în vîrstă de aproape 30 de ani (Kennedy în Pascal:15). Observatorii familiari cu puternica corelație aparentă între molestarea sexuală în copilărie și homosexualitatea ca adult ar putea concluziona că această experiență din tinerețe l-a făcut pe Ulrichs să devină homosexual. Oricum, Ulrichs însuși, a ajuns la o explicație mai degrabă bazată pe ereditate decît pe mediu asupra condiției sale. În anii 1860 Ulrichs a propus o teorie care îi definea pe homosexuali ca al trei-lea sex. El sugera că homosexualitatea bărbaților ar putea fi atribuită unui amestec psiho-spiritual în care corpul unui bărbat devenea casa unui suflet feminin (si invers pentru femei). El îi numea pe membrii acestui al trei-lea sex ”Urnings” (pentru bărbați) și ”Dailings” (pentru femei). Din moment ce homosexualitatea era o condiție înăscută, el motiva, că nu ar trebui incriminată.

Deși Ulrichs nu a avut succes în modificarea legilor împotriva homosexualității, eforturile lui au încurajat activismul politic larg răspîndit. Un urmaș timpuriu, scriitor germano-ungar pe nume Benkert (sub pseudonimul, Karoly Maria Kertbeny), a creat termenul ”homosexual” într-o scrisoare deschisă anonimă adresată Ministerului de Justiție Prusac în 1869 (Lauritsen și Thorstad:6). Steakley scrie că înainte de asta, homosexualii erau cunoscuți ca sodomiți, pederaști sau ”Knabenschaender” (literal, ”violatori de băieți”)” (Steakley:13). Primul studiu psihiatric asupra homosexualității în Germania a fost publicat în 1869 ca rezultat al eforturilor lui Ulrichs. Studiul susținea decriminalizarea homosexualității în favoarea tratamentului medical (Oosterhuis și Kennedy:13). Cel mai mare impact intelectual al lui Ulrichs asupra propriei generații a venit prin invenția sa, a termenului ”Uranians” (Uranieni), pe care l-a introdus în 1862 ca o nouă denumire pentru homosexuali (atît Urnings cît și Dailings). El a luat termenul din Simpozionul lui Platon, în care se spunea că activitatea homosexuală se afla sub protecția celei de-a noua muze, Urania. La sfîrșitul anilor 1800 homosexualii germani își spuneau frecvent Uranieni, iar un slogan militant homosexual: ”Uranieni ai lumii, uniți-vă!”, devenise cunoscut internațional (Rutledge:41). În citatul următor Ulrichs folosește termenul în explicația sa a teoriei ”celui de-al trei-lea sex”, și ilustrează grafic mentalitatea ”Fems”:

”Aparte de direcția feminină a dorinței noastre sexuale, noi Uranienii îndurăm un alt element feminin în noi, care îmi pare, că oferă dovada pozitivă că natura a dezvoltat în noi sămînța masculina la modul fizic, dar pe cea feminină din punct de vedere spiritual. Îndurăm acest element feminin din copilăria noastră timpurie. Caracterul nostru, modul în care simțim, întregul nostru temperament nu este masculin ci este incontestabil feminin. Acest element feminin interior este recunoscut în afară prin natura noastră exterioară aparent feminină” (Fee:37).

Ulrichs s-a opus public sadomasochismului și pedofiliei (probabil din cauza propriei molestări din adolescență). El a scris împotriva conceptului de ”Iubire grecească” și a considerat ”atracția sexuală față de cei neajunși încă la pubertate ca fiind o boală”. În încercarea lui de a abroga Paragraful 175 din Codul Penal german, Ulrichs a susținut legi mai stricte împotriva pedofiliei. Oricum, condamnarea lui Ulrichs a sexului între bărbați și băieți, se referea doar la băieții prepuberi. După cum arată citatul următor din publicația sa Forschungen Ueber das Raetsel der mannmannlichen Liebe (”Investigație asupra enigmei iubirii homosexuale”), Ulrichs nu se opunea sexului între bărbați și băieți care erau ”maturi din punct de vedere sexual”.

”Homosexualitatea (Urning) nu este nici pe departe mai periculoasă pentru băieți imaturi decît este relația între un bărbat adevărat și o fată necoaptă. În rest, îl las bucuros pe molestatorul de copii la binemeritata pedeapsă prin lege. Integritatea unui minor lipsit de voință să fie sfîntă pentru fiecare Urning. Nu găsesc nici o scuză pentru cei ce depășesc această limită. Așadar, lăsați seducerea băieților imaturi să fie un act indecent demn de pedeapsă, căci eu susțin asta întrutotul.” (Ulrichs:16).

Diferența între băieți maturi și imaturi s-a pierdut la mulți dintre cei ce au urmat ridicării mișcării homosexuale în Germania. De exemplu, Friedrich Engels, într-o scrisoare adresată lui Karl Marx despre cartea pe care Ulrichs o scrisese, spune, ”Pederaștii au făcut o statistică și au descoperit că sînt un grup puternic în statul nostru. Singurul lucru care lipsește este o organizație, dar se pare că ea există deja, deși este ascunsă.” (Plant:38). Engels îl consideră pe Ulrichs un pederast în ciuda restricției arbitrare de vîrstă asupra sexului cu băieți.

Activitatea politică a lui Ulrichs a pavat calea către o largă și puternică mișcare homosexuală care a crescut atît în numărul de adepți cît și în influența politică și socială în Germania pre-nazistă. După numai un sfert de secol de la moartea lui, în 1895, homosexualitatea a devenit foarte răspîndită în Germania erei Republicii Weimar. Orașe ca Munchen și Berlin au devenit fiecare în parte o Mecca pentru practicanții tuturor formelor de perversiuni sexuale. După cum observa William Manchester în Armele lui Krupp ”Accentul culturii Wilhelmine pe masculinitate a produs o generație de perverși. În străinătate sodomia era în mod delicat cunoscută ca ”viciul german” ”(Manchester, 1968:232).

Samuel Igra, un evreu german care publicase Viciul național al Germaniei în 1945 (un studiu al influenței homosexuale în Germania), comenta asupra creșterii homosexualității după schimbarea secolului:

În Germania aceste vicii nenaturale au devenit un adevărat cult între clasele conducătoare. În 1891 binecunoscutul psihiatru german, Krafft-Ebbing, unul din marii pionieri în ramura psiho-patologiei, a publicat o carte numită Psychopatia Sexualis în care declara că perversiunea sexuală în Germania creștea în mod alarmant. Comisarul Hans von Tresckow, care a fost conducătorul unei ramuri speciale a Departamentului de criminalistică a poliției din Berlin din 1905 pînă în 1919, a publicat următoarele în memoriile sale:

”Pot să confirm afirmația (făcută de Krafft-Ebbing) că grupurile homosexuale au crescut în mod constant în ultimele decade, în special în orașele mari. În prezent în Berlin sînt cu siguranță mai mult de o sută de mii de persoane dependente de această practică. Ei au o legătură foarte strînsă, avînd chiar propriul lor ziar, Die Freundschaft, care apare în mod regulat și le apără interesele” (Von Fuersten și Anderen Sterblichen, de Hans von Tresckow, p.110. F. Fontane & Co. Berlin. 1992) (Igra:27f).

Traducere din engleză: ANA-LARISA POSPAI

12 răspunsuri la Svastica roz – originile homosexuale ale nazismului (fragment)

  1. alaandrei spune:

    Multumim pentru traducere.

  2. Mos Ioan spune:

    Si, uite asa, plaga asta se întinde pe tot pamântul…..
    Sodomitii au doctorii lor, revistele lor, pshioterapeutii lor, guvernantii lor adica pe cei ce legifereaza anormalitatea…caci vorba aceea : orb la orb nu-si scoate ochii, guvernantii ticalosi dau drepturi sodomitilor, iar acestia îi voteaza…….

  3. […] Evident că asemenea demersuri provocatoare sunt menite să testeze piaţa românească, iar banii pentru mizerii de acest gen sunt proveniţi din fonduri europene! Revoltătoare este reacţie leşinată a Primăriei Municipiului Timişoara şi a Poliţiei […]

  4. Pr Timotei spune:

    Catre:
    biroul.sesizari@patriarhia.ro, cancelaria@patriarhia.ro, patriarhia@patriarhia.ro
    „În ziua de 14 aprilie 2011, în Sala Conventus din Palatul Patriarhiei, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a avut loc întâlnirea reprezentanţilor următoarelor Culte din România”

    L-as caracteriza pe PF Daniel ca fiind domnul activist, el se inscrie in descrierea stas pentru activistul de partid ecumenist. Conduita ecumenica impecabila, cunostintele religioase deasemenea, dar folosite cu maiestrie in diferite contexte dupa imprejurari. Psihologia activistului ecumenist este o caracteristica a celor ce vor sa acceada la posturi inalte in Biserica. In primul rand trebuie sa fii doctor in teologie, altfel, nu avem ce discuta cu tine. Titlul de doctor trebuie sa fie conferit de catre o universitate cat mai eretica. Acolo, in urma studiului amanuntit si stiintific, dar mai ales numele institutiei legat de progres, de occident, de deschidere. Activistul ecumenist are relatii stranse, de amicitie cu toti reprezentantii cultelor, de altfel, e dispus la orice, doar gandeste liber, nu e constrans de canonane invechite. Relatiile ecumeniste ce urmeaza sa le deschida sunt de natura sa ocoleasca bine toate obstacolele puse in cale, numite canoane, Orosuri Dogmatice, si apoi prin smecherie, sa urmeze tot unitatea in diversitate. Dupa principiul “nu m-am culcat cu ea, dar am frecat-o peste tot”. Desigur ca aceasta curvie spirituala este mult mai grava decat cea fizica. Activistul ecumenist se asemana intru totul cu activistul comunist, el e spalat la creer, doreste suprematie personala, nu se gandeste la binele comun. Il deranjeaza adevarul, pentru ca el e ipocrit. Nimeni nu il poate banui ca nu cunoaste Dogma Ortodoxa, o cunoaste foarte bine, dar o aplica dupa propriile interese, foloseste jocuri de cuvinte ca sa nu fie prins in cuvant, stie sa fie cameleonul perfect. Se transforma din mare Ortodox in mare ecumenist intr-o clipita. Nu are sentimente. Este rece. Limbajul e de lemn. Tot ce conteaza e slava personala. Deja putem vorbi de marii baroni din Ortodoxia Romaneasca. Ei sunt echivalentul lui Becali, Nastase, Basescu, Catarama. Poarta barbi, si sunt imbracati in calugari, dar sunt oameni politici abili. Polititca e arta pe care o stiu cel mai bine. De aceea nu se dau in laturi de la nimic pentru a-si atinge scopurile. Crima(cum a murit PF Teoctist? In conditii misterioase?), stie sa se detaseje abil de apropiatii lui, care cunoscandu-i slabiciunile ar putea sa il atace intr-o zi. De aceea se debaraseaza de ei. Stie sa mentina dictatura in Sinod, sa bage frica in ierarhi. Doar frica pazeste pepenii. Danila, spune-ne esti tu oare ortodox? Dar oare poporul roman merita mai mult?? Oare cat timp mai rabda Dumnezeu preacurvia aceasta spirituala? Din cauza noastra s-ar pute ca Duhul sfant sa plece intr-o zi. Slava Domnului ca Biserica nu insemna patriarhul ei, nici Sinodul, ci Pleroma Bisericii, Clerici si Credinciosi. Toate Manastirile, Parintii, credincioasii, si ierarhii ei. De aceea fiecare membru al Bisericii prin Botez, avem datoria de a marturisi impotriva a ceea ce apostatii activisti ecumenisti fac.
    Patriarhul Ecumenic este pe cale sa rupa comuniunea cu BOR, iar unii fac intruniri ecumeniste. Adica tara arde si baba se piaptana.

  5. […] Svastica roz – originile homosexuale ale nazismului (fragment) […]

  6. Maica stareta spune:

    A venit si peste Germania sodomita „focul din Cer”: bombardamentele americane din cel de-al Doilea Razboi Mondial, care au transformat marile orase in ruine. Pana la urma, asa un pacat impotriva firii nu ramane nepedepsit.

  7. victor spune:
  8. victor spune:

    http://english.pravda.ru/society/stories/15-02-2007/87441-army_prostitute-0/

    Si, in Germania nazista homosexualii erau trimisi in lagare cu o stea roz pe uniforma de detinut.
    Homosexualitatea e promovata acum pt ca a castigat alianta SUA-Anglia-URSS.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: