Scurtă poveste despre creştinism

cuviosi egipteniSfîntul Ioan Gură de Aur, aflîndu-se într-o polemică despre temeiul dumnezeiesc al credinţei creştine, a dat drept argument chiar modul în care a fost răspîndit creştinismul. Cum să explici faptul că doisprezece oameni sărmani şi neînvăţaţi au convins o lume să se închine unui Dumnezeu care S-a lăsat răstignit pe cruce? Să mai spunem că asta se întîmpla într-un imperiu în care primau autoritatea paloşului şi a bogăţiei, în care orgoliul era confundat cu demnitatea, iar mila cu slăbiciunea. Unei astfel de lumi au adresat apostolii cuvintele: „Fericiţi cei cei plîng, fericiţi cei flămînzi, fericiţi cei prigoniţi”. Şi au convins! Pentru că veneau de la Dumnezeu.

Însă cînd cel mai puternic imperiu al lumii a devenit creştin şi se părea că propovăduitorii Evangheliei ar trebui să triumfe cu o uşurinţă incomparabilă cu cea a celor doisprezece apostoli sărmani de la început, creştinismul a intrat în derivă. Şi acest lucru s-a întîmplat atunci cînd cineva i-a zis propovăduitorului: „mănîncă!” Şi el a mîncat. Apoi i-a zis: „bea!” Şi el a băut. Apoi i-a zis: „şezi!” Şi el a şezut…

Creştinul nu are odihnă în această lume, pentru că merge spre o altă lume. Nici mîncarea, nici băutura, nici cinstea mai marilor acestei lumi nu trebuie să fie a creştinului. Atunci lumea îl va crede că vine de sus şi merge într-acolo de unde a venit.

Poate că, după două mii de ani de creştinism, ne apropiem iarăşi de zilele cînd vor rămîne doar 12 creştini neamăgiţi de lume şi aceia, pornind, vor începe totul de la început?

Anunțuri

49 Responses to Scurtă poveste despre creştinism

  1. Momarlanul spune:

    Cat adevar! Cei 12 faceau apel la cuvantul lui Dumnezeu si la experienta lor practica. Astazi un argument des utilizat de catre oameni din ierarhia Bisericii este „cei 2000 de ani de crestinism”, de parca vechimea e o recomandare in sine, nu trairea, experienta directa, cuvantul viu. De unde sa mai existe cuvant viu la oameni care au mancat, au baut si au stat alaturi de mai marii lumii, cum bine spune Parintele Savatie? Aceasta mentalitate de lupta, de om aflat permanent pe drum sau in transee ne-a cam pierit. Multumesc ca m-ati ajutat sa imi aduc aminte, Parinte.

  2. Saurian spune:

    De ar fi lucrurile aşa de simple… Dar nu sunt…

  3. silvia spune:

    Si eu ma gandeam saptamanile trecute ca intr-o lume in care fiecare nu dorim si nu alergam decat dupa faima, glorie, masini, case, vacante, moda si altele la concurs cu ceilalti, avem un Dumnezeu atat de simplu si curat care a venit doar sa sufere si sa moara pentru noi. Cum sa acceptam si sa-L intelegem pe Dumnezeul nostru Rastignit cand noi vrem numai distractii si rasfat, iar cand e vorba de mila, iertare, rabdare sau dragoste pentru ceilalti ne apuca o mare plictiseala si oboseala daca altele mai rele?

  4. daniela spune:

    ma intreb cum sa ne autoconvingem sa fim printre cei 12 eroi de la sfarsit.idei?

  5. mihai g spune:

    Bine spunea un parinte: „Doamne tine-ma de urechi, ca de nu, te vand ca Iuda ”

    La aceasta as mai adauga un pasaj din Jurnalul Fericirii:
    „Constat ca nu intaleg decat de bata. E o surpriza pentru un intelectual. Dar vorba ceia, asta-i situatia. Dumnezeu, milostivindu-se, ma bate ori de cate ori e nevoie. Cu ierburi amare, cu varga, cu scarbe, nu ma cruta. Ma baga-n sperieti, ca de frica stiu. Asa, batraneste. Ciomagit, ma trezesc si-mi vin in simtire pentru un timp.”

    Bineintales ca in cazul celor 12 nu se pune problema ca ar fi avut nevoie de vreo „ciomageala” din partea lui Dumnezeu. Dar noi (eu cu siguranta), poate ca avem.

  6. Bruno Tomescu spune:

    Sarut-mana parinte.
    Mi-am adus aminte de parintele rafail Noica, si de spusa parintelui Sofronie, cred, Dumnezeu sa il ierte, ceva de genul crestinismul aproape ca nici nu a fost propovaduit. E o afirmatie care poate parea smintitoare dar eu am citit-o si citat-o in sensul de care vorbiti dumneavoastra, nu in sensul pe care il invoca miile de secte „crestine”, ereziile de tot soiul care au fost si inca sint – pretext pentru a huli si rupe.

    nadejde.

    Cu bine

  7. Saurian spune:

    Totuşi lucrurile nu sunt deloc aşa simple după cum apare scris în articol după părerea mea.

    Apostolii respectivi L-au văzut pe Hristos şi au putut avea un exemplu viu şi adevărat, au primit şi foarte mult har iar condiţiile de atunci nu sunt ca acum. Atunci oamenii aşa cum erau cu patimile lor trebuiau să înfrunte necazurile vieţii, să cunoască greutatea şi sudoarea pâinii, se formau comunităţi reale, era o altă lume.

    Acum noi trăim într-o lume imaginativă, creem reţele de socializare virtuale, ne ascundem sub nişte identităţi false şi nu mai trăim viaţa reală. Iar lumea se adânceşte tot mai tare în acest ireal, în această virtualitate şi nu mai poate auzi glasul lui DUmnezeu şi nici glasul naturii. Pretutindeni sexualitate, răului i se spune bine, pretutindeni concurenţă, pretutindeni virtualite şi ireal. Cei tineri într-un astfel de mediu cresc şi e normal că la vârsta maturităţii sunt bolnavi psihici. Spunea cineva că în viitorul apropiat va fi o raritate omul sănătos psihic. În timpurile de dinainte era o raritate omul bolnav psihic iar binelui i se spunea bine nu ca acum când totul s-a inversat. Deci nu e aşa simplu… E mult mai complexă problema…

  8. Ina spune:

    Dumnezeu sa va binecuvanteze parinte. Trec prin niste incercari si articolul vine ca un pansament.

    Daca mie imi este asa greu acum, cum ii poate fi lui IPS Teodosie, cum i-o fi fost si-i mai este parintelui si maicutelor din inchisoare?

    Doamne ajuta

  9. mihai g spune:

    Saurian,

    Parintele Rafail Noica spunea intr-o cuvantare ca nu este greu sa traiesti dupa poruncile lui Hristos ci este de-a dreptul…imposibil. Si asa a fost in toata istoria.

    Dar pe de alta parte, daca si in vremurile acestea (tot parintele Rafail spunea ca sunt vadit ultimele vremi) exista sfinti (si exista) atunci Dumnezeu este cu noi, atunci inseamna ca totusi, imposibilul este posibil…caci cele cu neputinta la oameni…

  10. […] Parintele Savatie Bastovoi: Scurtă poveste despre creştinism […]

  11. Stalker spune:

    @ Silvia:

    Dumnezeu nu a venit „doar sa sufere si sa moara pentru noi”. A venit pentru ca omul sa fie in Dumnezeu. Daca Fiul intrupat a trebuit sa intre in suferinta si moarte, este pentru ca acolo se afla omul instrainat de Dumnezeu.

  12. Mirela spune:

    Cand vezi ca toate cate se intampla acum iti dau senzatia de ireal, cand pare ca toata lumea a innebunit, cand vestile rele circula atata de repede si cu o lejeritate uluitoare, cand oamenii suferinzi sunt marginalizati si desconsiderati, cand a face bine pare o fatarnicie, cand batranii isi duc batranetile cu lacrimi in ochi, cand doar in ochiii copiilor mai vezi Bucuria si cand totul pare pierdut, cand pe „cei 12” apoape ca nu-i gasesti la numar, atunci tot ce iti mai hraneste nadejdea este Hristos Domnul. El e cel care ne-a binecuvantat la botez imbracandu-ne in haina Lui! Ce bucurie imensa iti da gandul ca Dumnezeu ne-a oferit marea sansa sa fim crestini, crestini ortodocsi precum El Insusi este! Crestinismul desi a aparut incetul cu incetul fiind raspandit de catre cei 12 apostoli, el este acum cunoscut in toata lumea si atunci stii ca „cei 12” sunt multi, fara de numar. Ei nu se vad pentru ca sunt discreti, dupa cum si Dumnezeu este discret.
    Cred si sper ca viitorul va fi mai luminat decat pare ca este acum si ca nu se va ajunge sa mai ramana doar o mana de oameni neamagiti de lume! Mila Domnului e mare si El poate sa ne faca din pietre cum suntem, fii ai Imparatiei lui! Nadejde si rabdare!
    Sa ne ajute Dumnezeu sa fim cu adevarat crestini!

  13. Scardanelli spune:

    Mie mi se pare că însăşi călugăria, fuga în deşert, ar fi fost o replică la „oficializarea”, la „domesticirea”, creştinismului. Şi mă tem că însuşi cinul monahal a sfârşit prin a fi … instituţionalizat, la rândul lui.

    P. Savatie, care e şi un om cultivat într-ale istoriei Bisericii, şi un om cu practică a nevoinţei, ar fi cel mai în măsură să confirme asta…

  14. Evsevie spune:

    Frumoasa prezentare!

    A fost nevoie de 12 oameni fara studii superioare… iar acum cu mii de teologi si nu facem fatza presiunilor persecutoare.

  15. Ioan Andoni spune:

    Spusa cuiva, că „simplitatea este rezultatul unui echilibru foarte complicat”, o probăm toţi, fiecare după măsura sa. În înţeles creştin, simplitatea îmi sună ca fiind calea evanghelică, aceea care se regăseşte în „cei douămiideanidecreştinism”, dar nefiind ceva spectaculos nu atrage luarea-aminte a noastră, celor atât de îndreptăţiţi în toate. Nu numai orbi, dar puţini în credinţă (ajută, Doamne!) şi în iubire tot mai zgribuliţi. Fie-ne zăbava nu cu inima, ci în pasul de către Domnul Hristos!

  16. viorel petcu spune:

    Tot parintele Rafail Noica spune ca la judecata va trebui sa raspundem unei intrebari pe care ne-o va pune Hristos, intrebare la care nu vom raspunde nici cu gura nici prin vreo logica cerebrala (pentru ca nu vom mai avea nici gura nici creier) ci cu inima (nu ca pompa de sange ci ca adanc al fiintei noastre). Intrebarea este „MA IUBESTI TU PE MINE”, iar raspunsul inimii nu poate fi ascuns de ratiune pentru ca toate legaturile de dragoste ale inimii noastre vor fi vadite, toata dragoste noastra patimasa va sta inaintea Mantuitorului, acolo nu mai putem viclenii, vom vedea ca inima noastra este legata de lucruri care nu trec in vesnicie si nu va avea alinare ca nu se va mai putea desfata cu acele lucruri. Mai este timp, sa invatam sa il iubim pe Hristos, sa intelegem si sa nu ne lipim inima de lucruri ce nu trec in vesnicie, ca atunci cand timp nu va mai fi sa putem sa spunem precum Petru „asa Doamne tu sti ca te iubesc”.

  17. Scardanelli spune:

    Tăcerea e un răspuns pozitiv ?

  18. Hristos a înviat!
    Iertaţi-mă că îndrăznesc şi eu un cuvânt, dar m-a atins cuvântul fratelui necunoscut („Saurian”). Durerea lui eu o cunosc şi singurătatea lui o înţeleg prea bine. Într-adevăr, oamenii sunt dominaţi de nebuneasca alcătuire a lumii, cu reţele de canale şi reţele de televiziune, cu zoaie colorate şi parfumate şi mizerie „veritabilă”.
    Iar cei ce-şi spun „creştini” astăzi sunt, de cele mai multe ori, sclavii lumii, iar nu ai lui Dumnezeu. Mai rău, se şi pretind cu arţag a fi „prieteni” ai lui Dumnezeu, însă fără a-i fi fost înainte sclavi sau robi, aşa cum se cuvine (căci la înălţimea înfierii nu se ridică cel ce nu s-a curăţit şi nu şi-a schimbat haina).
    Dar o anume simplitate sănătoasă – nu orice simplitate! – poate fi într-adevăr ceea ce căutăm, discernământul de care avem nevoie pentru a sta pe cale.
    Frate necunoscut („Saurian”), în tot ceea ce ai spus este însă ceva ce nu înţeleg. Ai zis că Apostolii L-au cunoscut şi L-au văzut pe Hristos. Aşa este. Tu de ce nu?
    (Asta nu înţeleg şi pace!)

  19. savatie spune:

    Scardanelli,

    sigur că este pozitiv răspunsul meu. Am dedicat chestiunii monahismului, în sensul invocat de tine, cîteva capitole în cartea „Cînd pietrele vorbesc – Biserica faţă în faţă cu propria imagine”. Am adunat acolo surse patristice şi istorice prin care cred că am dovedit (dacă mai era nevoie), că monahismul a apărut ca reacţie la creştinismul bizantin de metropolă.

  20. Scardanelli spune:

    Bun !

    Dar acuma, acuma, ce mai reprezintă monahismul ? Pentru că mie mi se pare că e doar un alt mădular, ierarhizat, disciplinat, al instituţiei bisericeşti…

  21. Saurian spune:

    Am spus deja: fiind crescut în lumea virtuală e foarte greu să auzi pe Dumnezeu. Mulţi consideră că dacă mergi la biserică sau la mănăstire totul e ok, L-ai găsit pe Hristos bla bla bla. Poate doar pentru mine dar disting foarte greu glasul lui Dumnezeu şi credinţa mi-e cam ratată. Spunea o prietenă foarte bună şi mult mai sporită decât mine că cer cam multe de la Dumnezeu. Sincer vorbind şi fiind sinceri unii cu alţii: cine L-a văzut pe Hristos? Din Vieţile Sfinţilor şi din Sf Scriptură vedem că cei care L-au văzut şi-au schimbat viaţa. Acum întreb eu: cine L-a văzut? Că eu unul încă nu…

  22. camelia spune:

    @ Saurian
    „Cunoasterea lui Dumnezeu in imprejurarile concrete ale vietii” – Pr.D.Staniloaie

    http://www.crestinortodox.ro/alte-articole/68951-cunoasterea-lui-dumnezeu-in-imprejurarile-concrete-ale-vietii

  23. Andrei spune:

    Foarte frumos ai spus Saurian.
    Cine l-a vazut si-a schimbat viata.
    Eu am citit despre Sf. Siluan care l-a vazut pe Hristos cu adevarat. Si apoi a plans 50 de ani zi si noapte pentru intreaga lume.
    Cati dintre noi oare vedem lumea asa cum a vazut-o Sf. Siluan?

  24. citizen tudor spune:

    Draga Saurian,

    Depinde ce intelege fiecare prin „vedere”. Faptul ca oamenii contemporani cu Mantuitorul L-au vazut ca si trup, nu le-a schimbat tuturor existenta.

    Calitatea vederii este cea care schimba totul („Sfintiti-va si veti fi sfinti”).

    Daca as spune ca L-am vazut, as fi mincions; dar daca as spune ca nu L-am vazut, iarasi as fi mincinos. Pentru mine, vederea lui Dumnezeu se simte. Intalnirea cu un prieten drag, o discutie onesta despre Dumnezeu si viata, ajutarea unui om la nevoie, un peisaj care-ti opreste mintea si dintr-o data iti dai seama ca existi, sunt cateva repere. Atunci cand se intampla sa privesc retrospectiv un astfel de moment, am senzatia ca atunci s-a intamplat ceva, o calitate diferita a fiintarii mele.

    Vederea se simte.

    Pe marturia acelei experiente poti spune ca L-ai vazut si nu inca pe Dumnezeu.

  25. Stalker spune:

    @ Saurian:
    „Sincer vorbind şi fiind sinceri unii cu alţii: cine L-a văzut pe Hristos? Din Vieţile Sfinţilor şi din Sf Scriptură vedem că cei care L-au văzut şi-au schimbat viaţa. Acum întreb eu: cine L-a văzut? Că eu unul încă nu…”

    Pe Hristos nu-L vezi, ci il recunosti. Aminteste-ti de cei doi ucenici pe drumul spre Emaus (Luca, capit. 24). In prima parte a drumului L-au vazut, dar nu L-au recunoscut. Apoi insa L-au recunoscut. Dar nu l-au mai vazut. Vezi si 2 Corinteni 5, 16-17.
    Pe Hristos nu-l mai vezi pina la Parusie decit in mod exceptional. Insa il poti recunoaste pretutindeni si in permanenta. Decit ca nu trebuie sa fi nepriceput cu minte si zabavnic cu inima in a crede ce-ti vestesc mironositele, Biserica, icoana.
    ceea ce nu inseamna ca e un lucru lesne. E ceva cu neputinta omului. Deci ai dreptate in privinta bla-bla-ului.

  26. Ina spune:

    Saurian, cine te re_tine in lumea virtuala?

    Esti un om liber. Iesi de acolo!

  27. Fabian spune:

    Scardanelli (mai 14, 2009): „Mie mi se pare că însăşi călugăria, fuga în deşert, ar fi fost o replică la “oficializarea”, la “domesticirea”, creştinismului. Şi mă tem că însuşi cinul monahal a sfârşit prin a fi … instituţionalizat, la rândul lui”.

    Nu neaparat o replica,monahismul n-a aparut asa juridic ca reactie la oficializarea crestinismului (care s-a facut dupa anul 313!) ci mult inainte! exista marturii din sec II-III despre calugari,cand inca Biserica era persecutata sangeros.
    A doua chestiuene: nu spuneti ca cinul monahal s-a institutionalizat, ci doar ca unii (sau f multi!) din monahi!
    Cinul ca atare ramane la fel valabil si sfant: cele 3 voturi monahale. Ca n-au ce cauta multi in manastire,e vina lor, nu a „cinului monahal”. Faptul ca sunt pacatosi in Biserica,nu inseamna ca Biserica e pacatoasa. Si apoi, stim de Sf Ioan Iacob cu moaste (+1960), par Cleopa,par Arsenie Boca, iar acum traiesc par Iustin (calugar de peste 70 ani!) sau Arsenie Papacioc, calugari „neinstitutionalizati”.
    Mai multa atentie cu folosirea termenului „cin monahal”…

  28. VladR spune:

    In vremea lui antihrist va trona dreptatea sociala. Multe din lucrurile care ne nemultumesc acum vor fi indreptate atunci.
    Cu toate acestea nu va fi si dupa voia lui Dumnezeu. Putini vor intelege insa asta. Pentru ca ne-am pervertit.

    Dumnezeu cu mila Sa.

  29. miamdatseama spune:

    Domnule Savatie, am o intrebare, pentru a-mi ridica ceata de pe ochi:
    Prin sintagma „unui Dumnezeu care S-a lăsat răstignit pe cruce” doriti sa spuneti ca Iisus este unul si acelasi cu Dumnezeu ?
    Raspunsul dumneavoastra imi va oferi o intelegere mai buna a scripturii.

  30. mos gheorghe spune:

    Hristos a inviat !
    Sauriane, taica, vrei sa-l cunosti pe Hristos ? Iti spun eu ce sa faci : Du-te prin targ, gaseste un copil care este infirm si care n-are de mancare, da-i ceva sa-si potoleasca foamea si priveste-l in ochi. In clipa
    aceea il vei privi pe Hristos. INTELEGI ?

    La sutele de milioane de avorturi care se fac in fiecare an in lume, Sauriane tu esti un miracol ca ai aparut pe pamant, oare chiar nu simti prezenta lui Dumnezeu ?
    Intre noi doi, cine te-a lovit cu leuca in cap ?

  31. Scardanelli spune:

    P. Savatie, iar m-ai lăsat fără răspuns…

    E o tehnică comunicaţională monahală, să vorbeşti cât mai puţin cu putinţă, sau ce ?

  32. Bogdan spune:

    Hristos a-nviat!

    Pentru fratele care semneaza „Saurian”.

    Bine ai spus, frate, ca mersul la Biserica sau la Manastire nu e totuna cu gasirea si cu umblarea in Hristos, ca de multe ori eu imi inchipui asa ceva, in nebunia mea, anume ca, daca fac multe drumuri la Biserica, acesta ar fi un lucru deosebit. Lucrul acesta „deosebit” al mersului intr-un loc sau altul poate sa fie fara de nici un folos, de nu se va deosebi si altfel osteneala noastra cea dupa puteri, caci plimbari cu picioarele face si satana; si inca face multe, ca alearga fara oprire ca sa piarda sufletele oamenilor. De aceea parintele Arsenie Boca spunea ca „pe ziduri vor creste balarii daca nu sunt Biserici vii”.

    Dar de ce spui ca ai credinta putina, ca ai mai multa decat a mea?

    Cu siguranta ca Insusi Cuvantul lui Dumnezeu, „Lumina cea adevarata” (Ioan 1:9), care S-a intrupat pentru „ca cei care nu vad sa vada” (Ioan 9:39), ti Se va descoperi, numai sa continui sa Ii ceri si sa Il rogi aceasta. Caci El a spus: „Cereti si vi se va da; cautati si veti afla; bateti si vi se va deschide” (Matei 11:9). In ce fel va sosi la tine, nu stiu. Poate asa cum S-a aratat celor doi apostoli pe Muntele Tabor; sau poate va sosi precum Lazar cel sarac (dar, totusi, cat de bogat!), cerand putina mila (Matei 9:13) in fata inimii celei nemilostive si care se socoteste bogata, dar este atat de saraca. El, prin care s-au facut toate si prin care se tin toate inimile, va bate la usa. (Apoc. 3:20). Iti doresc sa te bucuri de acest dar, sa Il primesti si, cand Il vei vedea pe El cu ochii acestia trupesti sau cu cei ai duhului, daca iti vei aminti, roaga-L si pentru mine ca sa imi daruiasca vedere, caci eu unul sunt orbit de multa rautate, de patimi si de multe neputinte.

    Doamne-ajuta.

  33. Ionutz spune:

    @Fabian

    Ba chiar e institutionalizat frate Fabiane. Marturiile timpurii de care pomenesti erau harisme iar, dupa cum probabil stii, harismele n-au disparut, ci au fost inabusite prin institutionalizare. Cand monahismul a devenit cin (cinul e termen tehnic din pdv canonic bizantin) s-a institutionalizat.
    Nu mai romantati istoria monahismului ca nu e chiar roz. Iar dupa ce monahismul a revenit in cetate…
    A mai fost un singur pas: cucerirea nescripturistica, uzurpatoare si necanonica institutiei episcopatului.
    Asa ne-am nimerit cu o intreaga mostenire cultuala si teologica compusa de monahi fiind privati astfel de un privilegiu pe care de ex crestinismul occidental il are: o spiritualitate a laicilor.

    Monahocratia e Ortodoxia?

  34. savatie spune:

    Scardanelli, ma ierti putin. Am ceva de lucru si cind termin, iti raspund. Intrebarea ta nu este dintre cele care se gasesti in tastele computerului (nu vreau sa fiu banal, pentru ca nici tu nu-mi pari). Numai bine!

  35. Scardanelli spune:

    Mulţam.

    Răspunde-mi într-o postare separată, dacă crezi că merită…

  36. Ionutz spune:

    Cateva idei care reies din text…

    Daca Dumnezeu este temeiul dumnezeiesc al credinţei creştine pt ca altfel nu se explica cum 12 neinvatati au raspandit noua religie, implicit e faptul ca tot Dumnezeu sta la baza decaderii crestinismului.
    „Şi au convins![cuvintele] Pentru că veneau de la Dumnezeu.”
    Astazi nu vin tot de la el? De ce crestinismul a pierdut pariul cu istoria? Sa nu incepeti cu lamentarile adulatoare de sine ca si noi am festelit-o ca si catolicii…

    Mai departe vedem cum atunci cand se intra in clica cu Statul pt realizarea utopiei bizantine [simphonia],
    „creştinismul a intrat în derivă”.

    „Şi acest lucru s-a întîmplat atunci cînd cineva i-a zis propovăduitorului: „mănîncă!” Şi el a mîncat. Apoi i-a zis: „bea!” Şi el a băut. Apoi i-a zis: „şezi!” Şi el a şezut…”

    apoi a zis ia salariu, ia creditare pt facultatile de analfabeti teologic, ia parte din proprietatile din „lumea aceasta” inapoi, si lasa.. ne intelegem noi.

    E interesant finalul textului care propune o angajare profetic/radicala, dar la fel de irealizabila.

  37. umbra spune:

    vad ca muuulti”frati”care au bloguri atee doresc sa vina la dreapta credinta prin intrebari”incuietoare”…

  38. Fabian spune:

    Ionutz: „Asa ne-am nimerit cu o intreaga mostenire cultuala si teologica compusa de monahi fiind privati astfel de un privilegiu pe care de ex crestinismul occidental il are: o spiritualitate a laicilor.”

    Frate Ionut: daca citim istoria vedem ca monahii au fost mari traitori, sfinti si oameni de cultura. Cum poti zice ca am fost privati de privilegiul occidental din cauza lor? Renasterea culturala de la noi s-a facut prin marile manastiri: Neamt, Putna, Secu, Dragomirna, Cozia, Cernica, Antim etc. Cine judeca monahismul dupa „rezultate cultural-iluministe” n-a inteles nimic din el, este pe dinafara si atunci n-are dreptul sa vorbeasca.
    Zice Tutea un mare cuvant: „aflatul in treaba ca metoda la romani”. Toti comenteaza sa se afle in treaba, nestiind despre ce vorbesc.
    Revenind la articolul par. Savatie, el vrea sa arate laicizarea crestinismului, dar si intoarceea la misiunea apostolica: jertfa. Care lipseste din pacate,adevarat.
    Dar repet: nu poti acuza Biserica, monahismul, episcopatul pt institutionalizare, ci oamenii ca atare. Pt cei credinciosi, monahismul este viu printr-un Iustin Parvu sau Arsenie Papacioc. Chiar daca au peste 90 ani… Restul, uscaturile, pleava, nedemnii de monahism, episcopat si crestinism, au pierit in uitare, s-au autoexclus, s-au uscat precum creanga rupta din copac.
    Dar noi stim ca, copacul e verde, e tot unitar, e tare. Iar crengile rupte nu mai apartin copacului ci mortii. Asa judecam si aici. Cat mai e un singur monah viu,un singur episcop,un singur crestin viu, n-ai dreptul sa spui ca Biserica a devenit institutionalizata. De ce? pt ca aici nu CANTITATEA conteaza (90% uscaturi) ci calitatea (si 1%!). Iar Hristos si Biserica stau in cei 1% vii, nu in cei 99% morti.
    …oricum, traim vremuri de sfarsit: conteaza ce vom face noi,astazi si maine! filosofam contra institutionalizarii dar ce facem NOI?… crengi uscate sau vii??…

  39. mihai g spune:

    Ionutz,

    nu ne vorbesti putin si despre inutilitatea monahismului ? ca tot esti pe linia asta.

    Parintele Sofronie Saharov presimtea ca acest mare dar dat omenirii, monahismul, va fi ridicat in vremurile de pe urma datorita nevredniciei oamenilor.
    (Presimtire relatata intr-una din scrisorile catre ucenicul sau, David Balfour)

    Probabil atunci o sa te simti implinit si o sa ai un cuvant de spus in teologia ortodoxa.

  40. alt Ioan spune:

    avva Savatie poate ar trebui sa stiti: filo papistasul si-a schimbat blogul . acum abereaza pe apologeticum!

  41. Ionutz spune:

    e vreun motiv pt care sunt filtrat?

  42. mihai g spune:

    Ionutz,

    te intrebi: „De ce crestinismul a pierdut pariul cu istoria?”…despre ce pariu este vorba?

    Din cate stiu eu, Hristos a spus: „Indrazniti, Eu AM biruit lumea”. Iar istoria este un aspect al lumii acesteia.
    Iata deci ca „pariul” e castigat.

  43. Ionutz spune:

    @Mihai g

    atunci cand vorbesc de formele de crestinism ortodox, ma refer la forme si nu la Ortodoxie care e sublima, insa cam elitista. In acelasi timp nu stiu eu daca Dumnezeu legitimeaza sau nu astfel de intelegeri simplificatoare ale credintei. Se poate prea bine sa o faca. Insa n-ai cum sa nu faci o critica de fond. Tocmai pt ca n-am facut-o noi la timp, s-a apucat media si socialul ateu sa o faca.
    Cred ca a inceput un proces preliminar de cernere. Acum se va vedea din ce suntem facuti.

    PS

    Un revers al citatului din Holberg:
    Dar daca inveti intai sa fi om si apoi inveti teologie, nu vei mai putea niciodata sa fii doar om.

  44. vladp9 spune:

    voi ce ziceti, cum votați o treaba ca asta?
    http://chrisalida.wordpress.com/2009/05/16/kutna-hora-osuarul-sedlec/

  45. Elena spune:

    adevarat

  46. adriana spune:

    @ionutz

    spiritualitatea laicilor? unde, unde..?

  47. adriana spune:

    @vladp9,

    buna intrebare..
    bagati oasele oamenilor in pamant, tatăăăă…

    mie imi suna taman a ”spiritualitatea laicilor”, de care amintea laudaTIV @Ionutz. 😆

  48. MinaVictor spune:

    @Pr.Mihai-Andrei Aldea

    Daca imi permiteti sa raspund (fiind in aceeasi situatie) in locul lui Saurian…
    Nu la intrebarea „de ce nu L-am vazut pe Dumnezeu ?” (fiindca raspunsul e clar) ci la intrebarea „cine L-a vazut pe Dumnezeu ?” …
    La aceasta ultima intrebare („cine L-a vazut ?”) raspunsul e la fel de clar: cel care a vazut Lumina Necreata (v.Sf.Grigorie Palamas).
    Dar asupra altui lucru voiam sa va rog sa va opriti: Sf.Apostol – in Epistole (din pacate nu mai retin care, as fi recunoascator pt ajutor) – spune cel mai clar si mai infricasotor lucru: „sa nu ne imaginam ca daca nu Il vedem pe Hristos in viata aceasta, Il vom putea vedea dincolo”…
    Aceeasi sentinta o gasim (evident preluata de la Sf.Apostol) in Patericul Sinaitic (cred ca la pag.16) si in viata Sf.Cuvios Petru, primul pustnic al Athosului (sper sa nu ma insel)…

    Cand am gasit aceasta sentinta (si ciudat ca toate referintele le-am citit in aceeasi scurta perioada de timp), am fost f.mirat ca nu ni se spune mai explicit (sau poate ni se spune dar cei ca mine nu pricep asa usor) si mai des acest lucru…
    ma iertati,
    M-V

  49. alvi spune:

    Binecuvantati , parinte !
    Un singur raspuns cred ca este valabil , o singura explicatie, pentru puterea celor 12 apostoli de a convinge intreaga umanitate de Adevar, iar aceasta explicatie este iubirea , dragostea desavarsita a lui Dumnezeu .Dragostea aceasta nu cred ca poate fi inteleasa de noi in totalitatea ei , bunatatea si desavarsirea raman, totusi , concepte inaccesibile in profunzimea lor , limitati fiind nu doar de efemera noastra existenta, ci chiar de mediul in care traim . Iata ca mediul artificializat , antropic , devine povara sufleteasca si ingradeste tendinta fireasca a omului spre Divinitate . Si totusi :cine nu L-a vazut pe Dumnezeu ?!. Mos Gheorghe are , ca intotdeauna , mare dreptate , ridici ochii spre cer si-L vezi pe El,rastignit clipa de clipa de noi , prin pacatele noastre .Hristos e-n ohii copiilor rastigniti de aceasta societate umana , dar lipsita de umanitate.Of, Doamne !trista condamnare sa nu poti sa-L vezi pe cel ce te iubeste cel mai mult !
    Iertati ,parinte , pentru indrazneala !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: