Stareţii (de mitropolitul Veniamin Fedcenkov)

grace_old_man_praying_lFragment din volumul
mitropolitului Veniamin Fedcenkov
„Întîlniri cu sfinţi”
apărut la Editura Cathisma

Înainte de plecarea la schit – la sfatul poate al egumenului sau al altui monah – am dorit să slujesc panihida pentru adormiţii stareţi. În spatele bisericii principale, lîngă pereţii altarului, erau două morminte – ale părinţilor Macarie şi Ambrozie. Mi-au dat în calitate de cîntăreţ un monah, un tenor din strană. Într o reverendă soioasă şi cu o burtă enormă, acesta mi a produs o impresie mai puţin plăcută. Nu seamănă el cu proslăviţii stareţi ai Optinei, mă gîndeam…

Cîntînd panihida, am descoperit sub piatra funerară o gropiţă. Monahul mi-a explicat că de aici iau credincioşii cîte o mînă de nisip, avînd credinţa că acesta tămăduieşte bolile.

Mi-am amintit cuvintele Psalmistului despre Templul din Ierusalim, unde zice că cei ce cred Domnului iubesc nu numai templul, ci şi pietrele sale. Nu e de mirare că şi acum emigranţii ruşi ce se întorc în patrie iau în palmă ţărînă şi o sărută, sau o sărută căzînd la pămînt. Să nu ne judece nimeni deci dacă şi noi, creştinii, luăm puţin nisip de la sfintele morminte. În toată simplitatea sa, poporul rus înţelegea corect, înţelept, lucrurile sfinte.

Minunile puteau fi făptuite nu doar de acestea. Cunoaştem din „Fapte” că nu doar hainele apostolilor revărsau tămăduire, ci chiar şi umbra lor. Iar lucrurile rămase de la Serafim al Sarovului – mantia, şuviţele de păr, piatra pe care s-a rugat o mie de zile şi nopţi, apa din fîntîna sa etc. – erau făcătoare de minuni.

Voi continua însă istoria despre călugării „răi”. În ajunul sărbătorii Adormirii Maicii Domnului stăteam printre credincioşi; monahii stăteau într un loc special amenajat în partea stîngă a bisericii. În faţă, pe amvon, mergea de la o strană la alta un ascultător ce îndeplinea funcţia de canonarh şi citea stihirile cîntăreţilor. Îşi cunoştea bine treaba. Mi a sărit în ochi însă gulerul alb al cămăşii, scos pe deasupra reverendei. Şi mi s-a părut mie că acesta nu este prea departe de mirenii ce se fălesc cu straiele lor. „Ce fel de optinean o fi acesta?” Astfel judecam atunci şi credeam că am dreptate.

A doua zi am predicat la Liturghie, iar după predică, ieşind deja pe pragul bisericii, am văzut doi monahi care s au apropiat de mine şi, faţă de toată lumea, s au închinat şi şi au cerut cu recunoştinţă binecuvîntare. Cine erau ei? Cîntăreţul dolofan de la panihidă şi acest canonarh cu guleraş alb. Am fost surprins de faptul că tocmai aceştia doi, pe care i am judecat ca fiind nevrednici, au arătat smerenie… Dumnezeu mi a vădit astfel strîmba mea judecată faţă de oameni. Cu adevărat, inima oamenilor e cunoscută numai lui Dumnezeu Unuia. Şi nu trebuie să judecăm după înfăţişare…

Pe lîngă aceşti monahi îmi amintesc şi de părintele egumen al mănăstirii. Îmi scapă sfinţitul său nume, îl chema, poate, Xenofont. Era un bătrîn de peste 70 de ani, albit pe creştet, cu trăsături fine şi cu o faţă palidă. Mi au atras atenţia severitatea feţei, chiar asprimea ei evidentă. La ieşirea sa din biserică, pe uşa lăturalnică dinspre sud, o mulţime de credincioşi, dar preponderent femei, s au repezit să şi ia binecuvîntare. Stareţul mergea însă grăbit spre chilia sa, fără a întoarce capul, binecuvîntînd repede, fără a privi la cei ce şi iau binecuvîntare. M am umplut de pietate profundă faţă de el. Acest monah experimentat ştia atitudinea pe care trebuie să o ia faţă de oricine. Mi amintesc cuvintele lui Macarie cel Mare despre faptul că la Domnul sînt sfinţi diferiţi: unii vin la El în bucurie; alţii – în asprime; şi pe toţi Dumnezeu îi primeşte cu dragoste.

Mi-amintesc şi de alt egumen, părintele Isaachie. Înainte de slujirea Liturghiei se mărturisea mereu duhovnicului. Un monah cărturar, devenit ulterior mitropolit, l-a întrebat de ce face asta şi de ce se pocăieşte mereu, căci ce păcate poate să aibă? Părintele egumen a răspuns printr o pildă:

„Lăsaţi această masă pentru o săptămînă într o cameră cu ferestrele închise şi uşa încuiată. Veniţi apoi şi mergeţi cu degetul peste ea. Pe masă va rămîne o urmă curată, iar pe deget – praful ce nici nu l ai fi observat că pluteşte în aer. Astfel e şi cu păcatele: mari sau mici, ele se adună necontenit. Şi e nevoie să le cureţi prin pocăinţă şi mărturisire.”

Cu privire la aceste păcate „mici” se cere amintit aici şi cazul, de altfel foarte cunoscut, al celor două femei venite la părintele Ambrozie al Optinei. Una dintre ele avea un păcat mare, care o măcina din greu. Cealaltă era mai voioasă, întrucît nu avea nici un păcat mare. Ascultîndu le mărturisirea, părintele Ambrozie le a trimis pe ambele la pîrîul Jizdra. Primei i a spus să aducă piatra cea mai mare pe care o va putea ridica; celeilalte – să aducă în poală mai multe pietre mărunte. Femeile au procedat întocmai. Apoi stareţul le a spus să meargă şi să pună pietrele înapoi, la locurile de unde le au luat. Prima a găsit uşor locul pietrei mari, iar a doua nu şi a mai amintit de unde le a luat şi s a întors cu toate pietrele la stareţ. Acesta le a explicat atunci că prima îşi amintea mereu de păcatul ei cel mare, se pocăia de el şi acum putea să şi l ridice de pe suflet; ce a de a doua însă nu şi a luat în seamă păcatele mici, şi, întrucît erau multe, ea nu era în stare să şi le amintească şi nu se putea pocăi de ele.

Vreau să mai amintesc aici că în mănăstiri se obişnuieşte ca doar egumenului să i se spună „batiuşka”. Ceilalţi monahi, începînd de la rasofori şi pînă la ieromonahi sînt numiţi „părintele” cutare sau cutare. Excepţie fac doar stareţii, care sînt numiţi şi ei „batiuşka”. Monahii şi aici însă, pentru a i deosebi de egumeni, li se adresează cu apelativul „stareţ”.

Anunțuri

39 Responses to Stareţii (de mitropolitul Veniamin Fedcenkov)

  1. Mos Ioan spune:

    Sper sa ajung si eu la Mânastirea Diveevo unde Sfântul Serafim de Sarov a trait si i-a adus Slava lui Dumnezeu, zi si noapte. Sa ma rog si eu, pe pamânturile
    Rusiei Pravoslavnice, acolo unde Sfântul Serafim a calcat cu picioarele Sale Sfinte…….
    Rugati-va, Sfinte Serafime, din Imparatia lui Dumnezeu, pentru noi pacatosii!

  2. Constantin spune:

    sunt bucuros ca gasesc ceva postat dupa o perioada lunga de asteptare.Doamne ajuta!

  3. Veronica spune:

    Doamne ajuta!
    Minunate aceste invataturi ale parintilor nostri!
    Citind acestea, sufletul mi se incarca cu o tristete grea si in acelasi timp cu o mare bucurie!
    De ce, pentru ca inainte de toate, sunt o pacatoasa si am invatat ca razboiul cel mai mare este cu tine insuti iar in al doilea rind, ma incarc de o mare bucurie pentru ca stiu ca Dumnezeu este IUBIRE, si in marea Lui milostivire, vazind vointa noastra, jertfa noastra, cainta noastra, chiar daca n-o meritam, El ne iarta!
    Bunul Dumnezeu sa ne ocroteasca pe noi pe toti!
    Hristos in mijlocul nostru!

  4. Ina spune:

    Ce bine c-ati revenit parinte.

    Doamne ajuta

  5. o persoana spune:

    mos ioan..si eu as vrea atat de mult….iar sfantul serafim de sarov are o viata atat de patrunzatoare si de deosebita….
    poate ne va ajuta Dumnezeu intr-o zi.

    Doamne ajuta

  6. blogideologic spune:

    Părinte Savatie, cred că până la urmă faceţi realmente o muncă bună, pe linia Dimitrie Cantemir şi Anton Cehov, de unire culturală între România şi Rusia. Însă mai rămâne, ca gest diplomatic absolut necesar pentru Rusia, să recunoască legitimitatea Capitulaţiunii de la 1740 (revalidată pentru România lui Ion Antonescu, în cel de al doilea război mondial, de Anglia şi America, adică frontiera legitimă a României pe rîul Bug. Văd că şi în Finlanda a început o mişcare foarte bine organizată ce revendică integrarea Kareliei la Finlanda.

  7. Vasilica spune:

    Ma bucur de aparitia acestei carti care ne este de folos tuturor.Parinte ne-am bucura foarte mult daca ati scoate o carte si cu istorisiri despre psalmul 50.Doamne ajuta !

  8. Mos Ioan spune:

    Redau câteva „Însemnari”din cartea Sfântului Ieromonah
    Ghelasie Gheorghe de la Sf.Mânastire Frasînei, intitulata „Intre boala si VIATA”:

    Este bine sa ne Impartasim unii-altora, cele Bune si mai ales cele ce alina suferinta, necazul si starile distructive.
    *
    Atentie, însa, Fiecare este un „Unicat” si „pe masuri diferite”, de aceea Fiecare are „croiala”sa.
    *
    De aceea si indicatiile noastre sunt doar „Orientari”
    pentru ajustarea si masurile proprii.
    *
    Incercati cu prudenta sfaturile noastre si alegeti cele ce vi se potrivesc.
    *
    Si Medicina ca si Religia sunt „Masuri Personale”, chiar daca au o „baza generala”.
    *
    Sa nu se creada nimeni „atotstiutor” pentru „toti si pentru toate”.
    *
    Multi fac parada de „inspiratii, vocatii, transmiteri paranormale si miraculoase”, cu „misiuni speciale” chiar Divine etc……
    *
    Atentie marita! Nu va „razboiti” cu nimeni, stati rezervati dar si receptivi la ce va poate folosi, ca
    „Stiinta-Bun Deschis tuturor”.
    *
    Frica si instigatia inselarilor este o panica de mascate „politici mistice”.
    *
    Degradarea Stiintei si Religiei este „politizarea”lor.
    *
    Visul unei Teo-politici este irealizabil.
    *
    Multi vor sa fie „Eroi”, Marturisitori sau chiar Mucenici.
    *
    Astazi este „vremea” tuturor contradictiilor.
    „Da-te la o parte” din calea raului, zice Evanghelia.
    Deci, nu ti se cere decât „neamestecul personal” cu raul. Marturisirea si eroismul de astazi, este aceasta „neamestecare”. Nu ai unde fugi sa te ascunzi…Stai cu raul lânga tine, dar tu nu fii ca raul, ci tacut si chiar ranit de rau, nu te razboi si asa vei putea „trai”, cât îti este „Dat în lume”.
    *
    Fericiti cei care pot „suferi” sagetaturile raului, fara sa se amestece cu raul.
    *
    Fericita este si Stiinta cea Dincolo si de rau.
    Medicina ca si Religia este o TAINA A VIETII Lumii.
    *
    Medicina fara Religie se desacralizeaza pâna la o Stiinta anorganica, ce are cosmarul mortii, în visul si nostalgia Vietii.
    *
    Boala este cea mai „potrivnica PURIFICARE” si Prefacere pentru VIATA cea VESNICA, unde trebuie sa
    AJUNGEM Fiecare.
    *
    Nu acceptati însa ca boala sa va „distruga” MEMORIILE VIETII.
    *
    Sfintii au CREZUT în VIATA si în „mormânt”, de aceea
    s-au facut si „Sfinte-Moaste” si cu „Trupuri de-a-pururea Vii”.
    *
    Binecuvântata esti boala, când ai CRUCEA INVIERII în Spate.

  9. camelia spune:

    ce frumos .. 🙂

  10. Neincrezut spune:

    Oare cum o fi sa te intalnesti cu un sfant, cred ca nici nu iti dai seama, ori daca face cum a facut Sf Serafim de Sarov. Interesant. Cred ca nu ar dori sfintii sa se intalneasca cu noi(mine) :).

  11. aivill spune:

    Dumnezeu sa va intareasca parinte….
    Inchinaciuni.

  12. Mos Ioan spune:

    Astazi este Praznuirea Sfintilor Mucenici: Trofim, Savatie si Dorimedont
    Sarut Mâna Sfintia Voastra Savatie!
    La Multi Ani ! Sanatate si Bucurie!
    Imi permit sa cânt pentru Sfintia Voastra:
    „La Multi Ani cu Sanatate
    Sa va dea DOMNUL tot ce doriti,
    Zile senine si fericite
    La Multi ani sa traiti”!

  13. Florin Giurca spune:

    Pe calendarul indreptat azi se pomeneste sfantul mucenic Savatie – bucurii duhovnicesti si la multi ani, parinte!

  14. Un preot ortodox spune:

    Intru multi ani parinte Savatie !

  15. † marturisitor ortodox spune:

    La multi ani Parinte Savatie si multa sanatate trupeasca si sufleteasca !

  16. Mihnea Georgescu spune:

    Să ne trăiţi întru mulţi ani, Părinte!

  17. Ina spune:

    La multi ani parinte. Sa ne traiti cu bucurie

    Doamne ajuta

  18. Ina spune:

    Am intrat aici asteptand sa vad ceva nou aparut de la sfintia voastra, insa simteam ca nu e timp de mesaje acum. Si totusi, uitandu-ma la topicul de aici, care sta de ceva timp si uitandu-ma la imaginea de mai sus, mi-am dat seama si de ce nu ne mai scrieti acum parinte. Puternica imagine.

    Dumnezeu sa ne ajute si sa ne intareasca.

  19. Neincrezut spune:

    Si pana la urma cum ramane cu mantuirea. Ce este mai bine, sa propovaduim sau sa ne rugam. Eu cred ca fiecare are calea lui. Iar Popii nostri ce fac, care este drumul lor. Ma doare cand vad ca sunt doua intrari in trapeza, una pentru oameni simpli si alta pentru bogatasi, ma doare ca au mancaruri, tacamuri scumpe. Am in minte mai mule exemple, nu cred ca ar fi bine sa arat cu degetul. Dumnezeu sa-i ierte. Din lume e usor de judecat. :(. Ei au intrat in manastire nu pentru a manca, sau a umbla fleandura.

  20. Neincrezut spune:

    Ma doare ca ma duc la Pochi si nu ma baga in seama daca ma vad imbracat simplu, nu au timp de mine, au timp de cei care baga mult la buzunarul lor.

  21. Neincrezut spune:

    Am fost in vizita la o batranica, era rupta de durere, are 96 de ani, este o crestina mare, nu cred ca preotul o baga in seama. Ma doare de acesti Pochi. Imi sunt dragi parintii anonimi, sau trecuti prin lagarele comuniste. Dumnezeu sa-i mantuiasca

  22. Ina spune:

    neincrezut, nu mai zi pochi si nici popi. Cere-i Domnului sa-ti scoata in cale un parinte care sa te sfatuiasca si tu intre timp CAUTA si ASTEAPTA cu RABDARE.

    Avem multi parinti buni.

    Doamne ajuta

  23. daniela spune:

    @neincrezut
    e subtire linia intre a fi realist si a judeca.cred,totusi,ca e mai bine sa nu acoperim pacatul decat sa-l trecem cu vederea.pentru ca a-l trece cu vederea ne duce cu un pas mai aproape de a cadea in el.trebuie sa observam ce se intampla in jurul nostru si sa alegem.dar trebuie sa observam corect pentru ca ce alegem ne defineste ca oameni.si omul lui Hristos nu poate sa fie oricum.
    ce spui tu se intampla,dar gandeste-te cate se intampla printre mireni.nici ei nu au indreptatire pentru cum sunt.pentru ca viata in lume nu inseamna o viata crestineasca mai…degajata,ca sa spun asa.intelegem gresit calea asta.
    sa nu ai pretentii de la oameni,asteptari cum ca ar trebui sa fie asa-si-pe-dincolo,pentru ca ai sa fii dezamagit.
    Doamne ajuta

  24. În România şansa de a găsi preoţi ortodocşi este de 1 la 1.000.000…Şi eu am terminat Teologia şi am cunoscut o grămadă de pochi, cum spune neîncrezut…Chestia e că asta duce la APOSTAZIE şi la ceea ce-I spunea Mântuitorul Sfântului Apostol Ioan : „Îngerului bisericii din…(România, după cum au tâlcuit unii părinţi români ca Părintele Arsenie Papacioc, Părintele Cleopa şi alţii) : O de ai fi rece sau fierbinte, dar eşti căldicel, şi pentru asta O SĂ TE SCUIP din gura Mea” (citiţi în Apocalipsă că eu am redat din memorie).

  25. sorin spune:

    Nu suntem noi in masura sa vedem cati preoti sunt drepti si cati nu… Nu judecati dupa aparente iar daca chiar va smintesc cu ceva isi vor lua plata. Gasiti-va un duhovnic dupa sufletul vostru si urmati-i lui. Urmandu-i nu veti mai avea timp sa-i vedeti pe ceilalti…

  26. crip71 spune:

    neincrezut
    dupa spusele tale , sunt convins ca si daca ai sta langa un parinte anonim sau trecut prin lagarele comuniste tot te-ai sminti . Vorba unui parinte : pe cine vrei sa-l vezi bun , bun il vezi si daca vrei sa-l vezi rau , rau il vezi . Doamne ajuta-ne!

  27. Nu că îi iau partea lui neîncrezut, dar atât vă spun: Să nu dea Dumnezeu cel Sfânt să aveţi o ispită mare de tot, precum poate a avut şi el şi am avut eu, să vedem după aia câtă credinţă şi cât de buni sunteţi. Omul în ispite grele îşi arată de fapt faţa sa. Atunci îţi dai seama la ce nivel eşti…Dar, mai bine să vă ferească Dumnezeu…Ispita te căleşte, dar te poate şi îngenunchea,însă nu pentru rugăciune. Aşa mă credeam şi eu, marele credincios, până la o ploaie de ispite…

  28. VladR spune:

    Neincrezut, tu ce parere ai despre tot ce au scris comentatorii acestia pana acum?

  29. Mirela spune:

    „Mila voi, nu jertfa!”

  30. Da… aşa cere Hristos, însă nu clericii noştri…

  31. am sa caut si eu cartea…

    va astept la mine pe blog…astazi discutam cum Jigodia de N. Plesita a crapat fara sa plateasca cu nimic pt crimele lui….

  32. VladR spune:

    Imi voi permite sa mentionez doua raspunsuri la framantarile lui Neincrezut: unul foarte frumos si duhovnicesc, care se gaseste in capitolul 2 din Cartea intelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah, si al doilea foarte concret si dureros, expus de dl Mircea Platon aici: http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2009/10/destinul-romanesc-si-mantuirea-mecanica.html

  33. Florin Giurca spune:

    Toti preotii pe care i-am cunoscut mi se par vrednici de cinste. Toti.

  34. Vasilica spune:

    Dragostea duhovniceasca este mai inalta decat dragostea ce o au fratii dupa trup, pentru ca inrudeste pe om prin Hristos si nu prin mama. Toti ce au aceasta dragoste nobila sunt plini de bunatate, pentru ca inlauntru lor au pe Hristos, iar pe fetele lor este zugravita dumnezeirea. Nu este cu putinta sa vina dragostea lui Hristos in noi, daca nu ne scoatem pe noi insine din dragostea noastra, astfel ca sa o dam lui Dumnezeu si chipurilor Sale si sa ne daruim mereu celorlalti, fara sa dorim ca ceilalti sa ni se daruiasca noua.(din cartea pr.Paisie mi-a spus)

  35. VladR spune:

    Bine ati revenit, Parinte!:) Sper sa va regasim din nou mai frecvent pe acest blog.

  36. alvi spune:

    binecuvantati parinte !
    pare din ce in ce mai ireala , mai indepartata, aceasta lume duhovniceasca . Spre fiecare dintre noi Dumnezeu isi indreapta iubirea , pe fiecare ne indreapta si pentru fiecare pregateste ” un fir de ceapa ” de care sa ne putem agata pentru a scapa de iad , atat de cel vesnic , dar si de cel cotidian .In schimb lumea devine o puscarie, iar condamnarea o reprezinta indiferenta , nepasarea si neputinta .” firul de ceapa ” ,adica dragostea , devine de nevazut , omul prezent nu are timp sa-si aplece privirea asupra celui de langa el , iar in zbaterea lui rupe aceasta vitala legatura cu Dumnezeu . As intreba totusi ,incercand sa fac abstaractie de fata hada a realitatii , chiar nu observa nimeni chipul crispat al copiilor terorizati de familia in care dragostea a murit inainte ca sa apara si de colegii educati in cultura dispretului si nepasarii ? Chiar nu aude nimeni strigatul de durere si razvratire al inimii lor ? Chiar totul reprezinta o masca vulgara a ceea ce ar trebui sa fie omul ?

  37. este incredibil ca v-am gasit blogul.
    la bucuresti se gasesc foarte greu cartile Dumneavoastra.sper sa apara de vanzare in mai multe manastiri si biserici.deocamdata am vazut si am cumparat cartea „A iubi inseamna a ierta”.
    greu de spus aici tot ce simt…..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: