Vizita papei in Cipru vazuta de Mitropolitul Pavel de Kirineia

Papa Bededict

Cu profundă tristeţe şi sufletească durere am fost informaţi de către Preafericitul Arhiepiscop la întrunirea Sfântului Sinod, care a avut loc pe 4 mai 2010, despre vizita papei în pământul ortodox al Insulei noastre Cipru, născătoare-de-sfinţi, (vizită) care va avea loc în urma invitaţiei oficiale, pe care a adresat-o către el, ca şef al statului Vatican, preşedintele statului cipriot. Ne-am exprimat după cum eram datori opoziţia noastră în Sinod

faţă de această vizită şi am declarat că nu vom participa la nicio manifestare legată de ea, deoarece conştiinţa noastră nu ne îngăduie lucrul acesta, pentru că papa nu este un oarecare lider politic, ci căpetenia ereziei papismului. Şi aceasta pentru că papistaşii (romano-catolicii) prin falsificarea eclesiologiei corecte (ortodoxe), au transformat Biserica Dumnezeului celui viu din Trup al lui Hristos într-o „organizaţie politică terestră”, într-un organism secular şi într-un stat cu pretenţii seculare, aşa cum este Vaticanul.

Papa, profitând de ocazia vizitei, a căutat să evidenţieze cel de-al doilea statut al său, de lider religios al romano-catolicilor. De aceea, a căutat şi şi-a asigurat în ascuns şi pe ocolite, prin serviciile sale diplomatice, aşa după cum s-a dovedit mai pe urmă, acordarea autorizaţiei, asupra căreia doar recent am fost informaţi, fără să fim întrebaţi de mai înainte dacă suntem de acord. Am fost doar auditoriu al hotărârii respective, cu care desigur nu am fost de acord, însă deja era în zadar, deoarece toate fuseseră deja săvârşite şi de mai înainte stabilite, fără ca noi să ştim. Singurul lucru pe care smerenia noastră l-a acceptat, a fost trimitrea unei circulare, a unei enciclice către pleroma numită cu numele lui Hristos, pentru a preîntâmpina orice sminteală şi tulburare în conştiinţele credincioşilor cu serioase consecinţe şi reacţii imprevizibile. Este trist că susţinătorii ecumenismului se comportă cu complimente şi curtoazii diplomatice faţă de eretici până în punctul în care se roagă împreună cu ei, în pofida interdicţiei clare a sfintelor canoane şi în acelaşi moment înfruntă împotrivirile mădularelor credincioase, membrilor fideli ai Bisericii, care se neliniştesc pentru netemeinicia dialogurilor teologice şi se smintesc văzând pe clericii ortodocşi rugându-se împreună cu diferiţi eretici, cu ironie şi mult dispreţ faţă de ei, ca şi cum ar fi duşmani ai Bisericii.

De aceea, am fost de acord cu hotărârea de a se trimite enciclica respectivă către pleroma hristonimică, în care s-ar fi menţionat că vizita papei a avut loc la invitaţia preşedintelui statului şi că pe perioada acestei vizite nu va avea loc un dialog teologic şi în acelaşi timp s-ar fi arătat rătăcirile romano-catolicilor şi menţinerea uniaţiei. Din nefericire însă, mai pe urmă, ne-am încredinţat, citind textul alcătuit, care, de subliniat!, ne-a fost trimis după şase zile, după ce a avut loc Sinodul, conţinutul lui necorespunzând tezelor pe care le-am exprimat în Sinod, când ne-am dat consimţământul nostru pentru emiterea enciclicei.

Papa Benedict si Patriarhul ecumenic Bartolomeu

Romano-catolicii se dovedesc pentru încă odată excelenţi diplomaţi. Aşa după cum se vede din presa zilnică, au alcătuit programul papei în aşa manieră, încât prin întrunirile cultice, în mod special cea care va avea loc în stadionul închis din Levkosia, unde vor exista clerici romano-catolici din Orientul Mijlociu, va induce confuzie evlavioşilor credincioşi ortodocşi din Cipru, care nu sunt în stare să-i deosebească pe uniţi. Văzându-i pe aceştia participând la ceremonie îmbrăcaţi în veşminte ortodoxe, e sigur că vor fi induşi în eroare şi se vor sminti, percepându-i pe aceştia ca clerici ortodocşi. Nu este exclus însă şi ca multe agenţii de ştiri străine, induse în eroare de aspectul exterior al uniţilor, să redea că este vorba despre o rugăciune în comun “a tuturor Bisericilor Ortodoxe Orientale”. Este evidentă încercarea Vaticanului de a exploata prilejul şi de a-l prezenta pe papa ca lider al creştinismului şi al întregii lumi.

Papa Ioan Paul II in vizita in Romania

Cu astfel de manifestări, după smerita noastră opinie, ereticii papistaşi nu sunt ajutaţi să-şi conştientizeze rătăcirea, ci sunt încurajaţi să-şi conserve inflexibilitatea şi să rămână neclintiţi în ereziile lor (kakodoxii), provocând simţămintele religioase ale ortodocşilor. Aşadar, persistenţa în acrivia dogmei ortodoxe nu trebuie să fie răstălmăcită ca fanatism sau intoleranţă. Măcar de şi-ar da seama ereticii papistaşi de greşelile lor, să respingă rătăcirile lor, să se întoarcă la Biserica Ortodoxă cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească şi să primească neîmpărţitul adevăr predat de Apostoli, aşa cum a fost formulat în primele opt secole şi se păstrează până astăzi în Biserica Ortodoxă.

Argumentul că această vizită va ajuta la soluţionarea problemei cipriote ne provoacă doar durere şi o mare nelinişte. Conducătorii să fie atenţi să nu intervină în temele credinţei ortodoxe şi să facă presiuni cu avarii, pentru presupuse interese naţionale, deoarece singurul lucru pe care îl vor reuşi este părăsirea de către dumnezeiescul Har, cu urmări exact inverse decât cele urmărite.

Papa Benedict si Patriarhul Rusiei Kiril

„Nu vă nădăjduiţi în căpetenii, în fiii oamenilor, în care nu este mântuire” (Psalmul 145, 3), precizează semnificativ Scriptura. De fiecare dată când ortodocşii s-au rugat stăruitor de papistaşi, amestecând temele credinţei cu politica, pentru a primi un presupus ajutor şi o presupusă protecţie de la papa, a rezultat ceva contrar. Cei care întreţin iluzia şi cultivă în poporul credincios ideea că prin asocierea cu ereticii se vor rezolva problemele sociale sau etnice contemporane şi că prin criterii lumeşti se va reuşi mult-dorita unitate dintre ortodocşi şi alţi membri ai altor confesiuni, să aibă în vedere că papa consideră aşa-zisa unitate cu Biserica Ortodoxă ca instaurarea instituţiei papale în Orient şi supunerea tuturor ortodocşilor, care se vor supune de acum jurisdicţiei lui pastorale ca uniţi (greco-catolici). Istoria ne învaţă că papa niciodată nu a recurs la ajutor şi asistenţă pentru ortodocşi.

Împărtăşim neliniştea pentru viitorul învăluitei noastre insule, dar cugetăm smerit că îndreptarea Ciprului nu va veni prin încurajarea sincretismului religios contemporan, ci prin ajutorul Atotputernicului Dumnezeu, după cum de atâtea ori s-a observat în istorie.

Interesul imediat al papei este acceptarea sa ca lider religios mondial al tuturor creştinilor şi, mai departe, recunoaşterea lui ca lider al tuturor religiilor. Invocarea cuvântului Domnului „ca toţi să fie una” (Ioan 17, 21), pentru a justifica deschiderile ecumeniste nu are nicio bază teologică, dacă nu se întemeiază „pe unitatea de credinţă şi pe împărtăşirea Sfântului Duh”, pentru că desconsideră condiţiile pe care le-a aşezat Hristos: „după cum Noi una suntem” (Ioan 17, 22). Biserica Ortodoxă niciodată nu a încetat să se roage Atotînduratului Dumnezeu “pentru unirea tuturor”. Trezvia minţii curăţite şi rugăciunea neîncetată sunt cele care atrag harul Preasfântului Duh şi ajută la împărtăşirea harului necreat al lui Dumnezeu şi nu tehnicile de comunicare şi relaţiile publice. Fie ca Domnul să ne lumineze pe toţi, ca „drept să îndreptăm cuvântul adevărului Său”.

(traducere din elină: M.L., sursa: http://thriskeftika.blogspot.com/2010/05/blog-post_28.html)

Sursa: Razboi întru Cuvânt

Anunțuri

81 Responses to Vizita papei in Cipru vazuta de Mitropolitul Pavel de Kirineia

  1. VladR spune:

    Presiunile sunt din ce in ce mai mari, deoarece catolicismul este foarte erodat interior: acuzatiile de pedofilie, de intretinere cu consoarte in ascuns a unor relatii de „familie” de catre multi preoti catolici, acordul dat de biserica catolica pentru preotii anglicani casatoriti si convertiti la catolicism de a-si profesa in continuare preotia chiar casatoriti fiind etc Ortodoxia are inca suflu si vitalitate, ceea ce nu mai exista demult la catolici.

  2. Aetos33 spune:

    http://acvila30.wordpress.com/2010/06/01/ce-ne-mai-aduce-papa-in-afara-de-sminteala/ Vizita papei va fi pentru voi de neuitat. Au circulat (şi nu glumim) tricouri, şepci, căni şi brelocuri pe tema vizitei papei în Cipru. Tricoul de mai jos costă 7 euro. Dacă însă sunteţi victime ale crizei economice, puteţi să cumpăraţi şi unul mai ieftin (4 euro) sau luând doar o şapcă la preţul de doar 3 euro!

  3. Vasilica spune:

    Curajoasa si plina de adevar marturia mitropolitului Pavel.Toate intalnirile de felul acesta mi sa par false.Sa se intoarca catolicii de unde au plecat in anul 1054 si vor prinde duh(viata).

  4. Iubesc Patriarhul spune:

    Este o carte care se cheama Pelerinul roman in care se prezinta invatatura de credinta. In aceasta carte se prezinta o profetie care spune ca papalitatea o sa vina la ortodoxie. Stie cineva ceva despre asta?

  5. Aetos33 spune:

    Este cel puţin grotesc ceea ce cultivă ecumeniştii, de dragul unor relaţii bune cu papa, încercând să găsească „puncte comune” între Ortodoxie şi papism. Insula Cipru, care a pătimit foarte mult din partea catolicilor, ar fi trebuit să-i amintească ereticului papă de crimele, pe care le-a făcut în marea insulă, şi anume martirizarea de către latini (romano-catolici) a celor 13 monahi din Kadara, în anul 1231, şi nu “urcarea pe tronul Vaticanului a lui Clement al VIII-lea, un papă de origine cipriotă”. http://acvila30.wordpress.com/2010/06/02/’’puncte-comune’’-ale-bisericii-ortodoxe-din-cipru-cu-vaticanul/

  6. Petru spune:

    ,,Vor unire???…foarte bine,mai mult decat ei ,noi vrem unire,dar intru adevar.Sa se intoarca inapoi de unde au plecat la 1054” …papa este un eretic,un blestemat,este dat anatemei de sfintii parinti…papa nu recunoaste toate cele 7 sfinte soboare ecumenice ale sfintilor parinti

  7. Lumina lina spune:

    Iubesc Patriarhul – eu am Pelerinul roman – insa nu stiu unde sa caut cele spuse de tine. Ai indiciu vreó pagina, ceva?

  8. iubesc Patriarhul spune:

    eu nu am cartea, dar am vazut-o intr-un pangar si am rasfoit-o un pic. Acolo unde se spune despre greco-catolicii nostrii. Ca se zice, daca pana si catolicii vor veni la ortodoxie, greco-catolicii nu ar trebui sa vina si ei la ortodoxie?

  9. radu spune:

    Salut. Este prima data cand scriu un comentariu pe acest blog, desi il urmaresc frecvent si cu interes. O fac acum fiindca, ca si ortodox, am niste nelamuriri tot mai adanci in ce priveste atitudinea noastra fata de catolici mai ales, dar in general cred ca e o problema a noastra in ce priveste deschiderea, dialogul, dorinta de a ne afirma identitatea. Am deci cateva intrebari la care poate imi veti raspunde, sperand sa fiu oarecum mai luminat de cei care traiesc mai profund credinta noastra ortodoxa. Asadar:
    1) De ce ne este noua atat de frica de orice forma de dialog cu catolicii daca suntem convinsi ca noi avem adevarul, si prin urmare ca si apostoli ai lui Cristos ar trebui sa-i aducem si pe altii la adevar, iar nu sa evitam dialogul? Cum ne vom cunoaste, sau cum ii vom convinge daca nu dialogand?
    2) Daca intr-adevar „Ortodoxia are inca suflu si vitalitate” (vezi supra VladR), cum se face ca noi pierdem tot mai mult teritoriu? Este suficient sa ne uitam la „a doua Roma” unde am ramas mai putin de zece mii. Ca sa nu mai vorbim ca zelul nostru misionar este aproape inexistent…Africa si Asia spre exemplu sunt evanghelizate de catolici si protestanti. „Rusia ortodoxa”, a treia Roma, mama actuala a ortodoxiei, in zilele de Duminica are o participare la Slujba de 2% (din spusele Mitropolitului Hilarion); afara de asta, trairea duhovniceasca a poporului roman, dar si a altor popoare ortodoxe este reflectata cred de catre viata sociala a acestor popoare…iar cum vedem bine, la noi e haos. Romania e pe locul doi la nr. de avorturi dupa Marea Britanie.(asta doar ca exemplu).
    3) De ce avem o asa mare groaza de catolici, in timp ce noi in Europa folosim peste tot bisericile lor, pe care ni le pun la dispozitie fara mare tam-tam, in timp ce noi (trebuie sa o recunoastem) folosim din plin bisericile care inainte apartineau greco- catolicilo, si ii lasam nu de putine ori sa faca slujbe prin piete si sali de scoala. Ma intreb deci, noi intr-adevar ne iubim aproapele? Aceeasi intrebare imi rasuna in minte cand imi aduc aminte de ura pe care o cultiva o parte din fratii nostri fata de evrei, doar fiindca nu sunt ca si noi. Este aceasta o atitudine crestina? Isus ar face asa ceva?
    4) Cum ramane cu martorii lui Jehova care la noi fac ravagii? De ce suntem atat de porniti pe catolici, si pe papa, in timp ce la noi martorii fac prozelitism inrait, si nimeni nu zice nimic, nici nu am vazut un preot care sa merga dupa ei, sa incerce sa-i aduca pe calea cea dreapta…mai degraba ii blesteama.
    Acestea sunt doar cateva dintre intrebarile pe care le adresez deseori unor seminaristi/ teologi, care pana acum nu mi-au dat nici un raspuns obiectiv, ci mai mult raspunsuri de lehamite sau celeasi acuzatii fara argumente la adresa altor culte. Daca dispuneti cumva de aceste argumente va rog sa ma luminati si pe mine. Multumesc . Radu

  10. Iubesc Patriarhul spune:

    Din cauza mea Radule.

  11. VladR spune:

    @Radu:

    Desi nu am atributele date de tine pentru a-ti fi interlocutor, incerc niste raspunsuri scurte:

    1. ce te face sa crezi ca ei, catolicii, ar fi dispusi sa fie convinsi de argumentele noastre? Catolicii nu au interesul de a se converti la ortodoxie, ei au interesul de a uni, pe cat posibil, toate cultele crestine sub marea lor umbrela (vezi monofizitii, greco-catolicii, catolicii de rit vechi, anglicanii, ortodocsii etc). Daca s-ar pune la modul sincer pe tapet problemele care ne despart nu s-ar ajunge la nicio intelegere, deoarece catolicii nu au interesul sa afle adevarul, ci sa gaseasca suprematia. Asta se vede si din istoria ultimului mileniu.

    2. Ai citit scrisoarea catre un ierarh a Pr Rafail Noica din cartea Cultura duhului? Acolo vei gasi raspunsul.

    3. E vorba de un compromis facut aici, si asta mi se pare o greseala. De vreme ce exista destule puncte care ne despart, si nu le mai enumar aici, nu cred ca e o pozitie buna cea adoptata de ierarhie de acceptare a oficierii slujbelor ortodoxe in biserici catolice. Nu mi-e groaza de catolici, nu ii urasc, insa ma delimitez de ei, deoarece nu suntem in comuniune de credinta si Har.
    „Este aceasta o atitudine crestina? Iisus ar face asa ceva?” La aceste intrebari ar trebui sa iti raspunzi singur, pentru ca trag nadejde ca ai citit Noul Testament cu atentie.

    4. Ortodoxia nu obliga pe nimeni si nu face prozelitism la modul declarat, mergand prin lume pt a-si castiga credinciosi (desi exista misiune ortodoxe in Africa si Asia, dar nu isi fac reclama la fel d emare ca celelalte culte). Fa o comparatie intre modul in care si-au marit baza de credinciosi catolicii si protestantii si ortodocsii. Si la fel, fa o comparatie intre fluxul de obiceiuri pagane printre credinciosii crestinati de catolici si ortodocsi. Daca e bine sau e rau asa, e o concluzie la care tot singur ar fi bine sa ajungi.

  12. alvi spune:

    „pastorul cel bun isi pune sufletul pentru oile sale !” Dumnezeu sa ne pazeasca de cursa diavoleasca a ecumenismului ! Slava lui Dumnezeu pentru bunatateasi mila Lui !
    http://apologeticum.wordpress.com/

  13. radu spune:

    @ Iubesc Patriarhul

    Iti multumesc pentru raspuns. E bine ca te afli-n treaba.
    Radu

  14. radu spune:

    @ VladR

    Inainte de toate Vlad, iiti multumesc pentru timpul si lamuririle acordate. Totusi, uitandu-ma atent la raspunsurile tale as vrea sa fac cateva observatii.
    1) La aceasta prima intrebare, nu mi-ai raspuns, ci doar mi-ai confirmat ideea ca in randul nostru este foarte raspandita o cultura a suspectului fata de catolici; nu mi-ai dat argumente, si pana acum nu am auzit unele care sa confirme ideea ca ei, „catolicii nu au interesul sa afle adevarul, ci sa gaseasca suprematia”. Mi se pare ca tot pe blogul asta (sper sa nu ma insel) am vazut ca ei nu fac parte din Organizatia aia mondiala a bisericilor, in timp ce noi da…mai degraba asta sincretism, cred eu, decat dialogul argumentat cu catolicii. Pe langa aceasta, am auzit ca la catolici se gasesc peste 23 de rituri (nu sunt sigur)si ca fiecare isi pastreaza traditia, in plus pariarhii sau mitropolitii bisericilor locale au o mare independenta fata de papa (ex. greco catolicii, sau maronitii). Si afara de asta, ce fel de suprematie ar putea exercita asupra noastra? Noi cu traditia noastra, ei cu a lor, si mergem inainte…nu vad problema. Legat de monofiziti: ei au fost condamnati de Conciliul IV din Calcedonia, deci inainte de schisma, si prin urmare nu cred ca ei fac parte din biserica catolica. Gresesc? Iar anglicanii nu sunt schismatici rupti tot din biserica catolica?
    Legat de dialogul sincer, pus pe tapet; observ ca tot mai multi mitropoliti si patriarhi iau avionul spre Roma, si ca actualul papa este apreciat inclusiv pe forumurile ortodoxe pentru ancorarea sa in traditia Sfintilor Parinti. Abia saptamana trecuta Patriarhul Moscovei Kiril I a oferit un concert la Vatican in onoarea Papei, iar cei din Vatican i-au publicat o carte din cate am inteles. In plus, chiar in Cipru, se pare ca papa il va intalni pe Arhiepiscopul Hrisostom al doilea…prin urmare nu prea stiu ce sa zic de articolul de mai sus. Si exemplele pot continua. Daca Dumnezeu ne-a dat oamenii acestia ca sa ne conduca Sfanta Biserica, si teologii acestia pe care ii avem ca sa ne apere de erezii,iar ei considera ca merita sa stea la masa discutiilor cu catolicii, oare nu merita ei putin credit din partea noastra? Incheiere: cred ca dialogul cu catolicii este radical diferit de cel cu alte culte…doar la noi si la ei inca se mai pastreaza harul preotiei, e recunoscuta Sfanta Impartasanie ca prezenta reala a lui Hristos, avem spovada, si pastram traditia apostolica.
    2) Nu am citit cartea respectiva, dar o voi cauta si negresit voi cauta raspunsul. Multumesc. Totusi cred ca intrebarea mea este pertinenta si necesita o reflectie temeinica (fara falsa modestie 🙂 )fiindca realitatea pe care o invocam are o cauzalitate variata, raspandita aproape capilar.
    3) Eu nu stiu daca e o atitudine cu adevarat crestina delimitarea de cei care nu au religia noastra. Constatam o diferenta, da, intarim propria identitate da, dar a ne delimta radical, ca de ciuma, nu cred ca e ceva crestinesc. Sa nu uitam ca Sf Petru ne indeamna: „şi’ntotdeauna fiţi gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală despre nădejdea voastră” (1Petru3,15); cred ca aceasta ar trebui sa fie atitudinea noastra fata de toti, catolici , alti ortodocsi, dar si necrestinii ca martorii lui Iehova spre exemplu. Ei mai mult ca toti trebuie adusi la calea cea dreapta, tocmai fiindca nu sunt crestini. Iar din spusele sfantului Petru reiese ca avem datoria de a nu ne delimita. Iar Iisus n-a spus oare „Aceasta este porunca Mea: Să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum v’am iubit Eu pe voi” (Ioan 15,12); „Pe cel slab în credinţă primiţi-l fără să-i judecaţi gândurile” (Romani 14,1); Legat de evrei: „E adevărat că, potrivit Evangheliei, ei sunt vrăjmaşi din pricina voastră; dar, potrivit Alegerii, ei sunt iubiţi din pricina părinţilor” (Romani 11,28)…deci cred ca noul testament vorbeste destul de clar despre cum ar trebui sa se comporte orice crestin autentic, deci si orice ortodox, pentru a nu deveni un fatarnic, pentru a nu avea un comportament fariseic. Concluzia pe care o trag este: Nu, Iisus nu ar face asa ceva ! Dar te rog Vlad, contraargumenteaza, daca observi vreo greseala in rationamentul meu.
    4) E adevarat ca ortodoxia nu obliga pe nimeni sa devina ortodox (ar fi culmea; ar fi contrar Evangheliei), dar nici nu prea pare interesata sa converteasca pe cei pe care-i consideram eretici…asteptam ca ei sa fie cumva iluminati de nu se stie unde, poate adusi din intamplare, din nevoie, din nu se stie ce. Sa nu uitam porunca Mantuitorului: „Drept aceea, mergeţi şi învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v’am poruncit Eu vouă. Şi iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin“ (Matei 28, 19-20). Idea cu „ortodosii nu-si fac reclama” mi se pare cel putin falsa smerenie din partea noastra, fiindca avem datoria de a marturisi oriunde cuvantul Evangheliei, sus si tare ! fara menajamente ! mandri ca suntem ai lui Hristos! Iar in ce priveste marirea bazei de credinciosi intre catolici, ortodocsi si protestanti, am gasit un sit in engleza, si nu stiu daca e catolic sau nu,dar asta am gasit; cifre asemanatoare am citit si inainte. Ce e mai inspaimantator aici e mica rata de crestere a noastra raportata la alte culte, mai ales la penticostali, care deja au depasit cifra de 500 milioane, adica de doua ori cat noi. Asta cred ca spune ceva despre noi in primul rand. Iata linkul: http://www.bible.ca/global-religion-statistics-world-christian-encyclopedia.htm
    Daca aveti altfel de informatii va rog sa-mi spuneti si mie unde le pot gasi.
    In ce priveste fluxul de obiceiuri pagane inregistrate la catolici, nu am informatii, adica nu stiu exact la ce anume te referi, nu am avut interesul sa caut, dar astept eventuale sugestii. Insa atentie sa nu fie vorba de un simplu proces de adaptare la cultura locala, fiindca asta nu cred sa fie un pacat cata vreme forma tainelor este respectata.
    Multumesc inca o data Vlad, si astept eventuale replici, eventual si de la altii.
    Doamne ajuta !
    Radu.

  15. kanakidis spune:

    IN PELERINUL ROMAN MAI SCRIE..ca unul din stilpii LUMII e de nam ROMAN..ORTODOX..catolicii vor revenii la ORTODOXIE! in maxim 15 ani!

  16. Radu, cu voia Părintelui, ți-aș răspunde pe scurt:

    1. Sfinții Apostoli nu au purtat dialog cu alte religii, fie ele păgâne sau pseudo-creștine, în felul în care înțeleg ecumeniștii dialogul. Ecumeniștii pretind că Biserica lui Hristos trebuie să discute cu toate religiile de pe poziții de egalitate, ba chiar pun semnul egal între Biserică și felurite religii pseudo-creștine. Sfinții Apostoli porneau orice discuție de la principiul ”Noi avem Adevărul și vrem să vi-L dăm, pentru că voi nu Îl aveți”. Desigur, foarte mulți erau indignați de această pretenție a Sfinților Apostoli, îi respingeau și îi persecutau. De frica respingerii și persecuțiilor mulți trec astăzi în ceata ecumeniștilor. Și încearcă să își ascundă lașitatea și egoismul sub pretexte precum ”dialog inter-religios”, ”iubire frățească”, ”apropiere”. Dar mint. Iar lucrul acesta se vede foarte ușor din faptele lor. Pentru că de câte ori creștinii ortodocși au o altă părere decât ecumeniștii sunt tratați de ecumeniști cu o răutate uluitoare: injurii, pedepse canonice dar mai ales necanonice, legale dar mai ales ilegale, atacuri felurite asupra familiilor șamd. Această purtare a ecumeniștilor garantează faptul că ”dialogurile” purtate de ei cu eterodocșii – fie ei catolici sau de altă religie – nu se vor face niciodată ”în Duh și Adevăr”, ci în duhul intereselor mamonice. Acestui fel de pseudo-dialog, de târguire a celor sfinte, ne opunem noi, nu propovăduirii apostolice.

    2. Este firesc să se ”piardă teren” acolo unde inimile sunt reci, credința formalistă, ecumenismul puternic. În același timp însă, se ”câștigă teren” acolo unde inimile sunt fierbinți, credința este vie, dragostea de Adevăr puternică.
    În Marea Britanie sau SUA, dar și în Filipine, Zair sau alte țări sunt multe convertiri la Ortodoxie, pentru că sunt oameni care știu că nu au Adevărul și Îl caută. Iar numărul misionarilor ortodocși în aceste părți (și altele), este mult mai mare decât se știe public (dat fiind și că, după Legea creștină și spre deosebire de ereticii amintiți de tine, nu fac pe grozavii cu lucrarea lor). S-ar putea ca peste două-trei decenii, dacă Românii și alte nații ortodoxe nu se trezesc, Biserica lui Hristos să aibă cei mai mulți credincioși în cu totul alte părți ale lumii decât astăzi. Nu este un lucru nou, s-a mai întâmplat în Istorie, căci ”Duhul suflă unde voiește”. Oricum, nu numărul, nici creșterea sau descreșterea nu definesc Biserica lui Hristos, ci iubirea față de Adevăr (fie că ceilalți Îl primesc sau nu).
    Iar dacă este să ne raportăm la trăitorii Credinței, putem spune că de fapt Biserica lui Hristos câștigă teren și în România. Căci dacă sunt mulți care se leapădă pe față, ei bine, ei sunt dintre cei care niciodată nu au fost ai Bisericii, decât cu numele. Însă tot dintre ei sunt mulți care și vin către Biserică, adăugându-se întru Adevăr turmei lui Hristos. Despărțirea de Biserică a celor nesinceri în Credință este un câștig pentru Biserică, pentru că o ușurează de războiul din lăuntru și îi limpezește lucrarea în afară. Așa cum am spus, nu numărul credincioșilor este cel care hotărăște mersul Bisericii și al lumii, ci trăirea în Duh și Adevăr. Aceasta să crească, și toate cele de trebuință se vor adăuga de Dumnezeu.

    3. Și aici amesteci lucrurile, frate Radu, însă mai mult decât în întrebările dinainte.
    De pildă, cine ”avem o mare groză de catolici”, nu explici, lucru de altfel urât când e vorba de o așa învinuire. Dacă vorbești despre cei care într-adevăr țin Credința lui Hristos, trebuie să-ți spun că niciunul nu are ”groază de catolici”. Noi nu ne temem de catolici, dar ne ferim de minciunile religiei lor și ne temem de viclenia și răutatea cu care le-au răspândit și le răspânesc în lume (Cruciate, Inchiziție, Iezuitism șamd).
    Folosirea ”bisericilor” romano-catolice din apus ține de două pricini din partea lor și una din partea alor noștri. Din partea lor, întâi și întâi de lipsa de credincioși: în fiecare an, doar în Franța se închid, vând ori demolează 40 ”biserici” catolice (în medie). Deci ”generozitatea” lor are o pricină economică simplă, la care se adaugă prozelitismul pe care îl pot face astfel. Din partea alor noștri este vorba de… comoditate, lene, răceală în credință, cum vrei să-i spui. Oricum, dacă tot ai amintit de ceea ce au făcut Sfinții Apostoli, o asemenea purtare este cu totul anti-apostolică.
    Cât privește ceea ce spui despre bisericile greco-catolice, e greu de spus cât e neștiință și cât răutate. Mergând pe ideea că ești greșit informat, te invit să asculți și cealaltă parte – a Românilor ardeleni ortodocși – nu doar propaganda greco-catolică. Pe scurt, profitând de corupția statului și societății, uniații (”greco-catolicii”) jefuiesc din nou pe creștini de bisericile pe care le mai jefuiseră odată în vremea stăpânirilor austriacă și austro-ungară. Repet, mai informează-te ca să nu mai ajungi din neștiință să acuzi de Inchiziție pe cei care au fost prigoniți de Inchiziție, așa cum o fac, din răutate, masonii și ateii.

    4. Întrebarea ta pleacă de la niște minciuni. Noi nu suntem porniți împotriva catolicilor, ci a catolicismului. Nimeni nu atacă în Republica România pe catolici, nici pe iehoviști sau musulmani, doar pe ortodocși. Cunosc destule cazuri în care preoții sau credincioșii ortodocși sunt bătuți pe stradă de catolici – mai ales unguri -, de iehoviști sau adventiști, după care, eventual, bătăușii îl reclamă pe preot sau credincios că i-a atacat. Părintele Cleopa a dat, cu nume și date, caz de credincios ucis de iehoviști, dar autoritățile n-au făcut nimic până astăzi, după aproape 20 de ani. Deci, nici vorbă că ”suntem porniți pe catolici”, lucru ce se poate (răs)tălmăci în multe feluri, printre care și cel de ”prigonire” de orice fel. Ceea ce nu-i adevărat.
    Iar cât privește propovăduirea, preoții vorbesc și împotriva minciunilor papiste, și împotriva celor protestante, neoprotestante, islamice șamd. Doar că tu, evident, nu prea mergi la biserică, Radu, sau nu ai nimerit o biserică potrivită (în cel mai bun caz pentru tine, deși nu se explică de ce ai fi rămas la ea…). Dacă într-adevăr ai fi mers la biserică, ai fi auzit asemenea predici. Și ai fi văzut și oameni veniți sau reveniți la Biserica lui Hristos după rătăciri la papiști, iehoviști și alții asemenea.

    Spui că ai pus întrebări unor ”seminariști/teologi”… mă cam îndoiesc de aceasta, nu ca formă, ci ca realitate substanțială. Însă până la a pune întrebări unora și altora, ca și cum ai știi multe și ai putea discerne, ar trebui să te întrebi dacă știi multe și poți discerne. Înainte de a te face judecătorul Bisericii lui Hristos și al mărturisitorilor ei, s-ar cuveni să cunoști măcar temelia Credinței.
    Te îndemn, cu toată dragostea, să citești și să pui în sufletul tău Dumnezeieștile Scripturi, cât mai mult din tâlcuirile scripturistice al Sfinților Ioan Gură de Aur și Vasile cel Mare, canoanele Sinoadelor Ecumenice (adunate în Pidalion), hotărârile dogmatice ale Sinoadelor Ecumenice, Patericul, Limonariul, Teologia Dogmatică și Ascetica și Mistica părintelui Dumitru Stăniloae, Papalitatea schismatică a lui Wladimir Guettee (fost preot și istoric romano-catolic)… Ar fi un început bun. Vezi însă că învățătura de credință nu se învață doar teoretic, trebuie trăită, altfel nu înțelegi nimic.
    Dumnezeu să îți ajute!

  17. VladR spune:

    Multumesc Radu, de invitatie dar nu, nu voi contraargumenta.:)

    La inceputurile mele in ale credintei duceam discutii de acest gen zilnic pe internet si nu numai. Stii ce am observat? Cu cat argumentatia mea era mai complexa si mai ramificata, cu atat interlocutorul meu gasea noi si noi observatii de facut. Si nu ajungeam niciodata nicaieri:) Am discutat si cu copti din Egipt, si cu proaspat ortodocsi din Mexic, si cu catolici din Romania si aiurea si asemenea polemici cum e cea propusa de tine mai sus nu aveau din pacate nicio finalitate.

    La inceput nu intelegeam de ce, dar in timp am vazut ca adevarurile de credinta nu se inteleg rational, pt ca raman la un nivel teoretic si sterp. Ele se impropriaza, devenind parte integranta a individului care si le asuma constient.

    De aceea am renuntat treptat la asemenea discutii aplicate.

    Mi-am dat seama din prima ta postare ca esti o persoana cu buna credinta si atunci te-am invitat sa descoperi singur acele raspunsuri mai importante pe care le solicitai. Nu te-am indemnat sa le descoperi singur dintr-o comoditate a mea. Ci din experienta mea: adevarurile si solutiile anumitor probleme mi-au devenit clare abia dupa ce eu singur am ajuns sa le descopar, chiar daca ele mi-au fost uneori dezvaluite inainte de duhovnici mari.

    Deci sfatul meu este sa bati in continuare la usa si pana la urma ti se va deschide:) Ti-am schitat doar niste posibile cai de urmat. Daca vrei sa le urmezi sau vrei sa consideri ca am fost superficial si nu am reflectat temeinic la intrebarile tale este la libera ta alegere:)

  18. crip 81 spune:

    cu adevarat ca din roadele lor ii veti cunoaste , dupa cum ne invata Sf Scriptura .Mitropolitul Corneanu tot timpul vorbeste despre dragoste , iubire , cand e vorba de ecumenism ; insa tot el a recunoscut intr-o conferinta ca nu-i suporta pe cei ce sunt impotriva panereziei ecumeniste . Ma intrebam atunci , unde i-o fi dragostea cu care se lauda ?

  19. iuliana spune:

    Poate ca il stiti deja, dar… e un documentar cutremurator si va confirma multe incluse in noul roman. Istoria se repeta intr-un mod infricosator! Dumnezeu sa ne pazeasca!
    [video src="http://www.jurnaltv.ro/media/files_flv/user46/3086e4a163.flv" /]

  20. radu spune:

    @ VladR

    Salut Vlad, inca o data multumesc pentru raspunsul tau care de data aceasta recunosc ca m-a surprins, intr-un sens neasteptat de placut. Din pacate te inteleg perfect fiindca si eu am trait de mai multe ori aceeasi senzatie ca si tine, si stiu ca la urma urmei aceste adevaruri fac parte din viata noastra de rugaciune zilnica si ca sunt un har de la Dumnezeu. Cred insa ca asta ne face pe noi sa fim mai buni, dar nu ne impiedica sa aprofundam cunoasterea adevarului, sa ne punem intrebari asupra problemelor care ne inconjoara si sa cautam solutii…suntem inca pe calea spre Tatal, si asta presupune veghere si cercetare din partea noastra, mai ales intr-o lume care se schimba cu atata repeziciune si in care noi trebuie sa fim martori autentici ai lui Hristos.
    Ma opresc aici, si sper ca altadata sa ne intalnim pe teme de discutie care sa ne uneasca, sau sa trezeasca in noi macar aceasta atitudine crestineasca de smerenie si bun simt de care tu ai dat dovada.
    Radu.

  21. radu spune:

    @ Pr. Mihai-Andrei Aldea

    Parinte, multumesc pentru raspunsuri, sfaturi si apostrofari. Toate sunt binevenite 🙂 . Totusi din afirmatiile pe care le-ati facut (fiindca nu sunt raspunsuri la intrebarile mele), recunosc ca m-ati facut pentru cateva clipe sa ma simt de parca as fi catolic si i-as apara pe catolici. 🙂
    Am sa va raspund daca imi permiteti, insa peste abia o saptamana. Serviciul nu-mi permite deocamdata (sunt sofer pe tir si am cateva curse lungi), insa va promit ca am sa caut cartile pe care mi le-ati recomandat, si in masura timpului disponibil le voi citi. Dogmatica parintelui Staniloaie am mai citit-o, insa pe sarite (recunosc). Intre timp va recomand si eu o carte, mai curand o colectie de articole si scurte reflectii teologice, din care sper sa intelegeti in ce directie bat intrebarile mele. Cartea respectiva este a lui Cristian Badilita si se numeste „Ortodoxie versus Orthodoxie” . Am gasit-o foarte pertinenta, desi noi nu suntem obisnuiti cu esente duri. Problemele identificate de el mi se par cat se poate de reale, iar discursul sau fara echivoc.
    Cu permisiunea sfintiei voastre si al administratorului acestui blog, ne revedem peste o saptamana. Multumesc.
    Radu

  22. Dacă te inspiri din Cristian Bădiliță, atunci sentimentul pe care l-ai avut, că parcă ai fi catolic (și i-ai apăra pe catolici) este foarte adevărat.
    Dacă ne luăm după înțelesul din DEX (APOSTROFÁ, apostrofez, vb. I. Tranz. A adresa cuiva o mustrare violentă, a mustra pe cineva cu ton aspru.) nu mi se pare deloc drept să spui că ai avut parte de la mine de ”apostrofări”. Te rog să nu înțelegi greșit nici prima frază a acestui răspuns, nici cele care vor urma. Faptul că îți un adevăr neplăcut – sau mai multe – nu înseamnă apostrofare. Este doar mărturisirea adevărului, în nădejdea mântuirii tale (și nu numai).
    A te avânta în operele unui sau unor teologi controversați în lipsa unei temelii adevărate este o cale sigură spre pierderea sufletului.
    Înainte de a citi astfel de teologi ar fi trebuit să cunoști Învățătura care definește Ortodoxia. Doar de aici poți începe a explora alte spații teologice, fără să riști să îți pierzi direcția.
    Cristian Bădiliță nu mai este ortodox de multă vreme. El a recunoscut public, și repetat, faptul că se împărtășește în Romano-catolicism. Acest fapt este oprit atât de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române cât și de toate sinoadele locale de astăzi ale Bisericii lui Hristos și, cu atât mai mult, de Sinoadele ecumenice și Dumnezeieștile Scripturi. De vreme ce nu ascultă de acestea, Cristian Bădiliță este, evident, în afara Bisericii Ortodoxe. Și e departe de a fi singura lui neascultare față de Biserică, ori singura lui ascultare față de Papalitate. Faptul că el, deși romano-catolic în toată credința și teologia lui, se declară ortodox, ține de o strategie de înșelare a celor nepregătiți. Această tactică a fost folosită de Papalitate de multe ori de-a lungul veacurilor, nu este ceva nou.
    Și mulți oameni lipsiți de pregătire s-au lăsat înșelați de-a lungul veacurilor, după cum este și scris: rătăciți neștiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.
    De aceea, Radu, eu nu doresc să pierdem vremea cu născocirile lui Cristian Bădiliță. Nu mă mai interesează de mult, el va da seama pentru ele. Dacă tu vrei să mergi pe linia lui, iarăși te privește, tu vei da seamă. Însă încearcă să îți amintești mereu că fără a cunoaște temelia Învățăturii lui Hristos, ești ușor de înșelat. De aceea te rog, pentru mântuirea ta, învață înainte de toate ”abc”-ul Credinței (prin cărțile și lucrările pe care ți le-am amintit mai sus). Cum ar putea fi cineva creștin, adică ucenicul lui Hristos, fără să știe bine cuvintele lui Hristos și tâlcuirea lor? Și cum poți cunoaște cuvintele lui Hristos și tâlcuirea lor, altfel decât învățând bine Dumnezeieștile Scripturi și tâlcuirea lor de către Sfinții Părinți? Abia odată ce ai învățat acestea, după cum am spus, poți să mergi mai departe. Însă totdeauna să te temi de primejdia căderii prin teologiile speculative. Să nu uiți că Lucifer a fost înger luminos, cunoscând realități cerești în chipul cel mai direct, și tot a căzut în înșelare din pricina mândriei. De aceea, învățarea teoretică nu folosește la nimic dacă nu este însoțită de TRĂIREA Credinței. Și pentru a nu fi înșelați de cel rău sau de cugetul nostru pătimaș, se cuvine a fi totdeauna sub îndrumarea unui duhovnic bun. Avem în Republica România părinți buni, precum Arsenie Papacioc și Arsenie Muscalu, Iustin Pârvu, Amfilohie Brânză, Rafail Noica și mulți alții. Pe cei din Republica Moldova ți-i poate arăta Părintele Savatie. Alege pe unul dintre ei și urmează-le îndrumările cu sfințenie. Atunci se vor lumina nu doar întrebările pe care le-ai pus aici cât mai ales cele, mai dureroase pentru tine, pe care nu le-ai pus aici.
    Dumnezeu să îți ajute!

    P.S. Nici Dumnezeieștile Scripturi, nici Dogmatica părintelui Stăniloae, nici alte cărți sfinte nu vom ajunge să le cunoaștem și trăim citindu-le doar pe sărite. Dar asta cred că o știi și tu preabine… 🙂

  23. VladR spune:

    Radu, iti multumesc si eu pentru ca imi dai ocazia de a ma razgandi si de a-ti raspunde (sper eu) mai jos cam la toate intrebarile tale. Multumesc si parintelui Aldea care prin interventiile sale a lamurit si mai mult ce doresti tu sa afli.

    Raspunsul meu este: dintr-o credinta din ce in ce mai calduta, mai conformista, mai stereotipa. Din acest motiv ne delimitam ca de ciuma si de catolici, si de alte culte. Din comoditate. Stim ca adevarul de credinta este la noi si pe restul ii tratam de multe ori cu condescendenta daca nu cu sila.

    Dar asta e o reactie si la prea marea deschidere pe care o observam la ierarhii nostri care, iata, fac slujbe cu catolicii, se intalnesc cu ei, semneaza tot felul de acte care nu sunt prea clare pentru noi, credinciosii activi. Si aici e o problema mare a ierarhilor, deoarece lumea este impartita in masse si indivizi, in vulg si individualitati.

    E adevarat ca mantuirea nu este si nu poate fi colectiva, dar exemplul pe care il ofera ierarhii nostri este de condamnat in raport cu massele. Ce va zice poporul cand il vede pe Corneanu impartasindu-se cu catolicii? Ca a fi ortodox sau catolic e totuna. Si nu e. Stii care sunt diferentele intre noi si ei. Poate ai citit cartea cu Sinodul talharesc de la Ferrara- Florenta. Au mai fost si discutii pe acest blog pe tema asta.

    Daca ai citit si putina istorie ai vazut ca la catolici sunt primordiale expansiunea si suprematia. Prin orice cai, cu orice pret (vezi catolicizarea din America de Sud si cea Latina, vezi Inchizitia, vezi si copromisul uniatist, vezi si cucerirea Constantinopolului pe la 1204, daca nu ma insel, si comportamentul catolicilor atunci). In plus exista si o tendinta de desconsiderare a ortodoxiei, pe care am intalnit-o deseori in dialogurile pe care le-am avut cu catolici.

    Dar revenind si la tarele noastre, in calitate de ortodocsi, e adevarat ca ne este mai comod sa nu incercam sa ne impunem punctul nostru de vedere intr-o polemica cu catolicii sau cu alte culte. Probabil ca aceasta atitudine ne va aduce prejudicii mari. De aceea iti recomandam anterior sa citesti scrisoarea catre un ierarh a Parintelui Rafail. Uite, o gasesti aici: http://rafailnoica.wordpress.com/2009/01/09/parintele-rafail-noica-scrisoare-catre-un-arhiereu-aparuta-in-vol-cultura-duhului-ed-reintregirea-alba-iulia-2002/

    Si eu mi-am pus intrebarile tale cu ceva timp in urma. Insa vazand diferentele dogmatice intre noi si catolici mi-a dat seama ca o unire cu ei nu se poate realiza decat in situatia in care renunta la suprematia papala si toate inovatiile aduse de ei dupa schisma. Am ajuns la aceasta concluzie singur, separat de tot ceea ce citisem in acest sens.

    P.S. M-am dezis de atitudinea mea initiala de „non-combat”:) pentru ca nu exista retzete care sa se aplice oricui si oricand. In cazul de fata am inteles ca mai benefic este un raspuns clar.

    O carte recenta si foarte folositoare pe tema asta (are numai 100 de pagini, deci se poate citi repede) este „Convertirea mea la ortodoxie – marturia unui calugar franciscan” a Prea Sfintitului Pavel de Ballester, Episcop de Nazianz.

    Si inca ceva Radu, Ortodoxia cu fatza ei administrativa si umana la ora actuala e departe de a fi perfecta si de a face voia lui Dumnezeu intru totul. Este insa nevoie de mult discernamant si dragoste aici sa intelegem raportarea la alte culte, pentru ca Dogmele si Capul Bisericii Ortodoxe nu vor cadea niciodata.

  24. 1 Roman Crestin Ortodox spune:

    Cu toata dragostea si respectul pentru Sfanta noastra Tara si Biserica , va rog cu smerenie sa ne indrumati daca a fost bine pentru noi ca Papa a fost in Romania ?
    Eu unul cred ca da, pentru cei care stiu si cred cu adevarat in Ortodoxia Romaneasca si in acest Neam de Martiri.
    Imi dau seama din discutiile de mai sus ca este si un lucru rau. Sincer , cred ca Dumnezeu ne-a facut pe toti din iubire !
    Noi avem o vorba : Sa faci ce zice Popa, nu ce face Popa !
    Dar in acelasi timp stiu ca viata mea este o indreptare si nu ma consider drept !
    De aceea cu tot respectul unui profan vin si va rog sa nu ne lasati fara raspuns.
    Fara indrumarea Sfintilor Parinti nu putem alege intotdeauna Calea, Adevarul si Viata !
    Vreu ca atunci cand ma spovedesc sa stiu daca am gresit cand m-am bucurat ca Papa vine aici sau cand m-am inchinat ortodox in Santa Maria Magiore in Roma.
    Acolo am plans de bucuria frumusetii acelei biserici si m-am convins ca Dumnezeu ii iubeste la fel de mult si pe catolici !
    Neamul nostru este unul de Martiri Ortodocsi dar si de alte credinte. Cei care s-au jertfit pentru Neam si nu sunt ca noi Ortodocsi dar si-au iubit tara si fratii de suferinta nu sunt primiti la viata vesnica ?
    Chiar nu as vrea sa par rau-voitor sau fariseu.
    Va rog sa ma ajutati dragi Parinti.
    Va multumesc frumos.
    Doamne ajuta!

  25. @ 1 Roman Crestin Ortodox

    Dacă din iubirea lui față de țară și oamenii din țară cineva încearcă din răsputeri să aducă în țară Masoneria, sau Biserica Satanei, sau puterea Papalității, ce crezi, este primit la viața veșnică?
    Desigur, nu.
    La asemenea întrebări, la care mulți începători se dezorientează, răspunsurile sunt simple dacă se cunosc măcar temeliile Învățăturii creștine.
    Sfântul Apostol Pavel, vorbind despre cei de-un neam cu el, spune:
    ”Mare îmi este întristarea și necurmată durerea inimii”
    Și de ce era doborât de durere pentru ei?
    ”Căci le mărturisesc că au râvnă pentru Dumnezeu, dar sunt fără cunoștință. Deoarece, necunoscând dreptatea lui Dumnezeu și căutând să statornicească dreptatea lor, dreptății lui Dumnezeu s-au făcut străini”.
    Deci iată că râvna chiar și pentru Dumnezeu nu e de ajuns pentru mântuire. Fără cunoașterea Adevărului ostenelile nepricepute mai mult osândesc. Iar acest lucru este mărturisit de Scripturile Dumnezeiești de nenumărate ori.

  26. Wenceslaus spune:

    Mă intereseasă cîţi dintre voi aţi comunicat cu vreu-un catolic despre ceva…..

    I doubt you did.

  27. VladR spune:

    Wenceslaus, sunt curios daca postarea ta nu are ca unic scop decat aflarea in treaba. I believe it is.

  28. 1 Roman Crestin Ordotox spune:

    Multumesc frumos Parinte Aldea !
    Cred ca nu stiu eu cum sa-ntreb.

    Puteti fi sigur insa , martor mi-e Dumnezu, ca nu caut sa statornicesc dreptatea mea si nici a celor care nu sunt Crestini-Ortodocsi si Romani !
    Am fost botezat si cununat Crestin Ortodox si asa raman, chiar daca unii ma pot banui de ganduri necurate.

    Eu nu refuz indreptarea pentru ca m-as considera pe mine drept !

    Doamne-ajuta!

  29. Nu mă miră, ”Wenceslaus”, că în lipsa altor argumente obiective ajungi la atacuri la persoană. Totuși presupunerea ta ”frățească” este total greșită.

  30. radu spune:

    @ 1 Roman Crestin Ortodox
    Draga crestin ortodox, eu nu sunt preot dar folosesc bunul simt si ratiunea pe care mi le-a dat Domnul….si evident Sfanta Scriptura; de aceea iti spun ca si eu m-am rugat in Santa Maria Magiore, si la fel in San Pietro si in San Paolo fuori le mura, si nu mi s-a intamplat nimic, ba dimpotriva sunt convins ca Dumnezeu m-a auzit si de acolo si ca nu s-a incruntat la mine . Si eu ca si tine m-am bucurat ca Papa a venit in Romania si as vrea sa vina si cel care e Papa acum fiindca mi se pare un Papa de o intelepciune rara pentru zilele nostre, si cu atat mai rara in randul clericilor nostri. Nu-ti bate capul ca te-ai rugat sau te-ai bucurat de vizita unui papa, fiindca nu e antihrist. Important e ca atunci cand ne rugam sa o facem cum spune Iisus “Duh este Dumnezeu, şi cei ce I se închină trebuie ca’n duh şi’n adevăr să I se închine“ (Ioan 4,24). Roaga-te lui Dumnezeu cu inima smerita si in rest nu te uita la cei care fierb in ura, sau se cred posesori exclusivi ,ai Adevarului fara insa a fi in stare sa dea argumente ci doar acuze care de cele mai multe ori sunt sustinute de o logica schizoida. Eu inca nu am auzit inca de la fratii mei ortodocsi, macar de la unul, o acuza concreta la adresa Papei, un fapt care sa-mi arate ca el nu ar fi un apostol al pacii, al Evangheliei lui Cristos. Ca nu avem aceleasi dogme, asta da, si este fundamental, insa sa nu uitam ca teologii nostri mai de seama stau la masa discutiilor cu ei tocmai fiindca recunosc ca avem ceva profund care ne leaga, adica Traditia, Euharistia, Preotia la fel inteleasa, si o mie de ani de comuniune…nu putem spune acelasi lucru despre protestanti sau alte confesiuni.
    Sfatul meu e sa-ti traiesti credinta ortodoxa cu pace si seninatate. Nu uita ca Domnul s-a rugat ca toti sa fim una, In Adevar…si ca sa impartasim cu totii acest Adevar va trebui sa ne rugam si sa luptam mult nu sa stam cu mainile in san sau batandu-ne in piept fiinca suntem ortodocsi. Multi dintre noi nu avem nici un merit pentru asta ci doar acela de a ne fi nascut intr-o tara ortodoxa. Oare Dumnezeu e conditionat geografic, sau poate musulmanii sau evrei , sau catolicii care au trait o viata virtuoasa cautand sa implineasca voia lui Dumnezeu nu se vor mantui? Hai sa fim seriosi. Iata un argument direct din Sfanta Scriptura si nu din pufaiala habotnica care nu pricepe nici de unele nici de altele. Romani 2,12-15 : “Aşadar, câţi au păcătuit fără lege, fără lege vor şi pieri; iar câţi au păcătuit sub lege, prin lege vor fi judecaţi. Pentru că nu cei ce aud legea sunt drepţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea, aceia se vor îndreptăţi. Căci când păgânii, care nu au lege, din fire fac cele ale legii, ei fără să aibă lege îşi sunt loruşi lege; ei arată fapta legii scrisă în inimile lor prin mărturia conştiinţei şi prin judecăţile lor, care îi învinovăţesc sau chiar îi apără “
    Doamne ajuta.
    Radu

  31. radu spune:

    @Pr. Mihai-Andrei Aldea
    Cuvioase parinte,
    Incep prin a-mi cere scuze pentru intarziere dar efectiv nu am avut timp sa va raspund pana acum. Consider ca aveti dreptate in doua privinte, si anume: 1. nu am vorbit in mod direct, fata catre fata cu teologi, ci cu seminaristi. La ei ma refeream cu titulatura de “teologi”; si cu cei mai multi am vorbit tot pe internet. 2. Legat de termenul “apostrofare” , aveti dreptate insa nu mi-o luati in nume de rau fiindca a fost doar o subtila impunsatura din partea mea, care se pare ca a avut efect 
    In ce priveste rapunsurile Sfintiei voastre, va reamintesc ca sunt simple pareri si nu argumente. O parte ar putea fi usor integrata intr-o predica de Duminica. Nu mi-ati raspuns nici la intrebarile pe care i le-am adresat lui Vlad, si nici argumentelor pe care i le-am oferit in al doilea raspuns al meu. Spre exemplu, daca as fi catolic as putea foarte usor sa schimb subiectul propozitiei/ discursului dumneavoastra si sa-l indrept impotriva ortodocsilor, fara a demonstra absolut nimic ci ramanand la simplul nivel de acuza. (va rog sa verificati personal). Discursul dumneavoastra este circular, tautologic.
    Legat de Cristian Badilita; eu zic sa-l lasati pe Dumnezeu sa-l judece…eu nu v-am propus viata lui Badilita ci problemele de el abordate; sunt reale sau nu? sunt prezente in Biserica noastra sau nu? Despre asta vorbim, nu despre ce face Badilita, sau vesnica teorie a conspiratiei in purpura catolica.
    1. Afirmicati ca : “Sfinții Apostoli nu au purtat dialog cu alte religii, fie ele păgâne sau pseudo-creștine, în felul în care înțeleg ecumeniștii dialogul”. Repet ce am spus si in postarile anterioare: faceti o confuzie intre dialogul ortodox –catolic si dialogul cu alte religii; ca sa nu mai vorbim de faptul ca noi facem parte din Organizatia Mondiala a Bisericilor (in timp ce catolicii nu), si ca puneti semnul egal intre sincretism si ecumenism. Nu asta inteleg nici ortodocsii si nici catolicii prin ecumenism, altfel s-ar fi dat pe brazda dupa moda lumii pana acum, si nu s-ar fi ales nimic nici de unii nici de altii. Legat de cum au predicat Sfintii Apostoli : 1Corinteni 9,19-23 “19Fiindcă deşi sunt liber faţă de toţi, rob tuturor m’am făcut, pentru ca pe cei mai mulţi să-i dobândesc.20Cu Iudeii ca un iudeu am fost, ca să-i dobândesc pe Iudei. Cu cei de sub lege, ca unul de sub lege – deşi eu nu sunt sub lege –, ca să-i dobândesc pe cei de sub lege. 21Cu cei ce nu au legea, ca unul ce nu are legea – deşi nu sunt fără lege în faţa lui Dumnezeu, ci întru legea lui Hristos –, ca să-i dobândesc pe cei ce nu au legea. 22Slab m’am făcut cu cei slabi, ca să-i dobândesc pe cei slabi. Tuturor toate m’am făcut, pentru ca’n orice chip să-i mântuiesc pe unii. 23Dar pe toate de dragul Evangheliei le fac, ca să-i fiu părtaş.”
    Cu tot respectul cred ca trebuie sa studiati inainte de toate Sfanta Scriptura si abia apoi ce a spus calugarul x sau y despre ce inseamna ecumenismul sau cum predicau Sfintii Apostoli Evanghelia.
    Afirmati ca: “de frica respingerii și persecuțiilor mulți trec astăzi în ceata ecumeniștilor. Și încearcă să își ascundă lașitatea și egoismul sub pretexte precum ”dialog inter-religios”, ”iubire frățească”, ”apropiere”. Dar mint. Iar lucrul acesta se vede foarte ușor din faptele lor. Pentru că de câte ori creștinii ortodocși au o altă părere decât ecumeniștii sunt tratați de ecumeniști cu o răutate uluitoare: injurii, pedepse canonice dar mai ales necanonice, legale dar mai ales ilegale”…
    Imi dati va rog macar un exemplu in care cei care nu participat la intalniri ecumeniste au fost batuti, persecutati, etc , sau de ortodocsi batuti pe strada, dupa cum spuneti ? Eu deocamdata in Romania i-am vazut pe greco-catolici batuti pe la stiri, facand slujbe in piete in timp ce nu in putine localitati noi pastram cate doua lacase de cult , din care cel putin unul al lor si nefolosit de noi…in acelasi timp noi folosim bisericile lor in occident. Acolo se poate face prin alternanta, aici insa la noi in tara, frati de-ai nostri, consateni, rude, ce vrei tu, nu nu se poate…mai bine le dam in cap. Puteti sa ma considerati aparator al catolicilor in cazul de fata, nu ma intereseaza pana ce nu-mi aduceti argumente. Ca fapt divers sa stiti ca sunt ardelean, clujean, ortodox, din bunici greco-catolici fortati sa treaca la ortodoxie sub comunisti…si tipul acesta de convertire spune ceva despre istoria Bisericii noastre (dar mai bine nu deschidem subiectul). Eu si tatal meu am fost botezati ortodocsi si asa am ramas…incchid paranteza. De asemenea am vazut la intalnirea intre teologii catolici si cei ortodocsi din Cipru, ca cei care au pus mana pe par au fost tot pravoslavnici mohani si mireni de-ai nostri. Asta da educatie, asta da credinta, respect pentru celalalt…asta da persecutie.
    2. Afirmati ca: “Este firesc să se ”piardă teren” acolo unde inimile sunt reci, credința formalistă, ecumenismul puternic. În același timp însă, se ”câștigă teren” acolo unde inimile sunt fierbinți, credința este vie, dragostea de Adevăr puternică.”
    Parinte, Sfintia Voastra este cel care ar trebui sa poarte lumina credintei, sa lupte contra unei credinte formaliste (vezi show-urile cu apa sfintita de la tv); cum pot fi inimile fierbinti acolo unde nu a ajuns credinta? Fierbinti de la ce? Care credinta vie daca ei sunt pagani? Folositi aceleasi fraze stereotip. La fel in ce priveste reclama convertirilor pe alte continente. Nu este vorba de reclama ci de un dat de fapt cuprins in orice statistica asupra religiilor facuta la nivel mondial. In plus, v-am spus deja ca la noi este vorba de falsa smerenie in spatele careia ne ascundem neputinta evanghelizarii. Idea cu “nu-si fac reclama” ca ereticii este ridicola si iresponsabila. De unde stiti cati misionari ortodocsi sunt? De unde stiti ca sunt mai multi decat se crede daca nu din statistici, din date culese pe teren? De unde daca nu din asa zisa “reclama”?
    3. Afirmati ca: “Noi nu ne temem de catolici, dar ne ferim de minciunile religiei lor și ne temem de viclenia și răutatea cu care le-au răspândit și le răspânesc în lume (Cruciate, Inchiziție, Iezuitism șamd).” Nu va suparati dar cum ne ferim noi de minciunile lor? De unde stim ca mint daca noi nici nu vrem sa auzim de ei? Ne ferim de viclenii si rautati? Care anume?…dati-mi un exemplu va rog. Eu am fost in Italia un an si ceva la lucru si cat timp eram pe strazi am gasit adapost si mancare tot la niste calugarite care se ocupau de saraci zilnic. Asta era menirea lor. Sunt acolo romani de-ai nostri, ortodocsi pana in maduva oaselor, betivi ordinari tot ce vrei, care stau si mananca painea pe care zilnic le-o dau “cu rautate” catolicii. Si ca si mine sunt mii si mii de alti romani care pot sa dea marturie. Legat de cruciate cititi putina istorie (la unele au participat si trupe din Bizant pana ce nu s-au aruncat de partea mahomedanilor ); iezuitii sa nu uitam ca sunt cei care au format cele mai mari scoli din occident, au avut personalitati ale caror lucrari se vand in Biserica noastra (vezi ca si ex. doar Robertf Taft sau Thomas Spidlik) fiindca noi inca n-am fost in stare de o asa revolutie culturala, fiindca inca traim cu tampita conceptie ca a fi un bun crestin impune ca si consecinta a fi si aliterat sau partizan anticultura. Asa ca si curiozitate: fara sa cautati pe google stiti sa-mi spuneti cine este fondatorul iezuitilor si ce hram poarta ei, sau imi vorbiti din auzite? acelasi “argument” cliseu?
    Iar in ce-i priveste pe greco-catolici, nu uitati ca ei cer doar bisericile pe care ei le-au construit, si in cele mai multe cazuri au acte de proprietate pentru ele. Dar evident pe noi nu ne intereseaza fiindca suntem mai crestini ca ei. Ati vazut cumva in Cluj bataia ce si-au luat-o greco catolicii de la noi cand au vrut sa intre in posesia catedralei Schimbarea la Fata, de ei construita? N-ati vazut! Daca toti dati sfaturi la oameni sa nu se inchine in biserici catolice, nu uitati daca cumva ajungeti in pelerinaj la Manastirea Nicula , ca a fost construita si a apartinut greco-catolicilor. Si exemplele pot continua. Deci fratilor, ce ne facem cu porunca a 7-a? Legat de istorie, hai sa va propun lucrarile unor ortodocsi: Nicolae Iorga – “Istoria romanilor in Transilvania” vol I. Nicolae Iorga – “Sate si preoti in Ardeal” ; Xenopol, Iorga – “Istoria Bisericii Romanesti”, vol II. . .discutam dupa ce le cititi ca sa nu-i confundati pe greco- catolici cu austro-ungari si ca sa cunosteti mai in detaliu situatia Bisericii noastre pe la 1700 .
    4. Afirmati ca: “Cunosc destule cazuri în care preoții sau credincioșii ortodocși sunt bătuți pe stradă de catolici – mai ales unguri -, de iehoviști sau adventiști, după care, eventual, bătăușii îl reclamă pe preot sau credincios că i-a atacat.”
    Fiind clujean am multi prieteni greco si romano – catolici, dar inca nu mi s-a intamplat macar o data ca unul dintre ei sa cultive fata de mine un sentiment de ura motivat religios. Nici nu am vazut vreodata la televizor cazurile atat de cunoscute dumneavostra. Nu confundati orice bataie intre doi cocosi cu un conflict inter-religios. In plus tin sa va spun ca la biserica merg aproape in fiecare Duminica daca sunt in tara, insa in predicile pe care le aud intalnesc aceleasi acuze fara continut, clisee deja in Biserica noastra. Ca sa nu mai vorbim de calitatea oratorica a predicilor. Am sa ascult totusi sfatul Sfintiei voastre si am sa merg pe la mai multe biserici si voi incerca sa citesc cat mai multe din sursele pe care mi le-ati recomandat. Pentru asta va sunt recunoscator.
    5. La inceputul relatarii pe tema careia dezbatem sunt scrise urmatoarele: “Cu profundă tristeţe şi sufletească durere am fost informaţi de către Preafericitul Arhiepiscop la întrunirea Sfântului Sinod, care a avut loc pe 4 mai 2010, despre vizita papei în pământul ortodox al Insulei noastre Cipru, născătoare-de-sfinţi, (vizită) care va avea loc în urma invitaţiei oficiale, pe care a adresat-o către el, ca şef al statului Vatican, preşedintele statului cipriot. Ne-am exprimat după cum eram datori opoziţia noastră în Sinod faţă de această vizită şi am declarat că nu vom participa la nicio manifestare legată de ea”…
    A da??? Cum se face atunci ca Hrisostom II si alti episcopi si monahi ortodocsi au fost peste tot alaturi de Papa la vizita sa in Cipru, ba mai mult au si schimbat sarutul pacii cand Papa oficia singur slujba? De ce nu aruncati o privire spre exemplu pe romereports.com sau pe ziarele care au tratat aceasta tema, sau macar pe google ? Cum se face ca Hrisostom II i-a cerut Papei sa intervina pe langa turci pentru a-i permite sa recupereze sfintele icoane si alte mozaice din partea de nord a Ciprului daca are o asa pornire fata de “ereticul papa” ? Si de ce presa relateaza ca insusi Hrisostom II l-a invitat pe Papa? Stiati ca si Hrisostom l-a vizitat pe papa in 2007 direct in Vatican? Ca si concluzie: Consider relatarile Mitropolitului Pavel “nitel” gogonate si “putin” personale, nicidecum reprezentative pentru Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Ciprului.
    De asemenea, cred ca multi dintre cei care fac comentarii pe acest blog (inclusiv Sfintia voastra) sunt bine intentionati insa mostenitori ai urii fata de catolici si catolicism cultivata in Biserica noastra de aproximativ o mie de ani, si pe langa asta foarte prost informati, sau deloc documentati. Foarte multi (nu doar pe acest blog) sunt tributari scolilor duhovnicesti ale monahilor extraordinari cu care Biserica Ortodoxa face bine sa se mandreasca fiindca sunt fii ei care s-au luptat pentru sfintenie. Acest lucru insa nu compenseaza lipsa lor de formare teologica. Sunt maestri ai duhului , nicidecum ai stiintei teologice…in cel mai bun caz al unei teologii mistice. Nu au competenta intr-ale discursului teologic academic, ci intr-ale indrumarii duhovnicesti. Prin urmare in ce priveste ecumenismul prefer sa ma bazez pe discursul dogmatic al unui Zizioulas, sau pe conceptia asupra Sfintei Traditii a Patriarhului Kiril I. , decat pe discursul monahal anti-catolic (poate bine intentionat, dar mereu prost argumentat) mostenit de-a lungul generatiilor de calugari care de la schisma incoace n-au fost in stare sa construiasca in jurul lor macar o “gradinita” mai acatari, ca sa nu vorbim de adevarate scoli in care sa se fi format marii oameni ai ortodoxiei romanesti. Conceptul de “focar al culturii ortodoxe” la noi este inexistent.
    Prin urmare parinte, indiferent de ce veti raspunde la aceasta postare a mea, daca nu-mi oferiti si argumente concrete ci simple supozitii la intrebarile si provocarile lansate de mine initial, voi inceta sa mai fac orice comentariu pe aceasta tema. Chiar daca ma veti acuza ca sunt catolic 
    Doamne ajuta.
    Radu

    PS. daca prin tonul aspru am jignit pe cineva imi cer scuze, nu aceasta a fost intentia.

  32. Eugen spune:

    @Wenceslaus
    Am vorbit , fireste, chiar si cu protestanti si budhisti etc.
    Nimeni de pe acest blog,sper ca si Parintele Aldea, cred nu-si aroga dreptul de a detine Adevarul absolut si de a fi incheiat,in viata fiind,”procesul” de indreptare si „calea de la chip la asemanare”,mai ales cand raspunde altceva, chiar daca adevarat, la intrebarile puse cu sinceritate.
    Mai mult decat atat, eu unul am vorbit si cu Crestini Ortodocsi de „filoane” diferite (grecesc,rusesc,etc.)
    Unii dintre ai nostri clerici au peluat anumite lucruri din aceste „filoane” si nu intotdeauna au fost in acord cu Biserica Ortodoxa Romana, care trebuie sa ne amintim ca este Autocefala, si care cu toate neajunsurile ei omenesti, este cea care m-a botezat in Hristos si unica pe care o recunosc !
    Preotii pot gresi, Biserica niciodata !
    Insistenta cu care se atrage atentia acum ca : 1)Biserica noastra nu face nimc (ba din contra!)pentru credinciosii sai, si astfel lasa paganii de alta credinta sa ne amagesca, 2) ca Biserica noastra nu se opune introducerii semnului „fiarei” pe pasapoarte, 3)ca Biserica noastra nu trebuia sa schimbe calendarele (cel vechi cu cel nou), 4)ca Patriarhul Daniel este un ecumenic inrait, om de afaceri veros si,mai nou, un securist care isi uraste fratele…si multe, multe altele, chiar daca sunt facute cu ajutorul (eu ziunor Parinti

  33. Eugen spune:

    @Wenceslaus
    Am vorbit , fireste, chiar si cu protestanti si budhisti etc.
    Nimeni de pe acest blog,sper ca si Parintele Aldea, cred nu-si aroga dreptul de a detine Adevarul absolut si de a fi incheiat,in viata fiind,”procesul” de indreptare si „calea de la chip la asemanare”,mai ales cand raspunde altceva, chiar daca adevarat, la intrebarile puse cu sinceritate.
    Mai mult decat atat, eu unul am vorbit si cu Crestini Ortodocsi de „filoane” diferite (grecesc,rusesc,etc.)
    Unii dintre ai nostri clerici au peluat anumite lucruri din aceste „filoane” si nu intotdeauna au fost in acord cu Biserica Ortodoxa Romana, care trebuie sa ne amintim ca este Autocefala, si care cu toate neajunsurile ei omenesti, este cea care m-a botezat in Hristos si unica pe care o recunosc !
    Preotii pot gresi, Biserica niciodata !
    Insistenta cu care se atrage atentia acum ca : 1)Biserica noastra nu face nimc (ba din contra!)pentru credinciosii sai, si astfel lasa paganii de alta credinta sa ne amagesca, 2) ca Biserica noastra nu se opune introducerii semnului „fiarei” pe pasapoarte, 3)ca Biserica noastra nu trebuia sa schimbe calendarele (cel vechi cu cel nou), 4)ca Patriarhul Daniel este un ecumenic inrait, om de afaceri veros si,mai nou, un securist care isi uraste fratele…si multe, multe altele, chiar daca sunt facute cu ajutorul (eu zic inconstient) Parinti, denota un singur lucru si anume ca diavolul nu doarme niciodata !
    Doamne ajuta !

  34. sherlock_holmes spune:

    Mitropolitul Pavel de Kirineia este un ierarh curajos, care marturiseste public adevarul,putea trai ca ierarh ortodox in oricare din secolele care au trecut,la fel si in imparatia cerurilor.

    “Conştiinţa că nici o biserică ortodoxă locală nu a rămas nepătată şi neatinsă de epidemia ecumenistă este un adevăr dureros. Unele au fost influenţate mai mult, altele mai puţin. Însă este mângâietor şi încurajator faptul că în fiecare biserică ortodoxă locală au existat şi încă mai sunt persoane şi obşti – pilde sfinte şi luminătoare -, care se opun cu stăruinţă, prin cuvântări şi scrieri, pătrunderii ecumenismului în deplinătatea Ortodoxiei [1]. Poate că aceştia nu sunt mulţi, poate că nu sunt îndeajuns de legaţi unii cu ceilalţi şi nu sunt aliaţi într-o front comun de apărare, însă mai înainte de toate, toţi aceşti luptători sunt uniţi cu Capul Bisericii, Domnul Iisus Hristos şi cu toţi Sfinţii Bisericii Ortodoxe – care de-a lungul secolelor s-au nevoit şi au luptat pentru neprihănirea credinţei ortodoxe – şi prin sfinţi, şi cu ajutorul lor, sunt uniţi unul cu celălalt. Aceasta ar putea fi „turma mică” pe care Domnul a mângâiat-o în Evanghelie, atunci când a zis: «că a binevoit Tatăl vostru să dea vouă împărăţia» (Luca 12:32). “

    Dumnezeu ii iubeste pe toti oamenii si doreste ca toti sa se mintuiasca si la cunostinta Adevarului sa vie…de aceea mai si exista Biserica ( ortodoxa )…ca sa-L marturiseasca pe Iisus Hristos Dumnezeu si Adevarul,iar prin Sfintele ei Taine sa-l uneasca pe om cu Dumnezeu ( mintuirea )

  35. Ana spune:

    Wenceslaus, in copilarie eu aveam o prietena care era catolica. Cred ca am mers cu ea de vreo 2-3 ori in curtea bisericii ei, si acolo aproape de altar ea s-a asezat pe bordura bisericii si si-a aprins tigara. Eu oricat de putina credinta aveam, stiam ca nu ai voie sa faci asa ceva.

    Atunci insa am simtit ca biserica lor e mai mult ca o casa de cultura, ca ceva frumos, pe cand in biserica noastra e Dumnezeu. Asta era gandirea mea de atunci.

    S-a schimbat azi ceva si este biserica catolica altceva mai mult decat o casa de cultura?

    Azi ca mama daca ma uit la cazurile sexuale intalnite in biserica lor ma infior. E groaznic. Ma mir ca dupa toate astea papa are timp de vizite. Copiii imi sunt bolnavi, si eu fac vizite? Caut leacuri?

    De ce sa mergi tu sa vizitezi o tara ortodoxa? Sa inveti ceva? Sa schimbi ceva? Sa dea Domnul sa fie spre schimbarea lor.

  36. radu spune:

    @Pr. Mihai-Andrei Aldea

    Inca ceva parinte cu permisiunea dumneavoastra, fiindca din graba nu v-am raspuns la singura opinie argumentata din ultima postare a Sfintiei voastre (4 iunie, punctul 3.)
    Legat de folosirea bisericilor catolice din occident (fara ghilimele, fiindca la urma urmei sunt temple dedicate cultului dumnezeiesc si nu snteti in masura sa judecati daca ruga lor in respectivele lacasuri este sau nu placuta lui Dumnezeu)…eu nu vorbeam doar de Franta ci de intreaga Europa occidentala, deci si Italia, si Germania si Spania, etc. Nu puteti invoca lipsa creinciosilor ca si motiv al generozitatii lor fiindca sunt folosite de noi chiar si acolo unde ei le folosesc din plin, si la urma urmei e plina Europa de emigranti catolici care abia asteapta ca o biserica sa le fie alocata doar lor. In in ce priveste lipsa de credinciosi din Franta, nu uitati ca Sartre sau Camus nu s-au nascut in Cucuietii din Deal, nici Revolutia Luminilor nu s-a petrecut la Neamt, si nici masoneria nu-si are cuibul in Maramures. Pe noi de toate aceste realitati pana acum nu ne-a ferit credinta ortodoxa ci zidul comunist (parafrazanu-l pe Parintele Rafail Noica). Peste tot in Europa este prezent valul relativismului de sorginte laicista care nu peste putin timp va veni si la noi. Tocmai aceasta este ideea ecumenismului intre catolici si ortodocsi, adica sa-i facem impreuna fata si eventual sa invatam si noi ceva de la ei, fiindca la cum merg deocamdata lucrurile la noi, nu parem pregatiti absolut deloc, in schimb ei inca se afla in plina lupta (vezi lupta contra avortului, eutanasiei, incurajarea familiilor tinere, atacurile contra Papei fiindca a afirmat imoralitatea folosirii prezervativelor, refuzul homosexualilor in randul preotiei, rezistenta in fata ideologiei feministe, etc). Mi se pare ca acest lucru l-au inteles foarte bine Patriarhul Kiril I, Patriarhul Constantinopolului Bartolomeu, cel al Bielorusiei si noul Patriarh al Serbiei, si lista poate continua. Noi am construit si construim ziduri si manastiri, ne batem cu pumnu-n piept ca suntem ortodocsi, dar nu suntem in stare sa purtam un dialog pertinent cu tinerii din ziua de azi, sa venim in intampinarea problemelor cu care ei se confrunta azi; cu atat mai putin , nu am auzit inca un ierarh sau monah mai acatari care sa denunte in numele Evangheliei lui Hristos criza de moralitate cu care se confrunta clasa politica azi, si societatea romana in general. Ii intereseaza doar banii de la guvern si proprietatile manastirilor. Singura persoana vizibila din Biserica noastra care mi se pare ca urmeaza cu luciditate, constanta si sinceritate indemnul Sf. Petru {“şi’ntotdeauna fiţi gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală despre nădejdea voastră” (1Petru3,15)} este Maica Siluana, care saraca se da de-a berbeleacul sa umple golurile lasate de altii, si sa explice oamenilor si mai ales tinerilor ceea ce orice preot ortodox ar trebui sa stie din moment ce a absolvit o facultate de Teologie. Calitatea discursului nostru apologetic este fara doar si poate lamentabila, si continuand in ritmul acesta riscam sa cream un imens zid despartitor intre Biserica si societate, intre trairea duhovniceasca (redusa la spatiul privat ) si activitatea curenta a fiecarui crestin ortodox, adica sa facem exact ce vor masonii, laicistii, etc, nicidecum catolicii care au acelasi dusman ca si noi. Or din cate am inteles eu din Evanghelie, noi trebuie sa fim lumina pentru popoare, sa-L ducem pe Hristos acolo unde este mai mare intunericul pacatului pentru ca iubirea dumnezeiasca sa vindece oamenii, nicidecum sa ne izolam intre ziduri si bloguri aruncand de-acolo cu pietre la nimereala sau borborisind habotnic, convinsi din ratiuni pe care nu stim sa le explicam, ca la noi in cetate se afla adevarul si ca toti ceilalti sunt pierduti.
    Radu

  37. 1 Roman Crestin Ortodox spune:

    @Radu
    Multumesc Radu ! As vrea numai sa-i multumim si Parintelui Savatie macar pentru ca ne-a dat ocazia sa ne intalnim pe acest blog !
    Si in incheiere iti spun ca eu unul cred ca a fi sofer de tir , in cazul tau este un …hobby 🙂
    Doamne ajuta !

  38. Este cutremurător pentru cel care își iubește aproapele să vadă cu ce ușurință și hotărâre se poate prăbuși acesta în pierzare din pricina trufiei. Degeaba îi întinzi mână de ajutor, căci în nebunia lui el crede că bine este să te ajute el pe tine, trăgându-te în prăpastia ce îl înghite.
    Cât de ușor sunt de spulberat cuvintele celor rătăciți dacă există gândire sănătoasă și cât de rar se întâlnește aceasta!
    Atunci când am venit la Credință știam că în Biserică sunt mulți care numai ai Bisericii nu sunt. De aceea am alergat dintru început la izvoarele cele curate ale Scripturii și trăitorilor Scripturii – Sfinții Părinți. Iar hrănindu-mă din acestea am înțeles că cea mai bună lucrare, și singura mântuitoare, este trăirea Credinței și mărturisirea ei firească. Dar cum poți să trăiești și să mărturisești ceea ce n-ai învățat? (Rom. 10.14-15 ș.u.)
    Nenorocirea activiștilor religioși de azi este că înainte de a-și întemeia viața pe Hristos, înainte de a-L cunoaște măcar, se apucă să îndrepte pe ceilalți și chiar… Biserica lui Hristos!
    La aceștia întrebările sunt doar retorice, căutările doar o figură de stil. Pentru ei răutățile și minciunile pe care le răspândesc în jur sunt ”împunsături” sau ”glume” iar toate necuviințele îndreptățite. Pe de altă parte, orice dovedire a unei greșeli făcute de ei este taxată ca agresiune intolerantă sau chiar mai rău.
    Deși nu cunosc deloc – pentru că nu vor să cunoască! – păstorii cei adevărați ai Bisericii, sunt foarte mari apărători ai celor care, asemenea lor, vorbesc despre cele ce nu știu și hulesc măririle cerești dând pentru folos pământesc cinste unora și altora.
    Acești activiști sunt ca acei rătăciți care înconjurau marea și uscatul să facă un prozelit și dacă îl câștigau fiu al Gheenei îl făceau, îndoit decât ei (căci și ei tot părtași ai Gheenei se aflau).
    Căci ei umblă după poftele lor iar nu după Legea Domnului și gura lor grăiește lucruri trufașe și singuri pe sine se binecuvântează și batjocoresc măririle cerești. Pentru ei Sfinții sunt nimic și nu se folosesc de cuvintele lor decât dacă le pot rupe din întregul Învățăturii ca să le răstălmăcească pentru a-și susține minciunile lor.
    Și chiar dacă le arăți greșelile lor și minciunile lor una câte una nimic nu folosesc. Pentru că ei nu vor să afle adevărul de la preoții lui Hristos, ci vor să impună acestora ”adevărul” lor.
    Dar scris este: ”De omul eretic, după întâia și a doua mustrare depărtează-te, știind că unul ca acesta s-a abătut și a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit” (Tit 3.10-11).
    Și, după cum și DEX-ul spune că Ortodoxia este religia ”care a păstrat neschimbate dogmele, tradiția, cultul și organizarea bisericească fixate prin cele șapte sinoade ecumenice”, mărturisim și noi aceasta. Și mărturisim cu sufletul nostru că cei care nu recunosc și respectă întocmai hotărârile dogmatice și canoanele de la cele șapte sinoade ecumenice sunt în afara Bisericii. Și de nu le vor primi în întregime, în afara Bisericii vor rămâne în veci.
    Iar celor care le primesc și le mărturisesc: viață veșnică, mărire, cinste și pace.
    Căci scris este: ”Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau şi Mie Mi i-ai dat şi cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine; Pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit, şi au crezut că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceştia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt.” (Ioan 17.6-9)
    Dacă cineva vine la voi şi nu aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: Bun venit! Căci cel ce-i zice: Bun venit! se face părtaş la faptele lui cele rele (II Ioan 1.10-11).
    Preot al lui Hristos,
    Mihai-Andrei Aldea

  39. Ioan-Florin Florescu spune:

    @ Radu

    Nu cred ca sunteti sofer de tir, dar asta nu are nici o importanta. Felicitari pentru modul duhovnicesc si pasnic in care ganditi si in care aparati Ortodoxia. In timp ce va citeam postarea, apropo de Papa, mi-am amintit de ceva ce spunea parintele Teofil Paraian de la Sambata – si mi-a fost foarte drag pentru asta, pentru ca mi-a aratat inca o data ce inima si ce credinta mare are. Zicea parintele, undeva, intr-o carte, ca el mai asculta din cand in cand Radio Vatican. Si cand se intampla sa auda liturghia pontificala si binecuvantarea Papei, parintele se ridica in picioare. Frumos.
    Asta nu inseamna nici „sincretism”, nici „ecumenism”… E, macar, respectul pentru cei 2000 de ani de istorie pe care, cu bune si rele, ii are Biserica Catolica, pentru sfintii lor, pentru lucrarea lor misionara, pentru, pur si simplu, faptul ca predica acelasi cuvant al lui Hristos ca si noi.
    Inversunarea si, cum bine ati zis, chiar ura impotriva catolicilor are insa alte explicatii. Istorice, politice… Cruciadele, abuzurile Vaticanului, uniatia etc. etc. Sunt rani dureroase, care ii fac pe unii sa-i urasca cumplit pe catolici. Insa cei care predica aceasta ura nu-si dau seama ca, ei insisi, sunt victime ale demonului acestei lumi.

  40. amurgul spune:

    @Ioan-Florin si Radu

    Parintele Teofil a avut mai multe pareri si atitudini eronate vis-a-vis de catolicism, cea citata de tine fiind doar una dintre ele.

    Acest lucru nu-i micsoreaza insa valoarea. Nu exista om desavarsit. Numai Dumnezeu este desavarsit.

    In ceea ce priveste catolicismul, parintele Mihai-Andrei Aldea are dreptate. Citind tot schimbul de replici de mai sus, imi este f. greu sa inteleg cine anume a manifestat „ura impotriva catolicilor”.

    Poate eventual cei care i-au aparat fara discernamant, caci daca i-ar fi iubit pe catolici nu le-ar fi trecut cu vederea pacatele de moarte pe care le fac si care ii vor osandi, probabil pe f. multi dintre ei, la iad. E ca si cum ai intoarce capul cand fiul tau isi baga in vene heroina numai pt. a nu-l supara, justificandu-ti indiferenta ta de moarte prin iubire.

    Pana acum nu mi-a fost dat sa citesc vreun document istoric sau teologic, scris pe hartie sau electronic, din care sa reiasa ura impotriva catolicilor. Peste tot, afirmatii bazate pe documente istorice si pe rationamente teologice.

    Pt. a demonta catolicismul nu-ti trebuie cine stie ce fineturi teologice. Greselile lor sunt atat de mari si atat de grosolane incat lecturarea unei singure Evanghelii dintre cele patru sa a unei singure carti din cele ale Sfintilor Parinti recomandate de parintele Aldea mai sus ar fi arhisuficiente pt. a-ti da seama ca Adevarul nu se afla in catolicism.

    Faptul ca au haine frumoase, catedrale frumoase (pt. gustul unora), preoti proaspat igienizati, muzica frumoasa, poate si picturi frumoase (daca n-ar fi, unele dintre ele, putin cam pornografice) nu inseamna ca acolo se afla Adevarul.

    Adevarul se afla acolo unde este marturisit ca atare. Iar Dumnezeu nu are cum sa se afle decat acolo unde este Adevarul, din simplul motiv ca El este Adevarul.

    Eu zic ca e vorba de niste lucruri destul de simple, pt. cine vrea sa le vada.

  41. Radu spune:

    @ Ioan-Florin Florescu

    Stimate domn aveti drepate. Nu sunt sofer de tir de profesie. Sunt absolvent de filosofie. Fac ceea ce fac din necesitate, pe langa alte lucruri. Dar cum ati spus si dumneavoastra, asta nu are absolut nici o relevanta pentru discursul nostru. Hornar sa fiu, si cuvintele mele au aceeasi greutate.

    Sunt constient de multe dintre problemele care se ridica in calea dialogului dintre noi si catolici, cat si despre ranile din trecut care au inca un puternic ecou in ortodoxia prezenta. Cred in acelasi timp ca subiecte ca si cruciadele, uniatia, etc, trebuie studiate in mod mai profesional, adica stiintific, ceea ce poate la noi nu s-a intamplat ci ne-am format imaginea despre acest trecut mai mult dintr-un folclor clericalist promovat, asortat cu putina istorie si mult resentiment (este o parere pur subiectiva). Pe de alta parte eu traiesc in prezent, nu in trecut. Prezentul meu ar trebui sa fie patruns de cuvantul lui Hristos, iar noi ortodocsii, marturisitori vii ai lui Hristos trebuie sa stim sa iertam si sa inaintam in iubirea de el insuflata. Ca si o paranteza… din cate stiu eu Papa Ioan Paul al doilea ne-a cerut iertare , noua ortodocsilor, pentru abuzurile pe care le-au facut unii cruciati. Iar daca studiem atent istoria cruciadelor ne dam seama ca sloganul acestora era unul crestin catolic fara doar si poate, insa administrarea lor depindea de principii europeni care nu o data au intrat in conflict unii cu altii sau au deraiat rusinos de la obiectivul lor initial (vezi casul Athosului). Nu caut aici o scuza catolicilor, insa scuzele Papei pentru mine sunt un semn de noblete crestina. Dincolo de acestea sa nu uitam ca avem si noi pacatele nostre, adica e destul sa ne uitam la cum s-au comportat ierarhii nostri cu puterea comunista, si la cum au crapat catolicii prin inchisori. In plus dintre toti ierarhii nostri doar PS. Corneanu a recunoscut colaborarea cu securitatea…de fapt unul dintre putinii autentici slujitori ai lui Hristos, dupa parerea mea. Asadar greseli se gasesc mereu in istoria Bisericii, fie catolica, fie ortodoxa. Totusi, noi cand ne vom face un mea culpa? Inchid paranteza.

    Ceea ce pe mine ma frapeaza este modul nonsalant in care se propaga minciuna denigratoare pe astfel de spatii virtuale, si mai ales naivitatea cu care atatia indivizi care se cred „drept maritori” cad in plasa, si sunt primii gata sa arunce cu piatra. Ma refer aici la faptul ca intregul articol pe marginea caruia au initiat aceste comentarii, este o minciuna gogonata. Am aflat recent ca a fost insusi Arhiepiscopul Hrisostom II al Ciprului cel care l-a invitat pe Papa in anul 2007 cand a fost in vizita la Vatican (detin intregul discurs in italiana pentru cine-l doreste).

    Aceasta este atitudinea care pe mine ma revolta fiindca nu este altceva decat lup imbracat in piele de oaie, sau altfel spus minciuna strecurata ca si derivat al adevarului Evangheliei. Nu pot sa le dau credit unor astfel de persoane chiar daca se prezinta ca si aparatori ai ortodoxiei (din punctul meu de vedere fac rau ortodoxiei). Pe de alta parte ma indoiesc ca acesta ar fi intr-adevar blogul Ieromonahului Savatie Bastavoi. E prea rafinat si cu un simt al responsabilitatii care cred eu l-ar impiedica sa arunce astfel de „biletele” fara a le fi verificat in prealabil veridicitatea, si mai ales tonul habotnic. De altfel cineva mi-a indicat deja o alta adresa unde eu unul recunosc stilul Savatie (daca mi se permite expresia).
    Un salut tuturor.

    Radu

  42. Radu spune:

    @ Pr. Mihai-Andrei Aldea

    Da parinte, asa cum ma asteptam veniti din nou cu tehnica copy-paste si tonul de predica, dar mereu fara argumente.
    Sunteti convins ca sunteti posesor al adevarului absolut iar pe mine poate ma considerati eretic, insa nu sunteti in stare sa-mi demonstrati de ce. Ma faceti mincinos dar nu mi-ati dat pe fata minciuna. Scrieti incruntat si nu tolerati glumele, desi nu-mi aduc aminte sa fi glumit, iar la urma urmei chiar daca am facut-o nu e un pacat. Ma catalogati drept „trufas” si „nebun” care vrea sa va atraga pe calea pierzaniei, cata vreme eu nu am facut altceva decat sa pun niste intrebari la care nu ati fost in stare sa-mi raspundeti coerent si convingator.
    Spuneti ca ati studiat Sfintii Parinti dar inca nu mi-ati aratat un citat care sa-mi arate pe fata ca sunt eretic, sau ca gandirea mea schioapata. Iar in ce priveste cunoasterea lui Hristos si a invataturii sale, va indemn sa nu ma judecati fiindca nu-mi cunoasteti viata si trageti concluzii pripite, si in afara de asta este pacat a judeca pe cineva. Sau nu parinte?
    Spuneti : „Cât de ușor sunt de spulberat cuvintele celor rătăciți dacă există gândire sănătoasă și cât de rar se întâlnește aceasta!” Din atata studiat de Sfinti Parinti imi aduceti ca si dovada pentru a va sustine spusele, nici mai mult nici mai putin decat definitia pe care DEX-ul o da Ortodoxiei (sic!). Intr-adevar usor, dar ridicol (fara suparare).
    De fapt si de data aceasta nu ati facut altceva decat sa-mi sugerati ceva de genul: „mai tinere tu esti un pseudo-ortodox cu un picior in groapa ereziei, si ai nevoie disperata de mine care sunt pe tarmul tare al credintei…fa bine si nu cere prea multe explicatii”. Ei bine explicatiile eu le cer, iar dumneavoastra nu ati fost in stare sa spuneti pana acum nimic constructiv, nimic lamuritor. Ba mai mult, ma acuzati ca as fi eu mincinos sau tare de cerbice. Eu pe de alta parte v-am demonstrat si ca acest intreg articol pe marginea caruia discutam este o minciuna gogonata. Iata mai jos invitatia adresata Papei de Arhiepiscopul Hrisostom II in 16 iunie 2007, in Vatican. Este in italiana dar cred ca e destul de simplu incat sa intelegeti, daca nu, de dragul adevarului va rog sa gasiti pe cineva care sa traduca fragmentul :
    „Santità,

    chiediamo il Suo sostegno tramite l’invincibile arma della preghiera fraterna, ma anche tramite il suo grido paterno per la difesa dei diritti imprescrittibili dell’ Antica e Apostolica Chiesa Sorella di Cipro, questo crocevia dei popoli, delle religioni, delle lingue e delle civiltà del Mediterraneo e del Medio Oriente.

    La vogliamo accanto a noi! Tramite noi il Santo Apostolo Barnaba invita suo fratello maggiore, il Beato Apostolo Pietro, a visitare per la prima volta la sua umile casa, ad esserne ospitato, a sentirla come sua propria casa, a benedirla! La aspettiamo, Santità, quale Vescovo della Sede Romana che presiede alla carità, nella Cipro del dialogo, della democrazia, della dignità, della fede, del monachesimo, dell’ospitalità, dei monumenti e delle opere d’arte! Si degni di venire e ci dia l’occasione di ricambiare la Vostra fraterna ospitalità di questi splendidi giorni che abbiamo vissuto nella Città Eterna!”

    Asadar parinte, cum ramane cu minciuna ?
    Mai considerati argumentele clare dovezi ale trufiei?
    Nu vi se pare rusinos ca cineva nu poate discuta in mod civilizat pe marginea unor idei fara a fi catalogat „eretic” „nebun” , s.a.m.d. ?
    Daca ati discutat astfel cu mine, nu vreau sa-mi imaginez ce fel de dialog ati purta cu un catolic. Totusi reactia dumneavoastra m-a ajutat sa inteleg de ce o anumita parte a credinciosilor ortodocsi nutresc sentimente deloc crestine fata de catolici, si de ce sunt incapabili de o deschidere sub forma dialogului, fara a intra subit intr-o stare de convulsie si paranoia a pacatului panditi de frica de a-si pierde identitatea.
    Multumesc

    Radu

  43. amurgul spune:

    @ Radu

    Vorbesti exclusiv in sloganuri.

    Iti amintesc cateva lucruri fundamentale pe care poate ar trebui sa le stii inainte de a mai vorbi pe marginea acestui subiect:

    1. In ultimii 50 de ani au avut loc mai multe dialoguri intre catolici si ortodocsi decat in ultimii 1000 de ani cumulati la un loc.

    2. In toata aceste dialoguri, singurii care au „dialogat” (a se intelege aici ca au fost dispusi sa faca nenumarata concesii) au fost ortodocsii. Singurul mod in care a au dialogat pana acum catolici a fost: „supuneti-va neconditionat „sfantului parinte” „.

    3. Papa de la Roma poate sa-i faca linistit pe ortodocsi eretici fara ca nimeni sa protesteze in vreun fel sau sa se supere (a se vedea ultima declaratie pe aceasta tema a papei Benedict). Ortodocsii pe papa nu, fereasca Dumnezeu. Inseamna ca sunt habotnici, paranoici, au starii de convulsie, si asa mai departe.

    4. In urma acestor nenumarate discutii care au avut loc pana in prezent, s-a ajuns la concluzia, de ambele parti, cum ca diferentele teologice sunt suficient de mari pt. a-i opri pe membrii celor doua Biserici de la Impartasania comuna.

    De aici, pt. oricine cunoaste macar o farama de teologie, rezulta clar ca ortodocsii sunt eretici, din punct de vedere al catolicilor si viceversa. Inca din cele mai vechi timpuri ale Bisericii daca refuzai sa te impartasesti intr-o comunitate/biserica locala insemna in mod evident ca ii consideri pe respectivii eretici.

    Astea sunt, din nou, niste lucruri de baza.

    5. In alta ordine de idei, parintele Mihai-Andrei Aldea are dreptul sa te judece pe tine (presupunand ca te-ar fi judecat, asa cum spui tu, nu ca ti-ar fi facut o simpla observatie) in calitatea lui de preot si duhovnic, daca observa o deviatie sau o patima in comportamentul tau. Tu insa, nu ai voie sa il judeci pe el.

    Un alt lucru de baza pe care, se pare, nu il cunosti.

    Nu stapanesti baza teologiei crestine dar consideri ca ai dreptul sa le dai si altora lectii.

  44. Radu spune:

    @ amurgul

    Trec direct la subiect, incercand sa va raspund la fiecare observatie.

    Aratati-mi un singur slogan din ultima mea postare, unul singur…mi se pare ca am fost concis. Dar asta este cu totul altceva.

    1. Este adevarat ca in ultimii 50 ani a avut loc o intensificare a discursului ecumenic, si asta pe mine personal ma bucura. Aceasta s-a datorat in mod special Conciliului Vatican II si s-a lansat la modul concret cu ocazia intalnirii dintre Papa Paul al VI-lea cu Patriarhul Atenagora al Constantinopolului din 1964.

    2. Va rog sa-mi expuneti macar cateva dintre aceste „nenumarate concesii” pe care am fost dispusi sa le facem noi ortodocsii. Chiar va rog sa o faceti. Afara de asta sa nu uitam ca la intalnirea de la Ravena de acum cativa ani, unde trebuia sa se poarte acest dialog teologic cu catolicii, la urma urmei nu s-a purtat nimic, fiindca Biserica Ortodoxa Rusa s-a retras doar pentru ca a fost invitata si sora ei mai mica din Estonia – daca nu ma insel – careia nu-i recunoaste statutul. Si cu aceasta ocazie le-am dat catolicilor o lectie de fraterna iubire pravoslavnica. Iar in ce priveste modul in care au dialogat catolicii, eu unul n-am vazut aceasta aroganta neconditionata, ba mai mult stiu ca Papa Ioan Paul al II- lea le cerea la un moment dat teologilor romani sa vada daca nu se poate gandi primatul papal in asa fel incat sa nu fie iritate sensibilitatile orientale (nu mai retin sursa). Dincolo de asta va sugerez sa cititi discursul Papei Benedict sustinut odata cu vizita sa in Fanar, ca sa vedeti cum gandesc ei primatul. Si ma intreb cum afirmati ca aceasta a fost conditia sine qua non a catolicilor, cata vreme abia ce a inceput discutia pe marginea primatului petrin din primul mileniu, anul trecut in Cipru, si care va fi continuata anul acesta in Viena ? Personal cred ca sunt destul de diplomati ca sa nu intrerupa orice dialog, inainte de a incepe.

    3. Eu unul urmaresc cu atentie discursurile Papei Benedict, poate mai mult decat unii catolici, si nu am vazut macar o data ca Papa sa se fi referit la ortodocsi cu apelativul de „eretici”. Dar va invit sa-mi aratati si mie care este acel discurs, cu alte cuvinte va cer dovada afirmatiilor dumneavoastra.
    In schimb daca unii ortodocsi vor, n-au decat sa-l numeasca pe papa eretic, insa atunci cand li se cer elementare lamuriri (vezi mai sus!) la care nu sunt in stare sa raspunda argumentativ, dar o tin una sus si buna, da , atunci cred ca dau dovada de bigotism, fundamentalism, cum vreti dvs. Fiindca se considera stapani ai adevarului dar nu sunt in stare sa explice de ce, si sa urmeze indemnul Sf Petru: “şi’ntotdeauna fiţi gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală despre nădejdea voastră” (1Petru3,15).

    4. Din cate stiu eu, pe noi catolicii nu ne considera eretici in sensul absolut al cuvantului, ci pur si simplu rupti de comuniunea deplina cu Roma. Dovada ca ei, catolicii, in situatii exceptionale in care nu se pot impartasi in biserica lor, pot sa o faca la noi la ortodocsi. In plus ortodocsilor care trec la catolici nu li se cere sa refaca botezul, cununia, etc….asadar ei considera valide sacramentele noastre. Si cred ca tot mai multi dintre ai nostri inceteaza sa se indoiasca de validitatea sacramentelor lor.
    In orice caz, singura concluzie la care s-a ajuns „In urma acestor nenumarate discutii care au avut loc pana in prezent” este aceea a necesitatii de a continua dialogul, tocmai pentru a ajunge la o comuniune deplina. Interzicerea impartasirii la catolici si invers, face parte din istoria bisericilor din ultimul mileniu; iar daca dialogul ecumenic urmareste ceva, este tocmai comuniunea Euharistica iar nu dinamitarea acesteia.

    5. Consider ca ignorati un lucru elementar: nimeni in afara de Dumnezeu nu are dreptul sa ma judece. Judecata ii apartine doar Domnului.
    Apelative precum „trufas” „nebun”, „eretic” nu vi se par a fi rezultate in urma unor judecati la adresa persoanei mele?
    Iar eu nu i-am cerut sfaturi duhovnicesti parintelui, ci doar niste raspunsuri la intrebari foarte simple. Si totusi, ma intreb: oare asa se dau niste sfaturi duhovnicesti? Sau incerci sa-i demonstrezi omului unde si cum greseste ?! Totusi care este acea patima despre care vorbiti? Or o fi considerata „deviatie” simpla dorinta de a discuta pe marginea unor probleme reale, cu argumente reale?
    Va invit stimate domn sa cititi postarile mele de mai sus, in mod special intrebarile pe care eu le-am adresat, si sa-mi spuneti la care dintre ele s-a raspuns. La fiecare postare mi s-au dat raspunsuri total pe langa subiect, sau cate o dojana la adresa mea. Dovada ca am ajuns in situatia de a ma apara in fata acuzelor domniilor voastre, iar probleme au ramas suspendate in nu se stie ce spatiu cognitiv. Dar asta nu va mai intereseaza, fiindca deh, oricum voi stiti mai bine. (sic!)

    Aveti drepate ca nu stapanesc fineturile teologiei crestine (nici nu am avut pretentia aceasta spre deosebire de altii), dar va rog sa-mi aratati un singur argument teologic pe care Pr. Mihai Aldea sau dumneavoastra sa-l fi adus. Din punct de vedere teologic mi-ati demonstrat ca ati auzit de Pr Dumitru Staniloaie. Atat. In plus discutia noastra nici macar nu avea un subiect teologic, ci de cultura intra bisericeasca , adica ceva mult mai simplu.

    Domnilor, evident ca aveti dreptul la replica, dar in ce ma priveste cred ca ma opresc aici fiindca pentru mine este evident ca nu suntei persoanele care vor sau pot sa raspunda nelamuririlor mele.
    Destul sa ma gandesc ca nici unul nu ati catadicsit sa va aratati macar indignarea fata de scrisoarea/ articolul minciunica de la care a pornit practic discutia. Este evident ca pasiunea pentru adevar oboseste si ea saraca, asa ca voi cauta in alta parte. Va multumesc oricum, fiindca implicit mi-ati dat niste lectii.

    Radu

  45. amurgul spune:

    @ Radu

    Ca sa ti se poata raspunde trebuie sa mai si fii capabil sa primesti respectivele raspunsuri.

    Este simplu sa lasi oameni sa se osteneasca in a-ti da pagini intregi de argumente cat se poate de logice si de fundamentale pt. ca, la sfarsit, sa spui: „nu mi-ati dat niciun argument teologic” si „nu sunteti persoanele care vor sa raspunda intrebarilor mele” 🙂

    Ar fi trebuit sa spui de la inceput cu ce intentii scrii. Ar fi fost mai simplu pt. toata lumea si ar fi scutit extrem de mult timp pierdut de pomana.

    Deja discutia cade in derizoriu, iar aici sunt in asentimentul tau ca trebuie incheiata.

    Doamne ajuta.

  46. Alexandra spune:

    Iertare daca intervin… Dragilor noi trbuie sa facem ASCULTARE de preotii bisericii noastre ortodoxe. Ascultarea este singura cale spre mantuire. La inceput- dupa convertirea avuta acum 6 ani o maicuta mi-a spus: „Fa ascultare de duhovnic si de mai marii bisericii si de parintii, si dupa casatorie de sot, ca daca ei gresesc ceva raspund in fata lui Dumnezeu- tu nu- ai facut ascultare.”. Nu zic ca Parintele a gresit- sunt de acord cu dansul. Noi suntem slabi, iar diavolul e un MARE SMECHER SI TEOLOG. Sa ne vedem de ortodoxia noastra ca e atre frumoasa si de la ea se incalzeste inima si mintea se lumineaza! E grea lupta, dar e atat de bine cand ajungi sa dobandesti dupa lupta un dram de echilibru :)….

  47. @ Radu
    (aka Cristian Bădiliță)

    Dar de ce crezi că am vorbit despre tine, și nu despre altcineva?
    Mai ales că am vorbit nu din ”comenturi” pseudo-semnate sau deschis anonime ci din cele ale Scripturii și ale Sfinților Părinți. Pe care, dacă ai fi citit cărțile recomandate de mine, i-ai fi recunoscut și fără indicații. Am arătat doar părerea lor despre rătăciți, fără să indic pe cineva. Faptul că te-ai recunoscut în descrierea lor ar putea fi un început bun… dacă adaugi pocăință.

    @ Ioan-Florin Florescu

    Foarte greșit! Nu, nu predicăm același Hristos noi și Papalitatea. Doar un om care nu cunoaște Învățătura de credință ortodoxă și Învățătura de credință romano-catolică poate spune cu sinceritate o asemenea enormitate. Sau cineva care vrea să înșele pe neștiutori.

    Învățătura romano-catolică despre primatul petrin:
    Sfântul Petru a fost primul papă și a fost și este temelia și piatra din capul unghiului a Bisericii, stăpânul și capul ei și învățătorul infailibil al întregii lumi. Această învățătură este oficială și obligatorie și pe ea se întemeiază în întregime creștinismul.
    (surse: Leon al XIII-lea, Enciclica Satis Cognitum; Concil. Vatic., Const. Dogmat. I, De Ecclesia Christi; Du Maistre, Du pape etc.)

    Învățătura ortodoxă despre Piatra pe care se întemeiază Biserica:
    Nimeni nu poate pune altă temelie decât cea pusă, care este Iisus Hristos (I Corinteni 3.11).
    Voi sunteți împreună cetățeni cu sfinții și casnici ai lui Dumnezeu, zidiți pe temelia apostolilor și a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind Însuși Iisus Hristos (Efeseni 2.19-20).
    Când în Scripturi se vorbește de temelie, referirea nu este la nimeni altul decât la Domnul (Sf. Grigorie cel Mare, Moralis in Iob, 28,14).
    Iisus Hristos este singura temelie adevărată a Bisericii (Sf. Atanasie cel Mare, Contra arienilor, 3).

    Papismul afirmă și astăzi că învățătura primatului petrin este cea pe care se întemeiază Biserica creștină în totalitatea ei și că fără aceasta nu este mântuire. Ortodoxia afirmă și astăzi că înlocuirea Pietrei-Hristos cu oricine altcineva este erezie și că schimbarea acestuia adevăr biblic și patristic înseamnă pierderea mântuirii.

    În afara unei gândiri schizoide, este cu neputință să nu vezi că cele două puncte de vedere sunt ireconciliabile. Dacă învățătura OFICIALĂ a Papismului privind primatul petrin este adevărată, ortodocșii sunt eretici. Dacă învățătura oficială a Ortodoxiei privind Piatra=Iisus Hristos este adevărată, catolicii sunt eretici.
    Același lucru se poate arăta cu ușurință și despre multe alte învățături papiste (catolice, dacă vreți) pe care și enciclicele contemporane, catehismele papiste contemporane și alte acte ale Vaticanului le declară adevăruri absolut necesare pentru mântuire, iar Ortodoxia rătăciri pierzătoare de suflete.
    De altfel, acest lucru se vede și în ”Dominus Iesus” al Papei Benedict, în care declară că singura biserică adevărată și adevărata biserică întemeiată de Iisus este cea papală, celelalte nefiind cu adevărat biserici. Acest lucru l-a mai declarat și pe când era cardinal și face, de altfel, parte din învățătura de bază a Papalității (aka Romano-catolicism).
    De asemenea, pentru cei care se îndoiesc de adevărul spuselor noastre în privința Credinței ortodoxe, există Teologia Dogmatică, manual pentru seminariile ortodoxe, tipărită cu binecuvântarea Sfântului Sinod, în care sunt arătate nenumăratele învățături greșite (aka erezii) ale Papismului, de la Filioque și ”primatul papal” la ”imaculata concepție” și altele asemenea.

    După cum se vede, este vorba de învățături de credință deosebite și chiar opuse în punctele cele mai însemnate ale lor: Dumnezeu, Mântuitorul lumii, Biserica, Sfânta Tradiție, Sfinții…
    Așa încât doar în plan îndepărtat vin ”resentimentele istorice” pe care unii le folosesc drept scuze ieftine pentru ”explicarea” – mai bine zis ”eludarea” – diferențelor dintre Ortodoxie și Papism.

    P.S.
    @R.C.B. & Co.
    Încercați să nu mai criticați articolul doar pentru că nu știți deosebirea dintre arhiepiscop și mitropolit. Asta arată numai lipsa de rațiune sau de cultură a unora care nu șovăie totuși să hotărască ei ce trebuie să spună preoții și să învețe Biserica.

  48. Ioan-Florin Florescu spune:

    @ Pr. Mihai Andrei Aldea

    Părinte, sunt sătul de sofisme teologice, ca şi de „dogmatica” de seminar… N-am să stau să mă fac apărătorul catolicismului. Evident, sunt învăţături mai vechi şi mai noi în catolicism care, din punct de vedere ortodox, sunt greşite. Evident, primatul papal este exagerat de teologii catolici, asa cum şi faptul că athoniţii botează a doua oară pe catolicii convertiţi la ortodoxie este o exagerare. Sau vreţi să spunem erezie, în ambele cazuri? Că asta este…
    Pînă una alta anatemele şi acuzaţiile de erezie între Biserica Ortodoxă şi Biserica Catolică au fost ridicate chiar de cei care, cu o mie de ani în urmă, s-au grăbit să le arunce: Papa şi Patriarhul Constantinopolului. Pînă una alta, sinodul BOR nu a condamnat catolicismul ca fiind erezie. Dvs. nu sunteţi ortodox? Dvs. nu aţi fost hirotonit de un episcop al sinodului BOR? Şi atunci, cum de daţi sentinţe şi anateme în locul sinodului? Nu credeţi că vă lipseşte un pic de smerenie?
    Eu vorbeam de altceva. Eu am spus despre „respectul pentru cei 2000 de ani de istorie pe care, cu bune si rele, ii are Biserica Catolica, pentru sfintii lor, pentru lucrarea lor misionara, pentru, pur si simplu, faptul ca predica acelasi cuvant al lui Hristos ca si noi”. Eu ma bucur ca in Biserica Catolica se predică Sfînta Treime, Dumnezeirea lui Hristos, sfintele Taine, Maica Domnului, sfinţii, cele 10 porunci, crezul, milostenia, dragostea, castitatea etc. etc. Mă bucur că Catolicismul e adeseori mai vehement împotriva ecumenismului decât Ortodoxia. Mă bucur că Biserica Catolică îşi ridică glasul împotriva homosexualităţii, a avortului, a divorţurilor. Eu apăr nu Papalitatea, sau Vaticanul, ci cu tot ce este bun şi slujeşte cuvântului Domnului spre mântuirea noastră.

    Dar vreau să vă întreb şi eu ceva. Văd că vă pricepeţi la insinuări, că vreau să duc în rătăcire pe cineva, sau la jigniri, că aş fi schizoid. De asemenea, văd că aveţi o obsesie pt. Cristian Bădiliţă şi procedaţi de maniera în care se făceau „demascările” pe timpuri. De unde ştiţi că acel Radu e Bădiliţă? De ce le alăturaţi numele, după vechile metode securistice de compromitere a cuiva? Este aceasta o atitudine duhovnicească? Aşa lucrează Duhul Adevărului?

  49. criss spune:

    Daca imi permiteti, as dori sa intervin putin in aceasta polemica dintre părintele Mihai si Ioan Florin Florescu. Ca unul care locuiesc in Italia si merg la slujba intr/o parohie ortodoxă găzduită de o parohie catolica, as vrea sa spun ca asa zisa ospitalitate catolica fată de comunitatile ortodoxe din Italia nu e deloc dezinteresată.
    I-aş recomanda fratelui care se declara ortodox dar cu o mare deschidere fata de catolici, să citească şi o carte de psihologie in afara celor de teologie sau filozofie. Cartea este aparuta in Italia,,Le armi sella persuasione,,, scrisa de Robert Cialdini. Din aceasta carte am aflat si eu faptul că prima regulă in a manipula in propriul interes o alta persoană este cea a reciprocitatii: oferirea unui cadou, a unei atentii victimei, stiind că va declansa automat aproape in acesta mecanismul sentimentului de in datorat, sentiment care se cere impacat prin oferirea a ceva in schimb celui care a facut primul pas al aşa zisului cadou sau atentii. Aplică acest principiu al persuasiunii situatiei Bisericii ortodoxe romane din Italia si vezi cam ce se asteaptă de la aceasta ,, comunitate de credinta,,, ca sa folosesc un termin oficial al papei Ratzinger referitor la crestinii de alta confesiune decât cea catolica. Aici nu e vorba de mila crestina ci de un calcul strategic foarte bine gândit. Eu am inteles acest lucru abia in urma lecturării acestei carti.
    Daca Vaticanul ar dori cu adevarat sa ajute Bor in Italia, atunci nu ar mai pune piedici recunoaşterii acesteia de catre statul italian.
    Miza este acel impozit de 8 per mille, impozit care s-ar duce la cultul de care apartii si nu in mod automat in vistierie Vaticanului, daca nu ti-ai declarat optiunea in acest sens. Pe lista de culte care au dreptul sa primeasca acest impozit din partea statului italian nu figurează nici o Biserică ortodoxă, pâna acum cel putin. Mai înainte de a face apologia marii filantropii catolice, l-as indemna pe fratele in cauza sa studieze putin şi dedesubturile sau culisele asa zisei asistenţe fată de străini a Bisericii Catolice.RESTUL NU E DECIT EXERCIŢIU DE IMAGINE PENTRU FRAIERI. DOAMNE AJUTA!

  50. Ioan-Florin Florescu spune:

    @ Criss

    Spui că locuieşti „într-o parohie ortodoxă găzduită de una catolică”. Mă aşteptam să urmeze povestirea unei experienţe dezamăgitoare din viaţa ta de zi cu zi. Cînd colo, tu mă trimiţi la: „Din aceasta carte am aflat si eu faptul că prima regulă in a manipula …”. Frate, eu nu am nevoie de astfel de cărţi ca să ştiu cum funcţionează manipularea. E foarte bine că le citeşti, dar, dacă tot ai intervenit în polemică, m-ar fi interesat să-mi spui cum te-au manipulat PE TINE catolcii italieni – mă refer la chestiuni de credinţă. Nu poţi face procese de intenţie pe baza unei cărţi.
    Logica ta are ceva din judecăţile meschine ale omului veşnic nemulţumit:dacă catolicii nu ne dădeau parohii şi biserici în care noi, ortodocşii, să ne desfăşurăm, era rău, erau vrăjmaşi; dacă ne-au dat, e tot rău, că or să ne ceară ceva sau că vor să ne manipuleze. Cum să te mai mulţumească bunul Dumnezeu?
    Eu îţi răspund aşa: cînd îţi dă, foarte bine, mulţumesc de ajutor, iar de va fi să ceară ceva compromiţător la schimb – nu, mulţumesc, luaţi înapoi ce mi-aţi dat, că nu am nevoie în aceste condiţii. Aceasta ar fi o gîndire sănătoasă.
    Cît despre faptul că Vaticanul îşi protejează interesele la ele acasă, foarte bine. Tu ce ai vrea? Păi, de pildă în România noastră, tu ai fi de acord ca BOR să cedeze din venituri, buget etc. ceva în favoarea catolicilor? Cine ar fi de acord?
    Şi atenţie, te rog, la termeni! Faptul că mă pronunţ respectuos şi cu buna mea credinţă faţă de o problemă religioasă, nu înseamnă că fac „apologia marii filantropii catolice”. Faptul că nu gîndim la fel, nu înseamnă nici că sunt „fraier”. Insulta e argumentul prostului.

  51. criss spune:

    Prin interventia de mai sus eu imi puneam doar o intrebare in legatura cu o stare de fapt pe care o traiaesc. Problema nu e una livreasca ci una de viata de zi cu zi.Doar ca uneori o anumita lectura te mai poate lamuri asupra greutatilor si dezamagirilor de zi cu zi.
    Ca sa fiu mai clar, dilema este aceasta :De ce noi,romanii ortodocsi suntem oarecum tolerati in a sluji in Biserici catolice dar suntem impiedicati la nivel institutional de a ne detasa in cele din urma de acest ajutor ,,fratesc,,. Cerem doar drepturi egale pentru toate cultele, pentru ca si Italia este stat al communitatii europene.
    Problema lui 8 per mille
    este aceasta: Vaticanul isi insuseste din venituri ale celor de alte confesiuni doar pentru ca membrii acelei confesiuni nu sunt inca recunoscuti de statul italian.Comparatie pe care ai incercat sa o faci cu situatia Bor in România este total deplasata.Eu nu cer Vaticanului sau statului italian sa imi dea ceva degeaba ci sa ma lase sa ma folosc de drepturile mele, de veniturile care sunt ale mele…
    Meschinaria nu imi apartine mie ci celui care te ajuta iar mai apoi te sugruma! Iti multumesc ca m-ai ajutat la inceput dar de acum vreau sa ma descurc pe picioarele mele. Insa tu nu imi dai voie. Cind mergem la autoritati si le cerem dreptul pentru comunitatea ortodoxa româneasca de a-si edifica un local de cult ni se ridica in fata un munte birocratic care este trecut imediat doar de Vatican si nu de celelalte culte.
    In legatura cu termenul ,,fraier,, , nu ti l-am adresat tie, ci i-am categorisit asa doar pe cei care se incred in aparente si nu sondeaza o problema in profunzimea ei. Te rog sa ma ierţi daca te-am ofensat, dar ajuta-ma sa gasesc un sinonim…cum ti-ar place sa sune: naivi, superficiali,..
    Imi pare rau, dar nu cred ca tu esti ortodox!!. Si atentie : nu conteza ca esti doar botezat ortodox ci ceea ce conteaza e doar interesul real pentru probleme reale ale Bisericii Ortodoxe!
    Dacă erai ortodox, erai cu adevarat interesat de problememle comunităţii din care fac parte si nu ai fi incercat punctual sa faci pledoaria unei institutii politico- religioase care, oricum nu te vede bine pe tine ortodox, decit in formula uniată.
    Numai bine!

  52. criss spune:

    Si inca ceva… nu am nimic cu romano catolicul: il respect si pe el precum il respect si pe iehovist sau musulman pentru ca este chip al lui Dumneyeu. Nu urasc pe nimeni pentru ceea ce este…ca ortodox stiu ca trebuie sa urasc doar pacatul….pacat care se poate metamorfoza si intr-un sistem…Multumesc celui care ma ajuta, dar trebuie sa imi arate un ajutor realmente dezinteresat, altfel sunt dator sa am rezerve fata de ajutorul lui…Experienta personala pe care am incercat in câteva cuvinte să o exprim in cele doua intervenţii imi demonstrează ca nici macar ,,Biserica sora,, nu are capacitatea de a ajuta dezinteresat…Aici parintele Mihai Aldea are dreptate..Bis- Cat este totalitara si nu accepta nici un Compromis doctrinar cu ortodocsii, oricâte piruete diplomatice si ecumeniste ar incerca sa faca unii ierarhi ai Bis- Ort. Toti sunt draguţi cu tine, sunt fraţii tai pînă începi să le spui si tu frăţeşte că au şi ei nişte probleme…doctrinare…atunci totul se schimbă.Vaticanul mizează acum pe arma aceasta subtilă a ajutorării, a apropierii de cei aflaţi în dificultate, a căutării unei prietenii..le lipseste forta militara si politică din veacurile anterioare..Cum poti să îi mai spui ca ifalibilitatea papala este pur şi simplu o erezie grosolană, cînd el ţi-a dat de măncare, ţi-a dat la început un loc de cult!!! Dar totul cu o limita si intotdeauna sub control…aceasta limită şi acest control îl simnt din plin aici in Italia…! Dar credinţa nu se târgueste cu nimic.Si dacă noua ortodoscilor nu ne pasa de Adevarata CRedinta, cu atât mai putin le pasa papistaşilor, ecumeniştilor…etc. Imi pare rău de cei care au simpatii catolice, protestante… NU-si cunosc cu adevarat credinţa lor şi nici pe a altora… Judecă numai după aparenţe.

  53. Ne-fârtate ”Ioan-Florin Florescu”,
    este lămuritor pentru nesinceritatea și necreștinismul tău faptul că sari să ataci un preot al lui Hristos – foarte anticanonic și anti-sinodal, de altfel – în loc să încerci să înveți de la el. Mai mult, față de documentele cu care am venit spre dovedirea Adevărului, atât ortodoxe cât și papiste, răspunsul prin sofisme și ”bucuriile” pe care le ai cu catolicismul este dovada lipsei totale de argumente. Sunt revelatoare și manipulările securistice din final, care abat atenția cititorului de la nenumăratele minciuni pe care le-ai spus și de la nenumăratele întrebări la care nu poți răspunde. Fără a uita firul disputei, îți amintesc de faptul că vorbele mele către tine au fost:

    1. ”@ Ioan-Florin Florescu

    Foarte greșit! Nu, nu predicăm același Hristos noi și Papalitatea. Doar un om care nu cunoaște Învățătura de credință ortodoxă și Învățătura de credință romano-catolică poate spune cu sinceritate o asemenea enormitate. Sau cineva care vrea să înșele pe neștiutori.

    Învățătura romano-catolică despre primatul petrin…” șamd.

    2. ”@R.C.B. & Co.
    Încercați să nu mai criticați articolul doar pentru că nu știți deosebirea dintre arhiepiscop și mitropolit. Asta arată numai lipsa de rațiune sau de cultură a unora care nu șovăie totuși să hotărască ei ce trebuie să spună preoții și să învețe Biserica.”

    Nu răspunzi. Nu răspunzi la dovezile cu totul limpezi că nu predicăm același Hristos noi și Papalitatea. Nu-ți recunoști nici greșeala de a fi confundat (involuntar?) arhiepiscopul cu mitropolitul.
    Și nu doar că nu răspunzi la cuvintele mele, dar mai și minți că te-aș fi declarat schizoid, sau că aș avea obsesie față de nu știu ce rătăcit, pe care tot voi l-ați băgat în discuție și cu care sunteți în aceeași înșelare. Nu eu am alăturat pe Radu și C.B., ci Radu a făcut-o! Atât expres cât și implicit, de vreme ce are aceleași înșelări. Ceea ce nu am înțeles însă, din perspectiva lui ”Ioan-Florin Florescu”, cine pe cine compromite în această alăturare și de ce! Ar fi interesant să înțelegem, pentru că dacă C.B. este rătăcit, ori Radu este rătăcit, laudele lui ”Ioan-Florin Florescu” sunt o rătăcire. Iar dacă niciunul nu e rătăcit, atunci unde este compromiterea?

    În ceea ce privește acuzațiile de jignire…
    Este revelator că deși cuvântul meu care ”v-a jignit” nu a avut adresant, au fost doar doi care s-au simțit vizați, din toți cititorii și comentatorii acestui blog: ”Radu” și ”Ioan-Florin Florescu”!
    Deci vă simțiți cu musca pe căciulă!
    Din păcate, nu e muscă, ci Șeful muștelor, Baal-zeebul (aka Belzebut, aka Satana) și nu e doar pe căciulă, ci și în cugetele voastre care apără minciuna și încearcă să îngroape Adevărul.
    După cum vezi, nu folosesc insinuări, ci vorbesc pe față, și îmi voi dovedi îndată, iar, adevărul spuselor. Desigur, veți răspunde iar paralel cu subiectul, după lecțiile de psihopolitică ingurgitate. Însă cine urmărește faptele și documentele va vedea cine apără Adevărul și cine propovăduiește minciuna.

    Ne-fârtate zis ”Ioan-Florin Florescu”,
    Dacă ești sătul de sofisme teologice, de ce le tot postezi? Dacă nu vrei să aperi catolicismul, de ce o faci? Dacă te dai ortodox, de ce ataci neîncetat Ortodoxia? Dacă vrei ceea ce este spre mântuirea noastră, de ce aperi minciunile împotriva Învățăturii lui Hristos?

    O pildă a sofismelor și minciunilor postate de tine:
    ”ma bucur ca in Biserica Catolica se predică Sfînta Treime”.
    Învățătura papistă despre Sfânta Treime este eretică, după cum arată limpede scrierile Sfântului Grigorie Palama, traduse de Părintele Dumitru Stăniloae și publicate cu binecuvântarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. La fel se poate vedea și în ”Sfânta Treime sau La început a fost iubirea”, în ”Teologia dogmatică” și alte lucrări ale Părintelui Dumitru Stăniloae, de asemenea publicate cu binecuvântarea Sfântului Sinod.

    Sofismul – sau să-i spunem minciuna? – constă în confuzia intenționată între ”Treimea” catolică – subordinațianistă – și Treimea ortodoxă, Căreia este slava în veci! Sunt două viziuni opuse și ireconciliabile asupra lui Dumnezeu, asemănarea mărginindu-se la nume. Încă Sfântul Vasile cel Mare arăta că nu se pot numi creștini cei c are pretind a slăvi o ”Treime” despre care au o învățătură greșită.
    Oricum, de vreme ce te bucuri de o rătăcită propovăduire a Treimii ești dușmanul Acesteia.

    De altfel, cum tocmai arătasem mai sus că învățătura catolică despre Hristos este alta decât a Bisericii lui Dumnezeu, era de la sine înțeles că și învățătura despre Treime este alta. Căci nu poți avea o învățătură mincinoasă despre Hristos și dreaptă despre Dumnezeu!
    Peste acest lucru ai trecut, ”Ioan-Florin Florescu”, cu o ușurință imposibilă la un iubitor de Adevăr. Doar cei care își închipuie că pot măsura pe Dumnezeu cu inteligența lor trec atât de indiferenți pe lângă lucruri de o asemenea greutate. Dar aceștia nu se pot numi în chip propriu creștini, adică ucenici ai lui Hristos!

    Alte sofisme:
    ”@ Radu Nu cred ca sunteti sofer de tir, dar asta nu are nici o importanta. Felicitari pentru modul duhovnicesc si pasnic in care ganditi si in care aparati Ortodoxia”

    Are importanță dacă e sau nu șofer de tir, pentru că dacă nu e, ceea ce era evident, înseamnă că minte, lucru de altfel de asemenea limpede de la început. Dacă minte asupra acestui lucru, deși nu a fost forțat prin nimic la așa ceva, este limpede că nu putem avea încredere în sinceritatea lui. Deci lucrul este chiar de mare importanță, pentru că arată o patimă ce îndepărtează de Adevăr.
    De altfel, deși pretinde a căuta răspunsuri, ”Radu” vrea de fapt să le sugereze, ba chiar să le impună celorlalți, la fel cu ”Ioan-Florin Florescu”. Ca urmare, cei doi seamănă la scriitură ca… două clone. Degeaba încearcă să ceară ”răspunsuri ca la duhovnic”, de vreme ce vorbele lor sunt de amvon catolic, iar nu de om care vrea să audă pe celălalt.

    Am vorbit cu mulți catolici, uneori și câte opt-zece ore, dar în afară de propagandiștii uniați (ziși ”preoți”), niciunul nu a vorbit atât de paralel cu discuția, atât de amănunțit îndoctrinat și manipulator. Avem catolici și în parohie și i-am ajutat când au fost în nevoie, iar preoții lor nu îi ajutau, asta fie spus doar ca mărturie a faptului că știu bine cum gândește și vorbește un catolic din România și cum vorbesc și gândesc propagandiștii papiști (gen ”Radu” și ”Ioan-Florin Florescu”).
    Afirmația adresată lui ”Radu” – ”modul duhovnicesc si pasnic in care ganditi si in care aparati Ortodoxia” – este o mostră de manipulare iezuito-comunistă, pentru a cărei iscusință vă felicit, deși cu tristețe pentru sufletul vostru. Adevărul este însă că ”Radu” a apărat NUMAI catolicismul, nu a avut NICIUN cuvânt de apărare pentru Ortodoxie (doar, și numai ca excepție ce confirmă regula, pentru Maica Siluana). Iată încă un sofism, sau o minciună, sau o înșelăciune… să-i spunem simplu, un neadevăr.

    Alt sofism:
    ”anatemele şi acuzaţiile de erezie între Biserica Ortodoxă şi Biserica Catolică au fost ridicate chiar de cei care, cu o mie de ani în urmă, s-au grăbit să le arunce”
    Întâi și întâi, cei de acum o mie de ani sunt, cu toții, fie în Rai, fie în Iad. În al doilea rând, faci – și cred că o faci dinadins, căci prea nu vrei să îți recunoști nici cele mai evidente greșeli – faci confuzie între anatemele date la Constantinopol și EREZII, care sunt două lucruri cu totul diferite.
    O anatemă dată de un episcop din pricini locale poate fi ridicată de un episcop. O erezie mărturisită – care este o problemă a Bisericii Universale – nu poate fi ștearsă decât de pocăința publică începută prin mărturisirea Adevărului. Nu de actele unui episcop oarecare, nici măcare ale unui sinod, dacă nu este în acord cu sinoadele ecumenice (a se vedea nulitatea Sinodului din Efes – 449, de pildă).
    Deci, anatemele ”ridicate” de patriarhul ecumenic și papă sunt egale cu zero față de anatemele aruncate de Sinoadele ecumenice și multe alte sinoade asupra celor care cred, mărturisesc și apără învățăturile rătăcite la care papalitatea a aderat sau pe care le-a inventat împotriva adevărului ecumenic!
    Aceste anateme rămân asupra celor care cred în acele rătăciri, și nu pot fi șterse decât prin lepădarea de rătăcire. Deci rămân inclusiv asupra ta, cel care te bucuri de și crezi în ”Sfânta Treime” catolică, în ”Crezul” catolic (care e un crez anti-creștin), în ”Maica Domnului” catolică (ce este în catolicism o zeiță ”comântuitoare”, ”imaculat concepută”, ”înălțată cu trupul la ceruri” etc, și nu adevărata Maică a Domnului) șamd.

    Sfântul Grigorie cel Mare a declarat dușmani ai lui Hristos și premergători ai lui antihrist pe oricare ar încerca să tulbure egalitatea dintre episcopi și să-l facă pe unul cu putere asupra celorlalți. După acest sfânt, papismul este și totdeauna va fi sub anatemă, și aceasta nu poate fi ridicată de către nimeni altul decât Sfântul Grigorie cel Mare. Iar el, din câte știu, nu a ridicat-o!

    Iar Enciclica celor patru patriarhi dată la 1848 spune:
    ”Căci credinţa noastră, fraţilor, nu de la oameni, nici prin om este, ci prin descoperirea lui Iisus Hristos, care au vestit-o dumnezeieştii Apostoli, au întărit-o sfintele Sinoade a toată lumea, au învăţat-o neîntrerupt prea marii şi înţelepţi Dascăli ai lumii, şi au încredinţat-o sângiurile cele vărsate ale sfinţilor Mucenici. Să ţinem tare mărturisirea care am primit-o curată de la atâţia bărbaţi, lepădând orice înnoire ca pe o insuflare a diavolului. Cel ce primeşte înnoirea vădeşte nedesăvârşită Credinţa ortodoxă cea propovăduită. Dar această Credinţă a fost demult pecetluită ca desăvârşită, nesuferind nici micşorare, nici adăugire, nici vreo schimbare oarecare; şi care cutează a face, sau a sfătui, sau a cugeta la aceasta, a şi tăgăduit credinţa lui Hristos, s’a şi supus de bună voie veşnicei afurisenii, pentru hula împotriva Duhului Sfânt, ca şi cum adică nu ar fi vorbit deplin în Scripturi şi prin Sinoadele a toată lumea. Această înfricoşată afurisenie, fraţi şi fii iubiţi în Hristos, nu o rostim noi astăzi, ci a rostit-o cel dintâi Mântuitorul nostru (Mat. 12, 32): Oricine va zice împotriva Duhului Sfânt, nu se va ierta lui nici în veacul de acum, nici în cel ce va să fie; a rostit-o dumnezeiescul Pavel (Galat. 1, 6-8): Mă mir că aşa de curând vă mutaţi de la cel ce v-a chemat pe voi prin harul lui Hristos, la altă evanghelie; care nu este alta, decât că sunt unii care va tulbură şi voiesc să schimbe evanghelia lui Hristos. Dar chiar dacă noi, sau un înger din cer de v-ar vesti vouă alta evanghelie decât cea pe care v-am vestit-o – anatema să fie! Au rostit-o cele Şapte Sinoade a Toată Lumea şi toată ceata de-Dumnezeu-purtătorilor Părinţi. Drept aceea, toţi care înnoiesc, fie prin erezie ori prin schismă, de bună voia lor s’au îmbrăcat, după Psalmistul, cu blestemul ca şi cu o haină (Ps. 108, 17), fie că sunt Papi, fie Patriarhi, fie clerici, fie mireni; ci dacă cineva, măcar şi înger din cer, ar vesti vouă altă Evanghelie decât aţi primit, anatema să fie. Aşa cugetând Părinţii noştri şi ascultând de cuvintele cele de suflet mântuitoare ale lui Pavel, statornici au rămas şi neclintiţi în credinţa cea învăţată lor neîntrerupt, şi au păstrat-o neschimbată şi neîntinată în mijlocul atâtor erezii, dându-ne-o curată şi neprihănită, cum curată a ieşit din gura celor dintâi slujitori ai Cuvântului. Aşa şi noi cugetând, să o dăm mai departe curată cum am primit-o generaţiilor viitoare, nimic stricând, ca să se poată şi aceia înfăţişa ca şi noi plini de încredere, neavând a se ruşina când vor vorbi despre credinţa strămoşilor lor.”
    Și prin aceasta și altele asemenea au pus acești patriarhi asupra rătăcirilor papiste anatemă ce nu se poate ridica în veci și de care nu poate scăpa nimeni părtaș cu papismul decât prin pocăința față de rătăcire.

    De asemenea, la Sinodul de la Constantinopol din 879 au dat anatemei adăugirea Filioque, pe cei ce-o folosesc sau și o apără, toți cei care erau acolo, inclusiv delegații lui Ioan al VIII-lea! Nici această anatemă nu a fost ridicată niciodată!

    Fără a mai înfățișa sinoade din Gruzia sau Rusia, ori din alte laturi ale Bisericii, credem că am dovedit îndeajuns câte anateme sunt asupra catolicismului până azi. Așa că a încerca să limitezi anatemele aflate asupra papismului la cele din 1054 este înșelăciune pe față. Sau incultură obraznică (obraznică prin faptul că vorbește despre ce nu știe în loc să tacă și să învețe cele trebuincioase mântuirii). Ca să facem haz, ar fi de cuviință să adăugăm și anatemele date de Papa Ioan al VIII-lea asupra celor ce ar mai răspândi despre Patriarhul Fotie bârfele pe care catolicismul le tot vestește până azi în toate ”istoriile” sale contrafăcute și respectiv asupra celor care răspândesc, folosesc ori apără ”Crezul” filioquist.

    Acum, o mărturisire de credință anti-ortodoxă:
    ”Eu ma bucur ca in Biserica Catolica se predică Sfînta Treime, Dumnezeirea lui Hristos, sfintele Taine, Maica Domnului, sfinţii, cele 10 porunci, crezul, milostenia, dragostea, castitatea etc. etc.”

    Vai ție! Că ori nu știi ce spui, ceea ce nu te scutește de mărimea greșelilor, ori mare dușman al lui Hristos și al Bisericii Sale ești! Despre cei care cred și se bucură ca tine Sfântul Marcu al Efesului spune:

    ”- Dar ce vom face față de acești ortodoxo-papiști care, urmând compomisul, laudă pe față unele din obiceiurile și dogmele latinești, pe alte le laudă, însă nu le-ar alege, iar pe altele nu le laudă nicidecum?
    – Trebuie fugit de ei cum fuge cineva de un șarpe, ca de aceia care Îl cârciumăresc și îl neguțătoresc pe Hristos, sau poate ca de unii cu mult mai răi decât aceia… Căci noi, împreună cu Damaschinul și cu toți Părinții, nu zicem că Duhul este din Fiul, dar aceștia [primind crezul catolic] zic împreună cu papiștii că Duhul este din Fiul. Și noi, împreună cu dumnezeiescul Dionisie, zicem că Tatăl este singurul izvor al Dumnezeirii celei mai presus de ființă. Dar aceștia, împreună cu papiștii, spun că și Fiul este izvor al Duhului [Filioque], scoțându-L pe Duhul în chip limpede din Dumnezeire… Și noi zicem că, după Părinți, nezidite sunt și voința și lucrarea neziditei și dumnezeieștii firi. Dar aceștia… că, pe de-o parte voința este totuna cu ființa, iar pe de alta că lucrarea dumnezeiască este zidită, fie că o numim dumnezeire, fie lumină dumnezeiască și nematerialnică, fie Duh Sfânt, fie orice altceva de acest fel. Și așa cinstesc… o divinitate creată, și o lumină divină creată, și un Sfânt Spirit creat…
    Și noi îl socotim pe papă ca pe unul dintre patriarhi, dar și aceasta numai dacă este ortodox! Aceștia însă îl declară cu cea mai mare cinste locțiitorul lui Hristos și părinte și dascăl al tuturor creștinilor [Mt. 23.8-10]…
    Așadar, fugiți de ei, fraților, și de părtășia cu ei”.
    Citește mai departe singur, cartea am indicat-o mai jos. Dar parcă văd că o să crezi că tu ești mai sfânt ca Sfântul Marcu Eugenicul și mai bine ca el știi teologie și Sfinții Părinți și Credința Bisericii: așa se îngâmfă toți cei care lucrează spre pieirea lor. Nădăjduiesc să nu faci asemenea…

    Alte două sofisme, într-o singură frază:
    ”respectul pentru cei 2000 de ani de istorie pe care, cu bune si rele, ii are Biserica Catolica”

    Biserica Catolică nu are 2000 de ani, decât dacă este Biserica lui Hristos. Iar dacă e așa, Ortodoxia nu mai este decât o rătăcire.
    Această frază este o lepădare de Ortodoxie, de vreme ce în ”Mărturisirea de credință ortodoxă” și în toate cărțile de căpătâi ale Bisericii noastre se spune limpede că Biserica noastră este singura și adevărata Biserică a lui Hristos, cum de altfel spunem și cei care credem în Crezul niceo-constantinopolitan: ”Credem… întru UNA, SFÂNTĂ, SOBORNICEASCĂ și APOSTOLEASCĂ BISERICĂ”.
    Nu în două sfinte sau nesfinte biserici, nu în trei sau cinci sau o sută, ci întru UNA!
    Deci doar Biserica lui Hristos, numită și Ortodoxă, are 2000 de ani de istorie, iar nu Imperiul papist zis ”Biserică catolică”. Asta dacă ești ortodox, desigur, căci pentru un catolic lucrurile stau, desigur, invers. Ca pentru ”Ioan-Florin Florescu”.
    Deci, dintr-o dată, lepădare de Ortodoxie sub masca unei false apartenențe religioase.

    Dar este aici și lepădare de Hristos! Pentru că a avea respect pentru rele înseamnă a te lepăda de Hristos! Căci în Hristos nimic rău nu este și nu poți sluji la doi stăpâni. A avea respect pentru o istorie cu relele ei este păgânism. Relele care sunt înfățișate în Sfintele Scripturi sunt înfățișate pentru ca noi să ne ferim de ele, să le urâm cu ură desăvârșită, nu să le respectăm! Este al doilea… sofism din această frază.
    Aș putea adăuga, desigur, și faptul că eu nu văd niciun bine în istoria Papismului, doar vreo 1100 de ani de abuzuri, erezie, crimă și minciună, trufie, nedreptate și lăcomie, neîntrerupte până astăzi decât atunci când oamenii au fost destul de treji sau puternici ca să i se poată opune (Papismului). Scuzele ”diplomatice” ale unui papă, dezmințite de altfel de purtarea și vorbele slujitorilor lui, nu pot fi de ajuns pentru a îndrepta o instituție rea prin esența ei. Papismul este rău prin esența lui, iar istoria catolicismului dovedește cu vârf și îndesat aceasta, desigur pentru cine are ochi să vadă.
    De pildă, nici măcar Inchiziția nu este desființată, așa cum cred neștiutorii, ci este, asemenea celulelor comuniste din România interbelică, ”în adormire”, până la vremea potrivită redeșteptării fiarei. Acest lucru arată limpede că tot întunericul istorie catolicismului stăpânește și astăzi Papalitatea.

    Și, la sfârșitul acestui răspuns, un cuvânt al lui Dostoevski, și el de aceeași părere cu mine:
    ”- Religia catolică nu este o credință creștină! Asta în primul rănd, iar în al doilea rănd, catolicismul , e chiar mai rău decăt ateismul. Da! Ateismul, de fapt, se mărginește la negare, reduce totul la zero, pe cănd catolicismul merge mai departe; predică un Hristos denaturat, un Hristos ponegrit și profanat, un Hristos care este contrariu celui adevărat! Catolicismul predică pe antihrist, vă asigur, v-o jur! Catolicismul crede că Biserica nu poate să trăiască pe pămănt dacă lumea întreagă nu este supusă puterii sale politice. Papa a pus stăpănire pe pămănt, pe un tron terestru și a luat sabia – numai că sabiei i-au mai adăugat minciuna, intriga, falsitatea, fanatismul, superstiția, ticăloșia și crima; și-au bătut joc de sentimentele poporului – cele mai sacre, cele mai drepte, au văndut totul și toate pentru o josnică stăpănire pămăntească. Și să nu spunem atunci că-i învățătura lui antihrist? Ateismul izvorăște din însăși esența catolicismului! Acolo zace de fapt geneza ateismului. A fost generat de minciuna și neputința lor spirituală! Iar asta nu ține doar de teologie și teologi, vă asigur! Asta ne privește pe toți mult mai mult decăt vă închipuiți. Tocmai aici e greșeala principală, că nu vrem sau poate nu săntem în stare să înțelegem că nu este vorba de o problemă cu caracter pur teologic! Pentru că socialismul, fiind un produs al catolicismului, este de esență catolică! … Și să nu vă închipuiți că lucrurile acestea sănt atăt de inofensive și nu prezintă nici o primejdie pentru noi! Trebuie să ne împotrivim, și căt mai curănd! Să opunem Occidentului adevărul întrupat în Hristos al nostru, adevăr pe care noi l-am păstrat, în timp ce ei nici nu l-au cunoscut măcar! Trebuie să ne înfățișăm înaintea lor ca purtători a unei civilizații a noatre, și nicidecum să ne lăsăm prinși orbește în mrejele lor! Și să nu se mai spună la noi că predica lor este subtilă și elegantă.”

    Alt sofism al lui ”Ioan-Florin Florescu”:
    ”primatul papal este exagerat de teologii catolici, asa cum şi faptul că athoniţii botează a doua oară pe catolicii convertiţi la ortodoxie este o exagerare”

    Dacă ”primatul papal este exagerat”, atunci nu poate fi o exagerare că sunt botezați catolicii convertiți la Ortodoxie!
    Oricine se pune în locul lui Hristos este anatema.
    Papa se pune în locul lui Hristos, deci este anatema.
    Cei care cred în hristoșii mincinoși sunt anatema, și cu atât mai mult cei care îi propovăduiesc.
    Deci clericii și credincioșii papiști sunt anatema.
    Cei care sunt sub anatemă nu au Duhul Sfânt.
    Deci papiștii nu au Duhul Sfânt.
    Cei fără Duhul Sfânt nu pot boteza.
    Deci ”botezul” papist este nul.
    Este o logică elementară, ce nu poate fi negată decât prin negarea Adevărului.
    Este adevărat că în condiții speciale se practică pogorământul primirii ereticilor prin mirungere, dar aceasta nu înseamnă recunoașterea botezului lor, ci a puterii Bisericii lui Hristos de a împlinii lipsa harului. Iar atunci când unii neagă erezia pe motiv că nu se face botezul, atunci acesta devine mai necesar ca oricând, nu doar pentru cel convertit cât și pentru ceilalți.

    Ca un alt sofism aici, vedem că ”Ioan-Florin Florescu” se pune mai presus decât ”athoniții” pe care îi osândește, adică mai presus de toți sfinții din Athos care au fost și sunt pentru botezarea foștilor papiști, declarând pe acești sfinți chiar ca eretici! Sigur, față de lepădările de Hristos deja arătate, acest lucru nu pare chiar neașteptat. Totuși, pentru cei care cunosc viața, învățăturile și minunile sfinților din Athos, de la cele ale Sfântului Paisie Aghiorâtul până la cele ale Sfântului Siluan Athonitul, acest lucru nu este mai puțin uimitor. Să nu te gândești, în fața lor, că este mult mai curând cu putință să greșești tu decât ei… spune multe.

    Alt sofism:
    ”sinodul BOR nu a condamnat catolicismul ca fiind erezie”

    Întâi și întâi, să arătăm că Statul BOR stipulează că față de orice hotărâri ale sale primează hotărârile Sinoadelor ecumenice. Ori Sinoadele ecumenice dau anatemei pe cei care schimbă fie și un cuvânt din Crez!
    Dogmaticile și alte cărți teologice, tipărite cu binecuvântarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, arată limpede că romano-catolicismul a schimbat Crezul – prin introducerea lui Filioque – împotriva Sinoadelor ecumenice, fiind astfel sub anatemă.
    Deci, după învățătura OFICIALĂ a Bisericii Ortodoxe Române catolicii sunt sub anatemă.

    În al doilea rând, să arătăm că Statutul BOR și numeroase alte documente ale Sfântului Sinod arată neîntrerupta și desăvârșita comuniune între Biserica Ortodoxă Română și celelalte mădulare ale Bisericii Sobornicești. Prin urmare, anatemele acestora asupra ereziilor papiste sunt implicit primite și de Sinodul nostru, altfel ar însemna că se rupe de Ortodoxie. Unele din aceste anateme le vom arăta mai jos.

    Deci, să arătăm iarăși că în 879 s-a ținut la Constantinopol un sinod la care au fost reprezentați toți patriarhii de atunci ai Bisericii, începând cu cei de Constantinopol (Sfântul Fotie) și Roma (Ioan al VIII-lea). Iar acest sinod a dat anatemei pe toți cei care folosesc sau învață să se folosească adăugirea Filioque la Crez. Deci și pe catolici în general, dar și pe cei care, ca ”Ioan-Florin Florescu”, ”se bucură” de crezul catolic de astăzi (filioquist). Acest sinod a fost primit din vechime de Biserica Ortodoxă Română, împreună cu hotărârile lui.

    În al patrulea rând, să reamintim celor ce uită, că Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a dat în 9 iulie 2008 o hotărâre prin care cei care intră în comuniune cu alte culte – inclusiv ”Biserica catolică” – sunt rupți de comuniunea cu Biserica Ortodoxă, urmând a fi sancționați prin depunere din treaptă, caterisire sau oprire de la împărtășanie, după caz.
    Acest lucru arată că dincolo de pogorămintele făcute față de erezia papistă – pogorământe pe care, de altfel, le-au făcut și Sfinții Părinți când a părut potrivit acest lucru – Sfântul Sinod socotește aceste culte în afara Bisericii. Cum și sunt.
    Așa încât sofismul ”sinodul BOR nu a condamnat catolicismul ca fiind erezie” se arată a fi mai mult o minciună sfruntată decât un sofism.

    În al cincilea rând, să reamintim că Enciclica Patriarhilor Ortodocși (1848) nu a fost anulată niciodată. În acea vreme sinoadele locale din Moldovlahia, Transilvania și Ungrovlahia țineau de Patriarhia de Constantinopole, așa încât Enciclica face parte în chip firesc din Tradiția Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. În ea se mărturisește limpede că papismul este erezie.

    În al șaselea rând, să amintim că prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și la noi Duminica a 2-a din Postul Mare este închinată Sfântului Grigorie Palama. Ori esența vieții și operei Sfântului Grigorie Palama este mărturisirea Ortodoxiei împotriva ereziilor romano-catolice, pe care le numește ca atare (erezii).

    La cele spuse putem adăuga nenumărate cărți și studii ce arată mulțimea și adâncimea rătăcirilor papiste, cărți și studii făcute și publicate în eparhii din toată țara, cu binecuvântarea ierarhilor locali dar și a Sfântului Sinod. De la cele deja amintite la ”Operele” Sfântului Marcu Eugenicul apărute la Ed. Pateres cu un cuvânt înainte al P.S. Lucian al Caransebeșului, sau la ”Papalitatea schismatică” binecuvântată de P.S. Galaction al Teleormanului, exemplele sunt nenumărate.

    Cred că cea mai bună încheiere pentru această scurtă demonstrare a minciunii afirmației ”sinodul BOR nu a condamnat catolicismul ca fiind erezie” este un cuvânt din scrierile P.F. Daniel, Patriarhul României, rostită în calitatea Sa de arhiereu, care se regăsește, după cum ei înșiși mărturisesc, în sufletele celor mai mulți dintre sinodalii noștri:

    ”Stă deasupra noastră datoria mare și sfântă de a vă îndemna acum să păstrați dreapta credință a Bisericii noastre. Să nu o slăbiți, să nu o schimbați și să nu o părăsiți nici pentru câștig sau ajutor material de moment, nici pentru ispititoare promisiuni, nici pentru credințe străine sau curioase noutăți ce vin din țări îndepărtate, pentru că cine cade din dreapta credință a Bisericii Ortodoxe se desparte de Biserica cea una a lui Hristos, se rupe de comuniunea Sfinților Săi Apostoli, martiri și părinți ai Bisericii.”

    Iată că nici Patriarhul României nu crede că ar fi catolicismul parte a Bisericii, de vreme ce, după cum știm cu toții, catolicismul are altă credință decât ”dreapta credință a Bisericii Ortodoxe”.

    Nu voi mai stărui acum asupra celorlalte rătăciri din textele voastre, de vreme ce acestea de până acum sunt mai mult decât destule pentru a arăta că nu sunteți ai Bisericii și nici învățătura voastră nu e ortodoxă. Puteți s-o credeți adevărată, oricum credeți adevărate multe minciuni, dar ortodoxă nu este și nu va fi niciodată.

    La sfârșit trebuie să vă mulțumesc pentru că, deși de multă vreme tot fug de polemici, m-ați silit să dau pe acest blog mărturia Adevărului, lucrul de care mă bucur și mă voi bucura. De asemenea, trebuie să vă spun că, după credința voastră, sunteți străini și dușmani Credinței Bisericii Ortodoxe, și propovăduind altceva decât am primit de la Sfinții Apostoli și Sinoadele ecumenice, sunteți sub anatema, voi și cei care cred și propovăduiesc asemenea vouă. Să vă lumineze Dumnezeu cugetele întunecate de trufie și să vedeți Adevărul înainte de a fi prea târziu, ca astfel să vă puteți pocăi de răul pe care l-ați făcut încercând să smintiți sufletele oamenilor! Să vă trezească Dumnezeu din împietrirea cugetului, ca să nu fiți pedepsiți cu mânia și furia pregătite de El pentru cei care nu se supun adevărului, ci se supun nedreptății! Să vă dea Dumnezeu putere să biruiți întunericul minciunii și să gustați bucuria și dulceața nesfârșită a Luminii celei adevărate! Să vă dea Dumnezeu dragostea cea adevărată, care nu se bucură de nedreptate ci se bucură de Adevăr, ca prin ea să biruiți ”dragostele” cele mincinoase care duc în Iad! Să vă dea Dumnezeu înțelepciunea de a stărui în Adevăr, spre fapte bune, ca să câștigați viața veșnică!

    Iar celor care cu gând bun și inimă curată ați citit aceste pagini,
    pentru răbdarea și credința voastră,
    Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu voi cu toți, în vecii vecilor. Amin!

  54. Ioan-Florin Florescu spune:

    @ Pr. Aldea

    Ştiţi ce spunea părintele Calciu într-una din ultimele sale conferinţe publice: Am ajuns abia acum să înţeleg că dragostea e mai mare decît credinţa.
    Eu am vorbit cu dragoste, nu cu interes, nici cu viclenie. Dumneata eşti un cărturar priceput. Fiecare vom da socoteală înaintea lui Hristos de vorbele noastre.
    Cît mă priveşte, deşi am părerile mele teologice (şi eu sunt preot al BOR, deci „fîrtat” vreţi-nu vreţi, pînă mă va judeca Hristos), prefer să nu le discut cu oameni fanatici.
    Atîta timp cît catolicismul nu e numit eretic de sinodul de care aparţin, eu nu spun altfel. Mai ales că şi cred aceasta.
    Dumnezeu să ne miluiască pe toţi.

  55. Știu ce spunea Părintele Calciu, atât în conferințe cât și în particular. Se întâmplă că am avut cinstea să îl cunosc, așa încât pot să spun că într-adevăr socotea catolicismul erezie. După dvs., era în rătăcire și în lipsă de iubire, deși îl citați cu viclenie.
    Spuneți că ați vorbit cu dragoste, nu cu interesc ori viclenie.
    Întrebarea de bun-simț este: dragoste față de cine?

    Față de Ortodoxie?
    Nu, evident! Pe aceasta ați atacat-o și ați scăzut-o neîncetat în fața papismului.
    Față de Părinții athoniți?
    Nu, evident! Pe aceștia i-ați declarat eretici.
    Față de Adevăr?
    Nici vorbă! L-ați ignorat cu superbie pentru a apăra papismul.
    Față de o discuție cinstită?
    Nu, evident! N-ați răspuns la niciun document care vă contrazice, nu ați ținut seama de nicio faptă prezentată. Când ați cerut fapte vi s-au dat, și ați trecut peste ele aruncându-vă la alte subiecte și cerând alte fapte, pentru ca în final să renunțați la fapte pentru o așa-zisă iubire. Tipic pentru discursul ecumenist, dar întristător pentru oricine se îngrijește de sufletul său.

    Vă aduc aminte că ”Dragostea nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr”!!!
    Prin bucuriile pe care le aveți față de minciunile extrem de grave ale papismului vă aflați în afara dragostei adevărate!

    ”Dumneata ești un cărturar priceput”, spune ”Ioan-Florin Florescu”, după ce declară că a vorbit cu dragoste.
    Dumnezeu mi-e martor că nu mă socotesc nici măcar cărturar, ci un amărât de învățăcel. Dar că sunt sau nu cărturar este cu totul neînsemnat în discuția aceasta: contează dacă sunt sau nu în Adevăr!
    Ori aici este punctul în care ”Ioan-Florin Florescu” nu vrea cu niciun chip să se oprească!
    În toată această discuție el a trecut mai departe fără o vorbă, de oricâte ori i s-au adus argumente limpezi asupra Adevărului – mereu altul, Adevărul, decât mărturisirea lui ”I.F.F.”.
    Deci dragostea lui este către Neadevăr, nu către Adevăr!
    Ca dovadă că, în spiritul dragostei sale, ”Ioan-Florin Florescu” nu pierde ocazia de a mă declara fanatic. Fără argumente.
    Un fanatic l-ar fi osândit și gata, nu s-ar fi oprit asupra niciunui argument, nu ar fi dat documente ca mărturie, nu ar fi dat citate din care să poată vedea oricine Adevărul.
    Stați! Păi asta a făcut chiar ”Ioan-Florin Florescu”! El i-a declarat eretici pe cei de altă părere, fără argumente sau dovezi, nu s-a oprit asupra niciunui argument adus împotriva părerilor sale, nu a dat niciun document ca mărturie, niciun citat din Tradiția Bisericii care să-i confirme ideile!

    Mai mult! Cu toate că am arătat că prin recunoașterea cărților și documentelor ortodoxe ce recunosc papismul ca erezie Sinodul nostru recunoaște în fapt că papismul este erezie, ”Ioan-Florin Florescu” încă ”nu a înțeles” aceasta.
    Mai mult, el nu crede că catolicismul este erezie!
    Atunci este Ortodoxia erezie, după ”Ioan-Florin Florescu”, pentru că nu se poate să fie drepte două învățături de credință cu totul contradictorii!
    Nu se poate să fie Hristos cu noi în toate zilele, până la sfârșitul veacurilor, dar să aibă și înlocuitor pe Papa!
    Nu se poate să fie Sfânta Treime după mărturisirea ortodoxă și în același timp și după cea papistă!
    Nu se poate să fie Biserica așa cum o știe și o mărturisește Ortodoxia și în același timp să fie după ”teologia” papistă!
    etc etc
    Această incompatibilitate silește pe orice om cinstit a alege hotărât în credința sa între cele două religii, care sunt opuse în esența lor.

    De asemenea, ”Ioan-Florin Florescu” se declară ”preot al BOR”. Sper că acest lucru este adevărat precum șoferia lui Radu. De fapt, acest lucru nici nu poate fi adevărat, decât cel mult din punct de vedere administrativ. După cum spune Duhul Sfânt, ești al aceluia a cărui credință o ai. Ori ”Ioan-Florin Florescu” ține credința catolică, nu pe cea ortodoxă. Deci nu poate fi preot ortodox, decât cel mult cu numele, așa cum au fost destui de-a lungul vremii, spre propria lor osândă.
    Să ne amintim că toți cei care au primit ”unirea” de la Ferara-Florența au fost dați anatemei. De către multe sinoade, ba chiar și de către aceia dintre ei care s-au întors la Ortodoxie. Aceste anateme sunt neșterse în veci, iar cei aflați cu ele se chinuiesc în Iad de atâtea generații! Și ei au ajuns în Iad tocmai pentru că, asemenea lui ”Ioan-Florin Florescu”, au avut ”propriile lor păreri teologice”, în contradicție cu Sinoadele ecumenice, Sfintele Scripturi și toată Tradiția Bisericii. Și ei au declarat ”fanatici” pe cei care nu au primit aceste păreri, ba chiar i-au chinuit în fel și chip, dacă au putut. Totuși, acei ”fanatici” care au ținut Ortodoxia sunt în rândul sfinților, iar purtătorii de păreri teologice sunt în rândul osândiților pentru dușmănia față de Adevăr.
    Cât privește frățietatea, prefer să fiu frate cu Părinții athoniți, nu cu cei care fără pricină îi declară eretici, ba și atacă pe alți preoți din BOR care nu le împărtășesc ”părerile teologice” personale.

    Singurul lucru adevărat din spusele lui ”Ioan-Florin Florescu” – nimeni nu poate spune doar neadevăruri! – este că ”Fiecare vom da socoteală înaintea lui Hristos de vorbele noastre”!
    Mare adevăr!
    Tocmai de aceea prefer, în locul ”părerilor mele teologice”, deplina ascultare față de Învățătura lui Hristos, așa cum a fost mărturisită de Biserică totdeauna și pretutindeni.
    Și închei nu cu vorbele mele, ci cu cele ale Dumnezeieștilor Scripturi:

    Dar chiar dacă noi, sau un înger din cer, v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o, să fie anatema!
    Precum v-am spus mai înainte, și acum vă spun iarăși: Dacă vă propovăduiește cineva altceva decât ați primit să fie anatema!
    Căci acum, caut bunăvoința oamenilor, sau pe a lui Dumnezeu?
    Dacă aș plăcea încă oamenilor, n-aș fi rob al lui Dumnezeu.
    Dar vă fac cunoscut, fraților, că Evanghelia cea binevestită de mine nu este după om; pentru că nici eu nu am primit-o de la om, nici n-am învățat-o, ci prin descoperirea lui Iisus Hristos.
    Și câți vor umbla după dreptarul acesta, pace și milă asupra lor și asupra Israelului lui Dumnezeu!
    Și vor fi osândiți toți cei ce n-au crezut adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea.
    Iar noi, fraților iubiți de Domnul, datori suntem totdeauna să mulțumim lui Dumnezeu pentru voi, că v-a ales Dumnezeu dintru început spre mântuire, întru sfințirea duhului și întru Credința Adevărului, la care v-a chemat prin Evanghelia noastră, spre dobândirea slavei Domnului nostru Iisus Hristos.
    Deci, fraților, stați neclintiți și țineți predaniile pe care le-ați învățat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră.
    Păziți-vă pe voi înșivă, ca să nu pierdeți ceea ce ați lucrat, ci să primiți plată deplină.
    Oricine se abate și nu rămâne în învățătura lui Hristos nu are pe Dumnezeu; cel ce rămâne în învățătura Lui, acela are și pe Tatăl, și pe Fiul.
    Dacă cineva vine la voi și nu aduce învățătura aceasta, să nu-l primiți în casă și să nu-i ziceți ”bun venit!”, căci cel ce-i zice ”bun venit!” se face părtaș la faptele lui cele rele.
    Dar voi, iubiților, zidiți-vă pe voi înșivă întru a voastră preasfântă credință, rugându-vă în Duhul Sfânt.
    Păziți-vă întru dragostea lui Dumnezeu și așteptați mila Domnului nostru Iisus Hristos, spre viață veșnică.
    Și pe unii, șovăitori, mustrați-i, pe alții, smulgându-i din foc, mântuiți-i, de alții însă, fie-vă milă cu frică, urând și cămașa spurcată de pe trupul lor.
    Iar Celui ce poate să vă păzească pe voi de orice cădere și să vă pună înaintea slavei Lui neprihăniți, cu bucurie mare, Singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Iisus Hristos, Domnul nostru, slavă, preamărire, putere și stăpânire, mai înainte de tot veacul și acum și întru toți vecii! Amin.

  56. Ioan-Florin Florescu spune:

    @ Pr. Aldea

    Cu dragoste faţă de cine am vorbit? Cu dragoste faţă de aproapele meu. Eu nu împărtăşesc teologumena sau părerea – deci nu dogma, că nu e dogmă – că catolicismul e erezie. Faptul că au Filioque nu înseamnă că mărturisirea Sf. Treimi e strîmbă – asta este o exagerare zelotistă. Aţi citit canoanele Sf. Vasile privind re-botezarea? Ştiaţi, de pildă, că pe arieni, Sf. Vasile nu-i reboteza? Şi n-o să-mi spuneţi acuma că catolicii sunt mai răi ca arinii… (Deşi, aţi cam fi în stare!) Aşadar, mai încet cu re-botezarea catolicilor, căci asta e în mod sigur EREZIE.
    Între altele, îmi amintesc că Părintele Teofil Pîrîian spunea că atunci cînd auzea la radio binecuvîntarea Papei (că el mai asculta radio Vatican,) se ridica în picioare, în semn de respect.
    Ăsta e duhul în care am scris şi eu răspunsurile la această postare. (Răspunsuri care v-au făcut să faceţi spume la gură, cam repede pentru un slujitor al lui Dumnezeu!) Şi cred că această poziţie a pr. Teofil e în duhul Adevărului.
    Radicalismul dvs, părinte Aldea, aminteşte perfect de radicalismul fariseilor din Evanghelie. Vă închipuiţi mare apărător al Ortodoxiei, dar Ortodoxia nu are nevoie de armele zelotismului. Eu încă mai cred în iubirea aproapelui. Luaţi şi citiţi Patericul: un fratele spunea altuia: dacă eu îl văd pe aproapele meu că doarme la slujbă în Biserică, îl trezesc şi îl cert. Iar fratele îi răspunde: eu dacă îl văd pe aproapele meu că doarme la slujbă, îi iau capul lui pe genunchi şi îl odihnesc.
    Acesta este duhul Ortodoxiei. Nu sofismele teologice pe care le înşiraţi. Nu dispreţul cu care îmi vorbiţi. Nu zelotismul radical.
    Eu vreau să odihnesc pe genunchii mei pe fraţii mei catolicii. Mai ales că, slavă Domnului, are cine să arunce în ei cu piatra. Deci, ne despărţim. Aşa cum am spus, suntem amîndoi preoţi, deci ştim fiecare că vom da socoteală, – nu înţeleg de ce vă agitaţi atât de mult pentru mine…

  57. amurgul spune:

    Imi este din ce in ce mai greu sa inteleg ratiunile pt. care parintele Savatie (sau cel care este insarcinat sa se ocupe de acest blog) lasa sa treaca nemoderate anumite comentarii vadit jignitoare la adresa unui preot.

    Blogul nu pare sa aiba optiunea de publicare automata a comentariilor activata.

    Chiar as dori un raspuns la aceasta problema, daca se poate. Inteleg ca poate se doreste incurajarea dialogului, dar deja s-au depasit niste limite in postarea de mai sus !

  58. antonia spune:

    Vă rog să binecuvântaţi, părinte!

    De mult timp citesc cu plăcere şi interes bolgul dumneavoastră. Dar când citesc discuţiile generate de ecumenism şi catolicism, mi se strânge sufletul. Am vrut de multe ori să vă scriu, dar n-am îndrăznit. Însă ceva din mesajul lui Radu mi-a atins coarda sensibilă, e vorba despre bunicii lui.

    Văzând discuţiile mai sus pomenite m-am gândit, de multe ori, că cei care scriu nu cunosc Ardealul. Ei nu ştiu că aici, trăim laolaltă, avem vecini, prieteni, fraţi şi surori, fii şi fiice, soţi şi soţii ortodocşi şi greco-catolici deopotrivă. Bunicii mei maramureşeni au fost greco-catolici, dintr-o comună care a fost printre cele care au rezistat cel mai mult uniaţiei. Ei au fost botezaţi greco-catolici. Nu a fost alegerea lor. Istoria a ales în locul lor. Dar nimic nu se întâmplă fără voia lui Dumnezeu!

    Ei sunt dintre acei credincioşi maramureşeni despre care s-a scris că au făcut adâncituri cu genunchii în podele, în faţa icoanelor. Care au pictat icoane pe sticlă şi au făcut biserici de lemn, pe care îi admirăm pentru credinţa şi statornicia lor. Şi veniţi să-mi spuneţi că toţi aceştia nu au să se mântuiască? Ce fericire am să mă mântuiec eu, ortodoxă, dacă ei, cei dragi mie nu se vor mântui? Se întreba undeva N. Steinhardt cum se simţea săracul în sânul lui Avraam când îl vedea pe bogat chinuindu-se. Dar eu, cum aş putea să mă simt, dacă aş primi, din mila lui Dumnezeu, nemeritata iertare?

    Scrie undeva undeva, în cărţile dumneavoastră, „Iubeşte-l pe aproapele tău ortodox”, pentru că numai dragoste nu simt în multe din mesajele de mai sus.

    Ar trebui să veniţi aici să vedeţi oameni care frecventează ambele biserici. Să vedeţi cum de sărbătorile mari ale romano-catolicilor, de exemplu, când nu sunt deodată, ortodocşii nu se întind la munci vizibile şi reciproc, din respect pentru vecinii lor.
    Ar trebui să ne vedeţi împărţind, poate acceaşi pâine la masă. Şi poate aţi găsi alte cuvinte cu care să scrieţi.

    Mă mângâi cu gândul că dacă aşa a fost dat, să ne naştem aici, unde se întâlnesc cele două mari culte creştine, era inevitabil să apară o formă intermediară, greco-catolicismul. Şi două pietre dacă pui laolaltă strâns, la locul lor de contact atomii se întrepătrund. Dar oamenii? Că, poate, greco-catolicismul este o verigă de legătură, o speranţă că, la un moment dat, s-ar putea reface unitatea creştinilor. Mă gândesc la Ardeal ca la Grădina Maicii Domnului, pentru că s-ar putea să fie locul cu cele mai multe biserici creştine. Gândiţi-vă puţin, aproape în fiecare sat sunt patru biserici: două ortodoxe, cea veche, de lemn, şi cea nouă şi două greco-catolice, aşijderea.

    Şi vă mai spun ceva. Din această lipsă de dragoste între fraţi prosperă cultele neoprotestante, cultele născute pe pământul american. De înţeles doar acolo, unde coloniştii, neavând preoţi, oricine a avut o Biblie în mână, s-a putut face preot, Doamne, iartă-mă!, nu aici, într-un popor pe care nu a trebuit nimeni să-l creştineze, pentru că a îmbrăţişat creştinismul cu dragoste,în mod firesc.

    Vă rog să mă iertaţi că am îndrăznit, dar prea îmi stătea pe suflet!

  59. antonia spune:

    Am recitit cele scrise mai sus. Ceva nu e bine, nu a ieşit aşa cum am vrut. Şi nu am posibilitatea să îndrept. Pare că m-aş adresa dumneavoastră. Dar nu pentru dumneavoastră am scris, ci pentru câţiva comentatori mai agresivi de pe blog. Dacă îmi daţi posibilitatea, aş vrea să îndrept acest neajuns.

    Cu deosebită stimă,
    Antonia

  60. Ioan-Florin Florescu spune:

    @ Antonia

    Ati dat o marturie emotionanta. E impresionant faptul ca oamenii simpli recunosc si simt dragostea aproapelui lor, in timp ce cei „invatati” isi masoara dragostea in subtilitati teologice. De 2000 de ani oamenii aud parabola bunului samaritean si tot nu o inteleg…

  61. Înainte de toate, îmi cer iertare pentru întârzierea răspunsurilor. Pe de-o parte, nu-mi place să răspund în grabă și fără rugăciune. Pe de altă parte, se întâmplă să fie și zile cu multă slujbă, așa încât nu mai este vreme pentru altele. De asemenea, îmi cer iertare și pentru greșelile de ortografie s-or fi strecurat în această scriere. Aici o să încerc să răspund celui ce își spune ”Ioan-Florin Florescu”. Dacă o să am vreme altădată, o să mai răspund și altora. Într-adevăr, ”Ioan-Florin Florescu”, după cum însuți ai recunoscut, din cuvintele tale vei fi judecat. Chiar dacă încerci să te ascunzi în spatele sofismelor de care declarai mai sus că ești sătul. De altfel, și eu ți-am judecat cuvintele, nu m-am legat de persoana din spatele lor. Se pare însă că nimeni nu te poate contrazice, dintre ortodocși, fără să-ți stârnească mânia. Catolicii au dreptul să fie frații și apropiații tăi, chiar dacă batjocoresc Adevărul, chiar dacă batjocoresc Ortodoxia – și îți pot da mii și mii de pagini de-ale lor ca dovadă – însă ortodocșii care încearcă să-ți arate greșelile – și ereziile – pe care le răspândești în jur sunt tratați de tine cu invective, acuzații mincinoase și altele asemenea. Încă o dată, în comentariul tău nu ai răspuns la niciuna din faptele prezentate de mine. Ceea ce faci tu este tipic pentru sectanți. Toți iehoviștii, adventișii, penticostalii șamd care au încercat să mă convingă de ideile lor au folosit aceeași tactică: prinși cu minciuna pe un subiect, săreau fulgerător la altul, fără a mai lămuri cele dinainte. Prinși iar cu minciuna, săreau îndată la alt subiect, și tot așa la nesfârșit. Exact așa procedezi și tu! La toate citările din hotărârile Bisericii Ortodoxe, din statutul BOR, din scrierile Sfinților, chiar din documentele catolice șamd nu ai răspuns nimic. Ai sărit la alte subiecte și, când am dovedit și acolo că greșești, ai sărit la altele și la altele. Niciun răspuns concret, nicio discuție dusă la capăt. Exact cum fac sectanții: le arăți că Dumnezeu a poruncit să facem icoane, sar să combată crucea, le arăți cinstirea crucii în Biblie, sar să combată preoția, le arăți preoția în Biblie, sar să combată Biserica, le arăți Biserica în Biblie, sar să combată icoanele, le arăți că Dumnezeu a poruncit să facem icoane, sar să combată crucea… Și tot așa, la nesfârșit. Tu încă nu ți-ai terminat, se pare, săriturile, dar asta nu te face mai puțin ne-ortodox în vorbire. Când Sfântul Grigorie Palama avea o dispută teologică o ducea până la capăt, la fel Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfântul Marcu al Efesului șamd. Eu urmez pilda lor. Și, câtă vreme o să mai lansezi învățături greșite aici o să mărturisesc și eu Adevărul. Atât pentru ceilalți care citesc, și care poate au nevoie să vadă ceea ce este de văzut, cât și pentru tine. Pentru că ești un suflet care se poate mântui. Și nădăjduiesc să te mântuiești. Acestea fiind zise, să trecem la un răspuns amănunțit la ultimele tale cuvinte! I.F.F.: ”Cu dragoste faţă de cine am vorbit? Cu dragoste faţă de aproapele meu.” ”Eu vreau să odihnesc pe genunchii mei pe fraţii mei catolicii.” Uimitor! Ceva mai sus spuneai ”N-am să stau să mă fac apărătorul catolicismului” Acum spui ”Eu vreau să odihnesc pe genunchii mei pe fraţii mei catolicii.” Păi asta ți-am spus de la început, dar nu ai vrut s-o recunoști! De la început ți-am spus că vorbești nu ca ortodox, ci ca un propagandist catolic. Te-ai supărat. Acum ai ajuns s-o spui singur! Te contrazici, dar era de așteptat. Cine vorbește aproape numai în sofisme nu are cum să nu se contrazică. Este bine însă că în sfârșit recunoști că frații tăi sunt catolicii. Căci, într-adevăr, pentru ortodocși tu ești un străin, și mai rău ca un străin. Pentru că te prefaci ortodox, dar înveți învățături străine. Nu ar fi fost rău dacă, recunoscându-te catolic, ai fi postat ce-ai postat. Rușinos este că te dai ortodox, deși aproapele tău este catolicul, nu ortodoxul. Într-adevăr, chiar dacă am admite, prin reducere la absurd, că părerea Sfinților și Sinoadelor ecumenice pe care eu o apăr este ”exagerare”, asta nu mă face mai puțin ortodox; în vreme ce catolicii, oricât ar încerca să le reducă cineva greutatea rătăcirilor (filioque, primatul petrin, infailibilitatea papală, imaculata concepție etc, etc), tot neorotocși rămân. Totuși furia ta nu se îndreaptă împotriva acelor învățături mincinoase care duc în rătăcire peste un miliard de oameni în fiecare generație! Nu, tu ești furios pe mine pentru că spun că sunt greșeli care duc în Iad, așa cum spun toți Sfinții Bisericii și nenumărate sinoade! Acest lucru dovedește limpede că ești ne-ortodox ori, mai bine zis, catolic. Totodată, și merită spus, este și o practică întâlnită la toți ecumeniștii. Ei spun că-i iubesc pe eterodocși, dar sunt plini de furie și ură față de ortodocșii care îndrăznesc să nu le împărtășească ideile. Și prin aceasta se arată și lipsiți de iubire, și ne-ortodocși. I.F.F.: ”Eu nu împărtăşesc teologumena sau părerea – deci nu dogma, că nu e dogmă – că catolicismul e erezie” Uite încă un sofism! (că tot ziceai că te-ai săturat de ele!) Dacă o învățătură, oricum și-ar spune ea – catolicism, papism, calvinism, florescianism, oricum – contrazice Dumnezeieștile Scripturi sau/și Sfânta Tradiție, este erezie. Sinoadele ecumenice au spus asta limpede, și la fel de limpede o spune și Sfânta Scriptură (de altfel, deja am arătat asta mai sus, dar nu înțelegi, sau nu vrei să înțelegi). Tu te legi de numele religiei, în loc să te uiți, ortodox, la învățătura acesteia. Foarte greșit! Oare dacă monotelismul sau arianismul își schimbă numele, dar își păstrează ideile, încetează a mai fi erezii? Nu, bineînțeles! Deci, oricare ar fi numele unei învățături, credințe, confesiuni, cărți etc, dacă printre ideile fundamentale pe care le susține se află unele contrare Scripturii sau Tradiției Bisericii este vorba de erezie. Prin urmare, pentru a înțelege dacă este sau nu catolicismul erezie, trebuie să vedem, simplu și limpede, dacă are învățături contrare Scripturii și Tradiției Bisericii lui Hristos. Dacă are învățături osândite de Sinoadele ecumenice sau de alte sinoade ortodoxe recunoscute. Dacă are, este erezie. Repet, nu numele, ci învățătura contează! Ori am prezentat, și pe scurt și mai pe larg, mai multe locuri în care Papismul contrazice TOTAL Învățătura de credință ortodoxă. Locuri în care se vede încălcarea totală a Sfintelor Scripturi, a canoanelor și hotărârilor dogmatice ale Sinoadelor Ecumenice. Adică locuri ce definesc învățătura catolică drept erezie. Nu ai răspuns direct și argumentat teologic la niciuna din aceste mărturii, deși era de ajuns una singură pentru a defini catolicismul ca erezie. Preferi să ataci, însă, un preot ortodox, pentru că acesta mărturisește Ortodoxia la fel cu toți sfinții Bisericii. Voi reveni la aceasta mai jos. I.F.F.: ”Faptul că au Filioque nu înseamnă că mărturisirea Sf. Treimi e strîmbă – asta este o exagerare zelotistă.” Uluitor! Într-adevăr, uluitor! Totuși, înainte de toate, ar trebui să ne explici ce înseamnă ”exagerare zelotistă”! Nu cunosc ce înseamnă asta în concepția ta, așa că nu-mi dau seama exact de gravitatea afirmației. Oricum însă, e limpede că este depreciativă. Rușinos lucru pentru cineva care pretinde că este preot ortodox, de vreme ce am arătat mai sus că cei care ne învață că Filioque strâmbă mărturisirea Sfintei Treimii sunt chiar Duhul Sfânt, Sinoadele și Sfinții Bisericii lui Hristos! Revenind asupra acestor lucruri, citez din hotărârea Sinodului de la 1583: ”Orişicine nu ar mărturisi cu inima şi cu gura că Sfântul Duh purcede numai de la Tatăl fiinţial şi ipostatic, aşa cum Hristos spune în Evanghelie, ci Duhul purcede de la Tatăl şi de la Fiul în acelaşi timp, unul ca acesta să fie lepădat afară de Biserică şi să fie anatema.” Și acesta, după cum o să revedem și mai jos, este doar un cuvânt din hotărârile numeroase ale sinoadelor Bisericii lui Hristos împotriva ereziei ”Filioque”. La acest lucru nu ai răspuns, ci stărui mai departe într-o afirmație lipsită de orice argument: ”Filioque nu strâmbă mărturisirea Treimii”. Cutremurătoare vorba aceasta! ”Filoque” nu strâmbă mărturisirea Treimii? Atunci chiar nu mai există dogmă în gândirea ta! ”Dogmă”, iar se vine la ”dogmă” și ”dogmatism”, se înfurie ecumeniștii. ”Să trecem hotarele dogmelor în iubire”, îmi spune un asemenea rătăcit. Dar se poate, oare, așa ceva? Poți să treci hotarele dogmelor în iubire? Sau îl treci în minciună, intrând în Iad? Să vedem! Ce este dogma? Este un adevăr descoperit lumii de Dumnezeu Însuși! Altfel spus, Dumnezeu se apleacă spre noi, cu dragostea și grija Sa, pentru a ne spune lucruri de care, în înțelepciunea Sa nemărginită, știe că avem absolută nevoie. Mângâierea Sa părintească, ocrotirea Sa iubitoare se arată și în aceea că, precum își învață mama copilul, precum și-l învață tatăl, și mai mult decât aceștia, Dumnezeu ne învață pe noi, cu sfintele Sale cuvinte. Aceste cuvinte dumnezeiești sunt cele pe care le numim dogme. Iar dintre dogme, cele în fața cărora ne aplecăm cu cea mai adâncă emoție și dragoste sunt cele despre Dumnezeu Însuși. Nu sunt cuvinte care să poată zugrăvi dulceața și fericirea celui care, căutându-L pe Dumnezeu, Îl găsește! Să știi că citești sau asculți cuvintele Lui, chiar ale Lui, este mai mult decât minunat! În ciuda păcatelor mele, a răzvrătirii mele, a slăbiciunii și prostiei mele nesfârșite, Dumnezeu îmi răspunde, mă caută, mă cheamă, îmi vorbește! Câtă dragoste are! Și cât de greu este să-I răspund altfel decât prin lacrimi de recunoștință pentru fericirea pe care nu o merit, dar o doresc atât de mult! Ce minunată este dragostea Ta, Doamne, îngăduința Ta nesfârșit de mare, care mă aduce din întuneric, singurătate și chin la lumină, părtășie cu Tine și cei ai Tăi, și la o fericire dincolo de cuvânt! Iar printre cuvintele Sale, găsesc, atât de cutremurător, cele prin care Tu te arăți mie, Te descoperi, mi Te faci cunoscut! Stau încremenit înaintea lor, cu inimia abia bătându-mi în piept… Iată-te, cât te pot cunoaște, și mai mult decât atât, dezvăluit în cuvintele Tale, dăruit mie, celui copleșit de dragostea și bunătatea Ta! O, Doamne, minunat ești întru toate! Dar lucrarea diavolului se arată ca o lovitură de baros, căci vine unul și spune: ”Ce dacă Dumnezeu a zis așa? N-are nicio importanță. Eu zic așa, altul spune altfel, nu contează!” Mă cutremur, mă îngrozesc, plâng! Ce pieire a sufletului! Câtă lipsă de iubire și de respect față de Dumnezeu! Ce lipsă de veghere, de frică de Dumnezeu măcar, de înțelegere a măreției Sale! Ce om credincios ar putea vorbi așa? Niciunul! Așa cum niciun om care-și iubește mama nu ar putea răbda asemenea vorbe despre ea. ”Nu contează cum știi tu că este mama ta. Eu zic așa, altul spune altfel, nu contează!” Îngrozitor! Mărturisitorul Părinte Dumitru Stăniloae, cel care și în temnițele anticriștilor a trăit bucuria nemărginită a unirii cu Dumnezeu, a scris o cărticică minunată, vrednică de a fi cunoscută de toți cei ce caută Împărăția cerurilor: ”Sfânta Treime, sau La început a fost iubirea”. Într-adevăr, la început a fost iubirea! Iubirea dintre Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, iubirea prin care Dumnezeu a făcut lumea și care ne-a împărtășit-o și nouă. Iubirea Sa nesfârșită, pe care n-o cunoaștem decât infinit de puțin, și totuși este infinit mai mare decât tot ceea ce cunoaștem. Și despre care a scris Părintele Dumitru în cărticica amintită. Această iubire însă, după cum și acolo se arată, nu poate exista decât în Adevăr. Dacă nu vorbim despre Dumnezeul cel ADEVĂRAT, dacă nu vorbim despre El așa cum este, nu putem vorbi de iubire. Fără adevăr nu-L avem pe Dumnezeu, deci nu avem nici iubire. Iubirea fără adevăr este o patimă oarbă. Adevărul fără iubire este juridicitate oarbă. Adevărul și Iubirea sunt veșnic unite, căci Același Dumnezeu este Iubire și Adevăr. Ori, ne arată Părintele Dumitru, sau mai bine-zis Duhul Sfânt prin el, Filioque este un păcat împotriva lui Dumnezeu, tocmai pentru că anulează alcătuirea și iubirea treimică! Treimea cea adevărată, cea mărturisită de Biserică din veac, nu poate exista odată cu ”Filioque”! Sau, altfel spus, ”Dumnezeul filioquist” nu este Treimea ce deoființă, ci altcineva. Este cutremurător acest lucru: dacă acceptăm Filioque, respingem Treimea. Acestea sunt consecințele unui cuvânt ce schimbă dogmele, acestea sunt consecințele disprețuirii descoperirilor dumnezeiești, mai ales a celor privitoare chiar la Dumnezeu Însuși! Cel care îți zici ”Ioan-Florin Florescu”, dacă zici că ești preot, ar fi trebuit să cunoști ”Cuvânt de apărare pentru fuga în Pont” al Sfântului Grigorie de Nazianz (zis și ”Despre preoție”!). Acolo sfântul arată că orice încercare de a schimba însușirile Persoanelor Treimii prăbușește învățătura dreaptă despre Sfânta Treime! Sau poate și Sfântul Grigorie de Nazianz era într-o ”exagerare zelotistă”? (ce-o fi și aia) Dar, pentru cei care nu se dau preoți, oare nu trebuie să lămurim de ce spune Sfântul Grigorie de Nazianz aceasta? Ei bine, primele lucruri pe care le știm despre Dumnezeu sunt acestea: că este Unul în ființă și Întreit în persoane. Deosebirea în sine între Persoanele Treimii se face, de vreme ce au aceeași ființă, doar prin câte o însușire: Tatăl este sursa unică, Fiul este născut iar Duhul purces. Mai mult decât atât nu știm, decât ceea ce vedem prin lucrările Dumnezeirii în lume, pe care nu întotdeauna le putem distinge – ori nu suntem lăsați totdeauna să le distingem. Pentru cei care vor să înțeleagă mai mult, cartea Părintelui Dumitru Stăniloae este foarte bună. De asemenea, și ”Teologia Dogmatică” a aceluiaș. Dar, întorcându-ne la firul învățăturii dumnezeiești, să vedem cum lucrează învățătura ”Filioque”. Acest cuvânt latinesc se traduce în românește prin patru cuvinte ”și de la Fiul”. Adică, spune papismul, Duhul Sfânt nu purcede numai de la Tatăl, ci și de la Fiul. Totuși, ”Ioan-Florin Florescu” și alții asemenea au uluitoarea îndrăzneală de a zice că această învățătură ”nu strâmbă mărturisirea Treimii”!!! Ori, nu este limpede pentru oricine că adăugând ”și de la Fiul” schimbi însușirile și ale Fiului și ale Tatălui, și ale Duhului? Dar acest lucru este evident pentru oricine poate judeca, de vreme ce nu este același lucru a purcede dintr-o sursă ori din două, și tot așa nu este același lucru a fi sau a nu fi sursă! Deci prin Filioque și însușirile Duhului Sfânt, și cele al Fiului sunt schimbate. Și, evident, și cele ale Tatălui, de vreme ce încetează a fi singura sursă în Treime! Acest lucru a fost arătat pe larg de multe sinoade și foarte mulți sfinți, pe care ”Ioan-Florin Florescu” îi disprețuiește total pentru a-și apăra frații catolici. Iar pe cei care țin credința sfinților îi batjocorește odată cu credința lor, pe care o declară mincinoasă. Totuși, fiecare religie se definește prin învățătura sa de credință. Și la fel și Ortodoxia! Ori, în apărarea Învățăturii de Credință a Bisericii lui Hristos a stat și Sinodul al II-lea ecumenic, ce a hotărât că cel care schimbă fie și un cuvânt din ”Crez” să fie anatema! Ceea ce înseamnă că toți cei care cred în Filioque sau îl apără sunt – după acest ”biet” Sinod al II-lea ecumenic – anatema. Această hotărâre a fost întărită de toate celelalte sinoade ecumenice. Oare a greșit de fiecare dată sinodul ecumenic, ori greșesc filioquiștii, iar cu ei și ”Ioan-Florin Florescu”? Eu aleg să cred în Sinoadele ecumenice. Tot mărturisitor al Credinței pe care o înfățișez și o mărturisesc eu aici a fost și Sfântul Ioan Damaschinul, ce arată ca și Grigorie de Nazianz că nu se pot schimba însușirile vreuneia din Persoanele dumnezeiești fără a ajunge la rătăcire. Sfântul Fotie cel Mare și Sfântul Marcu al Efesului se numără și ei printre cei de care ”Ioan-Florin Florescu” se leapădă pentru a se bucura de Filioque cu frații săi catolici. Căci amândoi acești sfinți au arătat răutatea acestei rătăciri, pe care au numit-o pe față erezie. Și sunt mulți, foarte mulți alți sfinți ce dau aceeași mărturie. Am amintit și mai sus de sinoadele ce au osândit Filioque și am pus la loc de cinste Sinodul din 879-880. Acest sinod este socotit, culmea ironiei, chiar și de papiști ca Sinodul al VIII-lea ecumenic și, pecetluit de mai mulți papi ai lor chiar ex cathedra, îi pune într-o situație cel puțin penibilă. Asta pentru că acest sinod – mărturisit ca adevărat chiar de papi! – pune anatema peste filioquiști, dar și peste denigratorii Sfântului Fotie cel Mare. Deci, numeroși papi, ex cathedra, declară Filioque erezie, într-un glas cu toți Sfinții Bisericii și nenumărate sinoade. Tot că Filioque distruge învățătura despre Sfânta Treime arată, după cum am mai amintit, și Părintele Dumitru Stăniloae, în ”Teologia dogmatică ortodoxă”, vol. 1, tipărită la Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București – 1996, p. 213-218 dar și în ”Sfânta Treime sau La început a fost iubirea”, apărută în 2005 (și în alte ediții!) la aceeași editură. Și câte alte pilde mai putem da în această privință! Logica, istoria Bisericii, învățăturile Sfinților Părinți, hotărârile Sinoadelor ecumenice, toate cele esențiale în această privință mărturisesc într-un glas: Filioque este erezie anti-trinitară. Totuși, ”Ioan-Florin Florescu”, deși se pretinde ortodox, ba chiar preot ortodox, încă nu știe acest lucru. Se pare că a învățat prea multă ”teologie” catolică și prea puțin ortodoxă, ori că pur și simplu nu vrea să stea în Ortodoxie, cu durere fiind spuse aceste lucruri. I.F.F.: ”Aţi citit canoanele Sf. Vasile privind re-botezarea? Ştiaţi, de pildă, că pe arieni, Sf. Vasile nu-i reboteza?…Aşadar, mai încet cu re-botezarea catolicilor, căci asta e în mod sigur EREZIE.” Din păcate, iar se întâmplă după vorba din popor: cine zice, ăla este! Dacă am citit canoanele Sfântului Vasile cel Mare? Tocmai aici e problema: le-am citit în întregime, nu doar unele părți, cum citesc sectanții Biblia! Canonul 1 al Sfântului Vasile cel Mare spune că deosebirea între erezii, schisme și adunări nelegiuite constă în faptul că ultimele două țin de pricini administrativ-morale, iar ereziile de ”înstrăinarea de Credință”. Botezul ereticilor, spune sfântul aici, nu este valid. Se poate însă, prin iconomie, primi și ereticii numai prin Mirungere, dar dacă se socotește că e mai bine să se boteze, așa să se facă: ”că nu suntem vinovați a le da Har”, spune sfântul spre rușinarea celor ce osândesc botezarea ereticilor. Deci, după Sfântul Vasile cel Mare, se face primirea ereticilor fie prin Botez, fie prin Mirungere, după acrivie sau iconomie, după cum este de folos celor veniți la Dreapta-credință. Ba chiar Sinodul din Cartagina din 256, în chiar primul canon, poruncește botezarea și a schismaticilor, oprind a se socoti botez ceea ce se face în afara Bisericii universale. Iar alte canoane lasă iar libertatea de a primi în Biserică pe schismatici și chiar pe unii eretici doar prin Mirungere. Așa încât nu este greșită nici o practică, nici cealaltă, dacă sunt făcute cu gând curat și nu spre surparea Bisericii (cum o fac cei care refuză pe foștii catolici care cer Botezul, refuz oprit cu strășnicie și de Sfântul Vasile cel Mare și de toată istoria și învățătura Bisericii). Am mai putea vorbi și despre canoanele 46, 47 și 68 apostolice, ori despre alte canoane ale Sinoadelor Ecumenice, dar cred că deja ceea ce era de dovedit s-a dovedit. Ereticii se botează dacă vin la credință, afară dacă se dovedește mai folositor să fie primiți doar prin Mirungere. Dar primirea prin Mirungere, pe de-o parte, arată că cei primiți sunt în erezie. Iar pe de altă parte, arată că se lucrează cu iconomie, în vreme ce RÂNDUIALA CANONICĂ este cea a Botezului. Deci cum poate fi ”EREZIE” să botezi pe schismatici sau eretici, când și Sinoadele Ecumenice învață că aceasta e rânduiala, iar Mirungerea este iconomia? Și cum poate un om ce se pretinde ortodox să spună că Filioque ”nu e erezie”, dar a-i boteza pe catolici este?!?! Doar prin dispreț față de Învățătura Bisericii! Adică prin căderea din Ortodoxie! Adică dovedind astfel că este în erezie, tocmai pentru că o vede la cei care țin Dreapta-credință. Să mai amintim, dacă cineva ar mai avea îndoială în această privință, că Sinodul de la Ierusalim din 1583 a declarat învățătura catolică erezie; că la fel a făcut Sinodul de la Ierusalim din 1672 (mai ales pe temeiul ereziei Filioque!); că Sinodul de la Constantinopole din 1755 a hotărât că toți Apusenii, catolici sau protestanți, pot fi admiși în Biserică doar prin Botez, deoarece nu au Taine valide. ”Ioan-Florin Florescu” nu numai că nu știe aceste lucruri, dar și declară că nu există – iată cât de adevărată este învățătura lui! El îndrăznește să spună că niciun sinod ortodox nu a condamnat ca erezie filioque (minciună), că niciun sinod ortodox nu a condamnat catolicismul ca erezie (minciună), că botezarea catolicilor este greșită, ba chiar ”EREZIE” (minciună). Vorbele lui stau însă împotriva adevărului istoric și, astfel, împotriva Bisericii lui Hristos. Trist. Foarte trist, și pentru sufletul lui, și pentru cei care iau de adevărate minciunile lui. Și mă întreb: oare ar avea tăria, văzând aceste sinoade și scrierile sfinților, să recunoască public că a greșit? (așa cum public a propovăduit înșelarea) Sau se va lăsa copleșit de mândrie, stând iar și iar împotriva Adevărului limpede dovedit? I.F.F.: ”Şi n-o să-mi spuneţi acuma că catolicii sunt mai răi ca arinii… (Deşi, aţi cam fi în stare!)” iar sofisme… și greșeli: cred că era vorba de arieni, nu de ”arini” care, ca toți copacii, nu sunt nici răi nici buni (glumesc, știu că a fost doar o mică scăpare din condei, se întâmplă oricui!) Înainte de toate este, dragul meu și bietul meu ”Ioan-Florin Florescu”, cu totul lipsit de însemnătate de ce aș fi sau nu aș fi eu în stare. Dar foarte mare lucru este dacă am sau nu dreptate! Se pare că te ferești (și) de acest adevăr iar și iar… În ceea ce privește catolicii, eu nu-i judec și mai ales nu-i judec global. Ar trebui să fiu extrem de neștiutor sau ne-ortodox ca să fac asta. Însă în ceea ce privește credința lor, este evident eretică și mult mai rea decât a arienilor. Exagerez? Păi să vedem! Arienii erau eretici anti-trinitari. Atât! La catolici însă, lucrurile sunt foarte diferite de arianism! Catolicii au atâtea religii unite doar prin recunoașterea Papei, încât mai corect este a-i numi papiști. Căci catolicii ”clasici”, așa cum îi cunoaștem noi, sunt o minoritate în masa celor care-l recunosc pe Papă drept cap al lor. Discuțiile pe care le au teologii noștri – mai mult sau mai puțin ortodocși, după caz – cu sau pe tema catolicismului, sunt axate, de obicei greșit, pe acest catolicism clasic. El se găsește mai ales în Polonia și unele părți din Italia, Franța, Germania, Ungaria, România și Ungaria și mai sporadic în alte părți ale lumii. Dar marea masă a catolicismului – sau mai bine-zis a papismului – o formează populațiile din America Latină, din Africa și Asia a căror credință este mult, foarte mult diferită de catolicismul clasic! Atât de mult, încât sunt populații care își botează copiii Belzebut sau Azazael, jertfesc găini și cocoși pe statui de sfinți și zei păgâni, ba chiar și copii uneori, invocă zeități de tot felul, confundă sfinții și chiar pe Dumnezeu cu zeii păgâni, dar sunt numărați între catolici pentru că îl recunosc pe Papa drept cap al religiei lor (ba chiar îl și adoră, unii). De la țoțili la chamulani, nenumărate populații se potrivesc acestei descrieri: ”au creat o corespondenţa între zeii lor şi sfinţii catolici, au integrat ritualuri şi elemente native în riturile catolice aduse şi impuse de spanioli acum 500 de ani, astfel dând naştere unei forme indigenizate de catolicism, întâlnită des în ţările din America Latină cu o prezenţa indigenă puternică”. Acest catolicism adânc păgânesc, în care ”Jesus” este privit ca ”Zeul Jaguar” sau ”Șarpele cu pene”, este – foarte greșit! – aproape cu totul ignorat de teologiștii noștri ecumeniști. La fel și cel african sau asiatic, de asemenea impregnat adânc de păgânism. Totuși, o unire cu Papalitatea înseamnă implicit o unire cu toți aceștia. Iar cei care au văzut catolicismul african în tot păgânismul lui, sau practicanții latino-americani de magie neagră ce-l laudă pe Papa, nu pot decât să se cutremure de acestă idee. Pentru a putea limita discuțiile Ortodoxie-Catolicism la catolicismul clasic ar trebui ca Paplitatea să se despartă de toți cei care nu corespund catolicismului clasic. De vreme ce acest lucru nu se întâmplă, limitarea discuțiilor este (încă) o greșeală uimitor de mare din partea delegațiilor ortodoxe (nădăjduind că este o greșeală!). Dar, chiar și dacă ne oprim la catolicismul ”clasic”, tot nu avem, ca la arieni, o singură erezie. Am arătat pe larg în postările mele câte ceva din ereziile hristologice și eclesiologice ale catolicismului, dar sunt mai multe: înlocuirea lui Hristos cu Papa, identificarea Papei cu Hristos, infailibilizarea Papei, reducerea Bisericii la Papa, anularea sobornicității Bisericii, ”primatul” petrin etc etc. Am (mai) arătat și faptul că ”Filioque” este mărturisit de Biserica Ortodoxă ca erezie anti-trinitară, atât prin sinoade cât și prin scrieri ale unor sfinți recunoscuți și recunoscute (scrierile) în ÎNTREAGA Biserică Ortodoxă (deci sunt dogme!). Am arătat pe scurt și din ereziile împotriva Maicii Domnului, care sunt implicit și erezii hristologice și soteriologice (de pildă, erezia ”imaculata concepție” anulează necesitatea Jertfei lui Hristos pentru curățirea Păcatului originar și al celorlalte păcate, mărturisește împotriva Duhului Sfânt și a lui Dumnezeu Tatăl etc; sau erezia ”comântuitoarea” – erezie hristologică și soteriologică). Dar nu am amintit despre energiile necreate! Dogma energiilor necreate este fundamentală pentru Ortodoxie, și ca urmare apărătorul și mărturisitorul ei, Sfântul Grigorie Palama, a primit o deosebită cinstire în întreaga Biserică. Astfel, cu o singură inimă și cu un singur glas, primind sinoadele isihaste și mărturia Sfântului Grigorie Palama, Biserica le-a pecetluit pentru veșnicie învățăturile ca adevăruri dumnezeiești revelate. Adică dogme. Ori între aceste dogme intră și aceea care spune că cei care nu cred în energiile dumnezeiești necreate sunt în erezie (fie dioprosopiști, fie monoteliști sau monoergiști). Această învățătură a fost una dintre învățăturile cele mai însemnate ale Sfântului Grigorie Palama și a fost pecetluită de Sinoadele isihaste. Acestea au fost și sunt primite de întreaga Ortodoxie. Inclusiv de Sinodul Bisericii Ortodoxe Române. Iar primii dintre cer care nu cred în energiile necreate sunt, și încă de vreo șapte sute de ani, catolicii (sau papiștii, dacă preferați). Iată încă o învățătură catolică osândită ca erezie de Sinoadele ecumenice – care au lămurit înșelăciunea monoergismului, monotelismului și dioprosopismului – și identificată ca atare de către Sfinții Bisericii și numeroase sinoade recunoscute de întreaga Ortodoxie! Sunt multe asemenea învățături papiste rătăcite, de la cele privind femeia ori sexualitatea până la cele privind sfinții ori Harul lui Dumnezeu. Și cele mai multe dintre ele au fost condamnate încă din trecut, la una sau alta din vechile erezii, de întreaga Biserică. Până și Patriarhia Romei, cea veche adică, a osândit multe din aceste învățături. Și nu doar că le-a osândit, ci le-a declarat limpede erezii și a dat anatemei pe apărătorii lor. Totuși, aceste erezii sunt azi în învățătura oficială papistă. În comparație cu acest uriaș buchet de învățături greșite, arianismul pare aproape doar o schismă. Aceasta arată răutatea adâncă a învățăturii catolice, mai mare decât cea a învățăturii arianiste. Dar, odată acestea dovedite, trebuie să lămurim și altceva. Mai ales că, printr-o viclenie rușinoasă, cei lipsiți de argumente duhovnicești se ascund în spatele unor mincinoase învinuiri. Dintre care cea mai răspândită este de ”lipsă de iubire” și chiar de ”ură”. Adică, spun ei – împreună cu propagandiștii perversiunilor și altor satanisme – dacă mărturisești Adevărul înseamnă că ”nu ai iubire pentru ceilalți” ori chiar că ”îi urăști”. Tristă minciună. Și este cu atât mai trist cu cât este ușor de văzut că e minciună. Și totuși mulți, lipsiți de dreaptă-socoteală, atrași de un creștinism ușurel în trăire și pietist în manifestare, primesc această minciună cu bucurie. De ce? Pentru că le îndreptățește propria trăire căldicică. Deci, care este lucrul pe care aș vrea să-l lămurim acum? Acela că, mărturisind Credința adevărată și arătând greșelile învățăturilor papiste eu nu sunt împotriva catolicilor, ci de partea lor! Eu fac acest lucru nu pentru că nu îmi pasă de catolici – atunci nu m-aș fi interesat niciodată de credința lor, de istoria lor, de cultura lor șamd. Eu nu fac acest lucru pentru că îi urăsc pe catolici – atunci m-aș fi ocupat de ale face rău, nu de ale face bine. Căci nu există pe lume mai mare bine decât a găsi Adevărul! Pentru că Adevărul este Dumnezeu. Deci, a găsi Adevărul înseamnă a-L găsi pe Dumnezeu. Asta doresc eu catolicilor, și nu doar catolicilor, ci tuturor oamenilor din lume. Și asta nu pentru vreun interes al meu, ci doar pentru iubire. Papa are de câștigat, acum și aici, și încă mult, de pe urma celor care cred în el. Eu am de câștigat dincolo, în viața veșnică, de pe urma celor care cred în Dumnezeul cel adevărat. ”Căci cel care va întoarce pe cel păcătos de la rătăcirea căii lui își va mântui sufletul din moarte și va acoperi mulțime de păcate” (Iacob 5.20). De aceea, în vreme ce Papa și slujitorii lui îi atrag pe catolici la înșelare și închinare mincinoasă, eu le doresc să găsească Adevărul. Aici este un punct în care tu, ”Ioan-Florin Florescu”, ai o mare scăpare, din nenorocire! Tu singur ai recunoscut că există învățături catolice greșite. Te contrazici însă cu mine privind gravitatea lor, de parcă, până la urmă, este înșelare sau minciună bine-primită la Dumnezeu… Mare greșeală! Dumnezeu nu are părtășie cu minciuna, deci osteneala ta, de vreme ce zici că ești ortodox, ba chiar preot ortodox, s-ar cuveni să fie aceea de a apăra pe ortodocși de greșelile catolice. Și, dacă mai ai timp, să îi ajuți pe catolici să își vadă greșelile de credință. Aceasta este datoria ta sfântă, atât după făgăduința Botezului, cât și după cea a hirotoniei. Căci la hirotonie se dă preotului harul ”spre a sluji cu sfințenie în treapta aceasta cuvântul adevărului lui Dumnezeu”, deci nu cuvântul greșelilor mai mici sau mai mari ale eterodocșilor! Cuvântul Adevărului, acesta este cel pe care trebuie să-L slujești. Cum? ”Întru viață curată și credință nestrămutată”! Citiți și vă cutremurați! Căci la hirotonie această legătură se pune asupra preotului: cu sfințenie să slujească în treapta sa cuvântul adevărului lui Dumnezeu, întru viață curată și credință nestrămutată! Iar tu, ” Ioan-Florin Florescu”, arăți, dimpotrivă, lipsă de prețuire față de adevăr și față de credința pe care ar trebui să o păstrezi nestrămutată. Ba și față de cei care au lucrat și lucrează aceste lucruri pe care, dacă ai fi preot, ai fi dator cu legământ dumnezeiesc să le păstrezi! Iar dacă nu crezi că asupra preoților Bisericii noastre stă această poruncă, ia ”Arhieraticonul” și citește slujba hirotonirii preoților și vei vedea. Deci, aceasta este datoria unui ortodox, și mai ales a unui preot ortodox. Și nu a căuta să apere cu orice preț învățăturile greșite ale unei alte credințe, chiar cu prețul smintirii și batjocoririi celor ortodocși. Ci, dimpotrivă, să-i apere pe ortodocși de cea mai mică greșeală, de orice înfățișare a răului (I Tesaloniceni 5.22). Și, dacă mai are vreme și prilej, să-i întoarcă la adevăr și pe cei rătăciți. Dacă iubirea ta ar fi iubire adevărată, acea iubire care nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr, asta ai face. În loc de aceasta, tu te ostenești din greu nu doar să treci cu vederea înșelările catolicilor, dar și să-i silești pe ortodocși să nu recunoască existența lor! Astfel te desparți de datoria ta preoțească și nu faci niciun bine nici sufletului tău, nici apropiaților tăi, nici Bisericii, nici catolicilor. Dumnezeu e martor că îi iubesc pe toți oamenii care sunt catolici și le doresc mântuirea. Și pentru că Hristos a spus că nimeni nu vine la Tatăl decât prin El, Care este Adevărul, doresc mult ca și catolicii să cunoască Adevărul, ca să poată veni la Tatăl. Învățătura despre Dumnezeu nu este și nu are voie să fie omenească. Ea de Dumnezeu este revelată și omul nu o poate schimba, căci nu atârnă de el în niciun fel. El poate doar să mintă despre ea, ori că o mărturisească întreagă, așa cum Dumnezeu a descoperit-o. Aceasta știind, înțelegem – dacă nu ne orbește orgoliul – că nu ține de noi să creștem ori să scădem gravitatea unei greșite învățături de credință. Acest lucru este al lui Dumnezeu. Noi putem doar să mărturisim Adevărul întreg, ori să ne ridicăm împotriva lui. Dar a invoca iubirea pentru a te ridica împotriva Adevărului înseamnă doar a minți. Căci Cel care este Adevărul este și Iubirea, și nu poate cineva să aibă mai multă iubire decât El. Și El este Cel care a zis că sunt ai Lui cei care au primit cuvintele Sale, iar cei care nu le-au primit nu sunt ai Lui și nu-i cunoaște. Cutremurător este cuvântul care zice: ”Nu vă cunosc pe voi, cei ce lucrați fărădelegea!” Și nu o zice, Dumnezeu, către unii vădiți ca fiind criminali, hoți, desfrânați sau în alte asemenea păcate trupești, ci către cei care sunt vădiți a nu ține Legea lui Dumnezeu așa cum El a dat-o. Deci, dacă iubește cineva pe catolici, trebuie să le arate Adevărul, nu să-i încurajeze în rătăcire. Și cu atât mai mult, nu să-i îndemne pe ortodocși să accepte rătăcirea ca fiind ceva neînsemnat, ori chiar bun… I.F.F. ”Între altele, îmi amintesc că Părintele Teofil Pîrîian spunea că atunci cînd auzea la radio binecuvîntarea Papei (că el mai asculta radio Vatican,) se ridica în picioare, în semn de respect…. Şi cred că această poziţie a pr. Teofil e în duhul Adevărului.” Trist. Foarte trist. Și cu ultima justificare, devine și mai trist. Acest lucru ne arată că oricine poate cădea în înșelare. Și toți care l-am cunoscut mai înainte pe părintele Teofil, și ne amintim de vechile lui cuvinte, nu putem decât să fim întristați de această aluncare de la sfârșitul vieții. Dar, dacă este să primim că nu știm dacă are sau nu dreptate părintele Teofil, eu spun să punem în cumpănă pe cei care mărturisesc faptul că papismul este erezie și cei care îl apără într-o formă sau alta. În prima tabără, a celor care spun că este erezie papismul, sunt Sfântul Grigorie Palama, Sfântul Grigorie cel Mare, Sfântul Ioan Damaschinul, Sfântul Fotie cel Mare, Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfântul Nicolae Cabasila, Sfântul Marcu al Efesului, Sfântul Nicodim Aghiorâtul, Sfântul Paisie Aghiorâtul, Sfântul Iustin Popovici, Sfântul Atanasie din Paros, Sfântul Sofronie de la Cioara, Sfântul Visarion Sarai, Sfântul Atanasie din Bichigiu, Sfinții Preoți Mărturisitori Ioan și Moise Măcinic, Sfântul Ioan Iacob Hozevitul și nenumărați alți sfinți, precum și Sinoadele ecumenice, Sinodul de la Constantinopole din 867, Sinodul de la Constantinopol din 879-880, Sinodul din Vlaherne din 1157, Sinodul de la Constantinopole din 1285 (exact pe purcederea Sfântului Duh!), Sinoadele isihaste (1341, 1349, 1351), Sinodul de la Ierusalim din 1583 (care a condamnat catolicismul ca erezie!), Sinodul de la Iași din 1642, Sinodul de la Ierusalim (1672), Sinodul de la Constantinopole din 1755 (care poruncește botezarea catolicilor!) etc etc. În a doua tabără nu se află niciun sfânt canonizat, niciun sinod ecumenic, de fapt niciun sinod. Se află doar cei care și-au făcut din ecumenism un crez pentru care sunt gata să se lepede de cei din religia de care cu numele aparțin, dacă nu le dau îndată dreptate. Sunt cei care pretind că au iubire pentru eterodocși, dar îi urăsc pe ortodocșii ce ar trebui să le fie frați. E oare așa greu să alegi pe cine să urmezi? M-am întâlnit odată cu un fost coleg de facultate, acum preot pe undeva. Și l-am întrebat dacă este adevărat că episcopul lor, în ciuda hotărârilor Sfântului Sinod, face slujbe împreună cu cei de altă religie. El mi-a spus că da, într-adevăr face, și a început să-l laude pentru aceasta. Iar hotărârile Sfântului Sinod care opresc de la așa ceva le denigra și defăima, dând vina pentru ele pe ”anti-ecumeniști” și ”tradiționaliști”. Pe aceștia i-a declarat, in corpore, nebuni și eretici, răi și mânioși, lipsiți de iubire, lipsiți de înțelegere, intoleranți, inculți și obscurantiști, înapoiați, anti-progresiști. Doar mistici a uitat să le spună, pentru a reda întregul limbaj al activiștilor de partid împotriva ortodocșilor. L-am întrebat cu mult drag ce rău i-am făcut lui vreodată? Niciunul, s-a mirat eu. Atunci l-am rugat să-mi spună când am fost eu față de el nebun, rău, mânios, lipsit de iubire șamd. Niciodată, s-a mirat din nou. ”Atunci de ce mi-ai zis așa?” l-am întrebat. ”Eu?!” – s-a mirat el. Văzând că nu înțelege, i-am spus că sunt anti-ecumenist sau tradiționalist, cum vrea să-mi spună. S-a roșit la față și a rămas încremenit. Pentru că înțelesesem că luase parte la slujbe cu cei de altă credință și vorbise mult cu ei, l-am întrebat și câți tradiționaliști cunoaște. Bâlbâindu-se, și deja nerăbdător să plece, mi-a mărturisit că nu cunoaște personal niciunul. Totuși i-a osândit! Dumnezeu să fie cu tine, i-am spus, pe când el pleca grăbit. Nu s-a auzit de la el nici măcar un mormăit. Este el o excepție? Din câte am văzut eu, este regula. Ecumeniștii sunt foarte înțelegători, iubitori și răbdători față de eterodocși, dar nu au înțelegere, iubire și răbdare față de ortodocșii care au altă părere cu ei. La fel devenise, în ultimii ani din viață, și ava Teofil, cândva un iubitor de oameni, dar acum disprețuitor și agresiv față de cei care nu erau ecumeniști. Trist, foarte trist, într-adevăr. Pe aceeași linie strâmbă se află și puțin zis ciudata înțelegere a lui ”Ioan-Florin Florescu” față de o pildă din Pateric. Acolo se vorbește despre dragostea și răbdarea față de fratele ”din aceeași mânăstire”, fiind în ”aceeași biserică” și având ”aceeași credință”. ”Ioan-Florin Florescu” o aplică pentru relația dintre el și catolici! Deci, ori ”Ioan-Florin Florescu” este catolic, ori nu poate înțelege nici măcar cele mai simple lucruri, ori umblă cu sofisme urâcioase pentru a înșela pe cititori. De fapt, ”Ioan-Florin Florescu” își închipuie că are dragoste (creștină) față de catolici și folosește pentru a-și dovedi aceasta tot felul de răstălmăciri. Dar dragostea nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. ”Ioan-Florin Florescu”, după cum el însuși a mărturisit, nu se bucură de adevăr, ci se bucură de nedreptate (filioque, ereziile marianice papiste șamd). El vrea ”să-i odihnească” pe ”frații” lui catolici (dar frații ți-i ajuți îndreptându-i, nu lăsându-i în rătăcire!), însă nu-i pasă de împotrivirea sa disperată față de cuvintele sfinților, de răceala și răutatea pe care le manifestă față de ortodocșii tradiționaliști etc. Asta numește el iubire. Dar nu e iubire, ci o numește astfel pentru că nu cunoaște iubirea. Este doar un duh al înșelării, care ia chip de înger luminos al iubirii ca să înșele, dacă se poate, și pe cei aleși. I.F.F.: ”Ăsta e duhul în care am scris şi eu răspunsurile la această postare. (Răspunsuri care v-au făcut să faceţi spume la gură, cam repede pentru un slujitor al lui Dumnezeu!)” E foarte odihnitor pentru mine să văd cu ce dragoste îmi răspunzi! Doar că iar ”dragostea” ta este lipsită de adevăr: când scriu, nu vorbesc, nici nu stau cu gura deschisă, ci o țin închisă și fac rugăciune în inima mea. De obicei aceasta: ”Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul!”. Alteori mai spun ”Împărate ceresc”, ori ”Cuvine-se cu adevărat”. Deci, cu părere de rău, nici vorbă de ”spume la gură”. Este, totuși, un proverb românesc, poate cam aspru, care zice ”hoțul crede pe toți hoți”. Dacă m-aș lua după el, ar însemna să bănuiesc unele lucruri urâte despre felul în care ați citit și ați răspuns comentariilor mele. Dar, acordându-vă prezumția unei serafice nevinovății, și bănuind astfel o ciudată neînțelegere, v-aș atrage atenția că în textele mele comentariile personale lipsesc aproape cu desăvârșire. Deși se pare că nu v-ați dat încă seama, tot ceea ce am scris se întemeiază pe Învățătura Bisericii, pe care doar m-am ostenit s-o redau aici pe scurt. Și ca răspuns la postările altora, care erau împotriva Învățăturii Bisericii. Ceea ce, de altfel, este datoria unui ”slujitor al lui Dumnezeu”. Pe de altă parte, deși vă arogați această calitate, dvs. ați uitat că trebuie să apărați Învățătura Bisericii, și ați început să promovați păreri personale și erezii catolice, împotriva Învățăturii Bisericii. Toate acestea sunt fapte. Și dacă le prezint ca atare înseamnă doar că arăt adevărul. Lucru pe care până acum nu ați reușit să-l faceți decât odată, când v-ați amintit, uimitor, că Hristos ne va judeca. Într-adevăr, ne va judeca. I.F.F.: ”Radicalismul dvs, părinte Aldea, aminteşte perfect de radicalismul fariseilor din Evanghelie.” – ”Ioan-Florin Florescu” nu își amintește ce a spus în comenturile anterioare (că nu este pro-catolic, de pildă); – ”Ioan-Florin Florescu” nu își amintește că sunt multe sinoade ortodoxe (și așa numite ”pan-ortodoxe”) care au osândit filioque ca erezie; – ”Ioan-Florin Florescu” nu își amintește că sunt sinoade care au poruncit botezarea celor care vin de la papism la Ortodoxie; – ”Ioan-Florin Florescu” nu își amintește că învățăturile greșite ale papismului sunt mult mai multe decât ale arianismului; – ”Ioan-Florin Florescu” nu își amintește ce întrebări i s-au pus, ca să le poată răspunde (admițând că ar putea); – ”Ioan-Florin Florescu” nu își amintește faptele care i s-au prezentat ca răspuns la întrebările lui, pentru a putea trage o concluzie serioasă etc etc. Dar își amintește de radicalismul fariseilor in Evanghelie! Și i se pare că eu am un radicalism care îi amintește perfect de acela! Cred că este evident de ce nu cred în aceste amintiri ale lui ”Ioan-Florin Florescu”… Dar, ca să vedem dacă există vreo șansă să aibă dreptate, ar trebui să vedem care a fost radicalismul fariseilor din Evanghelie! După Ioan Botezătorul, fariseii erau vinovați de faptul că se mărgineau la cuvinte, în vreme ce faptele lor erau împotriva credinței declarate. Același lucru îl vede și Hristos la ei, alături de faptul că ei nu voiau să primească Învățătura lui Hristos în întregul ei, încercând prin declararea unei mincinoase iubiri față de neam și prooroci să taie din ea ce nu le plăcea. De asemenea, atunci când nu aveau cuvânt împoriva lui Hristos, fariseii încercau să Îl învinovățească și să îl bârfească în fel și chip, neputând răspunde de-a dreptul la ceea ce le spunea El (Matei 9.34, 12.24 ș.cl.). Fariseii urau mustrarea lui Hristos față de ei pentru că țineau învățături greșite și aveau o viață care încălca datoriile sfinte pe care și le asumaseră (Luca 11.39-54). Fariserii au călcat Legea lui Dumnezeu în ei înșiși (Luca 30.7). Fariseii încercau să nege dumnezeirea lui Hristos și necesitatea de a asculta de El desăvârșit (a se vedea Luca cap. 19, Matei 16.1 etc). Fariseii încercau să spună că ei văd adevărul și pot fi călăuze poporului, deși erau împotriva Învățăturii lui Hristos (Ioan 9.39-41). Iar Ioan Gură de Aur lămurește, în ”Omilii la Matei”, că fariseii nu erau preocupați de mântuirea oamenilor, ci de putere, poziție și relații. Ori, față de toate acestea, foarte bine se potrivesc postările lui ”Ioan-Florin Florescu”. El nu bagă în seamă faptele, ci se oprește la vorbe goale. El încearcă să silească pe oameni să accepte tăierea unor părți din Învățătura lui Hristos, în numele unei mincinoase iubiri față de cei pe care îi lasă în înșelare. Atunci când nu poate răspunde – adică mai mereu – născocește învinuiri și bârfe. Urăște mustrarea lui Hristos față de învățăturile greșite pe care le propovăduiește, nu vrea să își țină datoriile sfinte de creștin (și preot, zice el!). Calcă Legea lui Dumnezeu, neagă absolutul Învățăturii lui Hristos și nevoia de a asculta de El desăvârșit. Cu toate că nu poate să vadă și să mărturisească Adevărul, vrea să fie ”călăuză” oamenilor. Iar ecumenismul, care pare a fi adevărata religie a lui ”Ioan-Florin Florescu”, într-adevăr nu este preocupat de Învățătura lui Hristos despre mântuirea oamenilor, ci de tot felul de interese lumești și sociale, cu totul străine Celui ce a zis: ”Împărăția Mea nu este din lumea aceasta!” Iată faptele: fariseismul și purtarea lui I.F.F. față în față. Iarăși se osândește din propriile cuvinte! Și doar nu l-a silit nimeni să le spună, nu l-a silit nimeni să încerce cu tot dinadinsul să acuze un preot ortodox… afară de inima lui. Căci din preaplinul inimii i-a grăit gura, când m-a acuzat de ”radicalismul fariseilor”. Dar, dacă tot am lămurit cum e cu fariseii, cum e cu ”radicalismul?” ”radicalism 1. mișcare cu caracter liberal-democrat, în sec. XVIII și XIX în Anglia, împotriva ideilor și instituțiilor politice și economice. 2. concepție și atitudine politică urmărind măsuri categorice, radicale, în soluționarea problemelor vieții sociale; practicarea unor astfel de măsuri” (Dicționar de neologisme) Și DEX-ul mărturisește tot un înțeles politic, social și economic al acestui cuvânt. Ori eu nu am vorbit despre problemele politice, sociale și economice! Doar am mărturisit Credința Ortodoxă față de propaganda papistă făcută de ”Radu” și ”Ioan-Florin Florescu”! După cuvântul ”din preaplinul inimii grăiește gura”, se pare că ”Ioan-Florin Florescu” și-a aplicat instinctiv motivațiile la cuvântul meu. Adică, având asemenea mai tuturor ecumeniștilor o privire lumească asupra religiei, axată pe social, politic și economic, mi-a atribuit-o, instinctiv, și mie. Trist, încă odată. Și totuși, care este ”radicalismul” meu? Că am mărturisit ceea ce Hristos m-A învățat? Nu impun nimănui Credința, dar nimeni nu mă va opri s-o mărturisesc, până în veac! Și iar întreb, care este ”radicalismul” meu? Că am arătat greșelile, minciunile și sofismele din posturile unora? Dar ce spune Iezechiel despre aceasta? ”Iată, te-am pus străjer casei lui Israel; vei asculta deci cuvântul ce-Mi va ieși din gură și-l vei vesti ca din partea Mea. De voi zice celui rău: Vei muri! și tu nu-l vei înștiința, nici nu-i vei grăi, pentru a abate pe cel rău de la calea lui cea rea, ca să trăiască, cel rău va pieri în nelegiuirea sa și Eu voi cere sângele lui din mâna ta. Iar dacă tu vei înștiința pe cel rău și el nu se va întoarce de la răutatea lui și de la calea sa cea rea, acela va pieri de păcatul său, iar tu îți vei mântui sufletul tău. De asemenea, când cel drept se va abate de la dreptatea sa și va săvârși răul, când voi pune înaintea lui o cursă și va muri, dacă tu nu l-ai înștiințat, acela va muri pentru păcatul său, iar faptele lui de dreptate, pe care le-a făcut el, nu i se vor pomeni, și Eu voi cere sângele lui din mâinile tale. Iar dacă tu vei înștiința pe cel drept să nu păcătuiască și el nu va păcătui, atunci va și el viu, pentru că a fost înștiințat, și îți vei mântui și tu sufletul tău”. Ori dacă această poruncă stătea asupra unui prooroc al Legii Vechi, cu cât mai mare este cea care stă asupra preoților lui Hristos? Deci era și este de datoria mea să mărturisesc Adevărul de Credință, cu vreme și fără de vreme. Așa cum am arătat și mai sus, nu este al meu a hotărî care este Învățătura lui Hristos. Nu eu am dat-o, ci Dumnezeu. Și nu eu am formulat-o, ci Sfintele sinoade. Dar este al meu, ca Preot al lui Hristos, să o țin și să o mărturisesc neschimbată, așa cum a fost ea dată de Dumnezeu și păstrată de Biserică până astăzi. A numi asta ”radicalism” este o mare rătăcire, într-adevăr. Și arată, de fapt, puțina credință din sufletul celui care nu înțelege mărimea descoperirii ce ni s-a făcut și datoria sfântă ce stă asupra noastră. Oare când Sfântul Apostol Pavel striga de durere pentru osândirea fraților săi evrei care nu-L primeau pe Hristos Iisus, era tot de un ”radicalism fariseic”? Și pe mine mă doar înstrăinarea de Hristos Iisus a popoarelor din apusul Europei, mai ales când știu că au fost cândva ortodoxe și că papismul s-a impus asupra lor cu multă viclenie și violență, cu o răutate sălbatică, împotriva căreia mulți mucenici și sfinți au stat în acele părți, astăzi fiind uitați de oameni (chiar și de cei care-și zic ortodocși) deși sunt veșnic slăviți la Dumnezeu. Și încă odată, ”Ioan-Florin Florescu”, mulțumesc pentru dragostea de care (nu) dai dovadă față de un preot ortodox, pe care nu te sfiești să-l jignești pentru că mărturisește Învățătura Bisericii împotriva mărturisirii părerilor personale și învățăturii catolice de către tine. Iată cum se vede cine are și cine nu are dragoste! I.F.F.: ”Vă închipuiţi mare apărător al Ortodoxiei, dar Ortodoxia nu are nevoie de armele zelotismului.” ”Ioan-Florin Florescu”, iar îți aduc aminte că nu contează ce mă închipui eu a fi, ce sunt sau nu sunt în stare șamd, ci dacă am sau nu dreptate. Dar, de vreme ce e limpede că am dreptate, însă nu poți să recunoști aceasta, într-adevăr nu ți-a mai rămas decât să încerci să mă jignești. Mulțumesc! Mulțumesc mult! Cel puțin chiar și tu recunoști că eu scriu ca apărător al Ortodoxiei! Iar tu, se înțelege, al Catolicismului. Așa ne va și judeca Hristos, pe noi doi, ”Ioan-Florin Florescu”. Doar că eu nu mă cred – și cu atât mai mult nu mă închipui – apărător al Ortodoxiei în sine. De ce? Pentru că nu omul apără Biserica, ci Dumnezeu apără Biserica. Și nu omul apără Ortodoxia, ci Dumnezeu apără Ortodoxia. Și, de fapt, nu doar că nu omul apără Biserica sau Ortodoxia, ci Biserica și Ortodoxia apără omul. Eu doar mărturisesc. Ceea ce am văzut, ceea ce am auzit, ceea ce știu că este adevărat, aceea mărturisesc. Fie că sunt mare sau mic. Și mărturisind, apărăm Ortodoxia sau Biserica din noi. Ceea ce, desigur, este absolut necesar pentru mântuirea noastră. Iar cât privește ceea ce are sau nu nevoie Ortodoxia, cum ai putea să știi tu, ”Ioan-Florin Florescu”, de vreme ce nu ești ortodox? De la început și până acum ai mărturisit pentru Catolicism și împotriva Ortodoxie. Ai combătut toți sfinții ale căror cuvinte le-a amintit, ai combătut toate sinoadele ale căror hotărâri le-am arătate, și stai împotriva lor și mai departe. Nimeni nu poate fi ortodox dacă stă împotriva Învățăturii de Credință ortodoxe. E ca și cum ai zice că ești papist deși ești împotriva papismului, sau că ești baptist deși ești împotriva baptismului, după propria mărturie. Ori tu nu ai citat pentru părerile tale nici pe Sfinții Bisericii, nici Sinoadele sale, ci ai stat pe față împotriva lor. Deci, mărturisind tu contra Bisericii, cum ai putea să știi de ce are sau nu are ea nevoie? (nici nu mai stărui că nu ai lămurit deloc ce înțelegi prin ”zelotism”) I.F.F.: ”Eu încă mai cred în iubirea aproapelui. Luaţi şi citiţi Patericul: un fratele spunea altuia: dacă eu îl văd pe aproapele meu că doarme la slujbă în Biserică, îl trezesc şi îl cert. Iar fratele îi răspunde: eu dacă îl văd pe aproapele meu că doarme la slujbă, îi iau capul lui pe genunchi şi îl odihnesc. Acesta este duhul Ortodoxiei.” Da, acesta este duhul Ortodoxiei. Doar că, nefiind ortodox, nu înțelegi ce citești. Întâi, că textul este: ”Au venit unii din bătrâni la avva Pimen și i-au zis: De vom vedea pe frați că dormitează în biserică, voiești să-i îmboldim ca să fie treji la priveghere? Iar el le-a zis lor: Eu cu adevărat de voi vedea pe fratele că dormiteză, pun capul lui pe genunchii mei și-l odihnesc”. Deci nu e vorba că se laudă cineva că ar trezi și certa cineva pe cei care moțăiau la slujbă, așa cum greșit îți amintești (neașteptat, nu?). Dimpotrivă, este vorba de mai mulți bătrâni care cer sfat. Și-l primesc. Din această pildă se vede iubirea ortodocșilor unii față de alții – adică exact ceea ce nu a arătat ”Ioan-Florin Florescu”. Pentru că nu vorbesc aici părinții și avva Pimen nici de schismatici, nici de eretici, nici de alții despărțiți de Biserică. Aici se vorbește despre cei care întru marile nevoințe ale Ortodoxiei fiind au clipe în care osteneala îi biruiește. Atunci, după a lor putere, ceilalți trebuie să îi ajute, ca să își poarte neputințele unii altora cei care sunt ai lui Hristos, după cum a poruncit Duhul Sfânt. I.F.F.: ”Acesta este duhul Ortodoxiei. Nu sofismele teologice pe care le înşiraţi. Nu dispreţul cu care îmi vorbiţi. Nu zelotismul radical.” Așa cum am arătat deja în două rânduri, acela este duhul Ortodoxiei, doar că nu îl înțelegi, ”Ioan-Florin Florescu”. Așa încât comentariile tale sunt, din păcate, goale. Sofisme, așa cum am dovedit de atâtea ori, doar tu ai folosit. Nu ai putut să arăți niciun sofism la mine, deși am dovedit atâtea sofisme în spusele tale. Iar să declari hotărârile Sfintelor Sinoade, cuvintele Sfintelor Scripturi și ale Sfinților Părinți drept ”sofisme teologice” aceasta este într-adevăr mare lepădare de Ortodoxie. Căci în afară de aceste hotărâri și cuvinte, eu am folosit numai propriile tale cuvinte și pe cele ale catolicilor, ca să se vădească astfel tot adevărul. În ceea ce privește disprețul de care zici… din preaplinul inimii ți-a grăit gura, într-adevăr. Știu și s-a văzut că disprețuiești pe ortodocșii care îndrăznesc să nu-ți dea dreptate. Și cu atât mai mult îi disprețuiești pe cei care îți arată Învățătura de Credință așa cum a pecetluit-o Biserica. În ceea ce mă privește însă, nu te disprețuiesc, ci foarte, foarte mult mă tem pentru tine, pentru sufletul tău, pentru sufletul celor din jurul tău. Ți-am arătat osândele pe care Biserica le-a pus împotriva celor ce spun cuvintele pe care tu le tot răspândești pe aici. Și am o puternică bănuială că răspândești asemenea vorbe și în alte părți. De aici și frica pe care o am pentru sufletul tău, și pentru cei din jurul tău. Căci, așa cum Dumnezeu nu voiește moartea păcătosului ci să se întoarcă și să fie viu, așa nici eu nu vreau Iadul pentru cineva, ci mi-aș dori să ne putem aduna cu toții în Rai, de ar fi cu putință. Dar cum să vină în Rai cei care stau împotriva lui Dumnezeu? Iar Dumnezeu este Adevărul! Dar tu zici că ți-am vorbit cu dispreț… Oare de ce ți s-a părut asta? Pentru că nu am fost de acord cu tine, chiar dacă greșești? Sau pentru că L-am mărturisit pe Dumnezeu zici că te disprețuiesc? Îmi pare rău că ți se pare așa. N-aș fi vrut să te întristez vreodată, pe tine sau pe oricare alt om. Dar nu pot să nu mărturisesc pe Dumnezeu, orice ar fi să fie. Mi s-a pus odată pistolul la cap – la propriu, nu în glumă – de cineva care voia să mă facă să mă lepăd de Hristos (eram în armată). Într-o clipită, uimitor de lungă, am văzut atunci gura de fier a pistolului și i-am simțit apoi în păr apăsarea rece. Știam că glonțul poate pleca și dintr-o greșeală. Moartea era lângă mine. Mi se cerea să mă lepăd de Hristos. Și n-am putut să spun altceva decât: ”Trage! Pentru Hristos, sunt gata să mor!”. Nu aș fi putut face altfel, orice ar fi fost! Nu pentru că îl disprețuiam pe acela cu pistolul, sau pe alt om. Nu pentru că aș fi curajos sau mare mărturisitor. Ci pentru că L-am cunoscut pe Hristos și nu pot să nu‑L mărturisesc așa cum Îl știu, așa cum s-a arătat Bisericii Sale, Poporului Său, și păcătosului de mine. N-am cum să încetez a-L mărturisi nici bătut, nici scuipat, nici înjurat, nici batjocorit, nici amenințat, nici pedepsit, nici luat în râs, nici nebăgat în seamă, nici amenințată sau lovită familia mea. Am trecut prin toate acestea, mulțumesc lui Dumnezeu! Și îi mulțumesc mai ales pentru că m-am putut și mă pot ruga pentru cei prin care am primit aceste daruri, daruri de care nu sunt vrednic. O fi oare acesta ”zelotismul radical” pe care l-ai amintit, ”Ioan-Florin Florescu”? A mărturisi pe Hristos, oricare ar fi prețul, acesta este ”zelotismul radical”? Dacă da, nădăjduiesc lui Dumnezeu că niciodată nu voi scăpa de el! I.F.F.: ”Aşa cum am spus, suntem amîndoi preoţi, deci ştim fiecare că vom da socoteală, – nu înţeleg de ce vă agitaţi atât de mult pentru mine…” Pentru că te iubesc, deși nu te cunosc. Și-i iubesc și pe ceilalți care citesc aceste rânduri, deși nu-i cunosc. Și îmi doresc să ne mântuim cu toții. Astfel că sunt dator să mărturisesc (pentru că nu mă agit, ci mărturisesc). Eu nu știu dacă ești sau nu preot, dacă te cheamă sau nu ”Ioan-Florin Florescu”, dacă ești sau nu botezat ortodox șamd. Multe neadevăruri ai spus, după cum s-a văzut, așa că e greu de crezut (alt)ceva din ce spui. Oricum însă, nădăjduiesc să izbutești să treci peste toate și să te așezi întru Adevăr – cea mai mare comoară, singura comoară adevărată. Și, dacă te cheamă într-adevăr ”Florin” sau ceva asemănător, mă rog Sfântului Mucenic Flor, pe care îl prăznuim începând din această seară, să te ajute și să te ocrotească, și să îți dăruiască puterea credinței lui în Hristos!
  62. Demetrios spune:

    Luca, 10, 38-42:

    „Şi pe când mergeau ei, El a intrat într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei.
    39. Şi ea avea o soră ce se numea Maria, care, aşezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui.
    40. Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis: Doamne, au nu socoteşti că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i deci să-mi ajute.
    41. Şi, răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti;
    42. Dar un lucru trebuie: căci Maria partea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea.”

    „O mie de neamuri te-au strans cu zabava,
    Trecandu-te tainic prin somn tuturor,
    Cules, pe-nserate, de cugetul lor,
    Prin pomii nadejdii cu frunza bolnava.

    O suta de veacuri, cusute-n cotoare,
    Aduc marturie si semn cunoscut
    Ca oameni in vremuri, alesi, te-au vazut
    Intreg, in odajdii de bruma si soare.

    Poteca de suflete sesul strabate,
    Ca niste sacara cu spic.
    Puterea dospeste-n grauntele mic
    Si holdele-asteapta tot nescuturate.

    O mie de neamuri, plecate, domoale,
    Te cauta-n ceruri, in vis, in pamant,
    Ascuns te-au gasit in Cuvant.
    Sfarama Cuvantul: cuvintele-s goale.”

    (Inscriptie pe Biblie – Tudor Arghezi)

  63. Viorica spune:

    Antonia,
    Impărţim si painea, si haina – cautam ce este bine in celalalt si ne punem sufletul pentru aproapele; pentru crestin si pentru necredincios deopotriva: cine, facand milostenie, intreaba pe sarman carui cult apartine? Pastram credinta dreapta, si daca apare dezbinarea – nu este decat semn ca am ratacit Calea : ne lipim cu inima de pietre si cautam dreptatea omeneasca, nu iertam distrugerile bisericilor si manastirilor noastre, am pierdut iubirea si ne-am aprins inima de ura unii pentru altii – uitand ”ai carui Duh suntem fii”. Fiecaruia ne intinde Hristos mana sa ne adune din valuri, sa ne aduca in Biserica cea Sfanta a Sa – Una, si este alegerea fiecaruia, individual daca prinde mana intinsa sau o scuipa, indreptatindu-ne mandria…
    Indemnul care ziceti ca ar fi scris undeva in cartile Parintelui – eu nu l-am gasit. Nici literal, nici in intelesul textului. Daca ne mahneste ca se inmultesc vorbele aruncate cu viclenie si fara masura, minciunile si defaimarile – ar trebui poate, tot in inima noastra sa cautam sursa.

  64. radu spune:

    @ Pr. Aldea
    Parinte,
    Nu mai stiu cum sa va vorbesc , ce ton sa folosesc ca sa va calmati putin, si eventual sa incetati sa ma mai considerati Cristian Badilita. Din nici un alt motiv decat respectul pentru patrologul Cristian Badilita, cu care daca ar fi trebuit sa va confruntati sunt sigur ca va faceati de rusine, si cu care eu unul nu indraznesc sa ma compar. Dar puteti ce-i drept sa ma considerati in continuare fie preot catolic, fie clona lui Cristian Badilita, fie ca facand parte din “agenturili” Papei, sau ce va mai sugereaza imaginatia. Totusi, repet, NU SUNT C.B. !!!…Nu cred ca dansul v-ar fi suportat agitatia aceasta verbala si pe deasupra aiurea argumentata. Spuneti: <> Va reamintesc ca eu doar am incercat sa discut cu cei de pe blog si in mod special cu dumneavoastra , unele dintre problemele ridicate in cartea sa “Orthodoxie versus Ortodoxie”, dar si-n presa si viata publica in general. Asadar alaturarea, intentionata, ati facut-o doar dumneavoastra si-ntr-o asa masura incat s-a simtit iz de ridiculitate. Inca ceva. Nu sunt nici Ioan- Florin Florescu, dar daca va place sa credeti ca sunt, foarte bine, imi cer eu scuze domnului Florescu pentru aceasta confuzie nefericita . Trebuie sa intelegeti ca in momentul in care va angajati intr-o discutie pe un spatiu virtual, va asumati implicit ci situatia de a nu putea verifica identitatea celor cu care corespondati…tocmai de aceea in toata aceasta dinamica ramane esentiala tema dezbatuta si nu calitatea celor care o propun.
    Am spus deja de doua ori ca nu voi mai scrie pe blogul acesta, dar vad ca in sfarsit ati pus mana pe cartile pe care le-ati studiat in seminar , si stati la foc automat. Chiar daca va faceti ca ploua in continuare vis a vis de primele teme discutate, adica nu stiti ce sa raspundeti, trec cu vederea si discutam despre altceva. Chiar daca imi spuneti : <>, eu va invit iar sa va calmati si sa va adresati civilizat (adica cu un ton mai putin vehement…nu i se cade unui om plin de pace ca Sfintia voastra). In ce ma priveste, arhepiscop sau mitropolit, in cazul de fata mi-e tot una. Din cate stiu autoritatea rangului variaza de la o biserica nationala ortodoxa la alta, insa pentru cultura mea bisericeasca,va rog sa ma luminati. Vorbesc serios. N-am considerat ca este esential pentru mantuirea mea sa cunosc toate rangurile bisericesti , si nici acum nu consider; cu atat mai putin cred ca asta face din mine o fiinta lipsita de ratiune. Dar dumneavoastra sunteti preotul , iar daca asa spuneti, atunci poate asa o fi. Sa fie adevarat oare si ca eu am sugerat “ce trebuie să spună preoții și să învețe Biserica.” ? Ca sa nu spuna cititorii ca sustineti un neadevar, va rog sa ma citati parinte…unde si in ce fel v-am dat sfaturi.
    Pe langa aceasta, inca un mic detaliu. Cred ca bunele maniere va sugereaza sa nu ma tutuiti atata vreme cat nici macar nu-mi stiti integul nume. Daca respectul rezervat unui interlocutor nu este ceva cu care sunteti obisnuit, atunci va rog ca macar din respect pentru sutana pe care o purtati cu atata mandrie sa renuntai la acest prost obicei. Repet, nu se cade unui preot, si va faceti de mandra rusine.
    As dori sa va mai spun ca am citit si inca citesc din dogmatica Pr. Staniloaie, dar ca argumentarea in ce priveste Filioque si primatul, nu mi se par atat de vaditoare de neadevar precum sustineti dumneavoastra. Parintele Staniloaie a construit pe teologia Sf Grigorie de Palama intr-un mod impresionant si cu un profesionalism pe care nimeni nu-l contesta , insa asa cum ati spus dumneavoastra acesta din urma a facut totul ca teologia lui sa fie pe cat posibil anti-catolica, prin aceasta distangandu-se ca fiind ortodoxa. Prin urmare nici nu ma astept ca Pr. Staniloaie ca aiba o deschidere considerabila spre catolici, dar nici nu cred ca este piatra de hotar a ortodoxiei romanesti . Am observat de asemenea ca este o opera pe care o amintiti des, dar pe care nu o citati; oricum ma indoiesc ca este singura pe care o cunosteti. Pe de alta parte sa nu uitam ca si catolicii in a-si sustine constitutiile dogmatice ii citeaza pe Sfintii Parinti, si recunosc ca pe mine asta ma framanta…argumentarea lor. Desi sustineti ca sunteti un cunoscator al pozitiei catolicilor in materie de dogmatica, oricine citeste macar putin din constitutiile lor dogmatice isi da seama ca nu stapaniti materia in cauza , ca nu ati inteles ce ati citit, sau sunteti informat cel putin lacunar sau stereotipal. De asemenea un mic detaliu esential cred ca v-a scapat (cu siguranta involuntar 🙂 ) in argumentarile despre ecumenicitate: anume ca nu putem vorbi de Conciliu ecumenic atata vreme cat Petru este absent…lui i-au fost date cheile. De aici si consecintele in ce priveste anatema, etc. Va mai rog ca atunci cand citati niste surse catolice sau ortodoxe, sa indicati tomul volumul, si evident pagina…este de bun simt pentru orice om citit ca Sfintia voastra.
    Am hotarat asadar ca in limita timpului disponbil sa mai intervin , insa nu atat din dorinta de a polemiza cu dumneavoastra, cat din dorinta de a dialoga constructiv, de a vedea cum vor reactiona si alti credinciosi ortodocsi cand vor vedea care este de fapt doctrina catolica in privinta primatului, filioque, etc. (atat cat am apucat si eu sa citesc) si pozitia noastra, a ortodocsilor; unde spunem acelasi lucru, si de ce nu ne intelegem ? ce este pentru noi erezie? Si ce spun si alti parinti inafara de Sf Grigorie de Palama? Va invit asadar parinte, si nu doar pe dumneavoastra, sa discutam argumentativ pe marginea unor teme. Eu voi incerca sa prezint doctrina catolica, iar dumneavoastra sau altii veniti cu interpretarea ortodoxa pe marginea aceluiasi paragraf scripturistic sau patristic. Asta evident nu inseamna ca eu nu voi prezenta si doctrina ortodoxa. Repet, mi se pare corect sa dicutam pe teme, argumente, etc, si sa nu aducem ca si pseudoargumente speculatii jignitoare la adresa calitatii bloggerilor sau presupuse intentii ascunse (dar pe care nu puteti oricum sa le dovediti, si creaza o nedorita confuzie). Asadar, daca inca mai sunteti interesat de a continua discutia noastra, haideti sa o facem pe un ton mai civilizat.
    Sunt constient ca aceste ultime afirmatii iar fac din mine un catolic sub acoperire, etc, dar nu conteaza…important este sa nu va scoatem peri albi.
    Ne auzim peste cateva saptamani (mai exact 3) , sau mai repede daca voi avea ceva timp liber. Asa cum v-am mai spus, teologia pentru mine este o pasiune , si nu dispun de timpul necesar pentru a citi cand si cat as vrea.
    Era sa uit….pana una alta mai jos aveti un link interesant a unui teolog angligan convertit la catolicism, argumentand primatul papal si parcursul sau spre catolicism (papism, daca va face placere 🙂 ). E in engleza dar probabil ca intelegeti.

    Answering Common Objections to the Pope, Scott Hahn / Part 1

    Radu

  65. Ioan-Florin Florescu spune:

    @ Pr. Mihai Andrei Aldea

    1. Ar trebui să nu vă mai răspund, din moment ce comiteţi în mod sistematic impoliteţea de a-mi pune numele în ghilimele. De altfel, nu numai numele mi-l puneţi la îndoială, dar mă „demascaţi” cu cele mai urîte cuvinte că „mă dau ortodox” cu scopul de a „minţi” cititorii acestui blog. Procedeul se vrea din arsenalul retoricii disperate, dar e mai degrabă o pastişă penibilă a mai vechii metode securistice de a compromite pe cineva. (De altfel, am impresia că numele meu vă este bine cunoscut, dar să trecem peste asta, chiar nu are nici o importanţă…) Ca să mă cunoaşteţi mai bine, am să vă mărturisesc trei lucruri: În mod obişnuit, nu stau de vorbă cu persoane incapabile de un dialog civilizat. În al doilea rînd, nu fac teologie pe bloguri – ce am de spus, spun în proiectele mele teologice, publice, în care sunt angajat. În al treilea rînd, nu intru în probleme serioase de teologie cu persoane, fie ei şi preoţi, cărora le lipseşte cultura teologică solidă (dogmatică, istorică) -, alta decît manualul de seminar şi istoria prescurtată. Dacă vă închipuiţi cumva că logoreea prolixă cu care îmi răspundeţi e o „polemică teologică”, vă înşelaţi: nu e nici măcar o predică bună pentru o parohie de ţară – (ştiu foarte bine, pentru că am fost cinci ani preot de ţară, undeva în judeţul Iaşi!). Am să fac o excepţie de la principiile pe care vi le-am expus, pentru 1) cititorii de bună credinţă ai acestui blog, aceia care au nevoie de lămuririle mele – dacă tot m-a mîncat mîna să sar în apărarea lui Radu (de mai sus, despre care aţi insinuat „creştineşte” şi cu „iubire” că ar fi Cristian Bădiliţă – nomen odiosum) şi 2) pentru că spuneţi, nu o dată, nişte prostiuţe, cu un aer atît de doct, încît nu vă strică o mică lecţie de smerenie în plus.
    Şi acum, pe scurt, pentru că n-am să stau să răspunde celor 20 (!) de pagini de poliloghii turnate mai sus.

    2. PĂRINTELE STĂNILOAE ŞI CONCEPTUL DE „BISERICI NEDEPLINE”. Furia dvs., părinte Aldea, este determinată mai ales de afirmaţia mea că catolicismul NU este o erezie. Eu am afirmat, mai sus, că ÎN POFIDA UNOR ÎNVĂŢĂTURI GREŞITE, catolicismul NU este o erezie. Bun. Aşa cum am spus, eu nu intru în polemici sterile, mai ales cînd nu am cu cine. Nu are sens să vă împărtăşesc reflecţiile mele teologice. Am văzut însă că citaţi din părintele Stăniloae şi că „recomandaţi” Teologia dogmatică. Perfect. Era şi mai bine dacă o citeaţi cu atenţie. În vol. 2, partea IV, capitolul despre „Unitatea Bisericii”, părintele Stăniloae trece în revistă greşelile catolicismului privind concepţia asupra Bisericii, apoi se întreabă: „Ce sunt celelalte confesiuni creştine care nu mărturisesc [ca Ortodoxia – n.n.] o astfel de unire intimă şi lucrătoare a lui Hristos cel integral în ele? Socotim că ele sunt BISERICI NEDEPLINE, unele MAI APROPIATE de deplinătate, altele mai depărtate. […] Într-un fel deci, Biserica cuprinde toate confesiunile despărţite de ea, întrucît ele NU S-AU PUTUT DESPĂRŢI DEPLIN DE TRADIŢIA prezentă în ea” (p. 176). E clar? Catolicismul e, chiar în viziunea dogmatistă a părintelui Stăniloae, o „biserică nedeplină”, aşadar nu se pune problema, în viziunea părintelui, catalogării sale ca erezie.
    Faptul că există sfinţi (Fotie, Marcu al Efesului etc.) şi sinoade LOCALE care au declarat catolicismul sau o anume învăţătură a sa ca erezie, nu ridică această OPINIE la rangul unei dogme în Ortodoxie. Altfel, părintele Stăniloae, care, cu siguranţă, îi ştia mai bine decît dvs. pe adversarii catolicismului, nu s-ar fi pierdut în subtilităţi dogmatice („biserici nedepline”), ci l-ar fi taxat de-a dreptul ca erezie. Războiţi-vă cu el! Sau cu Karmiris! Pe mine lăsaţi-mă să îl cred pe părintele Stăniloae şi nu pe preotul Aldea de la nu ştiu ce parohie. De altfel, dacă aţi fi pus mîna pe o istorie adevărată a Bisericii Ortodoxe (de pildă, Vasiliev – dar vedeţi că e în franceză), aţi fi aflat că Fotie, de exemplu, a fost un „antipapist” de conjunctură, în urma conflictului de jurisdicţie asupra bulgarilor cu Papa (şi în urma detronării … Sf. Patriarh Nichifor, căruia papalitatea i-a luat apărarea). În unele scrisori îl spurcă pe Papă, în altele îl laudă – deh, maniere bizantine. Alţi mari trăitori ortodocşi din epocă, ca Sf. Teodor Studitul, este autorul unor epistole despre primatul petrin, cu care astăzi se mîndresc catolicii.
    Am văzut că îi citaţi în lista „antipapiştilor” pe Sf. Maxim Mărturisitorul şi Grigorie cel Mare. Ar fi de rîs ignoranţa dvs., dacă nu ar fi de plîns la un teolog şi preot! Cum să fie episcopul Romei „antipapist”? Nici nu se punea problema „papismului” în vremea celor doi. Iar pe Sf. Maxim, singurul care l-a apărat şi care a refuzat să-i semneze condamnarea, atunci cînd toţi patriarhii răsăriteni au semnat-o, a fost… episcopul Romei.

    3. Dar, repet, e cvasi-inutil să aduc argumente teologice, istorice, să discut contextele istorice şi religioase, cu cineva care e obişnuit să vorbească şi să gîndească în predici. Altceva ar trebui să vă spun. Sunteţi preot ortodox. În urmă cu cca 50 de ani, Patriahul Ecumenic a ridicat anatema aruncată de înaintaşul său (Cerularie) asupra Bisericii Apusene (gestul a fost reciproc). De atunci, cele două Biserici se consideră „surori” şi se află în dialog. Pe de altă parte, Sinodul B.O.R. nu a condamnat niciodată catolicismul ca fiind erezie. În documentele sinodale, el este numit Biserică. Şi aşa mai departe. Este preotul Aldea de la parohia nu ştiu care mai drept, mai clarvăzător, mai „ortodox” decît capii Bisericii? Dvs. nu vă însuşiţi atitudinea sinodul B.O.R.? Nu un episcop al acestui sinod BOR v-a hirotonit? Sau v-a hirotonit Marcu al Efesului? Sau, mai degrabă, episcopul e bun doar ca să primim o parohie, apoi devine „mason” şi „ecumenist”? Chiar nu vă înţeleg.
    Pe de altă parte, dacă părintele Stăniloae e suficient de intransigent ca să numească catolicismul „biserică nedeplină”, preotul Aldea ştie mai multă dogmatică şi e mai intransigent încît îl numeşte „erezie”? Nicidecum. Şi cu aceasta ajung la ultimul punct cu care vă fac onoarea să vă mai răspund, pierzîndu-mi timpul. Nu sunteţi nici mai ortodox, nici mai dogmatist, nici mai învăţat, nici mai luminat. Sunteţi doar mai radical. Extremist, zelotist. Şi zeloţii erau convinşi că doresc binele şi mîntuirea neamului lor, dar pînă la urmă l-au trimis pe cruce chiar pe Mîntuitorul lor. Propovăduiţi-vă aşadar radicalismul cît vreţi şi cui vă ascultă. Dar nu săriţi cu prefăcută „iubire” la gîtul confraţilor care nu vă împărtăşesc opiniile, nu le puneţi numele şi calitatea de preot în ghilimele, nu-i insultaţi, nu le faceţi procese de intenţie, nu rostiţi cuvinte mari. Are şi radicalismul eleganţa lui!

    4. Aşa cum am spus, am răspuns aici, pe scurt, mai degrabă unor cititori care ar simţi nevoia unor precizări ale mele. Precizările mele, în esenţă, sunt următoarele: există în catolicism unele învăţături greşite, unele abuzuri de interpretare, greşeli istorice, orgolii etc. , dar împărtăşim cu ei APROAPE în întregime aceeaşi Scriptură şi aceeaşi Tradiţie. Sunt despărţiţi de noi tocmai prin acele învăţături greşite, dar nu sunt eretici. Sunt fraţii noştri în istorie, în Hristos şi în Biserică.
    Iar dvs., părinte Aldea, vă recomand lecturi COMPLETE din Teologia Dogmatică a Părintelui Stăniloae, Canonul Ortodoxiei al lui Ioan Ică jr. şi o istorie bisericească bună (Vasiliev, de pildă). Cînd le terminaţi de citit, căutaţi-mă să mai stăm de vorbă.

  66. antonia spune:

    @ Viorica

    Mi-am dat seama destul de repede de lipsa de claritate a mesajului meu, scris prea dintr-o suflare, şi imediat am făcut precizările de rigoare, în comentariul imediat următor:
    „Am recitit cele scrise mai sus. Ceva nu e bine, nu a ieşit aşa cum am vrut. Şi nu am posibilitatea să îndrept. Pare că m-aş adresa dumneavoastră. Dar nu pentru dumneavoastră am scris, ci pentru câţiva comentatori mai agresivi de pe blog…”

    Se pare că nu a fost destul, nu s-a înţeles că nu mă adresez părintele Savatie. Deşi totul devine extrem de penibil, cu speranţa că nu voi crea şi mai multă confuzie, cam ăsta era sensul paragrafului care v-a lezat sensibilitatea, fac îndreptările în paranteze drepte:

    „Scrie undeva undeva, în cărţile dumneavoastră [ale celor care în mesajele lor nu au dat dovadă de prea multă dragoste, dar cine sunt eu să-i judec?], “Iubeşte-l pe aproapele tău ortodox [? – întrebare retorică]”, pentru că numai dragoste nu simt în multe din mesajele de mai sus [încă de data aceasta nici nu sunt atât de pornite, am văzut cândva un Ioan Papistaşu, cred că aşa îşi spunea, suferind amarnic pe acest blog].

    Îmi cer iertare şi dumneavoastră şi tuturor celor care au citit ce am scris.

  67. radu spune:

    @ Pr. Aldea
    Inca cateva clarificari:
    Spuneti:
    1) “Are importantă dacă e sau nu sofer de tir, pentru că dacă nu e, ceea ce era evident, înseamnă că minte, lucru de altfel de asemenea limpede de la început”
    Ei bine parinte repet ce-am spus si inainte. Nu aceasta este profesia mea, ci o fac din necesitate. Am spus ca sunt absolvent de filosofie si ca-mi place teologia, ca incerc sa cunosc teologia ortodoxa si catolica in paralel. Deci fiti respectuos si nu ma acuzati de minciuna. In plus tineti cont ca nimeni nu este nevoit sa spuna pe acest blog cine este, ce profesie are si de ce confesiune este. Spre ex. de unde sa stiu eu ca dumneavoastra chiar suneti preot si nu un impostor? Totusi eu nu v-am acuzat ca ati fi. De unde sa stiu eu ca dumneavoastra nu sunteti acelasi cu amurgul care din cand in cand are si el ceva de spus, mai ales atunci cand este vorba de a va apara? Nu am de unde sa stiu, prin urmare prefer sa nu fac tot felul de insinuari posibil jignitoare care oricum nu duc decat la resentimente si la scoaterea din decor a temelor mai importante.
    2) “Adevărul este însă că ”Radu” a apărat NUMAI catolicismul, nu a avut NICIUN cuvânt de apărare pentru Ortodoxie (doar, si numai ca exceptie ce confirmă regula, pentru Maica Siluana)”
    Parinte va rog sa recititi postarile mele, si va veti da seama ca eu nu am atacat ortodoxia, elogiind in schimb catolicismul. V-am spus doar ca sunt niste realitati pe care nu doar eu le-am constatat, niste intrebari ce se ridica in dinamica ortodoxa romaneasca si nu numai, in contrast cu celelalte realitati crestine…in speta catolicismul, care are si el pacatele lui ca doar la urma urmei e biserica tot din oameni facuta. Si consider ca este nu doar matur ci si necesar ca orice crestin sa-si infrunte temerile,, dubiile, sa-si recunoasca slabiciunile, sa se indrepte atunci cand este nevoie. Am criticat un singur lucru, si anume ca spre deosebire de biserica catolica din occident, parca la noi in tara biserica ortodoxa tolereaza tacit moravurile societii actuale. Iar aceasta este evident o ipoteza pe care puteati ca o combateti, eventual sa o compromiteti, dar nu ati facut-o ci ati considerat afirmtia mea un atac la adresa ortodoxiei. Ei bine, nu era!
    3) Si, la sfârsitul acestui răspuns, un cuvânt al lui Dostoevski, si el de aceeasi părere cu mine.
    Cu tot respectul parinte, insa Dostoevski este un excelent scriitor nicidecum un parinte al bisericii. N-am auzit inca vorbindu-se despre Sf. Dostoevski, sau despre greutatea lui in Sf. Traditie. Parerile lui despre papalitate au pentru mine exact valoarea parerii dumneavostra in lipsa unor argumente mai acatari.
    4) Parinte folositi deseori expresii de genul:
    “asa cum spun toti Sfintii Bisericii si nenumărate sinoade!”
    “Sinoadele ecumenice au spus asta limpede, si la fel de limpede o spune si Sfânta Scriptură (de altfel, deja am arătat asta mai sus, dar nu întelegi, sau nu vrei să întelegi)”
    “se vede încălcarea totală a Sfintelor Scripturi, a canoanelor si hotărârilor dogmatice ale Sinoadelor Ecumenice.”
    “cei care ne învată că Filioque strâmbă mărturisirea Sfintei Treimii sunt chiar Duhul Sfânt, Sinoadele si Sfintii Bisericii lui Hristos!”
    “numerosi papi, ex cathedra, declară Filioque erezie, într-un glas cu toti Sfintii Bisericii si nenumărate sinoade”
    …si lista poate constinua

    Prin urmare rugamintea mea este ca tunci cat faceti astfel de afirmatii sa ne dati si noua informatii despre locul exact unde se poate verifica informatia respectiva, numele conciliului, eventual sesiunea, opera sfantului parinte pe care-l citati si pagina exacta care va sustine afirmatia. La fel in ce priveste si declaratiile ex cathedra ale papilor , sau eventuale informatii istorice exacte de care dumneavoastra dispuneti iar noi nu, dar pe care le putem verifica.
    5) Desi nu as vrea sa discutam inca despre Filioque ( un subiect cu siguranta prea greoi pentru a fi usor dus la capat , sau dezbatut in paralel cu altele, ca sa nu mai vorbim de cunostintele noastre limitate), as dori sa va instiintez ca nu traducearea oferita de dumneavoastra este cea corecta. Din cate cunosc eu sensul sintagmei Filioque este “per Filium”, prin urmare traducerea corecta este “si prin Fiul”, iar nu “si de la Fiul”. Sunt doua lucruri net diferite, insa asupra acestui subiect prefer sa revenim altadata.
    6) Imi retrag afirmatia potrivit careia nu-l citati pe Pr. Staniloaie ci doar il amintiti. Am vazut abia in ultima dumneavoastra postare ca de fapt oferiti si cateva citate , sau cel putin parafrazari. Va rog totusi sa fiti mai darnic. 🙂

    Multumesc
    Radu.

  68. radu spune:

    @ Pr. Ioan-Florin Florescu

    Stimate Parinte,
    va mulumesc pentru “gura de aer” pe care mi-ati oferit-o in ultima dumneavoastra postare, pentru tonul masurat si pentru claritate. Ma bucur sa vad ca i-ati recomandat Pr. Aldea “Canonul Ortodoxiei” din care cu siguranta are ce invata in privinta Parintilor …e o lucrare impresionanta pe care si eu mi-am luat-o abia acum o luna , insa marturisesc ca am citit pana acum doar introducerea si am rasfoit-o in mare. Asta e, nu-i timp pentru toate. Insa faptul ca si dumneavoatra ati recomandat-o ma va face sa o citesc cu mai multa atentie…la fel ca si Dogmatica parintelui Staniloaie.
    Va impartasesc amaraciunea privind calitatea si stilul heirupist al unor postari, si marturisesc ca am fost tentat sa nu mai scriu deloc, insa mi se pare ca pe acest blog sunt multi ochi si multe minti care-si pun aceleasi intrebari ca si mine, si care cauta niste raspunsuri. Din pacate insa de cele mai multe ori pe spatiul virtual ne intampina persoane care inteleg sa apere sau sa explice ortodoxia afurisindu-i pe ceilalti , etaland interpretari simpliste si puerile pe care le trec ca si confirmari ale rectitudinii ortodoxiei, etc. Nu fac decat un serios deserviciu. De aceea , desi nu sunt licentiat in domeniu , am hotarat ca pana la urma sa ma arunc in acest posibil “debate” teologic (pe care nu stiu daca-l voi putea duce la capat), fiind convins ca pana la urma tot va fi cineva mai rasarit care sa raspunda , si sa ne dumirim si noi (sau poate doar eu) cum stau de fapt lucrurile cu primatul, eventual chiar Filioque, s.a.m.d. . In orice caz, cineva care sa nu inchida discutia trimitandu-i pe toti in Iad.
    Pentru mine totul a pornit de la doua idei foarte simple, si anume. Mantuitorul insusi spune “dupa fapte ii veti cunoaste” , iar eu la catolici am vazut si vad in continuare dorinta de a face bine (atat cat e acel bine, dar este!), si mai ales faptul ca nu se izmenesc in fata valului relativist european (desi credinciosii lor ar putea fi mai darzi si mai putin superficiali in viata lor de crestini). In al doilea rand, m-a surprins pleiada lor de sfinti nu doar din perioada timpurie sau medievala , ci si cea moderna (vezi Padre Pio sau Tereza de Calcuta, sau insasi personalitatea lui Ioan Paul al doilea. Omul acesta avea ceva ce te trimitea cu gandul la sfintenie…ceva asemanator cu respectul si dragostea pe care ti le insufla Parintele Teofil Paraian spre exemplu, prin simpla sa prezenta ) . Or eu mi-am pus intrebarea “Cum pot sa aiba ei sfinti daca Duhul Sfant nu lucreaza acolo? Cum poate acest Papa sa fie ceea ce este daca nu-l sustine insusi Hristos?”,…iata iarasi legatura cu “dupa fapte ii veti cunoaste” . Si lista intrebarilor mele poate continua.
    Asadar acum m-am “inarmat” cam cu tot ce-am putut atat de la catolici cat si de la ortodocsi, atat din tara cat si din strainatate , si mai ales de pe situl Vaticanului. Mi-am procurat documentele Conciliului Vatican II , si in curand sper sa dispun si de un Denzinger (imprumutat), am dogmatica Pr. Staniloaie dar si vreo doua lucrari de ecleziologie catolica. Citesc cat pot si din unele si din altele; insa pe acest blog m-am gandit ca ar fi mai usor ca cineva sa prezinte doctrina catolica (o fac eu daca nu s-a ivit un catolic), iar altcineva pe cea ortodoxa, reflectand asupra lor atat cat ne permite cultura si intelectul, dar totusi civilizat [in mod surprinzator acest din urma criteriu s-a dovedit a fi cel mai greu de respectat…o fi o meteahna a ignorantei 🙂 ]. Doresc sa fac asta si pentru a mai slabi din discursul stereotipal anti-catolic (de genul celui bolborosit de Pr. Aldea), pentru a vedea mai apoi unde gresesc ei cu adevarat. Unde exagereaza , cum ati spus dumneavoastra. Pentru aceasta voi avea nevoie nu doar sa citesc, ci si de un feed-back constructiv si diversificat. Avantajul oricarui blog este ca poti obtine informatie esentiala din foarte multe surse [dar evident si multe tampenii 🙂 ]. Intr-un final, eu unul voi avea doar de invatat (cred ca si altii !) , si oricum nu cred ca se poate face ceva mai constructiv de atat pe un blog.
    Eu unul am auzit de dumnevoastra, insa acum am o idee si mai clara. Felicitari pentru proiectele in care sunteti implicat. Totusi , desi banuiesc ca nu aveti timp de pierdut, va invit sa mai “recidivati” prin a ne corecta deviatiile si cu atat mai mult ignoranta teologica. In plus cuvantul concis si argumentarea solida va cantari mult in edificarea noastra, a incepatorilor. Eu unul va multumesc ca mi-ati sarit in ajutor 🙂 , dar mai ales pentru faptul ca mi-ati confirmat niste intuitii in ce priveste relatia cu biserica romano- catolica.
    In cel mult o luna sper sa reusesc sa fac o prima postare foarte generala despre primat, in viziunea catolica.
    Multumesc
    Radu

  69. Serban spune:

    Candva luam partea ecumenismului ca dialog, ca Pr. Ioan-Florin Florescu . Am avut chiar o disputa cu un fost coleg si prieten, in care aveam aceasta pozitie. Si ar fi intr-adevar bine ca acest dialog sa existe, mai ales cu catolicii. Dar din pacate am avut prilejul sa ma lamuresc de nesinceritatea catolicilor (ca politica institutionala cel putin, nu judec persoane) in acest dialog. A trecut deja mult timp de cand a inceput acest dialog, dar catolicii nu sunt de fapt dispusi la nicio cercetare amanuntita a credintei pe bazele istoriei comune, a Scripturii si a patristicii. Palidele tentative in acest sens au fost inecate in marea stratagerma iezuita de cuprindere a tuturor in supunere fata de papa, pentru care mentin doctrina de piatra de temelie a Bisericii in locul lui Hristos. Avantul politic al Vaticanului din ultima vreme ii incurajează pe catolici in aceasta intreprindere, inabusind orice tentativa de dialog autentic care ar fi aparut.
    Misiunea catolicilor si a protestantilor este pe model corporatist, se bazeaza pe fonduri prin care isi sporesc numarul credinciosilor in diferite colturi ale lumii. Au avut de invatat in acest sens de la martorii autointitulati ai lui Iehova. Acest spor lumesc defavorizeaza aplecarea reala asupra dogmelor crestine si a dialogului real cu ortodoxia, deoarece intervine trufia. Ca in cazul omului care crede ca „a sporit”, catolicii si protestantii, sporind in numar, considera ca „Dumnezeu e cu ei”, deci nu cu ortodocsii, care, nu-i asa, au dificultati in acest sens.
    Dar lucrarea lui Dumnezeu uneori se arata in numar (vezi cei 3000, numarati fiind doar barbatii, convertiti de Sf Petru la Cincizecime), dar alteori nu – vezi rastignirea Mantuitorului (a Adevarului) cu votul plebiscitar al majoritatii (democratic! dpdv al multimii celor din popor care sustineau rastignirea, dar nu si legal dpdv al procesului pe rol) celor aflati in curtea lui Pilat. De aceea trebuie bine „cercate duhurile” (+ @ Radu) in raportul cantitate-calitate.
    Foarte bine argumentate raspunsurile Pr. Aldea. Iertati, parintilor, ca am intervenit in disputa dintre sfintiile voastre. As dori mai mult duh irenic de ambele parti. Iertare, Pr. Florescu: eram mai mult de parerile sfintiei voastre, dar nu mai sunt. As fi dorit dialog, as fi dorit sa pot numi „dragoste” dialogul mai ales cu catolicii. Dar nu este. Sigur ca dialogul teologic si social trebuie sa continue, dar din pacate asta nu schimba faptul ca in catolicism apar numeroase erezii, fie ca vrea cineva sa le recunoasca, fie ca nu. De aceea, dialogul este cu durere. O erezie nu se sterge prin minimalizare. Nu doar in aceeasi Dogmatica, ci si in numeroase articole si studii, Pr. Staniloae combate ca eretice invataturile bisericilor pe care le numeste (cu pogoramant) nu eretice, ci nedesavarsite. Iar o biserica care are invataturi eretice nu stiu cum este… Putem sa nu le numim eretice in continuare, din pogoramant, dar asta nu sterge faptul ca ele continua sa propovaduiasca invataturi in dezacord cu cele autentice ale lui Hristos, i.e. eretice.
    Hotararile Sinoadelor Ecumenice sunt normative pentru Biserica. Dar sa ne amintim ca Sfintii Parinti care au luptat pentru Ortodoxie au numit ca erezii invataturile gresite ale epocii lor inainte ca Sinoadele sa se pronunte in acest sens. Dar nu numai Sfintii Parinti, ci si credinciosii care traiau in Duh si Adevar, unii chiar revenind din rataciri, au simtit erezia si s-au departat de ea inainte ca ea sa fie catalogata astfel de catre Sinod. Deci a numi o invatatura ca eretica inainte ca un Sinod Ecumenic sa se fi pronuntat in acest sens nu este impotriva adevarului, atata vreme cat clarificarea este justificata. Iar, din pacate, multe dintre invataturile catolice si protestante au caracter de erezie. O invatatura este erezie datorita erorii in care se afla fata de invatatura lui Hristos, iar nu pentru anatema pusa de Sinodul Ecumenic. Aceasta anatema este o constatare a unei stari de fapt existente: indepartarea de Hristos a unei invataturi. De aceea, sustinatorii ereziilor sunt ana-tema, lipsite de randuiala, de asezamant. Etimologia, antica chiar, a lui thema trimite la lege, randuiala. Barbarii erau socotiti ca nu au aceasta randuiala, dpdv politic, intrucat nu aveau o legislatie precisa, ca polis-urile elene. Fiind ana-tema, cineva este lipsit de Cale, adica de Hristos, „Dumnezeu nefiind al neoranduielii, ci al pacii”. Dar pacea ADEVARATA nu este o linistire superficiala a constiintei, asa cum nici dragostea nu poate fi altfel decat iubitoare de adevar, dupa cum bine cita Pr. Aldea din 1 Cor. 13.
    Cum iubim pe cineva? Cum ii iubim pe catolici, pe protestanti sau chiar pe necrestini? Fiind de acord cu ratacirile lor sau minimalizandu-le importanta? Atentie, chiar in politica Vaticanului fata de ecumenism se afla ideea ca reapropierea Bisericilor (cu pogoramant, fie, pentru ca si catolicii doar cu pogoramant se refera la altii ca Biserica!, altfel considerandu-i despartiti de ea, pantru ca nu il recunosc pe papa ca suveran) nu se poate face MINIMALIZAND ceea ce ne desparte sau „UITAND” ceea ce nu ne convine. Cunosc aceasta direct, de la un preot catolic care mi-a fost profesor la un curs pe care l-am urmat in apus (cu bibliografie, daca se doreste).
    Cum iubim pe cineva? Sf. Pavel se bucura ca i-a intristat pe corinteni, pentru ca intristarea ii putea aduce din ratacire la credinta. Cand este expusa ratacirea cuiva, acela se intristeaza. Dar aceasta intristare poate duce la indreptare daca omul doreste cunoasterea adevarului si nu sa isi perpetueze greseala. Si eu m-am intristat, de mai multe ori, intre care: o data venind de la ateism la credinta, alta data de la ecumenism la intelegerea dedesubturilor sale diabolice. (Apropo: nici eu nu am crezut ca parerile defavorabile, chiar transante ale Pr. Staniloae impotriva ecumenismului sunt autentice, dar am cercetat si am aflat ca asa este! Internetul ajuta si el mult in cautare)
    Nu am intentionat ca interventia mea sa fie atat de lunga. Inchei, nu inainte insa de a mai nota ca inainte de condamnarea monotelismului, in apararea ortodoxiei se aflau Patr. Sofronie al Ierusalimiului, Sf. Maxim Marturisitorul, si papa Martin. Anteriorul papa, Honorius, patr. Cpol Sergius, patr. Alex Cyrus, patr. Ant Atanasie, erau toti in favoarea monotelismului. Sinodul Ecumenic nu se pornuntase inca, dar aceasta nu i-a impiedicat pe aparatorii Ortodoxiei sa dezvaluie erezia invataturii monotelite. Sergius si Maxim facusera asta inca de pe cand erau simpli calugari! Datori suntem toti sa deosebim adevarul de ratacire si sa marturisim adevarul, chiar simpli crestini. Sinodul nu „face” erezia, ci doar confirma ceea ce drept-marturisitorii au constatat deja, ca o anumita invatatura eeretica.
    Nu aveau Patr. Sofronie al Ierusalimiului, Sf. Maxim Marturisitorul, si papa Martin dragoste pentru eretici? Dimpotriva, daca nu ar fi marturisit corect si nu le-ar fi expus erezia nu ar fi avut dragoste pentru ei, pentru ca le-ar fi permis sa isi numeasca in continuare calea gresita drept corecta. Cand cineva se indreapta spre prapastie ce faci? Zici „hai sa fac si eu tovarasie cu tine” sau „fereste-te sa nu cazi”? Culmea, nu prima e iubire, fraternizarea cu cel ratacit, ci avertizarea lui. Pentru ca dragostea vrea mantuirea celui ratacit, iar nu sa piara prin ratacirea lui.
    Dragostea vrea binele omului ca Dumnezeu, chiar si atunci cand aceste nu-l recunoaste. Dar aceasta presupune si riscul de a nu fi in asentimentul celui avertizat. Acest risc si l-au asumat profetii, Iisus,Apostolii, Sfintii Parinti. Nu suntem la masura lor nici pana la genunchiul broastei, poate nu avem nicio „masura”. Dar ORICINE este ortodox (in sens etimologic, daca vreti, dar care ARE corespondent eclesiastic in Biserica Ortodoxa), si ultimul pacatos, e obligat sa-si marturiseasca aceasta credinta si sa nu fraternizeze cu cei rataciti sau sa le dea impresia ca le „apreciaza” cumva ratacirile.
    Apropo de „ultimul pacatos” si erezia, ne amintim de Sf. Antonie cel Mare – (1) nu stiu daca alt sfant a mai scos demoni ai ereziei, dar acest sfant, scotand unul, a marturisit ca e cel mai greu de scos, fiind innadit cu trufia; (2) tot el marturisea ca e vinovat de orice pacat, nu si al ereziei. Acesta este cel mai grav pacat, impotriva Duhului Sfant. Sigur ca vedem nuante, nu doctrinar, ci ca pogoramant: nu au aceeasi vina cei plecati de la ortodoxie la erezie si cei nascuti asa, pantru ca primii au avut prilejul sa simta lucrarea Duhului in Biserica. Si, in final, intr-adevar, Dumnezeu ii judeca pe toti, nu noi.
    Iertare ca ma lungesc din nou, dar mai fac o precizare: cei ce marturisesc ortodoxia si vadesc ereziile nu fac aceasta ca sa ii osandeasca (asa, cu de la ei putere), pe eretici. Ei nu ar vrea ca nimani sa nu fie sub osanda ereziei – dar vezi ce am spus despre prapastie…
    Serban.
    Numele este real, insa imi rezerv dreptul sa imi dezvalui identitatea completa doar celor care doresc.

  70. Ioannis spune:

    Radu nu este nici Radu si nici sofer de camion. Este un biet internaut infestat, demult, de ideile lui C. Badilita, care poarta alt nume si care nici pana la ora actuala nu a reusit sa isi corecteze inconfundabilele greseli de ortografie. Pentru el nu se poate face decat rugaciune (Ioan il cheama). Dumnezeu sa il ierte si sa ne ierte si pe noi.

    Parintele Ioan Florescu este …el insusi. Daca pretinde ca este asa citit, sa ne spuna si noua cum este posibil sa faci Canonul Ortodoxiei (carte de capatai pare-se) cu metododologie protestanta si bibliografie idem. E ca si cum ai scrie despre canonul literaturii ruse din surse exclusiv franceze si necitand nici un autor rus. Pur si simplu este un procedeu incorect din punct de vedere stiintific, in primul rand, lasand la o parte problemele ce tin de conceptiile dogmatice si ecleziologice ce subintind scrierile protestante citate acolo. A nu se intelege gresit: problema nu este ca sunt citati autori protestanti, problema este ca premisele, metoda si perspectiva acestei carti sunt izvorate din cartile lor. Nu poti pretinde sa faci Canonul Ortodoxiei ignorand metodologia ortodoxa: aceea a folosirii normative a scrierilor Sfintilor Parinti si a Traditiei. Nu am spus-o eu, ci Sf. Grigorie Palama. Si uite asa se explica de ce Ioan Ica jr. ajunge sa conteste faptul ca Apocalipsa e scrisa de Sf. Ioan Evanghelistul si ca Epistola catre Evrei nu este a Sf. Ap. Pavel (ci a lui Apolo). Procedeu tipic rationalismului protestant, in care Traditia este inlaturata ca sursa de cunoastere si se speculeaza intens pe asa-zise indicii lingvistice si cine stie ce „probe istorice” ras-infirmate.

    Cat priveste Parintele Dumitru Staniloae si catolicismul – biserica nedeplina o insemna oare un Hristos nedeplin? Vai, dar asta ar fi o hula… Si nu poate fi asta! Hristos este Acelasi in veac si este Capul Bisericii. „Biserica nedeplina” e nedeplina tocmai pentru ca nu face parte din Acest Trup. Daca ar face parte, nu ar mai fi nedeplina. Daca nu face, atunci acolo nu e Hristos in Taine.
    Va impiedicati in termeni? Poftiti, lasati termenul „eretic” la o parte daca va zgarie urechile. Si sa ne referim doar la nedeplinatate. Ce fel de iubire bolnava este aceea sa lipsesti omul de DEPLINATATEA HARULUI SI A ADEVARULUI si sa il lasi la un izvor tulbure si statut? (nedeplinatatea…). Asa iubiti dvs. catolicii, lasandu-i in nedeplinatatea credintei lor si astupand lumina ortodoxiei sub obroc? Oare ce-ar zice Hristos despre asa ceva?

  71. Petru spune:

    Sfintiti parinti, mai intai de a-mi aduce comentariul, rog sa pomeniti si pe Petru pacatosul inaintea lui Dumnezeu la Sfanta Liturghie, si mai ales, rog sa va smeriti si sa va cereti iertare unul celuilalt pentru toata aceasta involburare de vorbe. Pentru omul smerit asta nu e nimic mai natural, iar pentru cel mandru e temei de „inceput bun”.
    La aceasta mica cerere, o sa mai adaug doar cateva randuri:
    Parinte Mihai, Domnul Iisus Hristos sa va ajute sa continuati si sa sporiti in cele pe care le faceti. Pentru ca acolo unde omul face tot ce-i sta in putinta din dragoste si jertfa pentru Dumnezeu si om, Domnul implineste fapta. Si nu spun asta cu de la mine putere, ci chiar Sf. Ioan Hrisostomul a spus asemenea, „de zeci de mii de ori”, ca sa-l citez.
    Si fiind mic in ale credintei, dar nu mic de ani, si aflandu-ma inaintat pe ambele cai de cunoastere a lui Dumnezeu cam pana la genunchiul broastei (ma refer aici la calea mistica si calea scolastica), consider acum ca toata stiinta noastra despre Dumnezeu s-a nascut numai si numai din dragostea lui pentru creatura sa, omul.
    Parinte Ioan-Florin, si pentru Sfintia voastra am un respect pentru vastele cunostinte acumulate din istoria bisericeasca, detectez capacitati intelectuale uriase si o ravna pentru adevar. Insa nu stiu de ce, nu simt Duhul lucrand in cuvintele sfintiei voastre. Poate pentru ca in scrieri aveti tendinta de a va scoate in evidenta eforturile personale mai mult decat Pronia lui Dumnezeu care v-a adus a descoperi lucrurile despre care vorbiti. Poate pentru ca folositi deseori ironia, fina sau nu, care da o nota de aroganta sau fariseim raspunsurilor sfintiei voastre, eclipsand dragostea si grija pentru celuilalt, de care nu cred ca duceti lipsa.
    Am mai citit cate ceva din scrierile voastre si apreciez mult de tot sa existe si alte opinii in spatiul mediatic ortodox. De exemplu, mi-a placut mult modul in care ati vorbit despre Parintele Justin de la Petru Voda. A fost o scrisoare din care am simtit dragostea pentru omul Justin mai mult decat critica celor din jurul sau.
    Din cate am vazut, sunteti o persoana erudita si nu sunt eu in masura sa va recomand ceva, asa ca iertati daca totusi o fac: invatati-va mai mult din scrierile si scrisorile parintilor capadocieni. Dupa parerea mea ei au impletit in modul cel mai minunat dragostea pentru Dumnezeu cu adevarul revelat despre Dumnezeu, au fost si mistici neparasind stiinta, si au studiat cele despre Dumnezeu nelasand dragostea.

    Iar pentru noi toti, Sfantul si maritul Apostol Pavel ne-a lasat urmatorul text, ce trebuie inteles in contextul deplinatatii Bisericii (trecute, prezente si viitoare):
    „18.Nimeni să nu vă smulgă biruinţa printr-o prefăcută smerenie şi printr-o făţarnică închinare la îngeri, încercând să pătrundă în cele ce n-a văzut, şi îngâmfându-se zadarnic cu închipuirea lui trupească,
    19.În loc să se ţină strâns de capul de la care trupul tot, – prin încheieturi şi legături, îndestulându-se şi întocmindu-se, sporeşte în creşterea lui Dumnezeu. ” (Coloseni, 2, 18-19)

  72. olivian spune:

    @ criss

    inainte de a trage concluzii pripite informeaza-te, si fii cu ochii pe presa din italia daca tot spui ca locuiesti acolo…macar pe presa daca nu pe intalnirile dintre ortodocsi si catolici, in care din cate stiu eu card. Bertone a promis ca va sustine introducerea Bisericii Ortodoxe intre cultele care pot beneficia de 8/1000.
    Dovada ca s-a si facut ceva, citeste articolul de mai jos…adica cel indicat de link:

    http://www.corriere.it/cronache/10_agosto_27/l-otto-per-mille-si-allarga-restano-fuori-i-musulmani-gian-guido-vecchi_a6163adc-b1a8-11df-a044-00144f02aabe.shtml

    Apoi ar trebui sa stii ca Biserica Catolica nu beneficiaza in mod automat de banii celor care nu-i directioneaza in mod expplicit spre visteria acesteia. Exista un formular care trebuie completat, dar probabil este un alt detaliu care ti-a scapat , fiind foarte concentrat pe investigarea tehnicilor de manipulare, pe care mai apoi sa le pui in carca noastra, a catolicilor. Cred ca si daca maine v-am darui Basilica Sf Petru, ai aavea ceva de comentat…ca n-a fost curatata, ca nu dadea bine lumina, ca lipsea tamaie, sau cine stie ce alte rautati ascunse pe care catolicii le-au gandit bine cu secole in urma din dorinta marsava de a-i inhata cumva pe fratii lor ortodocsi.
    Ca sa intelegi ce ti se intampla in italia, sfatul meu este sa incerci sa fii mai realist, dar asta presupune si sa te scuturi de armura de ignoranta stereotipala si sa intri in contact REAL cu oamenii/ catolicii din jurul tau. ATENTIE: nu musca !!!

    Olivian

  73. Marius spune:

    @ Ioan-Florin Florescu

    Am si io o observatie punctuala referitoare la:

    2. PĂRINTELE STĂNILOAE ŞI CONCEPTUL DE „BISERICI NEDEPLINE”. …. Eu am afirmat, mai sus, că ÎN POFIDA UNOR ÎNVĂŢĂTURI GREŞITE, catolicismul NU este o erezie. ……………. Am văzut însă că citaţi din părintele Stăniloae şi că „recomandaţi” Teologia dogmatică……………. În vol. 2, partea IV, capitolul despre „Unitatea Bisericii”, părintele Stăniloae trece în revistă greşelile catolicismului privind concepţia asupra Bisericii, apoi se întreabă: „Ce sunt celelalte confesiuni creştine care nu mărturisesc [ca Ortodoxia – n.n.] o astfel de unire intimă şi lucrătoare a lui Hristos cel integral în ele? Socotim că ele sunt BISERICI NEDEPLINE, unele MAI APROPIATE de deplinătate, altele mai depărtate. […] Într-un fel deci, Biserica cuprinde toate confesiunile despărţite de ea, întrucît ele NU S-AU PUTUT DESPĂRŢI DEPLIN DE TRADIŢIA prezentă în ea” (p. 176). E clar? Catolicismul e, chiar în viziunea dogmatistă a părintelui Stăniloae, o „biserică nedeplină”, aşadar nu se pune problema, în viziunea părintelui, catalogării sale ca erezie.

    Observatia, legata de textul dvs., este o situare in context a textului extras de dvs., unde – mai jos – se poate citi:

    În situaţia actuală de nedeplinătate bisericească a diferitelor confesiuni creştine, se pune întrebarea: se mântuiesc membrii lor? Sau: există mântuire în afara Bisericii, care nu e decât una, în sensul deplin al cuvântului?

    Întrebarea nu poate primi un răspuns simplist.

    În diferitele confesiuni creştine sunt mulţi credincioşi a căror viaţă creştină nu s-a redus la formulele doctrinare oficiale ale confesiunilor lor. Tradiţia veche creştină a fost mai puternică decât inovaţiile de doctrină aduse de întemeietorii lor şi susţinute în mod oficial până azi de acele formaţiuni şi de teologii lor. În catolicism de exemplu se practică până azi Tainele însoţite de convingerea credincioşilor că prin ele se unesc intim şi nemijlocit cu Hristos, deci că Hristos este lucrător în sânul Bisericii, deşi teoria teologică a dat lui Hristos un locţiitor şi concepe mântuirea adusă de Hristos ca înfăptuită prin simpla satisfacţie dată de El lui Dumnezeu, pe Golgota, sau declară că harul primit în Taine este o graţie creată, nu o lucrare izvorâtoare din dumnezeirea necreată a lui Hristos şi ca prelungire a ei în fiinţa credincioşilor.

    Mai trebuie ţinut seama însă şi de un al doilea factor: credincioşii diferitelor confesiuni creştine s-au trezit fără voia lor în cadrul acelor denominaţiuni cu credinţa despre un Hristos, Care nu e prezent cu toată eficienţa Lui mântuitoare în sânul lor. Participarea lor nedeplină la Hristos, şi aceasta în mare măsură fără vina lor, poate va avea ca urmare o participare nedeplină la El şi în viaţa viitoare, conform cuvântului Mântuitorului: „În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt…” (In. 14, 2).

    O vină neîndoielnică au EREZIARHII, care, fără prea multă aprofundare a credinţei
    moştenite şi conducându-se mai mult de patima trufiei, au purces la sfâşierea creştinătăţii,
    ceea ce a produs un mare rău. (Teologia Dogmatica Ortodoxa, pr. Staniloae, EIMBOR, pg. 177)

    EREZIÁRH s. m. șef al unei secte eretice; autor al unei erezii. (< fr. hérésiarque, lat. haeresiarcha)
    Sursa: MDN (Marele dicționar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000)

    In concluzie: pr. Staniloae spune, pentru cine vrea sa vada si sa inteleaga adevarul, ca cei care nu sunt in Biserica Ortodoxa sunt in erezie.

  74. Marius spune:

    Completare:

    trimiterea corecta la textul citat este:

    Teologia Dogmatica Ortodoxa,vol. 2, pr. Staniloae Dumitru, EIMBOR, Bucuresti, 1997, pg. 177

  75. viorica spune:

    Antonia,
    Trag nadejde ca Tatal nostru, Domnul sa ne ierte caderile, tulburarile si exaltarile, care vin din cautarea sincera a Adevarului.
    As vrea sa nu facem dintr-o neintelegere prilej de suparare ci, mai degraba, sa limpezim ceea ce este tulbure si umbros.
    Din cate inteleg, adaugarea unui (?) ar reface sensul a ceea ce voiati sa spuneti, adica :”Scrie undeva, în cartile dumneavoastra, “Iubeste-l pe aproapele tau ortodox?”, pentru ca numai dragoste nu simt(…) ” – si las de-o-parte „cartile dumneavoastra [ale celor care în mesajele lor …” – e bine asa ?
    Citind ce era scris – n-am inteles asa cum spuneti dar, nu aceasta m-a indemnat sa scriu ci mahnirea ca blandetea Ortodoxiei este luata drept magar de povara pentru orgoliul papistas si nu numai; orice argument poate fi ( si este, dupa cum se vede) rasucit si cioplit pana se potriveste cu ideea sustinuta; din ce ziceati parea ca doar inflexibilitatea ortodoxiei strica armonia bunei convietuiri – despre care ar trebui scris cu alte cuvinte …
    Poate ca nu intotdeauna gasim calea sa aratam dragostea fata de aproapele – si sigur, de foarte putine ori aceasta transpare cand discutam in contradictoriu – dar sa nu fie aceasta motiv sa inchidem urechile, ochii si inimile noastre.
    Eu inca mai cred cu tarie ca Biserica Ortodoxa – Una este cea adevarata, pentru ca „unde este comoara mea, acolo este si inima mea”- altminteri, ce rost ar avea sa ma numar madular al sau ?
    N-am gasit totusi, comentatorii ortodocsi agresivi. Si nu imi este clar de ce spune Radu „ma indoiesc ca acesta ar fi intr-adevar blogul Ieromonahului Savatie Bastavoi”(…) Crezi ca m-ai putea ajuta, deslusind pentru mine ?

    P.S : Ar deveni intr-adevar penibil daca am alege sa dregem busuiocul asa, la suprafata.

  76. elena spune:

    Uau…nu mai reusisem,de ceva vreme,sa intru pe blog-ul Parintelui Savatie…si am acum surpriza sa dau peste Cristian Badilita(care inainte posta sub pseudonimul Ioan)metamorfozat in…sofer de tir,Radu,mai exact.Bine,personajul nu prezinta nici-un interes pentru mine,asa incat nici nu-mi mai bat capul cu el.Problema este alta,caci peste cine am mai avut surpriza sa dau?Peste nimeni altul decat autorul unei scrisori deschise,adresata Parintelui Iustin Parvu,scrisoare de o marsavie fara precedent la adresa Parintelui Iustin,din care o sa si exemplific,prin cateva fraze.
    „Refuz sa cred ca l-am auzit cu urechile mele,chiar intr-unul din filmuletele postate aiurea,spunand ca vremurile comunismului au fost mai usoare decat cele de astazi-tocmai el,un om care a purtat crucea temnitei sub osanda comunistilor, sa spuna asta,noua,unui neam calcat in picioare de comunisti…”
    Pai cine,Ioan-Florin,ar fi mai indreptatit sa ne spuna noua asta,daca nu un om care a stiut cu siguranta ce-i suferinta?!!!Trebuie sa fii ori orb,ori rau intentionat,sa nu vezi ca traim,sub o bruma de aparenta libertate,vremuri mai crancene decat atunci…daca ne gandim doar la 1 milion de avorturi pe an si este de ajuns sa-ti dai seama cata dreptate are Parintele.Era previzibil pentru oricine,aproape,ca puterea comunista avea sa fie anihilata…dar cu ce a fost ea inlocuita?Se deschid acum perspectivele unei tiranii mondiale fara precedent si Parintele a tras un semnal de alarma…pe care cei mai multi nu l-au inteles…Oamenii vor continua sa traiasca pe culmile disperarii,inchinatori ai unei pseudoreligii a dogmelor materiale si a unei finalitati neantice.Este,cu siguranta,din toate punctele de vedere,cea mai dezechilibrata lume care a existat vreodata…forta civilizatiei noastre moderne,supertehnologizate,inchinatoare la vitelul de aur,reprezentat acum prin MASINA,este colosala iar sfarsitul va fi unul pe masura.
    „Daca ar fi fost chiar el,viteazul Parinte Iustin nu s-ar fi speriat niciodata de carduri,cipurisi coduri de bare,nici n-ar fi ingrozit turma cerandu-i sa-si lase casele si sa o porneasca pe drumuri,pentru ca el stie foarte bine cuvintele Domnului,cu care nu o data s-a mangaiat in anii de prigoana:Nu te teme,turma mica!”
    De unde pana unde ar fi putut intelege o minte luminata,din demersul Parintelui Iustin,ca acesta se teme de cipuri,coduri de bare si alte bazaconii,el care stie cel mai bine,ca singura frica mantuitoare,este FRICA DE DUMNEZEU?El,care a suferit prigoana satanica din temnitele comuniste,fara frica si fara deznadejdi,ajunge sa fie acum transformat de toti neavenitii,intr-un batranel neajutorat,cam fara discernamant,infricosat de tot felul de lucruri lumesti si manipulabil si manipulat de niste ucenici nevrednici!Si aceste acuze ii sunt aduse(si) de catre fete bisericesti…care cu asta se ocupa,intr-o tara crestina unde se fac 1 milion de avorturi pe an,unde dezmatul a atins cote paroxistice,unde crestinii nu au o minima catehizare,caci daca-i intrebi,habar nu au care este Dumnezeul la care se inchina?!!V-ati gandit vreodata,Ioan-Florin,sa faceti un sondaj de opinie cu intrebari simple,de genul:Avem noi,crestinii si celelalte religii monoteiste,acelasi Dumnezeu?Ce veti face daca peste 70%,probabil,va vor raspunde ca DA?Veti sari tot la gatul Parintelui Iustin Parvu?Asa pastori,asa turma…daca ii luati pe genunchi pe „fratii”catolici(apropos,nu cred ca-l cititi pe Parintele Cleopa,este sub demnitatea dvs.,dar si el,ca toti ADEVARATII nostri MARI DUHOVNICI,nu-i considera deloc,dar deloc pe catolici asa),daca ii luati deci pe genunchi,ce-ar fi sa le cititi cateva randuri din Dostoievski,mai ales acelea in care marele scriitor crestin spune despre catolicism ca este mai rau chiar decat paganismul?!!Caci daca-i iubiti cu adevarat pe fratii dvs.catolici,le vreti binele,vreti deci sa se intoarca si sa fie vii!
    In ultimul numar al revistei Lumea Credintei,unde am avut neplacerea sa citesc randurile lui Ioan-Florin,am avut si bucuria sa descopar minunea petrecuta la adormirea Pr.Ioan Vatopedinul,minune pe care,in marea Sa bunatate,Dumnezeu a trimis-o ca o mangaiere intregii obsti de la Mrea Vatopedu,atat de incercata in ultimii ani,cand ,sa nu uitam, a fost acuzata,ca si Pr.Iustin,inclusiv de schisma si de erezie!Si asta,deoarece lupta cu indarjire impotriva panereziei acestui veac,ecumenismul!
    Ma rog,suparare mare nu trebuie sa existe,vorba aia,cainii latra,caravana trece!Parintele Iustin ramane el insusi iar toti cei care se razboiesc acum cu Sfintia Sa,isi vor primi plata!
    Sa nu uitam insa ca nici Iuda nu a inceput,ci a sfarsit ca tradator!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: