Duhovniceşti şi neduhovniceşti

Ortodocşii se împart în două categorii: duhovniceşti şi neduhovniceşti. A fi duhovnicesc este bine, iar a fi neduhovnicesc este rău. Există lucrări care te situează în categoria celor dintîi, precum şi fapte care te situează în categoria celor din urmă. Cei dintîi se roagă mult, postesc mult, tac mult. Într-un cuvînt, pe toate le fac cu prisosinţă. Cei din urmă se roagă puţin sau deloc, mănîncă de toate şi nu ştiu să-şi ţină gura.

Rari sînt oamenii Bisericii care vorbesc despre milostenie, dreptate, compătimire. Acestea, chipurile, le au şi alte religii şi, de aceea, nu sînt neapărat „duhovniceşti”.

Orice s-ar întîmpla în lume, ortodocşii ştiu că doar prin rugăciune se rezolvă totul. De pildă, acum 20 de ani, comuniştii au deschis foc asupra mulţimii aflate în piaţa din faţa catedralei din Timişoara. Atunci cînd oamenii înfricoşaţi au alergat să se ascundă în catedrală (cea mai mare catedrală din România!), uşile bisericii au fost închise şi ei au fost împuşcaţi pe trepte. Acum în aceeaşi catedrală mitropolitul şi preoţii se roagă pentru odihna sufletelor celor pe care i-ar fi putut salva printr-un simplu şi cu totul uman gest: să le deschidă uşa atunci cînd au bătut în ea.

Luna trecută în Chişinău erau mii de tineri care se ascundeau de securitatea comunistă care îi căuta pentru a-i tortura şi chiar ucide. Au fost zile în care oamenii se temeau să iasă în stradă, pentru că securiştii îi atacau prin parcuri şi-i tîrau în beciuri de unde nu se ştie cîţi au ieşit ci cîţi au dispărut. Cu toate acestea, nu a ieşit nici un ierarh, nici de la Chişinău, nici de aiurea care să ceară încetarea torturii şi a uciderii în numele regimului.

Eu mă întreb dacă ortodocşii chiar au devenit „duhovniceşti” într-un procent atît de zdrobitor, încît nimeni nu mai aude şi nu mai vede din cauza extazului pricinuit de rugăciune? Totuşi a te îndurera cu durerea aproapelui nu este mai puţin duhovnicesc decît a vedea îngeri.

Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tîlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, lăsîndu-l aproape mort. Din întîmplare un preot cobora pe calea aceea şi, văzîndu-l, a trecut pe alături (căci se ducea, probabil, să se roage). De asemenea şi un levit, ajungînd în acel loc şi văzînd, a trecut pe alături (căci se ducea, probabil, să pregătească cele de trebuinţă pentru slujba templului). Iar un samarinean (care era socotit necurat de către preot şi levit), mergînd pe cale, a venit la el şi, văzîndu-l, i s-a făcut milă, şi, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnînd pe ele untdelemn şi vin, şi, punîndu-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoţînd doi dinari i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, cînd mă voi întoarce, îţi voi da.

Care din aceşti trei vi se pare că a procedat mai duhovniceşte?

Şi a mai zis Hristos: Mergeţi şi învăţaţi ce înseamnă cuvintele “milă voiesc şi nu jertfă!”

Anunțuri

16 Responses to Duhovniceşti şi neduhovniceşti

  1. Arsenie spune:

    Parinte, cum vedeti iesirea ortodoxiei duhovnicesti din mocirla in care a fost aruncata laolalta cu celelalte fapte josnice, prezentate acum de mass-media romaneasca.(vezi cazul prezentat de Romania Libera)

  2. calindragan spune:

    Da, parinte. Citeam undeva ca daca simtim mila adanca pentru cineva, acolo este lucrarea lui Dumnezeu care ne cerceteaza pe noi.

  3. dardala spune:

    Şi pe mine m-a descurajat oarecum faptul că nimeni din ierarhii bisericii nu a rostit un cuvânt în apărarea tinerilor, dacă nici ei nu o fac, la ce să ne mai aşteptăm..?

  4. alina tanase spune:

    Parinte e atata deznadejde cand privesc spre tara mea, a noastra. Oare vom scapa odata de acesti mizerabili comunisti?
    Eu nu pot merge acum in Moldova cu sotul meu, care este roman, pentru ca ii trebuie viza. Si cine credeti ca i-o da?

  5. NICOLAE spune:

    Din Mila Lui Dumnezeu, rob al Lui pe vecie. Bine ati spus parinte ca ne impartim in duhovnicesti si neduhovnicesti. Ortodocsi si falsi ortodocsi, ipocriti si fatarnici, care vedem paiul fratelui nostru, dar care nu suntem in stare sa vedem mai mult de atat din pricina barnlor si a intunericului care ne-a cuprins nu doar ochiul, ci si inima. Cine a fost mai aproape ca noi de ierarh? Oare chiar nu stim ca tot ce se fabrica acum nu sunt decat minciuni? Nu avem decat sa inmultim ruga spre Cer, Spre Dumnezeu. Poate ca astfel, cei ce au urechi sa auda si cei ce au ochi sa vada. Hristos a inviat!

  6. acelas spune:

    bun

    daca Mitropolia din Basarabia care tine de Bucuresti, ar fi luat atitudine fatisa fata de aceste evenimente, Voronin ar fi exclamat nerabdator Ah! , vedeti ? , de acolo este si ne se trage tot haosul asta iscat in tara mea. Si asa, pe cale diplomantica, a acuzat Romania fatis de vinovata de aceste evenimente, pe care le-ar fi pus la cale .. . Acum, prin biserica ar fi avut „pretextul” care ii trebuia si tocmai il astepta, ca sa acuze international Romania de tot.

    cu toate astea zic ca nu trebuia stat asa, si oricum, indiferent, ar fi trebuit sa se vorbeasca, sa se faca ceva.

    deci ceva mai usor, doar dintr-un punct de vedere, ar fi fost mai aproape ca Biserica basarabeana (pe stil vechi) si care tine de Rusia, sa ia o atitudine. Dar, pe de alta parte, aici, la cate influenta are Voronin in teritoriu acolo, ca si in toate domeniile statului, sau la cata putere curge de la Moscova, s-ar fi lasat cu represalii usturatoare in cler.

    cu toate acestea zic la fel (si f usor pt unul ca mine), nu trebuia sa se stea asa, ci cum-necum sa se vorbeasca de asta, sa se mijloceasca cumva pe langa autoritati …

    nu am vrut sa justific impasibilitatea, ci doar sa nuantez cateva greutati care le-ar fi prresupus o interventie clericala, de o parte sau de alta (a Prutului ..) , fiecare cu urmarile ei evidente. Cum o dai, tot e rau. Bine zis, „generatie castrata”. Cu toate acestea trebuia vorbit, actionat. Altfel cum mai putem vorbi de ceea ce se cheama jertfa. Adica initial, din sentimentul „milei” pt semenii si fratii nostri am fi intervenit cumva pe undeva, iar asta apoi ar fi adus Jertfa (ca represalii), bineplacuta lui Dumnezeu.

    Doamne , iarta-ma pentru (doar numai) „teoria” asta. .. Si ca nu pot (a se citi mai bine, nu vreau) sa fac mai mult … . Ai mila Doamne.

    De noi, toti.

  7. Ana spune:

    Parinte,va cer si eu un sfat: ce sta in puterea mea sa fac, sa ajung sa simt mila (si nu revolta si manie si tristete)pt. oameni ale caror fapte denota o cumplita putinatate sufleteasca ?….mai ales atunci cand sunt preoti si ierarhi? Sincer imi pare rau ca nu reusesc sa simt durere pt. o astfel de cadere, desi nu ma simt cu nimic mai buna decat ei, le am si eu pe ale mele, cu care ma lupt, dar stiind ca trebuie sa uram pacatul, nu pe pacatos, imi fac mari probleme cu aceasta raceala a mea.

  8. ghenadie spune:

    Intr-adevar si la Cuviosul Paisie Aghioritul este acesta invatatura cum ca jertfa(asceza+post+rugaciune+nevointa…)trebuie sa se micsoreze in fata miluirii aproapelui!Mult timp jertfea acest sfant contemporan cercetand,sfatuind si ajutand pe cei ce erau in nevoi!Legat de revolutia din Timisoara,daca o sa cititi cartea despre viata lui,o sa vedeti ca a indemnat la rugaciune pt Romania cu cateva ore inainte sa inceapa calvarul.
    Am ceva de spus si sper sa fie de folos unora din voi…
    De multe ori mai ales in posturile mari,citeam multe rugaciuni,mancam uneori si odata pe zi,ma abtineam de la calculator si tv si citeam carti ortodoxe…dar petrecand asa a intrat prin minte in inima mea gandul ca sunt duhovnicesc si deosebit fata de altii care au slabiciuni si se chinuiesc traind departe de Hristos.Iar numai cand cadeam in anumite ispite sau mai bine zis in noroi simteam mila fata de ceilalti.
    Spune in intelepciunea lui Isus Sirah ca omul neispitit nu e bun de nimic…cred ca poate samarineanul a luat si el bataie oarecand si poate nu a fost nimeni ca sa-l ajute si stia cum e!
    Dar si cel ferit de caderi cat si cel cazut daca nu slavesc pe Dumnezeu precum oarecand Isaac si dreptul Iov se vor netrebnicii si vor ajunge sa se creada „duhovnicesti”.

  9. Iuliana spune:

    Părinte, iertaţi, am văzut cu durere că soarta tinerilor basarabeni nu prea i-a interesat pe români, excepţiile fiind foarte puţine. E o tragedie în sine dezbinarea aceasta în sânul neamului românesc şi al ortodoxiei române. Părinţii şi învăţătorii şi-au luat parcă mâinile ocrotitoare de deasupra tinerilor şi i-au părăsit milei lui Dumnezeu, iar ei stau la adăpost sub carapacea laşităţii şi a egoismului. Cu toţi au fugit în căutarea unui loc mai confortabil de unde să se poată deda, eventual, comentării situaţiei şi lamentaţiilor sterile sau compătimirii care nu alină şi nu ajută. E atât de trist. Şi nu e singura nenorocire care ne apasă. Mărturisesc deruta şi confuzia mea în privinţa scandalului stârnit de acuzaţia de simonie adusă ÎPS Teodosie. Iar se loveşte în biserică, dinlăuntru şi din afară. Am citit un articol în România liberă despre stareţul de la M-rea Cozia care ar facilita, pe pile şi cu bani, preoţiri rapide şi necanonice. Simt cum se clatină respectul şi încrederea mea în unii din cei ce poartă haina monahală şi mă tem că nu e bine. Parcă lumea ortodoxă se află cuprinsă de un uragan teribil şi e aproape de colaps. Ce se întâmplă?

  10. gabriela spune:

    ma iertati preasfintite…..din auzite spun si eu care sunt cea mai pacatoasa citind aici atatea comentarii dspre ce nu au facut anumiti preasftntiti preoti un parinte sfant a spus;daca intr-o groapa sunt un preot beat si un inger,eu merg si sarut mana preotului ca-i mai presus decat ingerul…duminica de duminica IL TINE PE HRISTOS in mainile sale.nimeni nu are voie sa judece preotii mai bine sa se roage pentru acestia .ARE CINE SA-I JUDECE EI AU HARUL SI CEA MAI MARE PUTERE PE PAMANT.PENTRU CEI CARE AU MURIT A FOST CLIPA MANTUIRII LOR .DOMNL NE ARE PE TOTI IN GRIJA SA.

  11. […] Duhovniceşti şi neduhovniceşti Ortodocşii se împart în două categorii: duhovniceşti şi neduhovniceşti. A fi duhovnicesc este bine, iar a fi […] […]

  12. marius spune:

    Parinte, iertati,
    citind psalmul 81 am gasit asta scris :

    1. Dumnezeu a stat in dumnezeiasca adunare si in mijlocul dumnezeilor va judeca.
    2. Pana cand veti judeca cu nedreptate si la fetele pacatosilor veti cauta?
    3. Judecati drept pe orfan si pe sarac si faceti dreptate celui smerit, celui sarman.
    4. Mantuiti pe cel sarman si pe cel sarac; din mina pacatosului, izbaviti-i.
    5. Dar ei n-au cunoscut, nici n-au priceput, ci in intuneric umbla; stricase-vor toate randuielile pamantului.
    6. Eu am zis: “Dumnezei sunteti si toti fii ai Celui Preainalt”.
    7. Dar voi ca niste oameni muriti si ca unul din capetenii cadeti.

    si m-am intristat, cred ca are legatura cu starea pe care ati descris-o, si-mi zic pocainta, iubirea este scaparea?

  13. […] Duhovniceşti şi neduhovniceşti Savatie Baştovoi: “Luna trecută în Chişinău erau mii de tineri care se ascundeau de securitatea comunistă care îi căuta pentru a-i tortura şi chiar ucide. Au fost zile în care oamenii se temeau să iasă în stradă, pentru că securiştii îi atacau prin parcuri şi-i tîrau în beciuri de unde nu se ştie cîţi au ieşit ci cîţi au dispărut. Cu toate acestea, nu a ieşit nici un ierarh, nici de la Chişinău, nici de aiurea care să ceară încetarea torturii şi a uciderii în numele regimului.” savatie.wordpress.com […]

  14. Intradevar, bine graiti. Sunteti un om intelept.
    In pasajul de care vorbeati sunt trei categorii de oameni dupa parerea mea. Sunt trei atitudini diferite. Prima categorie e cea care gandeste astfel:

    1.Ce-i al tau, e al meu.

    E categoria in care intra talharii, care iau din ce e al tau, insa putem merge mult mai departe. Astfel de oameni sunt atat de multi astazi. Auzeam intr-o zi pe Realitatea ca e ca in matematica, cu plus si minus. Astfel de oameni aduna pentru ei si scad de la altii. Un astfel de om era si printre ucenicii Domnului Isus. Sistemul de viata a lui Iuda era unul de genul „Nu-mi strica 30 de arginti in buzunar, viitor linistit, faculta pentru copiii, painea pe masa si chiar vre-o vacanta pe ici pe colo. Pentru astea, ce rau fac daca le spun pe unde e Iisus, cu cine umbla, ce mai face.” La fel ca unii dintre noi pe vremuri.

    Sau, „Doar n-oi sta pe postu’ asta pan’ la pensionare, las’ ca mai dau eu din coate, mai calc asa pe unii, ma fac ca nu stiu.” Daca poti obtine ceva in mai putin timp, si mult mai usor merge. Eu ma fac ca muncesc si tu te faci ca platesti. Machiavelism. Scopul scuza mijloacele. Daca esti crestin fratioare, scopul nu scuza mijloacele…

    Oamenii alearga mult pentru ei si in alergarea asta daca poti lua de la altul ca sa ai tu, e super. Doar trebuie sa supravietuiesti. E legea junglei. Copiii iau de la parinti, uneori si invers… raman batrani fara case…pe langa.

    Biblia spune ca e mai ferice sa dai decat sa primesti. Sa sa ne fereasca Dumnezeu sa luam din ce nu e al nostru.

    2.Ce-i al meu, e al meu.

    Probabil preotul si levitul intra in categoria asta. Nu trebuie sa dai din ce e al tau. Ai muncit pentru ce ai. De ce sa-mi pese mie de altul. Nu dau in cap la nimeni, nu fur de la nimeni, dar nimeni sa nu se bage in oala mea. In acelasi timp nici sa primeasca nu poate. Cand cineva e bolnav nu-l mai vizitez, ca trebuie sa-l lasi sa se refaca, nu-i bine sa-l tulburi, trebuie lasat sa se odihneasca.

    Cand are nevoie cineva de ceva bani…eh, „Dumnezeu ingaduie..hai sa ne rugam…” Cand face o greseala….”ei nu-i treaba mea sa-l corectez…las ca tac…ca sa nu stric relatia…” Multi intram aici savarsim pacate de omitere.

    Literatura e plina de astfel de exemple. In Eugenie Grandet de Honore de Balzac e un pasaj reprezentativ. Mos Grandet un batran foarte bogat, cel mai bogat din zona, cu vii, case, proprietati purta aceleasi haine de ani de zile..

    „Nu se ducea niciodata la nimeni si nici nu vrea sa primeasca vizite sau sa dea mese, nu facea niciodata zgomot si parea ca economiseste totul, pana si miscarea”.

    Intr-un roman de-a lui Nikos Kazantzakis este descris mosneagul Ladas…

    „Cand il cauti se vaicareste, niciodata nu mananca sa se sature, iar nevasta ii umbla desculta. Singura fiica pe care s-a invrednicit sa o aiba a lasat-o sa moara cu zile, zgarcindu-se sa cheme, cand a cazut la pat, un doctor ca sa o vada. Cheltuiala mare spuse el atunci- orasul e departe, cum sa aduci un doctor! Si pe urma, ce stiu si ei! Vai de capul lor! Il avem aici pe preotul nostru, el stie multe leacuri vechi, am sa-i platesc sa faca si un maslu, fata o sa se inzdraveneasc, si-o sa ma coste si mai ieftin. Dar leacurile popii n-au folosit la nimic, maslul a fost zadarnic, caci fata a murit la sapentruesprezece ani, scapand astfel de tatal ei. Iar el s-a bucurat ca a fost crutat de cheltuielile mari pe care le-ar fi cerut o nunta. Intr-o zi, la cateva luni dupa moartea fetei, se apucase sa faca socoteala; zestre, cam atat; imbracaminte, mese, scaune, atat; ar fi fost nevoie sa chem la nuna toate rudele, si astia vor sa manance cu nemiluita; sa punem pentru bucate, paine, vinuri: atat: A adunat. Foarte multa cheltuiala! Fiica lui l-ar fi saracit. Lasa, nu-i nimic c-a murit. Toti o sa murim odata, Asa, a scapat de necazurile vietii: barbat, copii, boli, spalatul rufelor. A avut noroc. Dumnezeu s-o odihneasca in pace! p.8,9 Filozofie de genul ce-i al meu i-al meu…”

    3.Ce-i al meu, e al tau.

    Samariteanul are aceasta atitudine. Cand spun asta nu zic ca tot ce am trebuie impartasit cu altii, desi sunt astfel de oameni si istoria e plina cu astfel de exemple. Insa, putem cu ceea ce avem sa ne aplecam si spre ceilalti atunci cand sunt in nevoi.

    In limba tamila este un proverb care zice ca, „daca un elefant scapa putina mancare, in timp ce o duce la gura, acea mancare e deajuns pentru mii de furnici. De multe ori ce ti se pare tie putin, e mai mult decat deajuns pentru altcineva.

    El nu si-a transferat contul in contul nenorocitului. A facut cat a putut in limitele pe care le-a avut. Azi oamenii zic ca esti ori prost, ori nebun daca faci asa ceva. A trai pentru altii nu e usor. Traim intr-o lume materialista, lucrezi toata saptamana pentru niste bani pe care unii ii cheltuie sambata noaptea. Am un prieten ce cheltuie milioane in fiecare week-end numai pe bautura.

    Putini oameni sunt multumiti cu putinul lor si de obicei acesti oameni sunt mai dispusi sa ajute pe altii, tocmai din acel putin.

    Cel ce s-a apopriat de Domnul Isus se gandea la responsabilitate; Domnul vroia insa sa vedem oportunitatea. El se gandea la sine, Domnul ii amintea de ceilalti.
    http://mariuszarnescu.wordpress.com/2009/03/27/dragostea-la-superlativ/

  15. mos gheorghe spune:

    Hristos a inviat !

    Dle Marius Zarnescu sper ca nu iti vei mai pierde vremea sa citesti „operele” lui Nikos Kazantzakis, acesta fiind unul din cei care isi bat joc de HRISTOS.
    Chiar daca Kazantzakis este mort de mai bine de 50 de ani, s-au gasit destui ticalosi care „sa faca” filme dupa romanele lui. Romanul lui Nikos Kazantzakis ” Ultima tentatie” ( 1951 ) a dat nastere unui film intitulat ” Ultima tentatie a lui Iisus Hristos” ( 1988 ) pus in scena de Scorsesse. Acest film este o blasfemie la adresa Domnului Nostru Iisus Hristos. Acesti ticalosi care isi bat joc de Dumnezeu isi vor primi dreapta rasplatire. Totul se plateste. Nimic nu ramane nepedepsit.
    Asemenea romane si filme ar trebui sa dispara pentru totdeauna, numai ca dusmanii Crucii nu se lasa…..ei sunt in slujba satanei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: