„Diavolul este politic corect”: Dialog dintre un episcop şi un mason batrin

 

D i a l o g   î n   s a l a   d e   f i t n e s s 

Capitol din romanul „DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT„.
Lansarea va avea loc marti, 18 mai, ora 17.00,
la Libraria Sophia din Bucuresti, str. Bibescu Voda 19 (linga Facultatea de Teologie).
Invitat: RADU MORARU.

Cu două zile înainte să se abată urgia lui Dumnezeu asupra Paradisului bătrînilor, lordul Richard se afla împreună cu Preasfinţitul Agathanghel la sala de fitness. De la reşedinţa Preasfinţitului pînă la sală erau cam cinci minute de mers pe jos. Preasfinţitul, la cei optzeci şi patru de ani ai săi, făcea acest drum în douăzeci de minute. După ce cobora treptele de marmură albă, o lua pe cărăruşa pavată cu granit roşu, îngustă cît să încapă doi oameni care merg la braţ. Cărarea, amenajată de arhitecţii insulei, cobora printre stîncile sălbatice, pe care fuseseră sădiţi pomi şi arbori exotici. Sprijinit de sluga sa, Preasfinţitul urca şi cobora acest drum zilnic cu aceeaşi detaşare bătrînească cu care îşi lua pastilele şi primea vizitele medicului. De fapt, toate drumurile din Paradisul bătrînilor fuseseră concepute ca nişte remedii curative, presupunînd urcuşuri şi coborîşuri lente, atît cît să pună în mişcare sîngele amorţit al boşorogilor obsedaţi să-şi prelungească viaţa cît mai mult.

– Eu am terminat, zise gîfîind lordul Richard, făcîndu-i semn lacheului să-l dea jos de pe bicicletă. Mă duc să beau un whisky. Preasfinţite, poate îmi faci companie?
– Încă un minut! gîfîi Preasfinţitul.
– Cu un minut sau fără, oricum vei muri! Ha, ha! Bunicul meu nu a făcut fitness niciodată şi a trăit nouăzeci şi patru de ani. Dar a băut whisky!, glumi lordul, aruncînd lacheului prosopul cu care tocmai îşi ştersese faţa asudată.
– M-ai convins, gîfîi grav Preasfinţitul, coborînd singur de pe bicicletă. Continui mai tîrziu…
– Întotdeauna am fost impresionat de zelul tău, Preasfinţite! Sînt sigur că pentru acest minut pe care mi-l dăruieşti o să te pedepseşti acasă. Sper că nu ai obiceiul să te autoflagelezi? Ha, ha!
– Întotdeauna ai fost un porc, my lord, replică Preasfinţitul dorind să-şi exprime dezaprobarea faţă de gluma lordului Richard.
– Hai, nu te supăra, ştii că îmi place să glumesc!
– Glumele pot fi diferite. Eu prefer glumele bune.
– Waw, waw! Credeam că te-ai obişnuit cu umorul englezesc! Dar, bine, pot să mă abţin în faţa unei feţe bisericeşti, ha, ha!

Lordul izbucni în rîs şi-l lovi pe Preasfinţitul peste umăr, astfel încît acesta trebui să facă cîţiva paşi ca să nu cadă.
– Dacă mai faci asta o dată să ştii că nu mai beau cu tine! Ţi-am zis că mă enervează cînd mă împingi… Te porţi ca un puştan!
– Mă iertaţi, Preasfinţite… Am uitat că nu vă place să fiţi împins… Ha, ha!

Preasfinţitul Agathanghel nu agrea glumele deşucheate ale bătrînului lord. Îl dispreţuia pe acesta şi pentru că era homosexual. Întotdeauna i se părea că lordul îi face avansuri şi asta îl scotea din sărite. Însă, în lipsa altor prieteni, îşi petrecea uneori timpul în compania acestui boşorog pervers şi rău de gură. Uneori, ce-i drept, lordul devenea grav şi amabil, vorbind pe teme diplomatice. Făcea asta mai ales după ce gafa, dorind parcă să-i convingă pe toţi că are şi o altă faţă. La dinee se comporta impecabil, lăsînd întotdeauna o impresie bună celor ce nu îl cunoşteau mai îndeaproape. În general, persoanele din Paradisul bătrînilor, dincolo de ursuzenia proprie vîrstei, se purtau tot timpul de parcă ar avea ceva de ascuns. Preasfinţitul, deprins de-a lungul vieţii să fie aclamat de mulţimile de credincioşi, care de îndată ce-l vedeau săreau să-i pupe mîna şi hainele, acum suferea de singurătate, fiind bucuros să-şi împartă timpul chiar şi cu un pervers nesuferit ca lordul Richard.

– Preasfinţite, demult voiam să vă întreb…, începu lordul pe un ton ministerial, în timp ce-şi punea gheaţă în paharul cu whisky. Ce părere aveţi despre sfîrşitul lumii?
– E obligatoriu să am o părere?
– Păi, ca faţă bisericească, mă gîndesc că ai studiat problema mai îndeaproape.
– Dă-mi voie să mă aşez. Sau preferi să vorbesc din picioare?
– Ah, da, desigur… Mă scuzi, credeam că între nişte bătrîni prieteni nu-şi mai au rostul politeţurile… Pune-ţi cît vrei… Ia şi gheaţă de aici…

Preasfinţitul îşi turnă în pahar, apoi se aşeză comod în fotoliu.
– Biserica nu are un răspuns clar în această privinţă. E o taină pe care numai Dumnezeu o ştie…
– Hai, lasă! Ştiu şi eu asta cu „nimeni nu ştie nici ziua, nici ceasul…”, dar vreau să-ţi cunosc părerea. Nu cred că nu te-ai gîndit niciodată la asta şi că nu ai şi tu, ca om, o părere a ta… Sper că nu e nimic „anticanonic” în a avea o părere despre sfîrşitul lumii?
– Depinde…
– Depinde de ce?
– Auzi, Richard, ştii că nu-mi place filozofia. M-ai chemat să bem un whisky sau să ne certăm iar?
– O, nu! Voiam doar să avem o discuţie. Dacă vrei, aş putea să-ţi spun părerea mea despre sfîrşitul lumii.

Preasfinţitul sorbi din pahar şi l puse pe masă. Apoi îi făcu semn chileinicului:
– Adu-mi o salată de fructe. De acuma ştii ce trebuie să conţină. Pe urmă poţi să mergi la bazin sau la aparate… Eşti liber pînă termin discuţia cu lordul Richard.

Lordul dădu paharul peste cap şi şi turnă iar.
– Părerea mea, Preasfinţite, este că însăşi ideea că lumea va avea un sfîrşit ne-a avantajat pe noi foarte mult…
– Pe noi? Adică pe cine?
– Pe noi, Preasfinţite… Ştii bine la cine mă refer… Ne-a avantajat din toate punctele de vedere şi ne-a dat front de lucru.
– Nu te prea înţeleg. Dar, mă rog…
– Mă înţelegi foarte bine. Guvernul Mondial nu ar fi fost posibil dacă în Biblie nu s-ar fi vorbit de sfîrşitul lumii. Înţelegi? Şi noi citim Biblia…
– O citiţi după cum vă place, replică Preasfinţitul nemulţumit.
– Nu contează, important este că oamenii cred în Biblie. Credinţa aceasta a lor e atît de puternică, încît orice plan la nivelul umanităţii nu poate fi realizat decît dacă urmează Biblia. Trebuie să-i faci pe oameni să creadă că Biblia se împlineşte tocmai cu ei şi că orice împotrivire e zadarnică. Nu este oare sfîrşitul lumii o fatalitate? Mai contează oare cînd şi cum va fi? Creştinismul i-a făcut pe oameni să fie mai preocupaţi de sfîrşitul lumii decît de propriul lor sfîrşit. Iar noi am ştiut cel mai bine să folosim această angoasă a sfîrşitului în folosul nostru. Şi ştii ce am făcut? Am înscenat un sfîrşit al lumii înainte de a-l hotărî Dumnezeu. Sfîrşitul lumii este opera noastră! Priveşte în ce s-a transformat lumea în ultimii patruzeci de ani! Am redus numărul populaţiei planetei de la şase miliarde la două! Poţi să mă convingi că nu acesta e sfîrşitul?
– Da.
– O, da! Îmi vei spune că nu am fost decît unelte oarbe în mîna lui Dumnezeu? Cum să nu! Poate că şi Dumnezeul tău a făcut parte din Parlamentul Britanic acum jumătate de secol, cînd s-au dezbătut proiectele de reducere a populaţiei! Sau poate că Dumnezeu a luat parte nevăzut la şedinţele noastre secrete şi ne-a şoptit cum să fabricăm viruşi şi să provocăm cutremure în urma cărora oamenii mureau cu zecile de milioane? Ai trăit vreodată satisfacţia de a o lua înainte lui Dumnezeu, de a-I strica planurile divine? Să ştii un lucru, Preasfinţite, Diavolul e formidabil tocmai pentru faptul că, ştiind planurile lui Dumnezeu cu lumea, o ia întotdeauna înainte. Iar voi, voi, voi, voi!, creştinii, aţi fost unealta noastră cea mai eficientă atunci cînd am masacrat omenirea. Voi i-aţi convins că totul e o fatalitate, că orice rezistenţă este zadarnică! Şi, cu atît mai formidabil, i-aţi convins pe toţi că totul se întîmplă prin voia lui Dumnezeu! Pe toţi, dar nu pe mine şi pe cei ca mine, care ştim că tot răul în lume e opera Diavolului!
– Eşti un mincinos! ripostă Preasfinţitul, vrînd să se ridice din fotoliu. La fel ca şi tatăl tău, Diavolul!
– Diavolul este corect. Joacă întotdeauna după reguli. E adevărat că îşi face regulile singur. Şi ştiţi care e greşeala voastră, Preasfinţite?
– Nu vreau să continui această discuţie!
– Ba trebuie s-o continui, replică lordul, dînd pe gît paharul. Greşeala voastră este că vă place să trăiţi după reguli. Întreaga voastră viaţă nu este decît reguli, reguli, reguli! Deşi, la drept vorbind, orice reguli, oricît de aspre şi categorice ar fi, alcătuiesc pînă la urmă un joc. Un joc trist sau vesel, depinde cine l joacă. Iar Diavolul este un jucător! Şi, ca orice jucător, atunci cînd nu trişează, ştie să folosească regulile adversarului în favoarea sa… Apropo, Preasfinţite, credeţi că Diavolul este un adversar sau un partener?
– Întreci măsura, lord Richard! Toată viaţa mea mi-am închinat-o lui Hristos, luptînd împotriva Diavolului…
– A fost o întrebare retorică, amice… Ştiu că eşti episcop, dar îmi place să te şicanez.
– Cred că e timpul să plec…
– Preasfinţite, bea-ţi paharul şi o să te relaxezi. Uite la mine! Îmi mai torn unul, pentru că-mi face bine. Nu te-ai săturat să trăieşti în minciună? Ştii la ce mă gîndesc uneori? Mă gîndesc că o să mor şi nu am zis niciodată ce gîndesc. Sînt un mason bătrîn şi consider că mi-am slujit crezul cu devotament. Dar ascultă-mă pînă la capăt…
– Bine… Să zicem că m-ai făcut curios, zise Preasfinţitul, dînd paharul peste cap şi reaşezîndu-se în fotoliu.
– Ziceam că Diavolul este un jucător corect, în sensul că joacă întotdeauna după reguli. E adevărat că tot timpul propune reguli noi, dar nu fără acordul adversarului. Preasfinţite, ai acceptat vreodată regulile Diavolului?
– Mă simt încurcat… În sensul dacă am păcătuit sau nu? Sigur, ca orice om, sînt supus greşelii, dar nu cred că am făcut vreodată jocul Diavolului… E prea mult…
– Iar eu îţi voi spune că simplul fapt că te afli aici este un joc al Diavolului.
– Ajunge! Mă jigneşti, lord Richard! Am fost tot timpul un om corect, nu am făcut rău nimănui!
– Oare?
– Dumnezeu mi-e martor!
– Atunci să-mi spui, Preasfinţite, de ce te afli aici, în această insulă plină de tirani, de corupţi şi ipocriţi?
– Îmi îndeplinesc slujirea! Oare toţi aceşti oameni trebuiau să rămînă fără biserică, fără şansa de a se întoarce la Dumnezeu?
– Te minţi singur pe tine, Preasfinţite. De ce nu recunoşti că eşti aici numai pentru că te temi de moarte, că te-ai ascuns, plătind bani, în timp ce credincioşii tăi sfîrşesc eutanasiaţi la şaizeci şi cinci de ani?
– Această lege e o nedreptate! Oamenii trebuie să trăiască atît cît le e dat de la Dumnezeu!
– O! Îmi place să te aud, Preasfinţite! Chiar îmi place! Dar oare de ce îmi zici asta mie acum şi aici, şi nu ai protestat cînd erai episcop al bisericii oficiale? Oare de ce a tăcut biserica atunci cînd se purtau dezbateri în jurul acestei legi, care, fără îndoială, este una demonică? Da, demonică! Iar biserica a tăcut şi odată cu ea ai tăcut şi tu, Preasfinţite! Şi ştii de ce? Pentru că aţi intrat în jocul Diavolului! Iar el s-a dovedit a fi un jucător mai bun ca voi!

Preasfinţitul se întinse după sticlă, dar lordul i-o luă înainte.
– Lasă că-ţi torn eu… Îmi face plăcere.
– Mulţumesc…
– Aşa că, la drept vorbind, înaintea lui Dumnezeu sîntem la fel de vinovaţi, Preasfinţite. Am ucis împreună sute de milioane de oameni. Eu şi cei ca mine v-am propus o lege a Diavolului, iar tu şi cei ca tine aţi acceptat-o. E un joc cinstit, nu?
– Dumnezeu ştie că eu nu am dorit aceasta. Dar, oricum, părerea mea nu contează. Totul se hotărăşte în Sfîntul Sinod… Eu singur nu pot nimic…
– Eşti extraordinar, Preasfinţite! Lasă să-ţi torn eu…
– Mulţumesc…
– Mai spune-mi aia cu „n-am vrut să fac sminteală şi de aceea n-am mers împotriva Sfîntului Sinod”, ha, ha! Totul e un joc, Preasfinţite, pe care voi îl jucaţi cu toată seriozitatea! Cînd ai citit ultima dată Biblia, Preasfinţite?
– Ce întrebare-i asta? O citesc des… Chiar ieri am citit… Citesc…
– Am citit-o şi eu. Recunosc că nu am înţeles mare lucru. Dar am reţinut cîteva momente care m-au marcat. Ţi-aduci aminte scena ispitirii lui Iisus?
– Sigur, cum să nu?
– Şi cu ce L-a ispitit Diavolul pe Iisus?
– Cum cu ce? Cu pîine… Cu bogăţii… Cu slava deşartă…
– N-ai înţeles nimic, Preasfinţite!
– Atunci spune tu…
– Cu Biblia, Preasfinţite! Cu Biblia! Cum şi-a început Diavolul ispitirea?
– „Scris este”…
– Şi cum i-a răspuns Hristos?
– Tot cu replici din Scriptură… Bine-nţeles…, se dumiri episcopul, surprins că nu s-a gîndit pînă atunci la asta.
– Asta nu aţi priceput voi, dar am înţeles o noi! De pildă, ce a însemnat pentru biserică legalizarea căsătoriilor homosexuale? Ştii prea bine. Dar nu aţi replicat niciodată, chiar dacă toată Biblia e împotrivă! A fost destul să vă arătăm locul în care scrie „nu judeca şi nu vei fi judecat” sau „Dumnezeu este dragoste”, ca voi să vă lăsaţi convinşi că aveţi Biblia de partea voastră. Deşi şi voi, şi noi ştiam prea bine că totul este o minciună. Că nu este decît un joc al Diavolului! Un joc pe care l-aţi acceptat şi din care nu v-aţi mai putut retrage… Vă rătăciţi, neştiind Scripturile, Preasfinţite! Sper că şi această replică îţi e cunoscută?
– Lasă asta…
– E replica lui Hristos! Şi cui a fost dată? Tocmai cărturarilor şi fariseilor! Celor care citeau Scriptura zilnic, ca şi tine! Dar nu înţelegeau nimic din ea… Diavolul, Preasfinţite, a înţeles Scriptura şi a folosit-o împotriva voastră!
– Mă rog… Deşi nu te prea înţeleg… Am venit aici să beau un whisky…
– Lasă că-ţi torn eu…
– Da, mulţumesc… Eşti un gentleman…
– Deh, un mason bătrîn…
– Lasă, lasă… Ştiu că vrei să mă bagi în deznădejde, dar n-o să-ţi meargă. Dacă ar fi să te asculte cineva, ar crede că Diavolul a scris Biblia, replică episcopul, împleticindu-şi limba.
– N-am zis asta. Dar că Diavolul a folosit Biblia împotriva voastră, asta da.
– Te joci cu cuvintele, lord Richard.
– Îmi place jocul!
– E un joc periculos…
– Nu mai periculos decît cel pe care îl joci tu.
– Tu joci de partea Diavolului.
– Diavolul e un jucător corect.
– Nu vreau să mai discut. Trebuie să plec…

Episcopul se ridică tulburat şi îşi strigă sluga. Băutura îl ameţise şi el se îndreptă spre vestiar clătinîndu-se. Era tulburat şi nu-şi găsea cuvintele. Ar fi vrut ca Dumnezeu să facă ceva, să trimită o pedeapsă peste toţi aceşti oameni care vorbeau cu atîta trufie împotriva Lui. Dar Dumnezeu era mut. Preasfinţitul adormi tîrziu, după o sfîşietoare luptă cu gîndurile. Se simţea singur şi neputincios. Nu avea de unde să ştie că peste două zile Dumnezeu avea să-i împlinească rugăciunea, prefăcînd Paradisul bătrînilor într-un adevărat tărîm al morţii…

Anunțuri

42 Responses to „Diavolul este politic corect”: Dialog dintre un episcop şi un mason batrin

  1. karenin spune:

    cu siguranta o sa va premieze Soros si romanul asta…!!

  2. iuliana spune:

    Perversă creatură este diavolul, Părinte ! Şi cu o logică înfricoşătoare. Mă gândesc, însă, că Domnul i-a îngăduit să ne acuze atunci când greşim pentru că ştie să-şi facă treaba, se pricepe. Citind în cartea dumneavoastră despre toate aceste manipulări diabolice, mi se arată evidente, aproape că-mi vine să zic : Mă mir că nu mi-a trecut şi mie prin cap. Dar altceva voiam să vă spun : m-aţi convins că se poate scrie literatură creştină de valoare ! Nu doar estetică, fiindcă estetica pură e cam diabolică, istoria literaturii o confirmă. Mai ales, de valoare duhovnicească ! Este un text care te cutremură cu adevărat şi îţi deschide ochii foarte larg.( Ceea ce nu ne împiedică , din păcate, să adormim periculos, din nou !). Rămâne întrebarea : Cum să-i determini pe cei tineri şi prea puţin preocupaţi de mântuire să citească aşa o carte ? Dar de aici începe problema mea, a noastră, profesorii de literatură creştini. Sper să se ivească mijloace şi căi de pătrundere până la ei, pentru că Domnul îi iubeşte şi nu-i are de pierdut. Cred că şi dumneavoastră îi iubiţi şi vă adresaţi lor când scrieţi. Mă iertaţi ! Lansarea cărţii să vă fie cât mai reuşită şi mai rodnică duhovniceşte participanţilor

  3. Vektor-Nord spune:

    putin discriminatoriu textul.

    de ce lordul mason e homosexual? brutal? alcoolic?
    nu poate fi un mason hetero? si cu educatie decenta?

    am auzit mai multe cazuri de homosexualism si podofilie in cadrul bisericii decit in rindurile masonilor.

    Episcopul se ridică tulburat şi îşi strigă sluga – no comment.

  4. Donkeypapuas spune:

    Extraordinar dialogul despre „joc”! Urmăriţi din întâmplare serialul LOST?

  5. Donkeypapuas spune:

    @Vektor-Nord
    Stupidă întrebare. Ca să se arate că şi un mare păcătos are posibilitatea de a pune în faţă problemele profunde, adevărurile stânjenitoare. În fond este o… confesiune a aceluia… o dramă interioară…
    N-am citit romanul. Încă. Este doar o părere din fragmentul propus.
    Dar de ce Baltar din BSG este un muieratic egocentric, laş şi cu un remarcabil simţ al autoconservării? (ca să dau un exemplu dintr-alt serial genial – Battlestar Galactica seria reimaginată 2003-2009).

  6. Paul Slayer spune:

    @Vektor-Nord: Serios? Si cam cati masoni cunosti dumneata? Dar oameni ai Bisericii? Sau judeci asa, din auzite?

  7. crip 81 spune:

    @ vektor-nord
    dumneata ai auzit de oameni ai Bisericii pentru ca numai acestia sunt mediatizati .
    De ce e mason homosexual , pentru ca acestia considera sodomia ca ceva normal si tot ei o promoveaza . Brutal si betiv , pentru ca asa ajung oamenii bogati ( si nu numai )dar mai ales cei ce au patimi impotriva firii . Chestia cu educatia decenta la nobili este buna pentru cartile de capa si spada . Nu degeaba a zis Mantuitorul ca mai degraba trece camila prin urechile acului decat bogatul in imparatia lui Dumnezeu . S-au cam dus vremurile cand erau boieri si voievozi cinstitori de Dumnezeu .

  8. Un om care iubește dreptatea spune:

    Excepțional acest fragment. Excepțional, și de mare actualitate.
    Creștinul din ziua de azi este ca hipnotizat, cu gândul doar la sfârșit, la Apocalipsă. El nu mai luptă pentru bine aici și acum, lucru ce convine de minune păpușarilor care trag, la nivel mondial, firele răului.
    Tatăl acestor malefici care stăpânesc și fac politica mondială își freacă mâinile de fericire. Forțele răului se zbenguie în voie pe tot globul. Satan e mulțumit. E mulțumit pentru că străjerii au adormit, păstorii au dispărut, sau au fost dați afară de către lupii îmbrăcați în blană de oaie, de către fariseii care nu au lumina cunoașterii de la Dumnezeu, și care în loc să avertizeze omenirea despre răul pierzător ce-o cuprinde, se fac părtași cu el.
    Acești farisei cățărați în fruntea instituției Bisericii, blagoslovesc în orice împrejurare hoția și nemernicia, din funduri grase de politicieni și-au făcut ale lor ”icoane”, pe care le pupă în văzul tuturor. Au făcut și fac ei campanie electorală unor partide-genocid și unor politicieni cu multe dosare penale. Că dacă hoție și nemernicie blagoslovești, asta vei avea în țară și în fruntea ei. Iar cuvintele Sfintei Scripturi, neavând ei darul de a le tălmăci în adevăr, din cale afară de rău intenționat le folosesc, pentru a-și justifica ale lor fapte necurate.
    În curând România va fi obligată de UE să aprobe căsătoriile între homosexuali, iar copiii vor trebui să învețe în școli că sodomia este o normalitate. De fapt legile respective sunt deja aprobate, urmează aplicarea lor. Și față de toate acestea ierarhia Bisericii tace, dovedindu-se aliați de nădejde ai politicienilor de azi și stâlpi de nădejde ai noii Sodome numită UE. Anul trecut patriarhia dojenea aspru participanții la o demonstrație pentru drepturile familiei și împotriva agresiunii homosexuale în lumea de azi.
    Dând cezarului și ce este al lui Dumnezeu, preotul și ierarhul din ziua de azi (bineînțeles cu excepțiile de rigoare, care nu fac decât să confirme regula) se dovedesc aliați de nădejde ai politicienilor. Politicieni pe care tatăl minciunii îi animă și cărora le dictează legile și acțiunile.
    Iar preotul și ierarhul sunt tentați și ei să devină politic corecți. Și din această cauză lumea este și va fi în continuare într-o imensă suferință.

    În finalul unei discuții pe care am purtat-o acum câteva luni cu un simpatic domn basarabean, la partea de comentarii de la http://mihailmaster.wordpress.com/2010/03/02/infricosata-judecata-cuvant-al-sfantului-ioan-de-shanghai-maximovici/#comments , făceam o afirmație optimistă privitor la destinul neamului românesc în vremurile ce vor veni.
    Părintele Savatie ne dă speranța să credem, că încă ne mai vine lumină de la Dumnezeu, că încă nu s-a luat în întregime Harul de la noi și îmi îndreptățește pe deplin acest optimism al meu.
    Vă mulțumim Părinte!

  9. oarecare spune:

    mai karenine, s-ar putea sa nu fii prea departe de adevar.

  10. simci spune:

    Pana la Inchizitorul lui Dostoievski mai ai mult, parinte…. Adie totusi… Nu stiu daca pentru un artist e interesant sa stea in umbra unui geniu, desi recunosc o criza de stil si forme de expresie prin care trec generatiile actuale de scriitori.

  11. Veaceslavv spune:

    M-a intrigat, chiar aştept să fac rost de carte în întregime… da… m-a pus pe gînduri fragmentul, interesant şi captivant.

  12. agathapurple spune:

    genial si adevarat…. felicitari pentru post

  13. azucena spune:

    M-am intrebat de multe ori, fara a gasi un raspuns multumitor, DE CE sunt atatia oameni care, muritori fiind, chiar daca ar trai si 120 de ani, se incapataneaza sa faca atata rau semenilor lor. Pot „intelege” ca sunt oameni care simt o stranie „satisfactie” de a face rau. Pot „intelege” dorinta necontrolata a unora pentru putere, pentru dominare si control. Pot „intelege” dorinta unora de a deveni niste „zei” pamanteni care dispun dupa bunul lor plac de viata altora. Cat poate dura asta? Cel mult cateva zeci de ani! INTREBAREA este: ce se intampla dupa aceea, adica dupa moarte? Pai dupa aceea urmeaza PLATA celor facute in timpul vietii, si faptele rele se platesc intr-un singur fel: prin muncile cele vesnice ale iadului. Si atunci daca STIU ca nu vor avea scapare in vesnicie, DE CE mai fac raul aici pe pamant???

  14. flyingtoday spune:

    in dialogul acesta Preasfintitul pare unu’ de pe strada care habar n-are de credinta,in mod normal la varsta asta nu te mai intoarce nimeni pe tine (Preasfintit) din cuvinte cum o facea masonu’ . cat de intamplator ai ajunge cleric totusi chiar si …din greseala si tot stii mai multe decat un mason despre Biblie,dar de dragul „demonstratiei”(ca nu este om care sa traiasca si sa nu greseasca …in interpretarea Bibliei 🙂 ) din dialog 🙂 se accepta .

    =>interesanta observatia referitoare la dialogul intre Iisus si diavol …diavolul il ispitea pe Iisus cu propriile Sale cuvinte(sic!) inspirate profetilor Vechiului Testament…asta-i autoumilinta ultima la care s-a supus diavolul :sa-i vorbesti lui Iisus despre Biblie(mai exact sa-L ispitesti din Biblie),nestiind ca EL este chiar autorul Bibliei.

  15. VladR spune:

    @Flyingtoday: Satan stia si stie ca toate scrierile Bibliei sunt inspirate de Harul lui Dumnezeu. Insa, in supremul sau orgoliu, diavolul a incercat, pe intreaga durata a propovaduirii lui Hristos pe pamant, sa Ii strice planurile, sa Il faca sa dea gres in planul Sau divin de restaurare a omului. Si L-a ispitit pe latura Sa umana, acolo unde a crezut ca ar putea izbandi. Nu a stiut insa ca s-a facut unealta lui Dumnezeu spre implinirea planului Sau.

  16. Ana spune:

    Hristos S-a Inaltat!

    Multumim parinte. Abia asteptam sa va vedem din nou. E mult de cand nu am mai primit un cuvant de povata. Speram ca interviul sa apara si online ca sa-l putem urmari si noi cei de departe.

  17. Mos Ioan spune:

    @ UN OM CARE IUBESTE DREPTATEA

    ADEVAR GRAIESTI. SUNT DE ACORD CU DTA.
    URMARESC, CU INTERES, POSTARILE DTALE.

  18. leo spune:

    Pilda pentru noi este Iuda. Sa cascam bine ochii sufletului, sa ne rugam Domnului sa ne arate patimile noastre cele nestiute si sa le marturisim! Altfel vom trada fiind convinsi ca facem voia Domnului.
    Doamne Iisuse nu ne lasa pe noi neluminati, neindreptati si nemantuiti!

  19. Aurora spune:

    Acest roman ar trebui citit de toata lumea. Poate asa s-ar trezi.

  20. Oana spune:

    Chiar ma intrebam cand o sa apara o astfel de carte…..dar un roman despre invaluirile diavolului si pe teme CIP-urilor, pe cand oare?

  21. ceamainaiva_din_iasi spune:

    IDEALISMUL pe baza caruia a luat fiintza masoneria s.a diluat cu trecerea timpului. Asa cum dealtfel se intampla cu orice institutie, organizatie sau doctrina infiintata si frecventata de oameni. Nu cred ca putem generaliza fara sa clipim. Cred ca fiecare om are perioade mai intunecate sau mai luminoase in viata sa. Asa gandesc eu ca se intampla la orice nivel, inclusiv la nivelul unor organisme de calibrul masoneriei.

    Inainte,masoneria era formata din oameni de cultura sclipitori, artisti, scriitori, ganditori. Acum? Setea diabolica de a manipula mintile umane a strivit sau pervertit orice alt demers pozitiv.
    Daca obiectivele initiale ale masoneriei legate de evolutia spirituala a omenirii s.au destins progresiv, fiind inlocuite cu interese materiale meskine, nu inseamna ca ideile initziale nu erau de lumina…

  22. iuliana spune:

    Opinii ale unei cititoare de 15 ani despre noul roman scris de Părintele Savatie

    „…cel mai important lucru este înţelegerea faptului că iubirea este arma ce îl distruge pe diavol…”
    „Diavolul este politic corect” de Savatie Baştovoi trage un semnal de alarmă pentru oameni, creştini sau necreştini deopotrivă, în privinţa unui viitor posibil al umanităţii, plecând de la semnele din Biblie. Acesta aduce în prim-plan consecinţele actelor unui guvern mondial şi efectele pe care acestea le au asupra societăţii.
    Întâmplările sunt observate prin ochii unui bărbat de 40 de ani, pe nume Iacob Kohner. Acesta duce o existenţă aproape sedentară, navigând mai toată ziua pe internet, vorbeşte pe chat cu diverşi necunoscuţi, îşi câştigă existenţa apărând ocazional prin reclame şi mănâncă mâncare nesănătoasă. Aceasta este imaginea omului care şi-a pierdut pofta de a trăi şi care nu are nici un ideal de viaţă. Iacob este o victimă a regimului, ca mulţi alţii. Legea nr. 182/ 110, conform căreia toţi oamenii trebuie să fie euthanasiaţi la împlinirea vârstei de 65 de ani, reprezintă o piatră pe inima lor, căci ştiu la ce vârstă vor muri, dar şi un motiv de indignare pentru mulţi, că nu le este permis să trăiască atât cât le-a dat Dumnezeu.
    O altă lege face ca lucrurile să fie şi mai sumbre: castrarea celui de-al doilea născut – sau amenda de 100 000 de $ – promulgată special pentru reducerea populaţiei şi pentru o mai bună manipulare de către guvern. Aceasta este una din cauzele principale ale nefericirii lui Iacob. Fiind al doilea născut, nu-şi poate întemeia o familie şi cântăreşte 120 de Kg. , devenind o ruşine pentru societatea în care trăia.
    Aceasta este lumea în care trăieşte Iacob: crudă, ostilă, neagră, o lume în care puţini sunt fericiţi. Însă, din fericire pentru el, lucrurile nu continuă aşa. Influenţat de Biblia primită ca moştenire de la mama sa şi de noul său prieten, Vik, Iacob începe să-şi schimbe viaţa. De acum, el începe să realizeze ceea ce este adevărat şi nu fals, bun şi nu diabolic, fericirea, şi nu nefericirea, şi să trăiască în slujba lui Dumnezeu. Însă cel mai important lucru este înţelegerea faptului că iubirea este arma ce îl distruge pe diavol, aşa cum reiese din dialogul cu Preasfinţitul părinte:
    – Ce înseamnă să iubeşti?
    – Să iubeşti înseamnă să simţi suferinţa celuilalt ca pe a ta.
    – Şi să lupţi?
    – Şi să lupţi.”
    Iulia N., Colegiul Naţional I. L. Caragiale, Ploieşti

  23. dan spune:

    Va citesc cartile,felicitari.

  24. adi spune:

    am citit cartea si o consider foarte buna.insa cred ca astfel de preocupari despre astfel de subiecte consuma energie si obosesc mintea.sa ne vedem totusi fiecare de viata noastra duhovniceasca.sper ca astfel de lucruri descrise in cartea parintelui sa nu se intample niciodata.

  25. mikigrecu spune:

    Ma duc sa mi-o cumpar acum!

  26. George Valah spune:

    Interesant… 4 milioane de morti si inca mai sunt captivat de stilul scrierii… Poate de aia s-a ajuns pana aici!

  27. Amryta spune:

    Toata lumea este de acord si nu face nimeni nimic! Tot trebuie sa avem buletine cu cip iar alta varianta nu avem….sau exista si nu o stiu eu?Doamne ajuta!

  28. Iulian spune:

    Imi puteti spune va rog, este cartea tradusa in vre-o limba straina?

  29. […] diverşi îl doresc, în inconştienţa lor, iar alţii lucrează, în întuneric, la el… DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT – aşa se intitulează romanul scris de Ieromonahul Savatie Baştovoi, carte pe care nu am putut să […]

  30. claudiu spune:

    „– Cu Biblia, Preasfinţite! Cu Biblia! Cum şi-a început Diavolul ispitirea?
    – „Scris este”…
    – Şi cum i-a răspuns Hristos?
    – Tot cu replici din Scriptură…”
    Asupra acestei chestiuni asa cum o vad eu as vrea sa va cer o parere.
    Eu cred ca tocmai de aceea Domnul nostru nu a lasat nici un cuvant scris (pentru ca stia ca ii vor fi rastalmacite cuvintelele scise asa cum se intampla mereu cu sectele ) si prin urmare pentru intelegerea deplina a invataturilor transmise a vorbit direct cu oamenii .
    In zilele noastre ca sa putem pastra si respecta credinta cea adevarata (ortodoxa) tocmai de aceea nu ajunge doar sa citim Biblia ci trebuie sa cunoastem predania apostolica si invataturile sfintilor parinti (prin citire si prin intermediul preotilor )care ne indruma si asupra modului in care sa punem si in practica aceasta credinta care fara fapte este moarta
    Doamne ajuta

  31. […] la credinta, la Biserica, la Dumnezeu. Asa, deci, a ajuns Dumnezeu sa slujeasca pacatului?! Este un abuz al crestinismului, un tertip descris foarte bine de Parintele Savatie Bastovoi in carte… Cînd ai citit ultima dată Biblia, Preasfinţite? – Ce întrebare-i asta? O citesc des… Chiar […]

  32. […] la credinta, la Biserica, la Dumnezeu. Asa, deci, a ajuns Dumnezeu sa slujeasca pacatului?! Este un abuz al crestinismului, un tertip descris foarte bine de Parintele Savatie Bastovoi in carte… Cînd ai citit ultima dată Biblia, Preasfinţite? – Ce întrebare-i asta? O citesc des… Chiar […]

  33. […] Biserica, la Dumnezeu. Cum o fi  posibil asa ceva? A ajuns  oare Dumnezeu sa slujeasca pacatului? Este un abuz al crestinismului, un tertip descris foarte bine de Parintele Savatie Bastovoi in carte… Cînd ai citit ultima dată Biblia, Preasfinţite? – Ce întrebare-i asta? O citesc des… Chiar […]

  34. […] Biserica, la Dumnezeu. Cum o fi  posibil asa ceva? A ajuns  oare Dumnezeu sa slujeasca pacatului? Este un abuz al crestinismului, un tertip descris foarte bine de Parintele Savatie Bastovoi in carte… – Cînd ai citit ultima dată Biblia, Preasfinţite? – Ce întrebare-i asta? O citesc des… […]

  35. […] Asa incat, anul acesta avem surpriza sa descoperim ca ni se prezinta povesti emotionante, in al caror ambalaj sentimentalist este strecurata si referirea la credinta, la Biserica, la Dumnezeu. Cum o fi  posibil asa ceva? A ajuns  oare Dumnezeu sa slujeasca pacatului? Este un abuz al crestinismului, un tertip descris foarte bine de Parintele Savatie Bastovoi in carte… […]

  36. […] elegant, ‘incorect politic’ (n.n. apropos de cartea Parintelui Savatie Bastovoi, “Diavolul este politic corect” – dialog intre un episcop si un mason batran). De aceea, eu cred ca subtilitatea […]

  37. Paul Grindean spune:

    O mica observatie in legatura cu prezentarea lui Jacques Attali, citat pe coperta cartii – individu asta pare sa fi fost director la Banca Europeana de Reconstructie si Dezvoltare, nu la Banca Centrala Europeana, cum e biografiat pe coperta. E o diferenta semnificativa, pentru ca BERD are capital majoritar american si face investitii in companii private(numele induce in eroare), pe cand BCE face exclusiv politica monetara in zona Euro.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: