„Catehismul revoluţionarului” (Geneva 1869)

Le Catéchisme du révolutionnaire
1869

Atitudinea revoluţionarului faţă de el însuşi

1. Revoluţionarul e un om condamnat dinainte: el nu are nici interese personale, nici afaceri, nici sentimente sau ataşamente, nici proprietate, nici măcar nume. Totul în el este absorbit de un singur interes, o singură gândire, o singură pasiune – Revoluţia.

2. În adâncul lui, nu doar prin vorbe ci şi în practică, el a rupt orice legătură cu ordinea publică şi cu lumea civilizată, cu orice lege, orice convenţie şi condiţie acceptată, şi de asemenea cu orice morală. Cât priveşte această lume civilizată, el este duşmanul ei implacabil, şi dacă totuşi continuă să trăiască în ea este numai pentru a o distruge în întregime.

3. Revoluţionarul dispreţuieşte orice doctrinarism, a renunţat la ştiinţa pacifistă, pe care o lasă pe seama generaţiilor viitoare. El nu cunoaşte decât o singură ştiinţă – cea a distrugerii. Pentru acest scop şi numai pentru el studiază mecanica, fizica, poate medicina, numai în acest scop studiază zi şi noapte ştiinţa vie a oamenilor, a caracterelor, a situaţiilor, şi toate modalităţile ordinii sociale aşa cum există ea în diferitele clase ale umanităţii. Cât despre scopul său, nu-l are decât pe acesta: distrugerea cea mai rapidă şi mai sigură a acestei ordini abjecte.

4. El dispreţuieşte opinia publică. Dispreţuieşte şi urăşte în toate formele şi manifestările ei moralitatea socială actuală. În ochii lui nu este moral decât ceea ce contribuie la triumful Revoluţiei; tot ce-l împiedică este imoral.

5. Revoluţionarul este un om condamnat dinainte. Implacabil faţă de Stat şi faţă de tot ce reprezintă societatea, el nu trebuie să se aştepte la nici un fel de milă din partea acestei societăţi. Între ea şi el se desfăşoară un război neîncetat fără reconciliere posibilă, un război deschis sau secret, însă dus până la moarte. Trebuie să fie în fiecare zi pregătit să moară. Trebuie să se obişnuiască să suporte torturile.

6. Sever cu el însuşi, trebuie să fie aşa şi cu ceilalţi. Orice sentiment tandru şi moleşitor de paternitate, de prietenie, de dragoste, de recunoştinţă şi chiar de onoare trebuie înăbuşit în el de o unică şi rece pasiune, cea revoluţionară. Pentru el nu există decât o singură voluptate, o singură consolare, recompensă sau satisfacţie – succesul Revoluţiei. Zi şi noapte, el nu trebuie să aibă decât un gând, un scop – distrugerea cea mai implacabilă. Lucrând cu răceală şi fără odihnă pentru ţelul acesta, el trebuie să fie gata să piară el însuşi, şi să facă să piară de mâna lui tot ce împiedică această împlinire.

7. Caracterul adevăratului revoluţionar exclude orice romantism, orice sensibilitate, orice entuziasm sau elan. El exclude chiar ura şi răzbunarea personală. Pasiunea revoluţionară devenind de acum a doua sa natură, el trebuie să se sprijine pe calculul cel mai rece. Peste tot şi întotdeauna, trebuie să întrupeze nu ceea ce-l îndeamnă să facă sentimentele lui personale, ci ceea ce-i prescrie interesul revoluţiei.

Atitudinea revoluţionarului faţă de camarazii săi

8. Revoluţionarul nu poate preţui şi trata ca prieten decât pe acela care a făcut cu adevărat dovada unei activităţi revoluţionare egale cu a sa. Măsura prieteniei, a devotamentului şi a altor însuşiri faţă de un camarad e determinată exclusiv de gradul de utilitate al acestuia din punctul de vedere al efectelor practice ale revoluţiei distrugătoare.

9. Nu mai trebuie să insistăm asupra solidarităţii revoluţionarilor între ei. În această solidaritate rezidă întreaga forţă a acţiunii revoluţionare. Camarazii revoluţionari care posedă în acelaşi grad pasiunea revoluţionară trebuie pe cât posibil să discute în comun şi să hotărască în unanimitate toate chestiunile importante. Însă în ce priveşte executarea planului conceput, fiecare trebuie să lucreze singur la realizarea acţiunii de nimicire, recurgând la sfaturile şi la ajutorul camarazilor săi doar în cazul în care lucrul acesta ar fi indispensabil pentru succesul acţiunii.

10. Fiecare camarad trebuie să aibă sub controlul său mai mulţi revoluţionari de categoria a doua sau a treia, altfel spus pe jumătate iniţiaţi. Trebuie să-i considere ca făcând parte din capitalul revoluţionar pus la dispoziţia sa. Va cheltui cu chibzuinţă partea de capital ce-i este atribuită, căutând totdeauna să tragă din ea profitul cel mai mare. Trebuie să fie retribuit pentru triumful cauzei revoluţionare, un capital de care nu va putea dispune fără consimţământul întregii confrerii a iniţiaţilor.

11. Când unui camarad i se întâmplă o nenorocire, iar revoluţionarul trebuie să decidă dacă trebuie sau nu să-i vină în ajutor, el va trebui să nu ţină cont de sentimente personale, ci numai de interesul cauzei revoluţionare. Astfel, va trebui să cântărească pe de o parte utilitatea pe care o prezintă camaradul respectiv, şi pe de altă parte cheltuiala de forţe revoluţionare necesare pentru a-l salva; va lua hotărârea în consecinţă.

Atitudinea revoluţionarului faţă de societate

12. Admiterea unui membru nou, al cărui zel nu s-ar manifesta decât în vorbe şi nu în acţiune, nu poate fi votată decât în unanimitate.

13. Revoluţionarul nu pătrunde în sferele Statului, ale castelor şi ale societăţii zise civilizate, şi nu trăieşte acolo, decât cu scopul distrugerii lor pe cât de totală pe atât de rapidă. Nu e un adevărat revoluţionar dacă regretă ceva din această lume, dacă situaţia şi relaţiile unui om aparţinând acestei lumi (în care totul trebuie urât în chip egal) îl fac să ezite. Cu atât mai rău pentru el dacă a păstrat în aceste sfere relaţii de paternitate, de prietenie sau de iubire; nu este un adevărat revoluţionar dacă ele îl fac să-i ezite mâna.

14. În scopul unei distrugeri implacabile, revoluţionarul poate şi trebuie să trăiască în sânul societăţii şi să caute să pară total diferit de ceea ce e în realitate. Revoluţionarul va trebui să pătrundă peste tot, în toate clasele mijlocii sau superioare, în lumea birocratică, militară, ca şi în cea a literelor, în Biroul al III-lea şi chiar în Palatul de Iarnă.

15. Toată această societate abjectă trebuie împărţită în mai multe categorii: prima categorie: este condamnată la moarte fără întârziere. Se va stabili o listă cu aceste persoane după gradul în care pot fi dăunătoare succesului cauzei revoluţionare, pentru ca acei care poartă primele numere să piară înaintea celorlalţi.

16. Când se stabileşte ordinea acestei liste, nu va trebui să se ţină cont de pagubele personale produse de cutare sau cutare individ, şi nici chiar de ura pe care aceste pagube au provocat-o în rândul poporului. Provizoriu, aceste pagube şi această ură pot fi chiar utile, deoarece ele ajută la trezirea revoltei populare. Va trebui deci să se ţină cont de gradul de utilitate care va rezulta din moartea acelui individ, pentru cauza revoluţionară. Tot astfel, vor trebui suprimaţi în primul rând oamenii deosebit de dăunători organizaţiei revoluţionare, precum şi cei a căror moarte violentă şi subită va putea produce cea mai mare teroare guvernului. Privându-l pe acesta de oamenii fermi şi inteligenţi, se ajunge la zdruncinarea puterii sale.

17. A doua categorie va trebui să-i cuprindă pe oamenii lăsaţi în viaţă provizoriu, pentru ca seria lor de acte feroce să provoace revolta ineluctabilă a poporului.

18. A treia categorie cuprinde un număr considerabil de brute plasate în poziţii înalte, şi de personalităţi care, graţie situaţiei lor, beneficiază de bogăţie, de relaţii puternice, de influenţă şi de putere. Trebuie exploataţi in toate modurile, făcuţi să-şi piardă cumpătul şi prevederea, aservindu-i astfel prin aflarea celor mai murdare dintre secretele lor. Influenţa lor, relaţiile, puterea, bogăţiile şi forţa lor vor deveni astfel o comoară inepuizabilă şi un ajutor puternic pentru organizaţiile revoluţionare.

19. A patra categorie cuprinde oamenii de Stat ambiţioşi şi liberalii de orice nuanţă. Este îngăduit a conspira în compania şi potrivit programului lor, făcându-i să creadă că li te supui orbeşte, în vreme ce în realitate ţi-i aserveşti, despuindu-i de secrete, compromiţându-i definitiv, pentru a le tăia în final retragerea şi a semăna dezordinea în Stat prin intermediul lor.

20. A cincea categorie cuprinde doctrinarii, conspiratorii şi revoluţionarii care se dedau unei vorbării goale în cercurile politice şi în scrierile lor. Trebuie împinşi fără încetare, încurajaţi, obligaţi să facă declaraţii complete şi periculoase, al căror rezultat ar reprezenta pierderea definitivă a majorităţii dintre ei şi educarea revoluţionară numai a câtorva.

21. A şasea categorie, deosebit de importantă, cuprinde femeile, care trebuie împărţite în trei subcategorii: unele uşoare, stupide şi fără suflet, de care ne putem folosi ca şi de bărbaţii din a treia şi a patra categorie; celelalte – pasionate, devotate, însă nefăcând parte din rândurile noastre, pentru că nu au încă o concepţie reală, practică şi lipsită de fraze asupra cauzei revoluţionare. Vor fi folosite la fel ca bărbaţii din a cincea categorie. În sfârşit, femeile care fac parte în întregime din rândurile noastre, adică iniţiate plenar şi care au acceptat ansamblul programului nostru. Acestea sunt camaradele noastre, şi va trebui să le considerăm ca pe tezaurul nostru cel mai de preţ, căci nu vom putea reuşi fără ele.

Atitudinea confreriei faţă de popor

22. Confreria nu are alt scop decât deplina eliberare şi fericire a poporului – altfel spus, a lucrătorilor. Convinsă, însă, că această eliberare şi această fericire nu sunt posibile decât prin mijlocirea unei revoluţii populare care ar mătura totul în trecerea ei, Confreria va contribui cu toate forţele ei şi cu toate resursele de care dispune la dezvoltarea şi extinderea suferinţelor care vor epuiza răbdarea poporului şi-l vor împinge la o revoltă generală.

23. Confreria nu înţelege prin „revoluţie populară” o mişcare reglată după ideile din Occident, şi care s-ar opri respectuos în faţa proprietăţii şi a ordinii sociale, şi în faţa a ceea ce se numeşte civilizaţie şi moralitate. Acest gen de mişcare s-a limitat până acum să răstoarne o formă politică, pentru a o înlocui cu alta şi a crea Statul zis revoluţionar. Nu poate fi salvatoare pentru popor decât o revoluţie care va distruge până în rădăcini Statul şi va suprima toate tradiţiile, clasele şi ordinea însăşi existente în Rusia.

24. De asemenea, Confreria nu intenţionează deloc să impună poporului o organizare venită de sus. Viitoarea organizare va fi fără îndoială elaborată de mişcarea şi de viaţa populară însăşi – dar ea este treaba generaţiilor viitoare. Opera care ne revine nouă este o distrugere cumplită, totală, generală şi implacabilă.

25. De asemenea, căutând o apropiere de popor, va trebui mai întâi să ne alăturăm elementelor populare care, de la fondarea Statului moscovit, nu au încetat să protesteze nu doar în cuvinte, ci şi prin fapte, împotriva a tot ce e legat direct şi indirect de putere: nobilimea, funcţionarii, corporaţiile, negustorul exploatator. Să ne alăturăm briganzilor îndrăzneţi, care sunt singurii veritabili revoluţionari ai Rusiei.

26. A strânge aceste bande într-o forţă de neînfrânt care va nimici totul în trecerea ei – aceasta va fi opera organizaţiei noastre, a conspiraţiei noastre, acesta ne va fi ţelul.

Anunțuri

28 Responses to „Catehismul revoluţionarului” (Geneva 1869)

  1. eufrosin spune:

    Doar astfel de nebuni buni de legat au putut nascoci psihopolitica, ca pe un instrument de manipulare al maselor.

    Credeti ca ea nu este folosita azi? Cititorii acestui blog stiu mai bine de-atat sunt sigur, dar o re-capitulare nu strica, mai ales ca s-a facut chiar la noi, profitand de moartea Madalinei Manole:

    http://eufrosin.wordpress.com/2010/07/22/mediatizarea-mortii-madalinei-manole-facuta-la-intamplare-sau-dupa-o-tehnica-perfect-pusa-la-punct/

  2. Viorica spune:

    Blagosloviti Parinte!
    Revolutionarul e…… intruparea contrara crestinului!?!
    Constat cu amaraciune cat de adanci sunt radacinile spalarii pe creier din perioada comunista : in mintea mea, notiunea de revolutie era nedespartita de aceea de progres calitativ – declic automat – pierzand sensul, uitand ca este schimbare radicala, violenta…
    Avand structura de virus, reduce totul la un scop unic : distrugerea cumplita, totala generala si implacabila; nu evolutie calitativa ci spulberare, frica, degradare…Ce il incurca cel mai tare?”oamenii fermi si inteligenti „- deosebit de daunatori…
    Intunecata minte! in constructia discursului musteste logica anumitor „victime” contemporane… vor fi avand acelasi tata?

  3. Dr. Mihnea GEORGESCU-DOBROGEA spune:

    Documentul pare un fals ordinar, în genul Protocoalelor Înţelepţilor Sionului, propagate de Ohrana ţaristă, în realitate opera Părintelui Serghei Nilus. Nu mai propaga, dragă S., asemenea dezinformări ieftine. Hristos a fost un revoluţionar, un om de stânga.

  4. gheorghe veronica spune:

    Blagosloviti, Parinte!
    Ne-ati putea prezenta un punct de vedere ortodox asupra cartii lui Andrew Davidson „Gargui”, prezentata de multi ca fiind un roman eveniment.

  5. Gopo spune:

    Părinte Savatie!
    Am terminat „Nebunul”. Îmi place părinte. Dacă la început stilul tău mi-a părut forţat pe parcusul lecturii am simţit cum reuşeşte să mă facă să empatizez cu toate persoanele. E foarte bine.
    Să te ajute Domnul în lucrarea ta, ştiu că e dificil pentru un monah să fie în contact cu lumea dar simt că acesta este talantul tău şi că mai presus de tine trebuie să ai grijă de noi.
    Iartă-mă, nu vreau să te laud, în definitiv noi nu suntem decât pământ iar pământul trebuie să asculte poruncile Stăpânului său.
    Doamne miluieşte!

  6. Mihail spune:

    E un fragment sau e complet?

  7. Don Gheară spune:

    Nu există „revoluţie”, părinte, să fim serioşi. NU există “revoluţii” ci doar tehnici insurecţionale pentru preluarea puterii, cum spune Curzio Malaparte în “Tehnica loviturii de stat”… O putere iluzorie, desigur…

    Lenin spunea că octombrie 1917 este un 1789 reuşit” .

    Rusul este creştin ca şi românul , de-aia nu are “simţ ” hegelian şi marxist-leninist pentru istorie. Aşa zisa revoluţie românească din 89′ a fost făcuta tot de catre evrei.

  8. Paul Slayer spune:

    Cred ca acest program merita o analiza amanuntita, caci sunt implicate aici detalii care merg de la filosofie sociala pana la teologie. Pana cand se va face aceasta analiza, trebuie sa observam inca odata cat de importanta este libertatea omului. Vedem, de pilda, din paragrafele care definesc atitudinea revolutionarilor fata de popor, ca scopul „confreriei” se vrea a fi binele poporului, dar un bine facut cu forta, prin inselaciune si viclesug. Iata o deosebire fundamentala fata de crestinism, o deosebire pe care multi dintre noi nu mai stim sa o facem. Hristos respecta pana la capat libertatea omului, care poate sa-I spuna „nu” in orice clipa. Pentru ca El sta la usa si bate, dar nu forteaza niciodata usa.
    Pe de alta parte, duhul luciferic al acestui „catehism” este vizibil din aceleasi paragrafe. „Confreria” ar fi cea care detine cunoasterea absoluta legata de „binele” poporului, si de aceea isi permite sa-i creasca acestuia suferintele, pentru a-l face sa vada, dincolo de viata de zi cu zi, aspiratiile sale cele mai inalte implinite prin revolutie. Uneori, cand suntem prea orbiti, Dumnezeu aduce peste noi cate un necaz, din iconomie, tocmai pentru a ne trezi si a ne face sa vedem adevarata valoare a lucrurilor. Caci Dumnezeu stie toate, deci stie si ce este mai bine pentru noi. Aici „confreria” i se substituie lui Dumnezeu, asa cum le-a soptit sarpele demult lui Adam si Eva: „veti fi ca Dumnezeu”.
    Vedem in acest „catehism” o nota evident ascetica, ce ne arata ca in viata intru Hristos ascetismul nu e scop in sine, ci doar un mijloc, o unealta pe Cale. Revolutionarul din randurile de mai sus practica o asceza dura, dar in acelasi timp satanica, pentru ca nu merge spre Dumnezeu prin iubire de semeni, ci spre ura totala a anarhiei revolutionare. Ascetul crestin moare pentru lume pentru ca lumea sa se mantuiasca prin Hristos, ascetul revolutiei moare pentru lume pentru a distruge lumea si a o arunca in bratele unui popor care va trebui sa-si concentreze „vointa” tot in bratele unei „elite” de „initiati” – iata dictatura revolutionara, iata setea luciferica de dominatie impotriva lui Dumnezeu si a oamenilor.
    Imi pare rau ca am atat de putine cuvinte si atat de schioape. Dar nadajduiesc ca cineva sa se aplece mai in amanunt asupra acestei probleme, pentru a pune in lumina inca odata natura comunismului si a miscarilor inrudite, o natura care nu este doar un rau social, politic, sau chiar moral, ci unul spiritual, adanc inradacinat intr-o viziune satanica si o traire indreptata spre abisul pierzaniei.

  9. Don Gheară spune:

    Revoluţionarul reprezintă anti-creştinul. Să-i dăm cuvântul Maestrului Petre Ţuţea.

    ” Revoluţia franceză nu a fost o revoluţie, nici revoluţia rusă n-a fost o revoluţie. Nu există revoluţii, ci doar tehnici insurecţionale în bătaălia pentru putere (Curzio Malaparte). Dacă e o restructurare a omului, aceasta s-a întâmplat odată în timp, la apariţia lui Christos.

  10. Gopo spune:

    maestre Mihnea, dr, eşti prost. Şi cu falsa ta pudoare şi la fel de ipoteticul tău bun simţ trebuie să afli că atunci când te adresezi unui om îi spui numele complet, nu vreau să mai amintesc de altceva dar tu eşti dr iar celălalt este „dragă S”.
    Hristos e Dumnezeu, nu nici de stânga, nici de dreapta, dar asta nu ai de unde să o ştii că doar vorba aia… mata eşti doar dr.

  11. Hohmah spune:

    Drag Parinte !

    Doctoru’ de mai sus cred ca este doctor in blasfemii.
    Habar n-are de nimic si vorbeste prostii. Daca Hristos este de „stanga” inseamna ca dracu’ e de „dreapta”. Dreapta cui ? Poate mana lui dreapta, a „doctorului” !
    Poate ne spune ca si docomentu’ de mai jos este fals:
    http://www.gnostics.com/newdawn-1.html

    „Doctore” (nu pari, esti un fals grosolan) niciun doctor nu te mai face bine, doar Hristos daca o sa-L rogi sa te ierte, ca nu stii ce vorbesti si nici sarac cu duhul nu esti. Doar ca ai un duh care te-a „defectat” si te-a facut „doctor” in dezinformari …scumpe.
    Matale in ce tara ai trait ? Ti-e bine cu „stanga” ? De ce nu te duci matale (in) „re-pe-de coreeana” ca poate-L gasesti acolo pe Hristos si „te faci bine de buba la cap”.
    Doamne-ajuta si milueste-l pe cel ce Te … mihnea , mai sus !

  12. fanu spune:

    http://fanu.wordpress.com/2010/08/05/romania-sub-robie-bir-si-exil/

    Cred că Cioran şi ar fi luat cam 1kg de lămâi cel puţin ca să reziste la emisiunea marinelistă de la televuvuzela”romînomarinelistînstăpânită” loc de sinistră ascultare smintită de ticăloşiţi aservitori iar Ţuţea dacă ar fi trăit ar fi avut din nou temniţă fiindcă l ar fi mustrat biciuitor pe toate căile pe acest străin tâlhar ajuns să conducă neamul românesc spre bir, robie şi pierzanie iar dacă ar fi trăit Părintele Ilie Cleopa nu ar fi stat o clipă pe gânduri şi s ar fi adresat printr o epistolă către dregătorii smintiţi să salveze naţiunea română de la exil, bir, robie şi pierzanie.

    Dar din nefericire naţională nu îl mai avem nici pe Cioran fiindcă intelectualii noştrii îs obişnuiţi să fie în „simbioza promiscuă” a scheunatului pavlovian şi a lătratului laş în bătătura pustiită, nici bani de lămâi nu şi mai permit dascălii naţiunii, astfel că am ajuns o ţară cu greaţa n gât, depăşind limitele constante ale râgâielii…

    Tot din nefericire naţională nu îl mai avem printre noi nici pe Petre Ţuţea, au rămas doar şi mai puţini dară cititori ai vorbelor memorabile (nu am înţeles niciodată de ce Liiceanu o ales doar acel nr. – 322 (skull and bones) – fiindcă Ţuţea o vorbit mai mult şi cu multă sevă românească naţiunii române) şi asta se vede prin faptul că foarte puţini dintre românii care au încercat să îl apropie (unde i acum Dan Puric care lăuda la naţiune de numa şi se prefăcea într un critic cinic al sistemului ticăloşit?) prin emulaţie mai sunt printre noi.

    Tot din poate cea mai mare nefericire naţională Părintele Cleopa este alături de Sfinţii Părinţi lângă Dumnezeu iar înalţii ierarhi tac şi pare se că săvârşesc un pact al urâciunii pustiiriilor atunci când nu iau o atitudine măcar epistolară de firească mustrare a celor nalţi în dregătorii (oare ortodoxia mai există numai în oaze precum mănăstirea Petru Vodă sau se manifestă prin intermediul unor părinţi precum Iustin Pârvu, Danion ori Savatie Baştovoi care au curajul să vină înaintea naţiunii şi să întrebe de ce întregul merge către risipire şi poporul român este dus la exil, bir şi robie?) spre a nu mai umili acest popor român şi a nu mai lăsa străinii (de ce fmi nu se întreabă de averile ilicite? sau de tagma jefuitorilor, care deşi de 20 de ani fură, înjoseşte România şi o obideşte nu răspunde, cu toate că ici şi colo este demascată?) să ne aducă legi anticreştine, legi cu biometrice sau legi de sărăcire şi alungare a naţiunii or ducere la moarte a naţiunii române…

    Sunt sătul de acest „circ” al „clasei politice” şi mi e greaţa de această „pâine” care nu mai are gustul acelei pâini din făina de odinioară care hrănea întru binecuvântare naţiunea română, sunt sătul de atâta fals al celor care sunt doar o faţadă fiindcă alţii ne stabilesc destinul;

    am ajuns să fim străini sau trataţi ca nişte străini în propria noastră ţară şi astfel oare să nu încep a avea îndoieli cu privire la românitatea celor nalţi în toate ale ţării ce ne umilesc şi obidesc sau să îndrăznesc a întreba dacă acel „blestem de a alege între doi comunişti” este doar o faţadă şi acei doi comunişti generici pentru o „ clasă politică” marionetă a fmi şi ue sunt ei înşişi numai nişte marionete care execută deciziile altora fără a discuta de pe principiile interesului naţional, ori să întreb dacă nu cumva mândria de a fi român a ajuns o şoaptă / un suspin pe care îl/ o mai afli doar izolat şi numai între românii tot mai disperaţi, blazaţi ori inerţiali tot mai singuri şi mai ades fără de Biserică (Doamne Ajută! fiindcă mai sunt preoţi sau mănăstiri ori Biserici Ortodoxe în care preoţii ori monahii au Cuvânt de înţelepţire, încurajare şi duhovnicie către naţiunea română spre a dumiri vremurile impuse)

    să întreb dacă nu cumva România este prinsă între discreţia ceţoasă a lui frunzăverde acel aed al secretoşilor deveniţi de interes public peste noapte care au votat Patriarhul la iluminarea artificială a zilei (cu ce drept votează oculţii – ?săvârşiţi de interes public mai nou, oare cu ce merite? – pe nalţii ierarhi la noi în România?) şi logoreea când liberală care ne a dat ordonaţe tăriceniene biometrice fără a explica semnificaţiile negative din Sfânta Scriptură şi apoi a întreba naţiunea dacă este de acord sau nu cu nr de cod generic 666 şi inutila mereu zbatere în cecitate a pesedeilor care sunt undeva între minerul travesti iliescu, colegu de discreţie a ocultului frunzăverde, năstase şi mereu acel grup fantomă care face din Cluj cel mai slab procentual la orice alegeri locale sau naţionale dar care cică apare ca pol de putere la pesedei…

    mă întreb cum de mai au obraz pedeleii să apară înaintea naţiunii când ştiu bine că au votat pentru tokes ca vice la ue în condiţiile în care acesta vrea kosovo în inima României, vrea să rupă ţinutul moldav de ţinutul ardealului pământ românesc?

    oare chiar în aşa hal de sminteală este naţiunea română încât să nu mai fie măcar 10 oameni care să salveze naţiunea română de la pierzanie?

    Ei există, sunt puţini însă, dar mă tem că sunt prea mulţi ceilalţi aflaţi în sminteala acelui blestem de faţadă, care ajung să apară înaintea naţiunii române şi să declare după ce s a săvârşit atâta ticăloşie care a încuibat României tagma jefuitorilor dospiţi în vremuri de restrişte spirituală şi morală, că statul nu şi mai poate hrăni naţiunea română şi că dacă românilor nu le convine regimul „clasei politice” atunci sunt liberi să îşi caute altă ţară; cu alte cuvinte să părăsească ţara

    Poate că marinarul vrea să rămânem cât mai puţini şi să ducă mai uşor la îndeplinirea visul lui tokes…

    Pe ăia în costum de la fmi, ue şi bănci mondiale or bănci străine adică noii stăpâni nu i interesează decât ca aserviţii să aplice ordinele; nu au adus vorba despre corupţie sau dacă au amintit au făcut o doar trecător, nu au adus vorba de averile ilicite ci doar de măsurile contra naţiunii române, măsuri ale sărăciei care duc la exil, bir, robie şi poate într un târziu reducerea numărului de români în ţară (oare or fi făcut înţelegere să ne risipească şi să rămână doar cei care sunt pavlovieni din fireşă trufie sau din laşitate or din interes personal? ca să aibe viaţă lungă la putere şi să stăpânească mult şi bine? La ce bun sacrificiul din 89 atunci când au fost asasinaţi românii? Ca să ajungem mai rău ca n vremurile dinainte?)

    Să fie aceste vremuri culmea efectelor reeducării cu care acest popor român a fost sigmatizat vreme de 45 de ani? Acesta este preţul unei libertăţi deja furate de noii străini sau de o „clasă politică” marionetă reprezentată generic de blestemul celor doi comunişti, care nu par a avea decât resentimente faţă de naţiunea română?

    Se aşteaptă un nou 89 ca să se ajungă la anarhie apoi să ne aducă la starea animală de încipare şi aservire???

    Stăm şi asistăm la tv cum „clasa politcă” îşi bate joc şi tare mi e teamă că până şi presa care tot cu bani se desfăşoară este aservită astfel că asistăm la un circ al disimulării reinventat rocadizant traseist de „clasa politică” şi ni se dă o pâine a simulării mereu aceeaşi a criticilor fără vreun altfel de rezultat decât acela al voii acestor noi străini care ne ţin de robi, ne dau bir şi exil dar mai ales ne umilesc spunându ne că suntem incapabili să găsim măcar 10 oameni care să salveze naţiunea.

    Astfel că avem o pecete simbolică a unui mesianism care aduce aservirea naţiunii, avem o pecete simbolică a unui ecumenism care nu mai face diferenţa între Biserică şi erezie şi mai lipseşte pecetea care face trecerea de la acest simbolism la ceva concret…

    Îmi vreau România din articolul 1,2,3,4,8,13 din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI!!!

    Doamne Ajută ne să fim tari în dreapta credinţă, în spiritul naţional românesc şi în tăria de caracter! Şi mai ales fereşte ne de slugile celui rău care nu se ruşinează azi mai mult decât oricând să şi înfigă pumnalul exact în inima poporului român prin bir, robie şi exil…

  13. Hohmah spune:

    @fanu
    Mesajul tau este in esenta corect.Pentru a fi mai mult adevarat, as vrea sa-ti transmit cateva mici dar importante observatii:
    – Articolul Parintelui este despre „catehismul revolutionarului”, si chiar daca tu nu-l consideri important si scrii despre altceva,totusi … nu actuala clasa politica romaneasca este subiectul.
    – Din pacate demonii au lucrat (ma rog lui Dumnezeu pentru Danion) si fratele Vasile este acum un pic „defect” cu aberatiile lui despre calendare si nu numai.

    In final iti fac o recomandare de schimbare radicala a sistemului de vot in care cred si pe care o gasesti pe blogul lui Ilie Catrinoiu („Lumea ar merge la vot”)

  14. garduldefier spune:

    http://garduldefier.wordpress.com/2010/08/08/centrul-pentru-monitorizarea-si-combaterea-antisemitismului-din-romania-ma-ameninta-cu-judecata/

    Aveti grija ce fel de articole publicati.Suntem supravegheati foarte atent…incearca sa ne inchida gura prin orice mijloace…lumea sa nu afle adevarul…lumea sa nu vada planul lor…

  15. fanu spune:

    Stimate, domnule
    @Hohmah

    Atitudinile corroborate între ele scot în evidenţă prin analogie ce am scris despre situaţia României, politică, de afaceri, de oculte şi de societate civilă ori sindicală

    Tratez subsidiar şi lapidar analogiile cu capitolele despre revoluţionar faţă de el însuşi şi parţial faţă de societal…

    culmea este că am citit ceea ce a scris părintele Savatie Baştovoi şi am filtrat şi am căutat tangenţialele şi iarăşi culmea este că am trimis în textul meu imagini de analogie ale unui revoluţionarism jucător care azi se vrea tranferat la punctul 1 al Catehismului adică în altă accepţie jucătorul de azi este revoluţionarul de ieri;

    apoi dacă sunteţi bine atent am trimis când vine vorba de mişcări oculte tot la catechism în punctual 2 la acea mişcare cu rol “important” în asasinatul din 89 adică revoluţionarii discreţi care şi au dat continuitate în România şi azi, îi regăsiţi cu numele pe unii şi chiar kgbişti cu cască de “miner”;

    îmi pare rău că nu observaţi decât bârna din textul meu şi nu vedeţi faptul că sursa mea de inspiraţie sunt de cele mai multe ori şi postările Printelui Savatie Baştovoi, astfel la puctul 3 parţial regăsiţi exemple destule în textul meu dacă priviţi atent atunci când vorbesc implicit de faptul că doctrinele sunt indistincte la “politicianul” aşa zis jucător şi pseudorevoluţionar din România;

    apoi puctul 4 este deosebit de sugestivă pseudorevoluţia discursului “politicienilor de azi atunci când aparent clamează ca valori ale schimbării din 89 libertatea dar dispreţuiesc ordinea publică şi mai ales regulile de convieţuire societală care în fapt nu circumscriu cu idealurile ocultate al intereselor sale ci doar cu faţada proferată de acesta…

    punctual 5, la ce să vă mai explic faptul damnării celor care chinuie azi ca urmare a furtului puterii nespiritului real revoluţionar ci cel de sorginte egoistă? Dacă vă uitaţi atent în România revoluţionarul din punctual 5 este mai mult decât prezent şi culea se luptă de pe aceleaşi poziţii ideologice revoluţionare cu naţiunea română…

    cât despre 6 şi 7 este îndeajuns să priviţi tandemul de revoluţionari iliescu băsescu tokes ca să vedeţi după caracterul fiecăruia dacă sunt sau nu total încadrabili la aceste puncte. Eu zic că da, doar că diferenţele de tupeu îi distanţează de felul reacţiei…

    nu cred că părintele Savatie admitea comentariul meu în chip de articol spre a se vedea analogiile cu România dacă era în afara materialului postat…

    mulţumesc pentru observaţii!

    atâta vreme cât Părintele Savatie Baştovoi îmi îngăduie postări în chip de analogie voi posta aici şi când consider de cuviinţă voi alătura articolelor postate şi completări

    între timp mi am revăzut materialul de pe blogul meu şi am mai efectuat adăugiri necesare…

    http://fanu.wordpress.com/2010/08/05/romania-sub-robie-bir-si-exil/

  16. Viorica spune:

    Recitesc textul si comentariile si am sentimentul ca limitandu-ma la comentariu, lasand lucrurile suspendate, doar la nivel de identificare este acelasi lucru cu acela de a consimti – lenevind – la moartea sufletului meu.
    Stiu ca sint ne-pregatita sa infrunt intunericul – ma ingrozeste si-mi este teama sa nu gresesc dar, si mai tare imi este teama sa nu ma pierd de Lumina Lumii, adormita de soapta inselatoare ca nu este posibil.
    Recunosc in continutul acestui manifest stari pe care le-am trait, gresind ”sever cu el însuşi, trebuie să fie aşa şi cu ceilalţi” , ”principii” strecurate in sistemul educativ – iar gandul ca sunt preluate drept benefice imi dau fiori …
    Nu e utopie! nu numai ca este perfect realizabil dar, este vizibil in plina desfasurare. Fireasca revolta in fata nedreptatilor, proprie tineretii usor poate fi pervertita, deturnata de seductia teribilismului … Este evident ce si a cui unealta este: revolutionarul “exclude orice sensibilitate chiar ura şi răzbunarea personală”, “cunoaşte o singură ştiinţă – cea a distrugerii[…]
    Intelegand ca viata din care lipseste Hristos este lipsita de rost, cred ca singura asezare/ atitudine/actiune posibila este sa ma impotrivesc prin tot ceea ce sint distrugerii Creatiei, cu orice risc…

  17. Hohmah spune:

    @fanu
    Nu vreau sa intru in polemica (o consider in astfel de cazuri sterila) si nici nu va contrazic.Nici mai sus nu am facut-o.
    Nu ar trebui sa-l luati pe Parinte drept arbitru pentru ca nu o va face.Si nici suporter. Acelasi lucru as fi putut sa il fac si eu bazandu-ma pe acest tip de argumente : am fost postat deci am legatura cu subiectul,si daca va contrazic sau atentionez inseamna ca eu am dreptate.

    Ma veti ierta , sper, dar argumentatia dvs., cel putin in acest punct este facila si …atat.
    Este evident ca actuala nostra clasa politica este o „demna” continuatoare a catehismului revolutionar si nu cred ca merita o astfel de analiza si mai ales aici,iar … eu va ofeream o solutie (din cele mai multe care trebuiesc folosite): o noua metoda de vot.
    Si va rugam totodata sa observati ca in ciuda valorii necontestate a lui Danion Vasile, acesta are in ultima vreme unele „erezii” nepermise.Nepermise in Ortodoxia din care sustine ca face parte.
    Atat.

    Faptul ca nu doriti sa imi mai explicati foarte multe, cu toate ca o faceti „in extenso”, ma face sa citez dintr-un mare Parinte :”este smerit mandruletul”.
    Iar faptul ca in „echipa” Iliescu, Basescu,Tokes nu-l introduceti si pe fostul Secretar PCR pe Universitatea Bucuresti – Emil Constantinescu…o consider o „scapare” ce vine din graba de a-mi raspunde si in contradictie (macar)cu rugaciunea Sf.Efrem Sirul.
    Doamne ajuta!

  18. fanu spune:

    Stimate, domnule
    @Hohmah

    Constantinescu este din acelaşi aluat este drept că l am omis şi regret;

    cât despre argumente largi şi vase îmi iau din timpul meu de rug şi rugă iar eu abia mă târăsc spre Dumnezeu cu sufletul să mi l păstrez în credinţă; nu este o scuză; dacă îmi va îngădui vremea voi relua argumentele deşi „clasa politică” nu merită acest catehism…

    departe de a l pune pe Părintele Savatie arbitru. doar am scris că dacă sunt îngăduit aici este fiindcă Părintele mai acceptă şi novici ca mine…

    după cum vă scriam am încercat o analogie şi atât…

    cât despre metoda de vot. nu ştiu când acest popor a votat vreodată în mod real democratic, de aceea atunci când vorbesc de vot mi se pare că simt în preajmă o himeră…

    Vă mulţumesc pentru blândeţea mustrării!

    Cu încercată smerenie,

    Ştefan M

  19. letusrejoice spune:

    despre Padre Pio ce parere aveti ?

  20. Hohmah spune:

    @fanu

    Tocmai pentru ca aveti dreptate si va inteleg, va rog sa cititi „Lumea ar merge la vot” de pe blogul lui Ilie Catrinoiu.
    Nu numai acest articol merita a fi citit de acolo.
    Poate ar trebui sa continuam rugaciunea prin fapta si astfel am transpune in viata Invatatura.
    „Dezvaluirea” ce va sa vina, ne va „cerceta” cu siguranta si dupa fapte !
    Sa re-aducem „ierarhia” in viata noastra chiar daca vom folosi „metode democratice”.
    Simulacrele actuale trebuiesc eradicate cu propriile „arme” democratice, iar metoda de vot propusa este una dintre acestea. Nu singura, evident.

    Nu am avut in intentie sa va mustrez ci doar sa intoduc o nota pragmatica in expunerea pe care ati facut-o.
    Indivizii care ne conduc in prezent sunt imuni la actiuni de tip intelectual si cu atat mai putin la cele de tip crestin.
    In aceste zone au deja experti care se ocupa cu „bruiajul”.

    Fie ca marea sarbatoare ce va urma sa ne lumineze pe toti intr-o solidaritate crestina si romaneasca !

    Doamne ajuta !

  21. mirceapuscasu spune:

    – Cum să interpretăm puterea satanică a secolului nostru?

    – Dincolo de explicaţiile istorice, sunt altele de structură şi în ultimă instanţă sunt cele spirituale. Structurile lumii acesteia sunt materialist-ateiste, forţele născute din Est tind să sfărâme planeta. Oamenii sunt atât de posedaţi de putere, de materie şi de plăcere, încât se trăieşte halucinant. Dezastrul este iminent, fie pe cale paşnică, fie pe cale militară, din cauza duhului rău care stăpâneşte modul de viaţă al lumii moderne. Lumea are nevoie de suferinţă pentru a se putea reorienta spiritual. Dumnezeu are căile Sale de intervenţie în istorie. Noi nu participăm la acest dezastru ci suntem trecuţi pe sub tăvălugul lui nimicitor, căci noi mărturisim oamenilor Adevărul. Dar oamenii de azi nu-l pot primi, căci din nou sunt fii ai satanei.

    (Sfantul inchisorilor-Valeriu Gafencu, Moise monahul, Ed.Reintregirea, p.230)

    http://bucovinaprofunda.wordpress.com/2010/08/12/valeriu-gafencu-despre-pace/

  22. alvi spune:

    blagosloviti , parinte !
    am crescut in aceasta mentalitate revolutionara , care punea ca unic scop al existentei ideea unui asa zis bine ” proletar ” , a realizarii unei dezordini care , indiferent cine ar fi fost la putere , urmarea eliberarea omului de sub regimul totalitar . Intr-un fel sau altul , fiecare din noi a fost la un moment dat ” revolutionar ” , cred ca in firea omului se gaseste plantata si aceasta samanta , aceea care te face sa-ti doresti sa rupi lanturile ingradirii , indiferent de ce ordin ar fi aceasta: moral , spiritual, politic , social .
    ingradirea presupune limita ,iar din firea omului apare dorinta de a depasi aceste limite , uneori cu mari renuntari si sacrificii si de multe ori cu sacrificarea propriei vieti .Dispretul cultivat ca mod de existenta , reprezinta refularea propriilor frustrari ,declansate de atitudinea anumitor reprezentanti ai unor clase sociale , fata de omul cu statut social inferior , dar nu numai . Relevant pentru tipul revolutionarului este Stavroghin ,dar cine poate spune ca nu a trait , fie si pentru o clipa , iadul stavroghian ca iad personal ?!…
    Socanta este ideea dezumanizarii lansate prin aceasta ideologie pe care prea putini o cunosc , desi se simt atrasi de ideile revolutionare , si chiar , pasionali fiind , se lasa coplesiti si isi fac din ele principii de viata , metamorfozandu-se din fiinte umane ,potential divine in ” demoni”.
    Totusi cred ca in prezent pericolul nu mai vine dinspre aceste idei revolutionare , ci din plafonarea omului prin satisfacerea nevoilor primare , instinctive , pericolul prezent este dat de jidanii care conduc in mod direct planeta , prin intermediul bancilor si care l-au facut pe fiecare om dependent de dorintele sale de a avea , l-au prins in plasa propriilor pofte si nu-l mai lasa sa scape . Se stie ca la Petru -Voda nu mai primesc Sfintele Taine cei care au primit acte cu CIP -singura forma de protest a celor care ne pastoresc, cei de aici fiind singurii care au avut curajul de a lua atitudine si de a se mobiliza – ori in prezent , jidanii , cu bancile lor au implementat metoda de a scoate bani din sclavia altora ,salariile fiind virate pe card – in prezent aproape toate institutiile si intreprinderile lucreaza cu banci pentru plata salariilor si , chiar daca e lege si ai dreptul sa-ti alegi , ti se tranteste usa si daca nu-ti convine esti liber sa-ti gasesti alceva , adica nimic ,fiindca peste tot e la fel – iar nimeni nu riposteza , toti susotesc , dar nimeni nu se revolta impotriva politicilor duse de angajatori in aceasta Europa uniformizata si in care omul; a devenit un ” consumabi” mai mult ca niciodata , in care au fost inversate valorile astfel incat normalitatea este stigmatizata , credinta e considerata molima si nebunie in timp ce homosexualitatea si prostitutia ne sunt implementate ca principii de viata !
    Dumnezeu sa va dea bucurie si har !

  23. mihu spune:

    Mihnea… Revolutionarul este progresistul. Hristos revolutionar??? Daca ar fi fost asa, l-ai fi vazut conducandu-i pe evrei impotriva romanilor. Hristos de stanga??? El care ne responsabilizeaza pana dincolo de imaginabil? Stanga nu face decat sa incite la Revolutie (sub utopia progresului), iar Statul de stanga este un Stat asistential, care nu responsabilizeaza individul, nu-l incurajeaza la munca (in ciuda gargarei proletare), tocmai pentru ca este ASISTENTIAL, adica ia de la cei care muncesc si distribuie celor care trag chiulul prin tot soiul de ajutoare/inginerii sociale. Cum castiga Stanga alegerile? Promisiuni de genul: marim pensii, salarii, alocatii, etc. Toate se indreapta spre proletariat, masa de manevra din electorale. Dreapta merge pe mana economistilor de calibrulul unor Hayek sau Milton Friedman, care „striga” de decenii ca sectorul privat este cel care aduce bani la buget si acesta trebuie dezvoltat si incurajat (cultul muncii, al initiative personale). Stanga merge pe suprataxarea (impozit progresiv) celui care munceste si numai el stie cum doarme noapte cu gandul la creditele contractate pentru a-i merge mica afacere. In schimb, incurajeaza nemunca, pe bugetari care, pe langa faptul ca nu se expun durerilor de cap (precum cel ce dezvolta o mica afacere), nici macar cele 8 ore nu le muncesc deplin.

    In ce esti doctor Mihnea? Cu economia si teologia („Hristos revolutionar”) ne-am lamurit.
    Stanga nu e crestina, doar dreapta conservatoare este. Stanga e cea mai buna dovada de anti-hrist. Ce potrivit suna in italian: SINISTRA

  24. mihu spune:

    Apropo, mari economisti astia de stanga, solutii economice de Nobel: aducem bani la buget marind taxele, adica punand biruri cat mai grele. Teoria interventionismului statal in economie (a lui Keynes) s-a propagat dupa al doilea razboi mondial si a fost intretinut acest mit prin razboiul rece. orice economist serios il repudiaza

  25. voinea nicoleta spune:

    Pe-aicea vad ca toata lumea vrea sa-l apere pe Hristos,dar nu stiu daca L-a intrebat si pe El cineva daca isi doreste acest lucru.:)) N-am studii teologice si nici n-am avut eu vreo educatie religioasa in familie,dar parca asa imi aduc aminte ca Dumnezeu vrea sa uneasca, nicidecum sa separe. Ma rog, n-am chef sa tin discursuri pedagogice pe-aicea. Oricum, lumea a transformat blogurile si discutiile aferente in mahalale virtuale. Nu conteaza ca se discuta despre ortodoxie, catolicism, budism, filosofie sau bune maniere ,oamenii nu se dau in laturi de paruieli virtuale, in numele unor idei profunde. Daca ii spui unui comentator de blog ca agresivitatea nu-i atitudine prea ortodoxa…hop!… iti baga din top, episodul nicenian care-i are ca protagonisti pe blandul Sfant NICOLAE si pe Arie.Daca ii spui ca de fapt Sfantul Nicolae a facut o exceptie de la regula si ca nu palmuia cu sete orice pacatos ce-i iesea in cale, scoate din joben episodul cu Hristos la templu, cand i-a gonit pe negustori.In legatura cu ideea asta a revolutionarului, ce pot sa spun. Revolutionarul este in cele mai multe cazuri un erou. Este caracterizat prin curaj. Dumnezeu nu culpabilizeaza curajul.Revolutionarul este in acelasi timp si om, deci este supus greselii. D-asta exista pericolul ca el sa conduca societatea intr-o directie gresita, mai ales ca, actiunea revotionara este un act de multe ori spontan, deci greu de controlat. Ca atare exista mai multe tipuri de revolutionari si de revolutii. Sper ca nu doriti acum sa-i trasformati pe Tudor Vladimirescu sau pe Nicolae Balcescu in unelte luciferice.:)) Aaaaaaaa si daca se poate, incercati sa nu construiti tablouri verbale cu Che Guevara invartind in cazanele cu smoala, pentru ca am fost fanul lui in adolesenta, desi detestam din suflet comunismul. Ia, chiar acum sa ascult cantecul ala fain <>

  26. Ed spune:

    Acest document criminal care le-a fost ulterior carte de capatai comunistilor, arata radacina copacului hidos ce a umbrit lumea aproape un secol.Aici asasinatul si destabilizarea societatii sunt prezentate ca singura si nobila optiune.La inceputul secolului xx teroarea se materializa si zeci de milioane de oameni isi pierdeau atroce viata.Un proces global al comunismului pe rol la Haga nu vom vedea vreodata..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: