”Misionarism agresiv” made by Andrei Kuraev: Misionarul nr. 1 al Patriarhiei Moscovei a numit Sfînta Scriptură ”un text oarecare”

Rugul Inchiziției aprins de diaconul Andrei Kuraev la Chișinău a luminat fără să vrea și asupra scrierilor sale cu caracter misionar. Astfel, ridicînd puțin poala înzorzonată a retoricii sale savante, s-a descoperit adevărata urîciune care îl face pe diaconul moscovit să grăiască cu batjocoră nu doar împotriva oamenilor muritori, ci și împotriva Duhului Sfînt.

În interviul acordat pentru portalul ”Pravoslavie i mir” diaconul profesor își desfășoară teoria sa despre ceea ce el numește ”misionarism agresiv”.

”Deoarece eu sînt autorul acestui termen, insist asupra dreptului meu de a-l comenta. Misionarismul agresiv este nici mai mult nici mai puțin decît introducerea într-un text străin a unor sensuri necesare mie.”

Pînă aici totul e clar. Să citim mai departe:

”Din punctul de vedere al iudeilor, creștinii sînt niște hoți: noi am furat de la ei sfînta lor scriptură și am umplut-o de sensurile noastre. Sincer să spun, eu nu pot să cred că Moise, povestind istoria despre Avraam, Sarra și Agar, își dădea seama că el contrapune biserica sa bicericii viitoare noutestamentare. Dar apostolul Pavel anume asta a văzut acolo și a propus următoarea interpretare:

”Spuneţi-mi voi, care vreţi să fiţi sub Lege, nu auziţi Legea? Căci scris este că Avraam a avut doi fii: unul din femeia roabă şi altul din femeia liberă. Dar cel din roabă s-a născut după trup, iar cel din cea liberă s-a născut după făgăduinţă. Unele ca acestea au altă însemnare, căci acestea (femei) sunt două testamente: Unul de la Muntele Sinai, în Arabia, şi răspunde Ierusalimului de acum, care zace în robie cu copiii lui; Iar cea liberă este Ierusalimul cel de sus, care este mama noastră. Căci scris este: „Veseleşte-te, tu, cea stearpă, care nu naşti! Izbucneşte de bucurie şi strigă, tu care nu ai durerile naşterii, căci mulţi sunt copiii celei părăsite, mai mulţi decât ai celei care are bărbat”. Iar noi, fraţilor, suntem după Isaac, fii ai făgăduinţei. Ci precum atunci cel ce se născuse după trup prigonea pe cel ce se născuse după Duh, tot aşa şi acum. Dar ce zice Scriptura? „Izgoneşte pe roabă şi fiul ei, căci nu va moşteni fiul roabei, împreună cu fiul celei libere”. Deci, fraţilor, nu suntem copii ai roabei, ci copii ai celei libere[ (Galateni 4, 21-30).

”Acesta este un misionarism agresiv tipic – un text oarecare este folosit cu scopul ca, prin intermediul lui, să fie transmise sensuri pe care autorul însuși [adică Prorocul Moise] poate că nici nu le-a admis”, conchide mîndrul inventator al misionarismului agresiv.

Așadar, misionarul nr.1 al Patriarhiei Moscovei consideră că Noul Testament este o roadă a ceea ce el numește misionarism agresiv, o născocire dibace a sfinților apostoli. Dar însuși Hristos S-a referit nu o dată la ziceri din Vechiul Testament, ce să înțelegem din asta, părinte Andrei? Noi în Moldova credem că ”Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos spre învățătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înțelepțirea cea întru dreptate; astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârsit, bine pregătit pentru orice lucru bun. (II Tim 3:16)

Mitropolia Moldovei are datoria să interzică de urgență orice ieșire publică a diaconului Andrei Kuraev pe teritoriul său canonic și să facă demersuri oficiale pentru cercetarea scrierilor vestitului misionar de către o comisie sinodală a Patriarhiei Moscovei.

Deasemenea, trebuie condamnate la nivel oficial acțiunile de subminare a autorității Sfîntului Sinod al Mitropoliei Moldovei și a sobornicității Bisericii în general, manifestate de diaconul moscovit în timpul vizitei sale la Chișinău și Tiraspol, cînd a numit mai mulți clerici activi ai Mitropoliei Moldovei ”sectanți” sau ”schismatici”, provocînd prin aceasta sminteală în biserică și în societatea civilă.

Aceste intervenții ale Mitropoliei Moldovei se cer a fi făcute de urgență, dată fiind campania de introducere a religiei în școli, în toi în Moldova, care poate fi compromisă prin imaginea negativă făcută Ortodoxiei de către diaconul  moscovit Andrei Kuraev.

Textul original, mai pe larg:

Поскольку я являюсь автором этого термина, то настаиваю на своем праве его истолковывать. Агрессивное миссионерство – это просто впечатывание в чужой текст нужных мне смыслов. Это не цепляние к людям на улице, а кабинетная герменевтическая работа.

Это спасение чужого текста для нашей общины путем проецирования в него или обнаружения в нем тех смыслов, которые дороги именно нам, и к которым могли быть равнодушны даже создатели этого текста. Например, позднеантичные богословы объявили философию «служанкой богословия», и тем самым сказали церковным цензорам: «Вот эта – со мной, пропустите ее, не трогайте!». Так они дали античной философии право на прописку в христианском монастыре.
А вот текст, который иудеи называют Танах, а мы его называем «Священное Писание Ветхого Завета». С точки зрения иудеев, христиане – воры: мы у них украли их священное писание, и нагрузили его своими смыслами. Честно скажу, я не могу поверить, что Моисей, рассказывая историю про Авраама, Сарру и Агарь, осознавал, что он противопоставляет свою церковь грядущей новозаветной. Но апостол Павел именно это там увидел и предложил такое толкование.

«Скажите мне вы, желающие быть под законом: разве вы не слушаете закона? 22Ибо написано: || Авраам имел двух сынов, одного от рабы, а другого от свободной. 23Но который от рабы, тот рожден по плоти; а который от свободной, тот по обетованию. 24В этом есть иносказание. Это два завета: один от горы Синайской, рождающий в рабство, который есть Агарь, 25ибо Агарь означает гору Синай в Аравии и соответствует нынешнему Иерусалиму, потому что он с детьми своими в рабстве; 26а вышний Иерусалим свободен: он – матерь всем нам. 27Ибо написано: возвеселись, неплодная, нерождающая; воскликни и возгласи, не мучившаяся родами; потому что у оставленной гораздо более детей, нежели у имеющей мужа. 28Мы, братия, дети обетования по Исааку. 29Но, как тогда рожденный по плоти гнал рожденного по духу, так и ныне. 30Что же говорит Писание? Изгони рабу и сына ее, ибо сын рабы не будет наследником вместе с сыном свободной. 31Итак, братия, мы дети не рабы, но свободной». (Гал. 4. 21-31)

Это типичное агрессивное миссионерство – некий текст используется для того, чтобы с его помощью донести те смыслы, которые сам автор, может быть, даже не предполагал.

Anunțuri

44 Responses to ”Misionarism agresiv” made by Andrei Kuraev: Misionarul nr. 1 al Patriarhiei Moscovei a numit Sfînta Scriptură ”un text oarecare”

  1. Ioan Florescu spune:

    Mi se pare că vă grăbiţi, părinte Savatie. Iertaţi-mă. Nu pot să citesc textul original, dar din ce aţi postat aici eu nu aş fi înţeles în veci că diac. Kuraev consideră Scriptura un text oarecare. Schema logică a discuruslui său postat de dvs. e următoarea: el vorbeşte despre 1) un text străin interpretat cu sensuri necesare mie, 2) dă un exemplu cu Scriptura lui Moise şi interpretarea lui Pavel – mie, exemplul mi se pare foarte bun şi 3) revine la problema textului străin interpretat în spiritul „misionarismului agresiv”.

    Nu-i ţin partea lui Kuraev! Deloc. Tocmai de aceea vă atrag atenţia asupra faptului că, fără să vreţi, aţi „tras” cu gloanţe oarbe, de data asta.

  2. ieromonah savatie spune:

    Părinte Ioan,

    asta doar în cazul în care admitem că Vechiul Testament e un ”text străin” de Noul Testament și nu recunoaștem că sînt inspirate de același Duh Sfînt. Atunci folosirea de către Hristos a cuvintelor din Vechiul Testament ce este? Întreaga noastră imnografie este îmbibată de versete și nume ale Vechiului Testament tocmai pentru că nu îl considerăm ”străin”, ci inspirat de Acelasi Duh Sfînt. Putem oare considera Canonul cel Mare al Sfîntului Andrei Criteanu o formă de ”misionarism agresiv”? Însăși deosebirea Vechiului Testament de Noul în texte ale diferitelor tradiții și culturi exclude credința că ambele testamente propovăduiesc Același Dumnezeu, idee care a stat la baza multor erezii majore.

    După Moise urmează Platon și Tolstoi. Acestea da, sînt texte străine și teoria lui Kuraev se suține.

  3. Ioan Florescu spune:

    Părinte, sigur că Mîntuitorul, apoi Apostolii şi Sf. Pavel, prin epistolele lor, ne arată că Noul Testament e împlinirea celui Vechi, că e acelaşi Duh care a vorbit şi acolo prin proroci, şi aici. Dar Kuraev vrea să spună, cred, altceva. Anume că Noul Testament în toată învăţătura lui pe care se întemeiază Biserica e un text „străin” nu Vechiului Testament, ci drepţilor Vechiului Testament. Sigur că prorocii şi drepţii l-au profeţit pe Mesia Hristos, dar toată simbolistica Vechiului Testament, la care se referă Kuraev, nu este conştientizată nici măcar de Moise. Ştia Moise că chivotul Legii este prefigurarea Fecioarei care-l va naşte pe Hristos? „Poate că nu” – aşa răspunde Kuraev. Ştia Avraam cînd îi aduce zeciuală lui Melchisedec ce preoţie a lui Hristos şi în Hristos prefigura el cu gestul său? Nu, nu ştia.Cînd Iov se tînguie că pleacă „spre a nu se mai întoarce din ţinutul întunericului” şi zice „ce bine ar fi dacă ar mai trăi omul şi după sfîrşitu vieţii lui- el nu ştia învierea! Vechiul Testament primeşte prin tîlcuirea Sf. Pavel sensurile „care-i convin lui Pavel” – adică sensurile Duhului. Cred că asta a vrut să spună Kuraev.

  4. Elena spune:

    Parinte Savatie! De ce nu scriti o scrisoare catre judecata mitropolitana si nu cereti(propuneti)ca p. Curaev sa nu mai fie acceptat in Moldova, iar scrierile sale sa fie cercetate canonic de o comisie din cadrul Patriarhiei. Cunoasteti doar ca cazul Curaev este examinat acum de catre judecata mitropolitana, iar bietii nostri preoti-judecatori nu se prea descurca in cartile misionarului… Rusine, rusii s-au dumerit deja cine-i diaconul, pe cind moldovenii…

  5. ieromonah savatie spune:

    Parinte Ioan,

    eu nu pot să cred că prorocul Moise, care vobrea cu Dumnezeu, nu avea descoperirea lui Hristos și că atunci cînd a scris cuvintele folosite de Apostolul Pavel nu a știut că ele vestesc un nou legămînt. Eu cred că toți prorocii l-au văzut pe Hristos, așa cum spune și prorocul David ”arată fața Ta și ne vom mîntui”. Și pentru aceasta am suficiente temeiuri patristice. O exursie patristică pe această temă o face teologul grec Panayotis Nellas.

  6. Mos Ioan spune:

    @ Ioan Florescu,
    „Parinte” Ioan în care loja masonica te întâlnesti cu „fratele” Andrei Kuraev?

  7. VladR spune:

    Mos Ioane, cand o mai termini si matale cu batutul campilor? O baragladina mai shade o tzara si mai cumpaneste inainte de a zice o vorba grea ca de!, varsta ogoieste duhul sprintzar al junelui si lasa loc sfatosheniei. 🙂

  8. Ana spune:

    Dumnezeu sa va intareasca parinte Savatie.

  9. Mos Ioan spune:

    Priviti fotografia diaconului Andrei Kuraev! Este gras, bine hranit, si plin de sine, având o parere excelenta despre el si despre ce spune. Vai de capul lui!
    Acest diacon moscovit este un tradator al Ortodoxiei, deci o sluga a fortelor întunericului, care joaca asa cum îi cânta stapânii lui.
    Priviti-l pe acest sarpe veninos care scuipa minciuni si otrava la adresa Sfintei Scripturi si a Bisericii lui Hristos, fara frica de Dumnezeu. În curând va da socoteala de toate câte a savârsit……

  10. Narodnic spune:

    Cu siguranta prorocii Vechiului Testament Il stiau pe Cel asteptat, Mesia. Cei care erau orbi cu privire la intelesurile duhovnicesti ale Vechiului Testament erau chiar fariseii. Ar fi absurd sa acceptam argumentul lui Kuraev, ar fi ca si cum Moise si ceilalti proroci (sau patriarhii) ar fi primit orbeste cuvantul lui Dumnezeu.

  11. Preţuim şi cinstim Biblia, dar suntem conştienţi că scopul vieţii noastre e unirea cu Hristos. Tindem la împlinirea ei, la naşterea lui Hristos în gândul şi inima noastră. În acest sens, Părinţii Bisericii subliniază faptul că dacă nu s-ar fi păstrat nici un text scris al Scripturii, Sfinţii ar fi rescris cele necesare pentru mântuire (si sunt convins ca nu in modul in care Cartea lui Eli este dictata urmasilor) în virtutea faptului că Hristos trăieşte efectiv în ei. Aşadar, deşi cuvintele Domnului sunt cuvinte curate, argint lămurit în foc, curăţat de pământ, curăţat de şapte ori (Ps. 11,6), Biblia ne ajută doar în măsura în care noi ne străduim să cunoaştem şi să facem voia divină, tocmai pentru ca Hristos să se poate naşte şi în peştera inimii şi minţii cititorului.
    @ P Savatie
    „arata fata Ta si ne vom mantui” – au vazut dreptii VT fata lui Dumnezeu? Sau mai bine spus cand s-a intamplat aceasta? Din cate stiu, iadul nu s-a desertat decat pin coborarea lui Hristos in el, de unde ii scoate pe cei ce au crezut, pe cei ce sunt vii prin credinta. Nu Hristos e fata lui Dumnezeu?! Cum s-au mantuit inainte de Hristos? Cred ca Prorocul David spune asta tot ca pe o profetie, nu ca pe o prezenta. Sau mai degraba o spune ca un dor.
    „Toti acestia au murit intru credinta, fara sa primeasca fagaduintele” (Ev. 11,13)… „pentru ca Dumnezeu randuise pentru noi ceva mai bun, ca ei sa nu ia fara noi desavarsirea” (v.40).
    Poate ca P. Andrei a gresit cu privire la Moise: nu el (Moise) nu intelege ce scrie, ci evreii nu accepta ceea ce Moise si profetii au vazut, ramanand la nivelurile superficiale ale intelegerii scripturii. Dar tot la fel de adevarat, Hristos a dat o fata total diferita VT. Iar noi nu mai acceptam legea lui Moise literal. Asta inseamna ca Duhul nu e infailibil? Insa Acest „ametit de vin” „tuturor toate S-a făcut, ca, în orice chip, să mântuiasca” (caci Duhul lucra prin Sf Ap Pavel). Dumnezeu vorbeste pe intelesul celui ce/l asculta, uneori prin cuvinte dure. Poate prin puritanism uitam de realitatea „carpei lepadate”, desi la asta cu adevarat se reduce dreptatea noastra.
    Poate o cuvanatare cere un anumit stil, si cred ca Sfintia Voastra stiti cel mai bine ce poate face un stil mai direct asupra evlaviei exacerbate a unora. (Oare de ce nu ati mai retiparit „O pogorare la iad”?) Desi p. Kuraev nu e lipsit de greseli, nu este intru totul eronat in gandire. Sau totul a iesit miraculos la iveala dupa ce v-a atacat personal?
    Politica lui e diferita, si poate gresita, dar la asta se rezuma totul?

  12. ieromonah savatie spune:

    Alexandru ulea,

    fratele meu, citeşte cele trei cuvinte ale Sfîntului Ioan Damaschin împotriva iconoclaştilor şi vei afla pe cine vedeau prorocii în Vechiul Testament. Citeşte şi pe Sfîntul Nicolae Cabasila ca să afli cu cine vorbea Adam în rai. Îndeobşte toată imnografia noastră e Hristocentrică şi toate arătările lui Dumnezeu nu pot fi altfel decît în persoana Fiului, de la începutul lumii pînă în veac. Este o erezie a crede altfel.

    ”Misionarismul agresiv”, această sintagmă kuraeviană derutează prin faptul că sugerează o acțiune, cînd de fapt, din definiția pe care i-o dă tot el și pe care o dezvoltă mai pe larg decît am prezentat-o în acest articol, înseamnă simplu ”asimilare”. Adică prin ”misionarismul agresiv” el are în vedere asimilarea de către creștinism a textelor străine, cum ar fi filozofia greacă de pildă, și folosirea lor în predică. Nu este Kuraev marele fondator al acestei teorii, deoarece despre asta vorbește pe larg Vladimir Losski in ”Introducere in teologia ortodoxa”. Insa a vorbi despre Vechiul Testament ca despre un text printre alte texte pagine si care a avut nevoie sa fie ”asimilat” de crestini in persoana sfintilor Apostoli este o erezie.

    Eu insumi am dat peste aceasta nazdravanie a diaconului Andrei Kuraev abia ieri. Am auzit multe glasuri din Rusia care l-au acuzat de erezie, dar nu m-a preocupat deoarece el e in Rusia. Acum, cind a venit sa se ingrijeasca de soarta Ortodoxiei din pamintul nostru, folosind obiceiul sau de a stigmatiza, asa cum a facut cu multe personalitati din viata Bisericii si chiar obsti pe intreg teritoriul canonic al Patriarhiei Moscovei, am considerat ca trebuie sa primeasca o replica, pornind de la cercetarea afirmațiilor care i-au facut pe unii duhovnici și teologi sa-l acuze de erezie.

  13. VladR spune:

    Pentru Alexandru Ulea, Pr. Ioan Florescu si in sprijinul afirmatiilor Parintelui:

    „Eu am venit în numele Tatălui Meu şi voi nu Mă primiţi; dacă va veni altul în numele său, pe acela îl veţi primi.
    Cum puteţi voi să credeţi, când primiţi slavă unii de la alţii şi slava care vine de la unicul Dumnezeu nu o căutaţi?
    Să nu socotiţi că Eu vă voi învinui la Tatăl; cel ce vă învinuieşte este Moise, în care voi aţi nădăjduit.
    Că dacă aţi fi crezut lui Moise, aţi fi crezut şi Mie, căci despre Mine a scris acela.
    Iar dacă celor scrise de el nu credeţi, cum veţi crede în cuvintele Mele? (Ioan, 5, 43-47)

  14. ieromonah savatie spune:

    VladR,

    mulțumesc lui Dumnezeu că mai sînt ortodocși care știu Sciptura și o știu așa cum au vestit-o Prorocii și Hristos. Poate a venit vremea ca polemicile pe marginea Scripturii și a înlesesurilor adînci să devină subiecte publice, ca în vremea bună a Sfintelor Sinoade ecumenice?

  15. VladR spune:

    Partinte, intelesurile adanci ale Scripturii vin, asa cum stiti si dumneavoastra, numai intru suferinta. Nu cea indobitocitoare, ci cea lucratoare. Altfel suntem simple diplome umblatoare.
    Oamenii s-au departat de lucrarea Cuvantului nu din cauza nestiintei Scripturii, ci din cauza racirii iubirii dintre oameni si a fugii de suferinta. Imediat ce ne doare ceva am fost invatati sa ne refugiem si sa uitam de aceasta in altele: muzica, bautura, munca, droguri etc
    Refuzam sa ne maturizam. Refuzam sa primim lectiile Marelui Pedagog. Si atunci de ce ne mai miram ca nu ne mai intelegem intre noi, fratii crestini?

  16. viorica spune:

    Sa va tina Dumnezeu sa impliniti acest gand bun!

  17. VladR spune:

    Mai adaug ceva: conferintele tinute de atatia Parinti in ultimii 15-20 de ani au fost folositoare pentru cei ce au fost dornici sa creasca. Pentru cei mai multi insa ce au fost? Prilej de pactizare: eu sunt al lui Cleopa, eu sunt al lui Rafail, eu sunt al lui Arsenie etc. De ce credeti ca acesti Parinti au incetat sa mai conferentieze de cativa ani incoace? Pentru ca toti, in acelasi Duh, au aplicat urmatoarele cuvinte ale Sf Apostol Pavel:

    „Vă îndemn, fraţilor, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toţi să vorbiţi la fel şi să nu fie dezbinări între voi; ci să fiţi cu totul uniţi în acelaşi cuget şi în aceeaşi înţelegere.
    Căci, fraţii mei, despre voi, prin cei din casa lui Hloe mi-a venit ştire că la voi sunt certuri;
    Şi spun aceasta, că fiecare dintre voi zice: Eu sunt al lui Pavel, iar eu sunt al lui Apollo, iar eu sunt al lui Chefa, iar eu sunt al lui Hristos!
    Oare s-a împărţit Hristos? Nu cumva s-a răstignit Pavel pentru voi? Sau fost-aţi botezaţi în numele lui Pavel?” (I Corinteni, 10-13)

  18. alexandru ulea spune:

    P. Savatie: „Eu cred că toți prorocii l-au văzut pe Hristos, așa cum spune și prorocul David ”arată fața Ta și ne vom mîntui”.”
    Am plecat de la aceasta exprimare, in care cred ca faceti o confuzie intre (inainte-)vederea „de departe” a fagaduintei(Ev. 11,13, In.8,56) si vederea lui Dumnezeu ca implinirea fagaduintei (Ps 79,8, In. 1,51).
    Cat priveste politica P. Andrei K., imi reanalizez pozitia.

  19. Ioan Florescu spune:

    Părinte Savatie, frate Vlad

    Ştiţi foarte bine că a „şti” Scriptura nu înseamnă numai a da un citat sau altul din ea. Uneori, ni se poate părea că un citat biblic în sine „spune” totul despre o problemă, că e argumentul definitiv într-o dezbatere, în timp ce interpretat în duh şi în adevăr citatul acela ne poate conduce la concluzii mult mai complexe sau chiar diferite.

    Părinte Savatie, spuneţi că „eu nu pot să cred că prorocul Moise, care vorbea cu Dumnezeu, nu avea descoperirea lui Hristos și că atunci cînd a scris cuvintele folosite de Apostolul Pavel nu a știut că ele vestesc un nou legămînt”. Dar nimeni nu a spus că Moise nu avea descoperirea lui Hristos! Din cîte am înţeles eu, discuţia e pe două planuri: 1) dacă în Scriptură se pot găsi şi sensuri la care autorul nu s-a gîndit, nu le-a avut în vedere, şi 2) dacă un astfel de loc este episodul soţiilor lui Avraam din Cartea Facerii.

    Eu spun că Moise a profeţit „conştient” despre Hristos, Fecioară şi Biserică, dar tot Moise a scris şi lucruri istorice, potrivit timpului său şi poporului său, „lucruri pămînteşti” cum le numeşte Apostolul Pavel – fără a şti Moise că sunt preînchipuiri ale unor Taine. Însuşi Pavel zice, de pildă, despre unele legiuiri ale lui Moise din Vechiul Testament că „erau numai legiuiri pămînteşti despre mîncăruri, despre băuturi, despre felurite spălări” (Evr. 9,10). Se înţelege deci, în această afirmaţia a lui Pavel, că Moise nu a scris despre „mîncăruri, băuturi şi spălări” ca despre profeţii despre euharistie, botez etc., ci le-a scris ca „legiuiri pămînteşti”. Totuşi, Părinţii le-au interpretat duhovniceşte – potrivit „interesului” lor duhovnicesc. Aşadar, iată că, în acest exemplu, Moise scrie despre cele ale sinagogii (spălări şi mîncare), purtat fiind el de Duhul, dar fără a şti că scrie de fapt despre cele ale Bisericii, pentru că nu cunoştea deplin cele viitoare ale Bisericii – despre această nedeplinătate, despre vălul lui Moise, despre „umbră” şi „ghicitură” vorbesc toţi Părinţii.

    Da, toată intenţia Scripturii e Hristos, cum spune Sf. Chiril, dar nu trebuie confundat între interpretarea Bibliei şi profeţiile Bibliei. Ştiţi foarte bine, dar poate că omiteţi acum faptul că Sf. Părinţi au vorbit întotdeauna de două mari sensuri ale Scripturii: cel profetic şi cel istoric.

    Uneori, sensul Scripturii e numai profetic: „Iată, Fecioara va lua în pîntece…” – aici nu e vorba de nici o fecioară din timpul prorocului, e o profeţire a Născătoarei de Dumnezeu. Cu adevărat Isaia a văzut-o în Duh pe Fecioară.

    Alteori, sensul Scripturii e profetic şi istoric în acelaşi timp: mîinile întinse ale lui Moise prefigurează Crucea şi puterea ei. Sensul e istoric, căci chiar aşa s-a întîmplat în acea bătălie a lui Israel, dar e şi profetic. Aceasta înseamnă că Moise a scris cu bună ştiinţă un eveniment din cronica unui război, dar tot cu bună ştiinţă a văzut în Duh puterea izbăvitoare a Crucii.

    În sfîrşit, multe consemnări ale Scripturii sunt exclusiv istorice: cînd Samuel consemnează faptul că Saul şi-a pierdut asinele, sensul e chiar acesta: Saul şi-a pierdut asinele. Haideţi să nu facem profeţie din orice, căci şi aceasta – lectura exclusiv profetică a Scripturii – este o ispită! Deci, Saul şi-a pierdut asinele – asta scrie Samuel. Imnograful bisericesc, însă, foloseşte acest text în Triod interpretîndu-l, potrivit „interesului” său duhovnicesc (căci de asta vorbea Kuraev), care în acest caz e un „interes” ascetico-moral: asinii sunt poftele dobitoceşti, pe care trebuie să le pierdem pentru a primi împărăţia Cerului. Foarte frumos şi foarte ziditor! La Origen, sau la alţi exegeţi – textul capătă alte interpretări, potrivit „interesului” lor duhovnicesc, pastoral, misionar, mistic etc. Dar se poate oare spune că Samuel scriind păţania lui Saul a vrut să ne spună parabola lepădării de poftele dobitoceşti? Dacă ar fi după ştiinţă, eu aş spune categoric „nu”, dar nu spun categoric „nu” din smerenie. Eu spun „cel mai probabil că nu”, sau „poate că nu”. În sensul acesta, da, în Scripturi se pot găsi sensuri înalte, duhovniceşti, hristologie etc., la care autorul nu s-a „gîndit”. Imnografia ortodoxă e cel mai bun exemplu de „misionarism agresiv” pe marginea Vechiului Testament – în sensul cel bun, de a „agresa”, de a-ţi revendica cu forţă moştenirea!

    Tot aşa, „poate că nu”, a spus şi Kuraev referindu-se la interpretarea soţiilor lui Avraam: cînd patriarhul îşi ia sau îşi alungă soţia e un fapt în istoria biblică – „poate că” Moise nu avea aici în vedere sinagoga şi biserica. „Poate că” nici Avraam nu se gîndea nici o clipă la femeile sale ca la Ierusalimul de jos sau de sus. De pildă, Sf. Ioan Gură de Aur, în tîlcuirea acestui episod în Omiliile la Facere (46), îl interpretează în cel mai literal mod cu putinţă – ca o „dramă” de familie! Nimic despre alegoria lui Pavel din Galateni! Evident că Sfîntul Ioan ştia foarte bine interpretarea alegorică a lui Pavel, dar aici nu consideră de cuviinţă să o amintească pentru că aici comentează textul lui Moise, nu textul lui Pavel. Nu e nici o crimă, aşadar, să admiţi că Moise a scris în acest caz un episod istoric, fără a avea în vedere sinagoga şi biserica, în timp ce Pavel are „meritul” de a „recupera” acest episod şi de a-i da tîlcuirea sa duhovnicească.

    Asta era toată discuţia. Îmi pare rău dacă v-am tulburat şi chiar îmi pare rău că m-am băgat în ea – pentru că, de altfel, nu cunosc teoria lui Kuraev, dar exemplele postate de părintele Savatie, la care m-am referit strict, nu mi se par a arăta deloc că diaconul „crede Scriptura un text oarecare” sau că Moise nu l-a profeţit pe Hristos.

  20. ieromonah savatie spune:

    @ alexandru ulea,

    eu mai fac și confuzii, dar nu la capitolul credinței. Mai cercetează. E un început bun, conform poruncii: ”Cercetați Scripturile”. Începe cu cele trei cuvîntări ale Sfîntului ioan Damaschin contra iconoclaștilor.

  21. andrei spune:

    Moise știa despre Iacov și proorocia sa (Fac.49,10 una dintre cele mai clare proorocii despre Hristos) fiind de altfel cel care o și face cunoscută, și nu știa despre Hristos ?atunci cine este Proorocul Care va șterge pe tot cel din popor ce nu va crede în El
    despre care vb Moise, de ce apare Moise cu Mântuitorul pe Tabor? și în definitiv dacă nu știa de Hristos, despre ce a proorocit? Nici David nu știa de Hristos, sau Isaia, sau Zaharia…

  22. andrei spune:

    sunt curios ce ar spune Sf Ioan Gură de Aur sau Sf Grigorie de Nyssa (și alți Sfinți Părinți care au tâlcuit Scriptura)dacă le-ar spune cineva că Moise nu știa despre Hristos…Mântuitoarul ce vrea să spună când zice: Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să vadă ziua Mea și a văzut-o și s-a bucurat(Ioan 8,56)?

  23. Ioan Florescu spune:

    APROPO DE GALATENI 4,24

    Încă o greşeală în traducerea sinodală a Bibliei! (Oare a cîta? Le ţine cineva numărul?). Scriu despre ea nu ca să mă dau deştept, ci îndemnat de sugestia părintelui Savatie – anume că poate ar fi bine să discutăm mai mult despre Scriptură. Recitind astăzi Galateni 4, cu ocazia acestei mici polemici de mai sus, am constatat că versetul 24, la care ne-am tot referit, este tradus defectuos în Biblia noastră sinodală. Secvenţa care ne interesează e următoarea:

    4,22.24: Căci scris este că Avraam a avut doi fii […] Unele ca acestea au altă însemnare, căci acestea sunt două testamente [etc.] – Biblia sinodală.

    Eu m-am dus mai întîi la textul grecesc (în două ediţii), şi secvenţa subliniată de mine e aceeaşi în ambele versiuni: hatina estin allegoroumena, care se traduce cuvînt cu cuvînt: care este spuse alegoric(dezacordul e din textul original – dacă e să fiu hipercorect, traducerea ultraexactă ar fi: „care este alegorizîndu-se” 🙂 , dar noi nu avem verbul „a alegoriza”, cum aveau grecii pe allegoreo). Bun, adaptînd ceea ce e de adaptat gramatical, traducerea exactă a secvenţei este:

    4,22.24: Căci scris este că Avraam a avut doi fii […] Care este alegoric, căci acestea sunt două testamente [etc.].

    E o mică mare diferenţă între versiunea sinodală şi traducerea exactă: adjectivul altă, care nu există în original. Cînd spui „unele ca acestea au altă însemnare”, rezultă că nu au cealaltă însemnare. E ca şi atunci cînd eu aş oferi o anume explicaţie unui verset, iar Moş Ioan, să zicem (că tot mi-e drag 🙂 ), vine şi spune: „aceasta are altă însemnare”. Cu alte cuvinte: nu are însemnarea la care te gîndeşti, ci altă însemnare.

    Evident, textul original nu spune asta. Dacă traducerea sinodală spunea măcar ceva de genul acesta: „unele ca acestea au însemnarea următoare” era ok. Dar aşa, „au altă însemnare” induce ideea unui „conflict” între însemnările/sensurile versetului.

    Iată cum este tradusă (mai degrabă interpretată) secvenţa Care este alegoric în tradiţia biblică românească:

    Noul Testament de la 1648 (de influenţă calvină): „Pren carele să asamănă alta”

    Biblia de la Bucureşti 1688 (ortodoxă): „Carele sînt tîlcuindu-se”

    Biblia de la Blaj 1795 (greco-catolică): „Carii au altă înţăleagere”

    Biblia de la 1914 (datoare în mare măsură Bibliei de la Blaj, cum se vede chiar şi din acest exemplu!): „Care au altă înţelegere”.

    Biblia lui Nitzulescu (1907) (de influenţă protestantă): „Ca unele care au alt înţeles de cum spun vorbele”

    Biblia ortodoxă de la 1936 (Nicodim, Radu, Galaction) şi Biblia de la 1938 (Radu-Galaction): „Unele ca acestea au altă înţelegere de cît arată vorba” – precum vedem, ambele trag cu coada ochiului la versiunea de mai sus a lui Nitzulescu!

    După cum se vede de mai sus, singura traducere care evită adăugarea adjectivului altă este Biblia de la Bucureşti (1688). Pentru mine este încă o confirmare a ceea ce am tot spus mereu: dacă vrea cineva să facă un studiu biblic serios asupra traducerii ortodoxe a Scripturii în tradiţia românească, ediţia de la Bucureşti este, pentru Noul Testament, cel mai bun martor! Iar pentru Vechiul Testament – traducerea lui Nicolae Milescu, încă nepublicată (lucrăm la ea la Iaşi – pe anul viitor s-ar putea să apară).

    A rămas un lucru nelămurit: ce însemna, de fapt, în greaca lui Pavel „a alegoriza”, „a spune în alegorie”. Foarte interesant e faptul că verbul acesta apare în tot Noul Testament o singură dată: aici în Galateni. Nici măcar Pavel nu-l mai foloseşte! Ei, dar nu pot fi toate lămurite într-o singură seară…

  24. Frate Andrei, nimeni, dar nimeni dintre cei implicati in aceasta discutie nu a sustinut ca Sfantul Prooroc Moise nu ar fi stiut de Hristos. Incerc sa nu ma amestec in interpretarea teologica pentru a nu da loc la sminteli, insa insist asupra faptului ca nu trebuie sa rastalmacim cele spuse de altii, fie ei si adversarii nostri, fie ei si in greseala.

  25. viorica spune:

    @Ioan Florescu
    Parinte,
    Sursa atitudinii diaconului Curaev este misionarismul agresiv. Parintele Savatie ne propune intelegerea acestui concept, chiar din explicatiile diaconului:
    enuntul sau : „introducerea intr-un text strain a unor sensuri necesare mie”
    si, pentru a fi bine inteles, il ilustreaza cu un text al Scripturii – asupra caruia Pavel descopera semnificatii – pe care diaconul il identifica, il numeste „un text oarecare” folosit ca vehicul pentru altfel de idei, deosebite, chiar divergente textului.
    Asupra acestei identificari gresite – care iata ce consecinte dramatice are, straine Duhului – atrage atentia Parintele Savatie, si nu asupra interpretarii texului. Asupra dezbinarii si sfasierii pe care o aduce prin oameni chiar inzestrati fiind, din asezare gresita. Acest lucru trebuie indreptat, de cei in drept – fara intarziere.
    Din aceasta perspectiva, indraznesc sa spun ca nici o graba nu este suficient de mare.
    Noi, cei nestiutori si insetati de invatatura, nadajduim ca interpretarea, polemicile pe marginea Scripturii si a înlesurilor adînci sa ajunga si la urechile si mintile noastre – bine ar fi in orice vreme dar, poate si mai bine, ferit de tulburare.

  26. sherlock_holmes spune:

    „Ce este acest un trup?” – întreaba de Dumnezeu înteleptitul cel cu Gura de Aur. Si raspunde: „Credinciosii din toate marginile lumii, care traiesc acum, care au fost, si care vor trai.

    Asijderea si cei care mai înainte de venirea lui Hristos au bine-placut lui Dumnezeu alcatuiesc un trup. Cum aceasta? Pentru ca si aceia au stiut de Hristos. De unde se arata aceasta?

    De acolo ca Avraam, parintele nostru, s-a bucurat ca sa vada ziua Mea, si a vazut-o si s-a bucurat (Ioan 8: 56). Si iarasi zice:Daca ati fi crezut lui Moisi, mi-ati fi crezut si Mie; caci despre Mine a scris acela si Proorocii (Ioan 5: 46).

    Cu adevarat, nu ar fi scris despre Acela despre Care nu ar fi stiut ce sa spuna; dar, întrucît L-au cunoscut, L-au si cinstit. Pentru aceasta si ei alcatuiesc un trup. Trupul nu se desparte de duh, altminteri n-ar fi trup. Pe lînga aceasta, despre fapturile care sînt unite si au mare legatura între ele obisnuim sa spunem: sînt un trup. Asijderea si noi întru unire alcatuim un trup sub un cap”.

    Sfintul Iustin Popovici:Biserica ortodoxa si ecumenismul ( pag 11 )

  27. Mos Ioan spune:

    @VladR,
    Domnule eu stiu ce spun. Moscovitul Andrei Kuraev este un tradator al lui Hristos, iar acest adevar va iesi la iveala mai devreme sau mai târziu….
    Un om cu dragoste si frica de Dumnezeu nu si-ar bate joc de Sf.Scriptura, asa cum o face acest „diacon”(A.Kuraev). El nu este curat cu inima, el face jocul satanei. Deci……

  28. VladR spune:

    Mos Ioane, Mos Ioane, iti recomand niscai lecitina. Comentariul meu se afla exact sub comentariul matale privind obarsia parintelui Florescu:) Deci nu are legatura cu diaconul Kuraev.

  29. VladR spune:

    Parinte Florescu, cu cel putin o suta de ani in urma ati fi fost un carturar renumit in intreaga tara, daca nu si in lume.

    Nu am incercat si nu incerc sa dau nimanui citate biblice cu certitudinea infailibilitatii lor. Scriu ce simt si asa am simtit ca este bine. Nu am facut judecati de oportunitate si valoare a interventiei mele.Pentru mine a trecut vremea dezbaterilor pe litera Legii.

    Dar deh, inca imi mai da ghes uneori spiritul polemic. Si pentru ca m-ati provocat ( 🙂 ) va intreb doar atat: ati citit „Dumnezeu s-a nascut in exil” de Vintila Horia? Stra-vederea de care vorbeste acolo autorul au avut-o toti marii prooroci si drepti si Vechiului Testament. De ce? Pentru ca erau oameni inteligenti, iar Dumnezeu, ca un adevarat Monarh ce este, nu le insulta inteligenta punandu-i sa faca sau sa propovaduiasca fara sa aiba macar o stra-vedere a semnificatiei faptelor lor (a se vedea si episodul lui Avraam care isi duce ca jertfa pe fiul sau Isaac, tot primeste o explicatie, chiar daca la final).

  30. Ioan Florescu spune:

    Sherlock

    Aşa cum a atras atenţia şi comentatorul Paul Slayer Grigoriu, nimeni nu a negat că patriarhii nu aveau cunoaşterea lui Hristos – o asemenea negaţie e nebunie şi erezie. Dar de aici şi pînă la a interpreta orice act al lor ca profeţie despre Hristos – e o cale lungă. Discuţia era despre soţiile patriarhului Avraam.

  31. Ioan Florescu spune:

    VladR

    Chestia cu „cărturarul renumit” e o ironie al cărei sens îmi scapă. Dar fiţi pe pace: nu v-am reproşat absolut nimic! Dimpotrivă, citatul dvs. a fost un prilej de a aprofunda discuţia începută.

    Cît despre „Dumnezeu s-a născut în exil”, e unul din cele mai teologice romane pe care le-am citit vreodată. O care care m-a copleşit, şi prin frumuseţea scriiturii, şi prin idei. Da, străvederea lui Hristos a fost în toate inimile care au împlinit cuvîntul Domnului mai înainte de a-l auzi: caută şi vei afla! cereţi şi vi se va da! bateţi şi vi se va deschide! Acesta este după mine marele merit teologic al cărţii – de a sugera că, în paralel cu vestirea Evangheliei la Ierusalim, aceeaşi Evanghelie se vestea în alt chip neamurilor de pretutindeni.

  32. VladR spune:

    Parinte, nu e deloc o ironie. E o constatare plina de respect. Nu obisnuiesc sa ironizez oamenii in mod gratuit, fara motiv. Ma iertati daca a sunat astfel.

  33. VladR spune:

    Parinte Florescu, reluand dialogul, gasesc ca afirmatia dvs dintr-unul din comentariile de mai sus ca anumite pasaje din Biblie ar putea fi interpretate potrivit unui „interes duhovnicesc”, mi se pare hazardata. Poate fi aplicabila unor exegeti catolici sau protestanti, dar nu cred ca ar putea fi calchiata pe Sfinti Parinti sau vechii exegeti ortodocsi (nu bag mana in foc pentru toti cei ortodocsi din ultimul secol).

    Si asta pentru ca, din putina literatura religioasa citita de mine, imi reiese cu evidenta ca prin acesti oameni vorbeste Duhul Sfant. Acelasi Duh Sfant a insuflat redactarea cartilor Vechiului Testament, precum si a celui Nou.

    In aceasta situatie nu cred ca putem vorbi de interes duhovnicesc cu tenta personala, adica ce ar tine de un interes personal al autorului exegezei, ci de inraurirea Duhului Sfant care descopera autorului si acest sens duhovnicesc ce exista deja la momentul redactarii initiale a cartii/pasajului canonic in cauza.

    Aceste consideratiuni ale mele mi s-au intarit mai ales dupa ce am citit mica carticica editata de Manastirea Sihastria privind Viata Parintelui Marcu, Fachirul din inchisorile comuniste. Este acolo o tulburatoare interpretare a Psalmului 50, pe care numai un om care a suferit mult intru Hristos ar fi putut sa o emita.

  34. VladR spune:

    Off topic: Parinte Florescu, nu v-am vazut pronuntandu-va deloc asupra Bibliei Anania. Eu personal o am mult la inima, ajutandu-ma sa descifrez multe pasaje obscure pentru mine si luminandu-ma asupra multor intelesuri adanci.
    Ca o curiozitate, in afara faptului ca este o diortosire, deci nu o noua traducere, ce aveti sa ii reprosati?

  35. Ioan Florescu spune:

    VladR

    Mai bine era o ironie. Acuma, vă spun foarte drept: astăzi este atîta ignoranţă şi scădere (de toate felurile: duhovnicească, teologică, academică etc.) încît, în lumea de azi, unul ca mine ar putea să treacă uşor drept un om învăţat. Însă acum 100 de ani, n-aş fi fost primit nici măcar să aşez cărţile în bibliotecile marilor noştri cărturari – şi o spun fără să caut nici o smerenie. Gîndiţi-vă la ce au făcut pentru cultura română, de pildă un Hasdeu, un Bianu, un Bogdan, un Candrea, un Simeon Florea Marian… Erau oameni care ştiau desăvîrşit slavona, greaca, latina, başca trei-patru limbi în care conferenţiau la Viena, la Berlin, la Paris. I. Bogdan a descoperit prin praful bibliotecilor ruseşti primul Evangheliar românesc! Candrea a editat vechile noastre psaltiri – ediţie pe care o folosim şi astăzi. Fără ei am fi fost ca nişte orfani netrebnici care nu au cunoscut niciodată limba şi gîndurile părinţilor lor.

    Astăzi suntem însă fii netrebnici, atît de netrebnici încît nu suntem în stare să avem măcar o ediţie completă a primei Scripturi româneşti. Ce popor din Europa nu are încă o ediţie a primei sale Biblii ?? Nu ne-am învrednicit să avem nici ediţia critică a Evangheliarului descoperit de I. Bogdan acum 100 de ani (doar o copie facsimilată). Ar trebui să învie Bogdan, să o facă tot el.

    Cam asta e cu cărturăria de azi, frate Vlade. Şi să vă mai spun ceva. Ştiţi că se profeţeşte în Scripturi că va veni vremea cînd oamenii vor căuta de la un capăt la altul al pămîntului să mai găsească un cuvînt de învăţătură. În Scripturi este spus duhovniceşte, e vorba de învăţătura duhovnicească. Dar nu pot să nu constat că profeţia se împlineşte astăzi în privinţa învăţăturii de carte: de la un capăt la altul, cu greu mai găseşti un cărturar adevărat care să te înveţe. Pe cît sunt de multe şcolile şi cărţile, pe atît sunt de proaste. Comunismul a retezat pur şi simplu trunchiul culturii române – a umplut temniţele şi gropile cu cei care ar fi trebuit să ne fie adevăraţii dascăli, profesori, părinţi etc.

  36. Ioan Florescu spune:

    VladR

    Am destule de spus despre Biblia Anania, dar nu e locul aici – suntem totuşi în gazdă la părintele Savatie, se cuvine să vorbim de-ale casei, de-ale gazdei. Ar fi interesantă o postare separată despre Biblia Anania, mai ales că, din cîte am înţeles, textul ei e pe cale să treacă şi în cărţile de cult tipărite în Ardeal. Zic şi eu.

    „Testul” meu la o traducere a Bibliei e următorul: dacă pot citi Sfinţii Părinţi, precum şi cărţile de cult cu acea traducere alături, înseamnă că e o traducere bună. Să-ţi dau un exemplu care îmi place mie foarte mult. În Gen. 3,8, se spune că Adam şi Eva „au auzit glasul Domnului, Care umbla prin rai în răcoarea serii” (în traducerea sinodală). Acuma, dacă te duci la Triod, ai să găseşti acolo, la Denia de marţi seara, un imn foarte frumos scris prin sec. IX de monahia Casia (singura femeie imnograf din istoria Bisericii): „Primeşte izvorul lacrimilor mele […] ca să sărut preacuratele Tale picioare şi să le şterg pe ele iarăşi cu părul capului meu. Al căror sunet auzindu-l cu urechile Eva în rai în amiazăzi, de frică s-a ascuns”. Ce sunet de picioare a auzit Eva în Rai? În traducerea sinodală se spune doar că „a auzit glasul Domnului care umbla prin Rai”. Ei bine, cu traducerea sinodală alături, textul Triodului nu poate fi înţeles. Pentru că în Septuaginta noastră ortodoxă, versetul sună de fapt aşa : „Sunetul tău am auzit umblând prin grădină şi am fost înspăimântat”. Altfel spus, „sunetul picioarele” Domnului, „glasul picioarelor” – acela era glasul care umbla prin Rai. Evident, Casia are dreptate…

    Vezi? Aceste aşteptări trebuie să le avem în rpimul rînd de la o traducere a Scripturii. Nu reuşita estetică, poetică, lexicală, nu opera literară, ci opera teologică: să putem înţelege pe baza ei imnografia şi exegeza Sf. Părinţi. Încearcă şi singur asta cu traducerea ÎPS Anania.

  37. Clifford spune:

    Cu permisiunea Parintelui Savatie adresez o intrebare Parintelui Ioan Florin Florescu:
    de ce nu va faceti un blog in care sa expuneti preocuparile Dvs carturaresti si nu numai?

  38. Ioan Florescu spune:

    Clifford

    Păi de ce să-mi fac blog? Aici, la părintele, am de-a gata un milion de vizualizări :). Cînd aş mai strînge eu un milion de „enoriaşi”? Asta cît mă primeşte părintele – cînd nu mă mai primeşte, îmi iau traista în spate şi mă cărăbănesc pe alt blog.

  39. Turbo 2222 spune:

    Sa am iertare parinte Savatie. Dar duhul cu care il atacati pe Andrei Kuraev nu mi se pare ortodox. Este un duh al „ultra-corectilor”, cu caracteristicile sale specifice: legare de cuvinte, poze deochiate, incercarea de a avea dreptate. Atita timp cat Andrei Kuraev nu este eretic nu vad niciun motiv de a fi atacat la persoana. Pacea e mai buna decit dreptatea de 4 ori.

  40. viorica spune:

    @Turbo 2222 :
    De la a vorbi pe limba cuiva(ca sa te faci inteles), pana la a–i lua obiceiurile este distanta. Daca tot cercetati duhurile, acela care il insufleteste pe diaconul moscovit cand a tulbura, de unde este? De cand a identifica agresiunea cuiva este totuna cu atacul la persoana?

  41. ieromonah savatie spune:

    @ Turbo 2222,

    Pentru mine Kuraev e eretic. Atît pentru excluderea inspirației divine a Sfintei Scripturi, cît și pentru ecleziologia sa cezaro-papistă care vede biserica într-un singur om – patriarhul Moscovei. Cred că citiți rusește. Citiți acest dialog despre dreptul de a critica ierarhii provinciali si pe patriarhii altor biserici, dar nicidecum pe patriarhul Moscovei. unde este inaltimea bizantina a ”primului intre egali”? Iertati-ma, dar acesta nu mai este Andrei Kuraev pe care il citeam si-l ascultam cu placere, este un om care debiteaza impotriva Ortodoxiei.

    Întrebare: Отец Андрей,если можно, объясните.
    Когда священник высказывает свое мнение, скажем, отличное от того, что высказывает архииерей, где граница между несогласием и проторасколом (протосектантством). Например, в чем разница между высказываниями прот. Анатолия Чибрика и Вашими в адрес архиепископа Красноярского.

    Kuraev: Критика провинциального епископа есть только критика провинциального епископа. Красноярский епископ не есть лицо Церкви. Для меня как московского клирика это вполне посторонний человек – как если бы он был епископом Папуа Новой Гинеи или же епископом 12 столетия. А вот о Патриархе молится каждый член нашей Церкви. И мы возносим имя Патриарха именно как символ нашего единства.

    Întrebare: Боюсь ошибиться. Поправьте, если соврал. Как-то вы рассказывали, что когда Патриарх Пимен выступил с обращением по поводу юбилея советской власти, некоторые священники высказались в его адрес весьма нелицеприятно. Ваш комментарий заключался в том, что такова особенность Православия – Патриарх может ошибаться, а духовенство может не соглашаться.
    Или здесь нужно учитывать особенности исторического момента?
    Извините, если что-то не так передал.

    Kuraev: Те высказывания были не публичными. И сегодня совсем не требуется, чтобы в приватных разговорах внутри священнической среды все действия патриарха встречались аплодисментами. Но публично, в проповедях поносить Патриарха – это моветон. Вот Чибрику показалось, что Патриарх что-то нарушил. Хорошо, у тебя есть духовная академия в твоем же городе – обратись к ней за разъяснениями. Разве это было сделано? Он хвалится что в Молдавии „соборная” и свободная церковная жизнь. Так что же он не обсудил свои недоумения с кишиневскими маститыми протоиереями?

    Întrebare: Протодиакон Иерусалимского патриархата смело может критиковать нашего патриарха Кирилла?

    Kuraev: Критика клириком одной Церкви патриарха другой поместной Церкви встречалась и встречается часто.

  42. Nicolai spune:

    fratilor, a crede nu poti numai putin, ori crezi ori nu, ,,misionarizmul agresiv,,-in intelegerea mea este lucrarea lui satana, ca tot ce e de la Dumnezeu e dragoste si ertare, Curaev demult a picat in ,,sus,,, pentru ce a facut la Chisinau, nu numai o replica merita, nu sunt agresiv, dar cred ca trebue pusa mana pe o bata, de dat in coarne satanei, si cat sia linge ranile , sa stam in liniste si sa ne vedem de pacatele noaste.
    in 1998 am avut marea bucurie sa ma intalnesc cu staretul Arhimadritul Inocentie /Veliaminov/,printre altele a spus… putem sa ne mantuim numai dupa marea mila a Domnului,si ce nu am face e sudoare si ,,sueta,,.
    Doamne ajuta.lucrurile trebue numite cu numele lor.

  43. andrei spune:

    Am fost la acea conferinta din Chisinau si spun; cei de la „Fericita Matrona” si-au aratat ce „duh al dradostei, si deplinei smerinii” il au. Erau in strare sa omoare pe orcine li se impotrivea. Sa numesti „pidaras, homosexual”pe cineva, este oare crestineste??? Care este atunci diferenta intre asa numitul „misionar agresiv” care a rabdat cu barbatie sa fie injosit.Va rog nu aparati pe niste oameni ce aveu cutite amenintind cu ele!!! Daca le tineti parte la astea,rezulta ca aveti acelasi „duh”ori sunteti dus in eroare!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: