Despre predică, în general

predica-de-pe-munte din volumul
Cînd pietrele vorbesc
ierom. Savatie Baştovoi
ed. Cathisma

Cînd spunem „predică” ne închipuim un preot înveşmîntat, ridicat deasupra mulţimii de broboade şi capete plecate, grăind cu glas tare lucruri comune şi neinteresante, ştiute şi răs-ştiute de către toţi ascultătorii, zise cu multă tărăgănare, aşa încît nimeni nu poate şti cînd se vor termina, pentru că predica în sine nu are nici o ţintă clară, nici logică, iar revenirile în cerc şi schimbările bruşte de subiect îi fac pe toţi să renunţe la a mai asculta, din partea lor fiind preaîndestulătoare aşteptarea evlavioasă a eliberatorului „Amin!”

Să nu vă miraţi dacă voi spune că o predică „normală” durează între o oră şi două ore, timp în care nimeni nu trebuie să plece, deşi Liturghia este terminată şi rugăciunea binecuvîntării ieşirii este făcută de către preot, [1] deoarece dacă nu săruţi crucea preotului, pe care acesta o ţine în mînă în timp ce predică, degeaba ai mai venit în ziua aceea la biserică.

Aşadar, în loc să ne facem cuvîntările plăcute şi atrăgătoare, am ajuns să şantajăm poporul cu lucruri sfinte, ameninţîndu-l cu lipsirea de binecuvîntare dacă nu ascultă inepţiile noastre. Dacă ne-am pomeni în vremea lui Ioan Gură de Aur, cînd credincioşii nu doar că părăseau biserica predicatorului slab, ci îl şi huiduiau, întrerupîndu-l, ce am fi făcut? Ah da, i-am fi oprit pe toţi de la împărtăşanie şi tot le-am fi închis gura!

Nu aceasta este soluţia propusă de Gură de Aur care, patriarh fiind, nu s-a folosit nici o clipă de autoritatea sa administrativă pentru a înăbuşi nemulţumirile poporului, ci alege mai bine să-i istruiască pe preoţi în meşteşugul predicii, meşteşug pe care el însuşi îl stăpînea ca nimeni altul.

Cea mai mare parte dintre credincioşi nu vor să socotească pe predicatori ca învăţători ai lor, ci părăsesc rolul de ucenici şi-l iau pe acela de spectatori de la întrecerile atletice. Şi după cum acolo mulţimea spectatatorilor se împarte, unii ţin cu un atlet, alţii cu altul, tot aşa şi în biserică, credincioşii se împart şi ei: unii laudă pe un predicator, alţii pe altul; şi ascultă predicile lor cu dragoste sau cu ură. [2]

Nu e destul ca un predicator să fie bine informat şi să relateze cursiv ceea ce are de spus. Dacă discursul lui este lipsit de personalitate şi originalitate, el riscă să nu placă ascultătorilor.

Dar nu-i numai asta greutatea, ci şi alta, nu mai mică decît asta. Dacă se întîmplă ca un predicator să ţeasă în predicile lui ideile şi cuvintele altor predicatori, atunci este ocărît mai rău decît borfaşii. Adeseori, pe simplă bănuială, fără să fi luat ceva de la cineva, este osîndit ca şi cum ar fi fost prins asupra faptului. Dar pentru ce vorbesc de ideile şi cuvintele luate de la alţi predicatori? Nu-i este îngăduit să se slujească des nici de propriile cuvinte, pentru că mulţimea obişnuieşte să asculte predicile nu pentru a se folosi, ci pentru a-şi desfăta auzul. Stă la predică aşa cum stau criticii la spectacolele de teatru sau la concerte. [3]

Acum înţelegem de ce Sfinţii trei ierarhi, şi alţi contemporani ai lor, adoptă stiluri atît de diferite de pastoraţie. Nici măcar tîlcuirile lor la Scriptură nu se intersectează. Dacă sfîntul Vasile tîlcuieşte psalmii mai mult prin latura lor morală, practică, fratele său, Grigore de Nisa, discută, în tîlcuirea sa la titlurile psalmilor, mai mult latura contemplativă, filozofică. De altfel, sfîntul Grigore îşi anunţă cititorul de la bun început că tîlcuirea sa nu o urmează şi nici nu o contrazice pe cea a fratelui său Vasile, care se bucura de o mare autoritate în epocă, ci o completează, tratînd aspectele pe care nu le-a atins Vasile. [4]

În altă parte a lumii, în Africa, în aceeaşi perioadă istorică, Fericitul Augustin scria manualul său adresat catehizatorilor şi preoţilor, Prima Catheheză, care nu era nicidecum o adunare de cuvîntări şablon pentru orice ocazie, ci mai degrabă un instructaj strategic prin care predicatorul era atenţionat asupra riscurilor şi eşecurilor posibile în cazul în care acţionează nepotrivit. Trebuie să ştii ce vorbeşti, cum, cînd, cît şi cui vorbeşti – este concluzia generală a acestui instructaj augustinian. [5]

Aşadar, nici vorbă de şabloane sau predici care se repetă la Sfinţii Părinţi!

Culegerile de predici şi învăţături pentru praznicele şi momentele importante ale vieţii Bisericii sînt o apariţie medievală, foarte tîrzie, în plină criză de identitate a Bisericii, în care aceasta s-a văzut băgată în urma luptelor nesfîrşite dintre Apus şi Răsărit.

Ireproşabile ca structură şi conţinut, de vreme ce respectă şirul liturgic al anului, împodobind fiecare zi cu învăţături din operele cele mai de seamă ale Ortodoxiei, culegeri precum Proloagele sau Cazania (de la sclavonescul scazania, ziceri, învăţături), devin, din nefericire, singurele surse de informare în materie de cateheză şi predică. Mai grav, ele ajung să fie percepute ca o normă obligatorie şi suficientă, orice abatere fiind considerată un sacrilegiu. Preotului nu îi rămîne decît să înveţe pe derost învăţătura zilei şi să o intoneze ca pe o poezie, cît mai frumos posibil. Incantaţia, ca o vrajă, trebuie să lucreze de la sine, căci, nu-i aşa, învăţăturile sînt ale Sfinţilor Părinţi. Puţini însă îşi dau seama că nu oricui îi stă bine să cuvînteze ca un sfînt şi că de prea multe ori amvonul se preface într-o scenă de teatru de parodie. Problema este că aceasta se petrece de cîteva sute de ani.

Fără îndoială, sîntem martorii celei mai lungi perioade istorice în care Biserica nu şi-a formulat o replică convingătoare împotriva celor care, de mai bine de trei secole, îi învinuiesc reprezentanţii de sterilitate şi incultură. Pînă cînd ne vom consola cu faptul, cu totul fals şi neconvingător de altfel, că aceste reproşuri nu ne privesc, de vreme ce vin de la „profani” şi „laici”?

Dar oare cei care atacau Biserica în veacurile de odinioară, erau credincioşi? Nu erau ei oare filozofii şi savanţii vremii? Cu toate acestea, dacă răsfoim polemicile păstrate de atunci, care se întind din vremea apostolilor şi pînă spre secolul X, vom vedea că reproşurile aduse credinţei creştine puteau fi diverse, însă învinuirea că reprezentanţii ei sînt inculţi şi neiscusiţi în exprimare nu o vom găsi nicăieri.

Sfinţii de aceea aveau cuvînt, pentru că erau instruiţi la cele mai de seamă şcoli ale vremii şi pentru că nu făceau niciodată o delimitare între societatea laică şi cea bisericească, evitînd să se pună într-o opoziţie care se arată păguboasă din start. Nu vedem la marii învăţători şi apologeţi ai Bisericii această vrăjmăşie, aproape demonică, declarată raţiunii şi descoperirilor ştiinţei. De unde războiul, confundat cu mărturisirea de credinţă, declarat noutăţii? Nimic din acestea nu se regăsesc în zece secole de creştinism pre-catolic.

Dimpotrivă, replicile predicatorilor de odinioară aveau o ţintă concretă, răspunzînd sofiştilor prin raţionamente logice, iar iudeilor prin citate din Tora. De aceea preluarea oarbă a unor pasaje din Sfinţii Părinţi poate crea confuzii, căci toate intervenţiile Sfinţilor se făceau cu referire la un caz şi o situaţie concretă. Aşa se face că acelaşi subiect este prezenatat uneori de pe poziţii diferite, în depedenţă de cui era adresat.

Predicatorul trebuie să se ferească de extreme, ca nu cumva, combătînd părerea greşită a unora, să işte alte neînţelegeri. Iată cum ilustrează acest lucru, printr-un exemplu practic, Ioan Gură de Aur:

De pildă, ereticii care au îmbrăţişat învăţătura nebunească a lui Valentin şi Marcion, ca şi toţi cei care au aceeaşi boală ca şi ei, scot din catalogul dumnezeieştilor Scripturi legea dată de Dumnezeu lui Moise; iudeii, dimpotrivă, o cinstesc atît de mult, încît, împotriva hotărîrii lui Dumnezeu, se încăpăţînează să mai păzească toate prescripţiile legii, deşi chiar timpul îi împiedică. [6]

Biserica lui Dumnezeu însă evită şi o exagerare şi alta, mergînd pe calea de mijloc. Nu obligă pe nimeni să se supună jugului legii, dar nici nu îngăduie să fie hulită şi aruncată; puterea ei a încetat, dar Biserica o laudă, pentru că a fost de folos într-o vreme.

De aceea, cel care are de luptat cu ereticii amintiţi mai sus şi cu iudeii, trebuie să cunoască această poziţie a Bisericii faţă de legea lui Moise. Că dacă, voind să înveţe pe iudei că nu mai e nevoie de păzirea prescripţiilor legii vechi, ar începe să o critice fără cruţare, atunci ar da nu mică pricină ereticilor, care vor să o defaime; şi, dimpotrivă, dacă în strădania sa de a închide gura ereticilor, care defaimă legea lui Moise, ar începe să o laude fără măsură, să o admire, spunînd că e de neapărată trebuinţă şi acum, atunci ar deschide gura iudeilor.

Aşadar, riscul inevitabil al predicilor şablon, oricît de mare ar fi autoritatea lor, este acela de a nu fi adaptate unei situaţii concrete. Un citat sau o pildă, din Sfinţi sau din Scripturi, poate răni orgolii, trezi prejudecăţi sau poate nimeri pe o educaţie care va da naştere unor raţionamente contrare celor dorite de predicator.

Nu ne putem începe predica, de pildă, prin faptul de a mustra femeile fără broboadă, chiar dacă ne apărăm cu autoritatea Apostolului Pavel. Căci tot Apostolul Pavel este cel care spune să nu dai carne celui care are nevoie de lapte. Deci, se cuvine ca predicatorul să aibă o prioritate a lucrurilor pe care vrea să le educe în ascultători.

Tot aşa, pentru a putea folosi fără pericol un citat dintr-un Sfînt Părinte pe care l-am găsit în Proloage, trebuie să ne ostenim să citim măcar cîteva din operele aceluia, să vedem contextul istoric şi politic în care a activat, să avem o închipuire de ansamblu despre personalitatea lui, ca aşa să ne asigurăm că am înţeles corect acel citat. Căci, slavă Domnului, nu ne mai aflăm în secolul XVIII, cînd scrierile Sfinţilor nu erau traduse în româneşte.

Întotdeauna trebuie să pornim de la faptul că printre credincioşi se află cu siguranţă şi unii care, cel puţin în unele privinţe, sînt chiar mai bine informaţi decît predicatorul care le vorbeşte. În epoca lui Google nu mai putem avea aerul cărturarului de odinioară care singur are acces la cărţile sfinte.

NOTE:

1. De regulă preoţii predică la sfîrşitul liturghiei, care se încheie prin îndemnul: „Cu pace să ieşim!” şi rugăciunea de binecuvîntare a poporului ce le urmează: „Cel ce binecuvîntezi pe cei ce Te binecuvîntează, Doamne…”
2. Sf. Ioan Gură de Aur, Tratatul despre preoţie, ed. cit., pg. 149.
3. Idem, pg. 149-150.
4. Vezi Tîlcuirea la titlurile psalmilor a sfîntului Grigore în colecţia PSB, Scrieri II, editată de Institutul Biblic şi de Misiune al BOR.
5. Vezi tratatul lui Augustin apărut la Editura Polirom.
6. Sf. Ioan Gură de Aur, Tratatul despre preoţie, ed. cit., pg. 134-135.

Anunțuri

39 Responses to Despre predică, în general

  1. Valeriu spune:

    Frumoase aceste cuvinte si intelept alcatuite. E drept ca, scrierea mergand pe o linie de generalitate, te poti rataci putin in idei, insa cuvintele de mai sus au aprins o scanteie in sufletul meu, si tin mortis sa caut si sa citesc acest volum, “Cînd pietrele vorbesc“.

  2. acelas spune:

    eu m-am schimbat simtitor dupa aceasta carte …

    ma cazneam inainte la infinit sa ma fac ca nu vad o fapta sau alta ale cate unui ierarh, spuneam nu!, puneam mana la ochi, ziceam „mi se pare mie, nu?” si alte megaeforturi prin care doream sa nu accept sau sa vad ca sunt oameni si prin ierarhii care necinstesc chemarea pe care o au, sau nu o cinstesc cum s-ar cuveni … Si am observat ca asa de fapt a fost mai mereu, in fiece secol, cu ierarhia … , iar cartea asta m-a eliberat.

    si mi-am dat seama cata smerenie falsa si chiar fatarnica (fata de mine) aveam …

    (nu mai spun de folosul pe care il avem noi, norodul ce intram in biserica.., caci suntem trup viu al Bisericii lui Hristos, folosul ce-l avem in abordarea onesta fata de acesti ierarhi si aceste situatii, caci intotdeauna simtul fin si nemincinos al credinciosilor care intra in biserica, participa la slujbe si asculta cate o predica, nu da gres, si pot corecta si pune cuviincios lucrurile in randuiala dreapta)

    multumim. Domnul sa va dea har si chibzuinta in a alege temele si a concepe lucrarile pe mai departe .. !

  3. acelas spune:

    mica rectificare: „Si am observat ca asa de fapt a fost mai mereu, in fiece secol, cu „o oarecare parte” a ierarhiei.”

    multumesc.

  4. Rodica spune:

    Macar google nu are viata predicii rostite de un predicator”in duh”….macar pt asta nu trebuie ratat un astfel de preot!

  5. sofianik spune:

    Cineva concluziona din experienta sa personala :
    predicarea mesajului evanghelic se poate imbunatati respectand cumva cateva conditii:
    1.Evitand relaxarea bazata pe experienta ,,stiintifica profesionalizata ”(de tip teologic- oratoric),ganduri si atitudini subtile de tipul ,,lasa ca-i fac din cuvinte”.
    2.Nedorind a fi persuasiv,Scopul mesajului este punerea in tema.Numai Duhul Sfant convinge sufletul omului noi doar punem in tema sau atragem atentia asupra problemei.
    3.Mesajul creste in eficienta cand ne asteptam sa fim nu aplaudati (mare pericol!)ci huduiti sau chiar lapidati.Adica apare o incordare interioara benefica care ne determina sa uitam de noi egotic si sa lasam Duhul Domnului sa vorbeasca.E recomandat sa stam cu atentia in varful de sus al inimii chiar daca rugaciunea merge greu .Macar starea sa fie cat de cat,, fata catre fata” ca in rest facem ce putem.Sa predicam ca si cand de maine vom fi interzisi ca un ,,cantec de lebada”.
    4.Inainte de predica parca reculegerea vine mai usor, chiar decat dupa rugaciunea cu mintea in inima,daca lasam cumva cuvantul unui parinte(predica audio)sa ne treaca prin minte (asta daca nu vorbim dupa Sfanta Liturghie care presupune adevarata reculegere).Adica daca stam cu mintea goala cat posibil si ascultam cuvantul parintelui respectiv (cateodata asa trec si durerile de cap)cu atentia in inima fara sa rationam .Cumva mintea se acordeaza la duhul Parintelui respectiv.E o forma de empatizare in duh.Asa Cuvantul lucrator al Duhului lor puternic poate lucra in noi .Dar si ascultand un preot obisnuit cu atentie la prezenta lui harica dincolo de cuvinte si forma oratorica putem intra cumva cu mintea in domeniul duhovnicesc,adica se mai raceste mintea de pathos adrenalinik de care toti ne lovim.
    5.Nu e importanta folosirea ,,trucurilor de originalitate „,care dau nota de discurs personal inconfundabil.N-am remarcat spre exemplu la Par.Savatie tendinte originale cand vorbeste desi el e unic in felul lui tocmai prin evitarea gratuitatilor de orice fel.Vad ca daca nu stie un raspuns nu -si da cu parerea din inertie.Dar el are si avantajul Harului preotesc precum si o oarecare sfiala (capastru benefic) care vine dintr-o anumita experienta.

    Acum nu stiu cat de valabile sunt consideratiile de mai sus dar in genere faptul ca nu ne folosim duhovniceste de predicile parintilor nostrii e si din vina noastra.E ca si cand am vrea ca cineva sa ne vorbeasca la telefon dar noi nici prin gand nu ne da sa ridicam receptorul.Oameni buni ,,receptorul” e partea rationala a inimii noastre(partea de sus) daca ne reculegem cu mintea atintita acolo, fara sa rationalizam ,putem avea ceva surprize care o sa ne mire.E suficient sa ne gandim ca acolo e o ,,gura de prunc” care vrea sa se ,,alapteze” din prezenta harica a bisericii a carui exponent este Cuvantul Viu care salasluieste in harul preotesc al predicatorului.Aceasta alaptare e ceva simplu si se descopera dincolo de procesele mentale obisnuite ca o delectare ce hraneste si lumineaza mintea.Sa ne gandim la o floare care se deschide natural in lumina unei raze de soare,natural fara rationalizari imagistice,simpu si direct.In aceasta atitudine poate ,poate ne atingem de poala Domnului care mirat fiind ne va raspunde prin gura slujitorului predicator :,,Cine s-a atins de haina Mea!”raspunzandu-ne la o intrebare care cu adevarat merita lamurita si care ne preocupa in mod esential,evident pentru zidire de suflet.Domnul e milostiv si poate sa ne dea cuvant atunci cand e neaparata nevoie de o sa ne mire ca parca parintele ce predica mi-a vorbit mie direct.Cu totii am trait asemenea momente ,totul e sa nu ne consideram vrednici de asemenea indreptare in cuvant si mai ales sa nu-L ispitim pe Domnul sa ne raspunda la comanda pentru ca s-ar putea sa ne asemanam cu fariseii si o sa ne intalnim cu propria viclenie stimulata de vrajmasul de obste.Domnul ii va ingadui acestuia sa ne ispiteasca pedagogig ,macar asa sa ne vina mintea la cap,sau ca sa ne bagam mintile in inima adica sa trecem de la ,,căpoşenie” la ,,inimoşenie”.
    In rest macar cu atentia sa participam la sfintele slujbe si predici ca restul vine de la sine.Ca daca bunavointa nu e ,nimic nu e.
    Amin si pace voua cititorilor!

  6. Un predicator bun e cel care a primit har. Se poate contabiliza, chiar: cate oi ai adus inapoi, din ratacirea lor. Cate oi ai alungat?
    Restul e doar cultura mass-media.

  7. Veronica spune:

    Predica o vad extrem de importanta dupa Sfinta Liturghie – si da, depinde foarte mult de darul Preotului!
    Chiar daca n-are legatura, intrati va rog pe acest site si trimiteti-l mai departe la toti cei dragi si la toata lumea ……………….

  8. Veronica spune:

    Doamne ajuta!
    Sa avem grija oameni buni!!!
    Nadejdea este la Dumnezeu, numai la EL!!!!!!!!!!
    Sa ne rugam neincetat!
    Doamne ajuta!

  9. Vasilica spune:

    A trecut la Domnul patriarhul Pavle ,un om cu viata sfanta ,mai avem un rugator in ceruri sa se roage pentru noi pacatosii.Dumnezeu sa-l odihneasca!

  10. cristina spune:

    Ma iertati ca sunt in afara subiectului, dar am si eu nevoie de Acatistul Maicii Domnului Galactotrofusa si nu am reusit sa-l gasesc; ma poate ajuta cineva? va multumesc si va rog sa ma iertati.

  11. Dan Patrascu spune:

    O stire care nu a prea fost difuzata in Romania, dar care este importanta pentru comunitatea ortooxa:
    http://patrascudan.wordpress.com/2009/11/15/a-murit-pf-pavel-patriarhul-serbiei/

  12. Felicia spune:

    Articolul atinge unele aspecte, bune de altfel, dar si unele explicatii care nu ma conving pana la capat. Dar nu mi-am propus sa fac o analiza. As avea doua intrebari parinte Savatie Bastovoi. Cum vorbesc oamenii desavarsiti (chiar si in predici)? Si o alta intrebare: Cum ajungem la smerenie?

    Multumesc anticipat! 🙂

    Doamne ajuta!

  13. Liuba spune:

    Părinte binecuvîntaţi!

    Pentru Cristina
    M-a intrigat denumirea acestui Acatist al Maicii Domnului şi am dat buzna la căutare. Regret că nu am găsit Acatistul, însă cîte ceva este. Bănuiesc că aţi găsit şi dumneavoatră aceste materiale, însă pentru orice eventualitate, dau link-urile la ce am găsit eu.
    http://www.crestinortodox.ro/pictura/96994-icoana-galactotrofusa-maica-domnului-care-alapteaza
    http://www.crestinortodox.ro/biserica-in-lume/96993-manastirea-galactotrofousa-maica-domnului-care-alapteaza
    Doamne ajută!

  14. Felicia spune:

    Si mai era ceva, sa nu uitam ca smerenia e foarte importanta. Ce ne spune Sf Siluan „Mandria ne impiedica sa iubim”. Deci trebuie sa ajungem la smerenie? Cum? Care e calea? Doar ne vedem cum suntem si atat?

    Acesta este paragraful convorbirii Sf Siluan cu par Sofronie: „Intr-o discutie cu parintele Sofronie care isi exprima regretul pentru a nu-si fi terminat studiile teologice care l-ar fi putut ajuta sa inteleaga mai bine scrierile Parintilor, Sf Siluan i-a replicat: “Si credeti ca e chiar asa important? Dupa parerea mea, un singur lucru e important: sa devenim smeriti pentru ca mandria ne impiedica sa iubim“.

  15. Felicia spune:

    Da, in romanul „Nebunul” mi-a placut f mult gingasia umana, conturata frumos. O carte care m-a umplut de bucurie. Si nu e doar o parere personala si asupra altora are acelasi efect (va scrisesem mai devreme) Si aceasta imi aduce aminte de acest articol extraordinar al par Staniloae- Despre gingasie si sfintenie.

    http://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68453-gingasie-si-sfintenie-parintele-dumitru-staniloae

  16. ghenadie spune:

    Predica?…ascultati predica de la Catedrala din Timisoara si dupa va luati cu mainile de cap!Am participat acum o luna la predica in zi de Duminica intr-o catedrala ortodoxa tot din timisoara…pe langa multe despre nimic am aflat ca e bine sa stam toate religiile la o masa si ca evanghelicii,catolicii,…etc au adevarul si fac parte din intaiul crestinism,iar noi nu suntem cu nimic mai presus de ei!
    Astea de predici…

  17. Ina spune:

    ghenadie, da astea-s „predici”. La noi vin predicatoare (din alte culte) care ne „predica” de pe locul preotului cat de frumoasa este ortodoxia, asa ca voi inca stati bine.

    Parintilor trebuie spus sa nu sminteasca. Mergem in biserica ortodoxa sa auzim despre credinta adevarata. Pai daca este una singura, un singur adevar, cum sa putem sta la aceeasi masa cu ceilalti?

    Stam la masa la servici, la cofetarie, la scoala etc, dar nu in biserica. Acolo de-ale noastre ortodoxe. Daca nu le spunem noi parintilor bisericii, cine sa le spuna? Dar trebuie sa fim cu gand bun si sa mergem 2, 3

    Am fost la parintele meu si i-am spus dupa slujba. Mi-era teama ca o sa-mi spuna ceva care sa nu inteleg. Dupa ce mi.a dat explicatii lumesti i-am spus parintelui sa-mi dea un text de la sfintii parinti referitor la ce-mi explica. Sa-l citesc si eu in liniste acasa. Nu a putut. Pe loc pentru sufletul meu a fost indeajuns, insa greseala continua pentru ca noi crestinii ortodocsi nu luam atitudine in grup. I-am spus parintelui ca daca parerea mea de crestin nu este luata in seama, schimb biserica…si mi-a spus ca sa nu cumva sa ma inalt prea sus, sa ma cred prea prea. 😦

    Fratilor, trebuie sa cerem sfat de la duhovnici buni.

  18. antidemocratie spune:

    A murit ma, a murit. A murit ultimul Patriarh din vechea oaste a patriarhilor. A murit patriarhul SERBIEI. Stati stramb si cugetati drept. In 2007 – Patriarhul Romaniei, moare misterios. In 2008 – moare patriarhul Rusiei, la o varsta nu prea inaintata pentru un patriarh, cu multe semne de intrebare, in 2009 moare patriarhul Serbiei, avea o varsta Patriarhala, dar nu inseamna ca nu si-au facut ei treaba. Au facut ordine intre patriarhii puternici. Nu stiu daca mai avem Patriarhi cu o viata cum au avut cei dinaintea lor, in special antiecumenisti.
    Dumnezeu sa-i ierte, eu cred din tot sufletul ca ei au murit ca martiri

  19. antidemocratie spune:

    Ce fel de predica, ma plictisesc la predicile multor parinti, mai ales la parohii. Stiti ce fac preotii, descriu in cuvintele lor versetele din acea zi. Ei nu incearca sa exeplice partea duhovniceasca a predicii, sau alte aspecte. Adevarul este ca am stat si la asa zisele predici frumoase, extraordinare. Am stat asa la manastirea Bistrita, o ora si jumatate a tinut predica, am plecat acasa fericit, singura diferenta inre liturghii o fac aceste predici. Am ramas inmarmurit de bucurie pe care a emanato parintele (fost staret la manastirea Pangarati). Abia atunci iti dai seama cat de frumoasa ste ortodoxia. Te duci acasa si strigi in gura mare spre zavistia celor de acasa, ca ai auzit o predica cum nu s-a mai auzit. S-au am asistat la predica parintelui duhovnicesc al ASCOR-ului din Cluj, foarte frumoase explicatii ale liturghiei.
    Doamne ajuta pentru cei care ne fac sa simtim Liturghia, ortodoxia cum ti se misca pe piele si-ti da rost intregii tale existente.

  20. Pr Timotei spune:

    Parinte Savatie, frate in Hristos, doresc sa va fac cunoscuta Marturisirea de Credinta Ortodoxa impotriva Ecumenismului! se gaseste pe siteul http://www.razbointrucuvant.ro/2009/06/03/marturisire-de-credinta-impotriva-ecumenismului-in-biserica-greciei/
    Aceasta marturisire este semnata de nenumarati clerici si mireni din intraga lume Ortodoxa. Ea a avut ca efect incetinirea dialogului ecumenic si trezirea multor ierarhi din Sinodul Greciei. S-a luat hotararea in Sf Sinod al Greciei ca nici un dialog ecumenic sa nu fie monitorizat la sange! Lupta inceputa de fratii greci trebuie intretinuta. Ea trebuie sa capete caracter universal.
    A semna aceasta marturisire este cel mai important lucru pe care poate sa il faca un crestin in apararea credintei Orttodoxe astazi, ca astfel vad si Ierarhii nostri ca nu pot face ce vor ( ma refer la unii dintre ei)
    Cu iubire frateasca,
    Pr Timotei

  21. Mihnea Georgescu spune:

    Sărut Dreapta, Părinte! Cu cine să votăm?

    Am un articol pentru Sfinţia Ta. Îţi place noul look al smeritului meu blog?

    http://mgeorgescu.wordpress.com/2009/11/21/trotsky-st-george/

  22. talharul spune:

    eu nu prea ma pricep la cele care tin de tipicul slujbelor, dar tot timpul am considerat ca cuvantul preotului trebuie sa concorde cu viata preotului ! nu am inteles niciodata (si incerc sa nu judec,doar ca vreau sa ma lamuresc)cum poate un preot sa aiba doua masini de lux in curte, un ditamai castelul unde locuieste, lux in imbracamintea preotesei si modernism (promovam o moda sau pe sfinti?)si sa mai predice despre slava desarta sau l-as intreba cum comentati parinte cuv.Mantuitorului:”vai voua bogatilor ca va luati pe pamant mangaierea voastra..”!
    iertati-ma nu stiu cum sa ma exprim pt ca vreau sa sesisez,(am constatat) si nu sa judec..! poate e bine asa si in cazul asta trebuie sa facem un efort sa ne „marim hambarele”!
    nu ma pricep de aceea si scriu cum simt.., „porunca” data preotilor de Domnul Hristos credeam ca este :”mergand,invatai toate neamurile botezandu-le…, sa nu purtati nici doua haine,nici bani la cingatoare.., in dar ati luat in dar sa dati.. !”
    acuma e o confuzie atat de mare ca nu mai stii, nu mai ai siguranta ca formandu-te dupa un preot ajungi la „destinatie”.., atunci de ce sau cine erau preotii carora Domnul Hristos le-a spus :”nu va cunosc pe voi..!” si totusi scoteau demoni..etc..
    (scuze am citat totul din memorie) ,apoi eu nu cunosc tainele teologiei, dar mergand la biserica nu pot sa nu aud si sa nu vad ca realitatea nu concorda cu cuvantul ..!
    va rog mult, iertati-ma !

  23. Simona spune:

    @talharul
    Raspunsul la intrebarea ta este:
    Exista vase de cinste si vase de necinste (asta tot din Bibile) Acei preoti pe care tu spui ca nu vrei sa judeci, dar totusi o faci, ar intra in categoria vaselor de neciste. Acum tu daca nu esti sigur ca urmand acei preoti te vei mantui, s-ar putea sa cazi la sectari (daca nu cumva deja esti acolo, dupa cum arata postul tau) ceea ce este f rau. Sau poti fi tu un vas de cinste si sa ramai in ascultare facand ceea ce zice preotul, nu ceea ce face el si atunci sigur de vei mantui, pt ca el va da raspuns pt tine la judecata.

  24. ncdk spune:

    Exista vase de cinste si vase de necinste (asta tot din Bibile) Acei preoti pe care tu spui ca nu vrei sa judeci, dar totusi o faci, ar intra in categoria vaselor de neciste

  25. Off Topic:

    ASCOR-Suceava
    organizeaza conferinta

    BIOETICA TEHNOLOGIEI INFORMATIONALE
    – cipul controlului total –

    sustinuta de
    Pr.Prof.Dr. Mihai VALICA

    joi, 26 noiembrie 2009, ora 18
    sala de conferinte a
    Arhiepiscopiei Sucevei si Radautilor

  26. Mihnea Georgescu spune:

    Ce ne facem, Părinte?! Ne-au încălecat nemţii de tot!

    http://mgeorgescu.wordpress.com/2009/11/25/las-mananitas/

    Maica Rusia ce zice?

  27. ana ioana spune:

    Sf. Ioan Scararul spune foarte frumos si clar:
    „Tu, cel ce povatuiesti pe cei mai de jos, invata din cele inalte, si calauzeste pe celalalt prin infatisarea ta vazuta. Nu uita de cel ce zice: Nu de la oameni, nici prin oameni am luat invatatura, nici n-am fost invatat.(Gal.1,2).Caci nu e cu putinta celor de jos sa tamaduiasca vreodata pe cei ce zac la pamant”

  28. talharul spune:

    mie imi place (apreciez) raspunsul parintelui Savatie..! (tacerea e de aur) …apoi eu am spus clar si din start ca NU AM INTENTIA SA JUDEC, CI SA MA LAMURESC ! am obs.ca unii m-au „trecut” la sectari ! in mod normal ar trebui sa ma scuz, sa spun ca nu sunt(si adevarul asta este) ,dar pr Teofil Paraian (Dumnezeu sa-l ierte) intr-un dialog cu pr.Arsenie Papacioc cand acesta spune:” parinte asta nu-i o pozitie ortodoxa !” (evident raportat la ceea ce discutau atunci si nu la ceea ce am scris eu) pr Teofil raspunde: ” da,poate nu-s ortodox !” (desi era 100%) (am ras copios aici)

  29. Mos Ioan spune:

    Raspuns lui „antidemocratie”

    Sunt de acord cu dta ca Patriarhul Pavle al Serbiei a fost un Mare Patriarh. A fost si este un Sfânt!
    DUMNEZEU sa-l odihneasca în Imparatia Sa!

    Eu nu cred ca ceilalti 2(doi) Patriarhi(P.Teoctist si P.Alexei II) au murit in martiri, cred, mai curând, ca prin moartea pe care au avut-o, si-au ispasit pacatele. Sa nu uitam ca Patriarhul Teoctist a binecuvântat distrugerea Sfintelor Biserici si distrugerea cimitirelor, sub ocupatia lui Ceausescu si a celorlalti slujitori ai Satanei. Peste osemintele celor din cimitire se construiau blocuri………..
    Cât priveste pe Patriarhul Alexei II, acesta a fost colonel( sau general) KGB……..deci a fost un Patriarh cu epoleti pe umar. Iti imaginezi ce rapoarte facea……….
    Daca citesti „Audienta la un demon mut” al Parintelui nostru drag, Sfintia Sa Savatie Bastovoi, vei vedea în ce lume traim….
    Aceasta carte am citit-o pe neresuflate, este atâta Adevar în ea, încât te cutremuri, în timp ce citeam aveam impresia ca sunt „acolo” în mijlocul evenimentelor.
    Cred ca Inalt Preasfintitul Dorimedont( Dumnezeu sa-L odihneasca!)ne priveste din Imparatia Cereasca, si se roaga pentru noi toti, îndemnându-ne sa ducem lupta cea buna întru’ Domnul Nostru Iisus Hristos.

  30. ana ioana spune:

    Blagosloviti parinte Savatie! Stim ca tacerea este de aur, dar mai avem nevoie in cand in cand si de vocea sfintiei voastre, pe care de demult nu am mai auzit-o. Ne rugam ca Dumnezeu sa puna in gurile preotilor si predicatorilor nostri miere si duh. Stim ca Dumnezeu trimite oamenii sai la cei ce urmeaza cuvantul Lui. Poate de asta nu mai avem predicatori buni, pentru ca noi nu mai avem urechi de auzit si fapte de infaptuit. Va asteptam parerea cu nevrednicie.

  31. talharul spune:

    de fapt citatul complet era:” tacerea e de aur, a vorbi despre Dumnezeu este de argint, restul e osanda..!” (am uitat cui apartine.) presupun ca una e a vorbi despre Dumnezeu si e cu totul altceva a marturisi..! (n-as vrea sa ma pierd in cuvinte, in intelesuri..)

  32. Lucian spune:

    Doamne ajuta!

    Dincolo de orice tehnica, de orice logica adoptata de catre predicator, lucrul cel mai important este trairea lui duhovniceasca in acel moment si sinceritatea cu care o exprima.
    Prefer o predica sincera, izvorata din sufletul celui ce o rosteste, decat o recitare dupa o foaie.

  33. Andrei, Galaţi spune:

    Doamne ajută!

  34. crip71 spune:

    mi s-a intamplat de multe ori sa ma plictisesc la unele predici care pareau sterile , insa totdeauna m-am intrebat : oare nu din cauza mea s-a intamplat aceasta? Imi aduc aminte de zilele cand faceam primii mei pasi spre Biserica , cu cata ravna si atentie ascultam cuvantul de invatatura de la sfarsitul slujbei si ce mult imi inviora sufletul . Pe atunci pentru mine nu existau preoti buni sau rai , predicatori buni sau rai , de la fiecare aveam ceva de primit bun. Apoi cu timpul s-a stins focul si am inceput sa devin mai rational, mai critic , mai nemultumit de unii dintre preoti , care nu erau la ” masura mea ” , dupa parerea mea. Deci gandindu-ma eu la aceste lucruri am inceput sa fiu mai atent si la predicile asa zise sterile si am observat ca si in ele se putea gasi ceva bun de care ma foloseam , totul e sa ma aplec putin in sufletul meu si sa inteleg ca de fapt nu stiu nimic ( cum ma pot eu compara cu infinitul ? ) . Caci oricum , in veci nu o sa schimb eu preotimea sa tina cuvantari a la Sf Ioan Gura de Aur

  35. […] Parintele Savatie Bastovoi: Despre predică, în general […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: