Vinerea Mare a fost anunţată zi de doliu internaţional pentru victimele regimului totalitar comunist de la Chişinău

Comunicat F.A.M.

Forumul Anticomunist din Moldova (F.A.M.) anunţă Vinerea Mare, 17 aprilie, zi de doliu internaţional pentru jertfele totalitarismului comunist, Valeriu Boboc, precum şi pentru toţi morţii nedeclaraţi încă şi pentru care vor fi emise expertize medico-legale false.

Facem apel către toţi românii din întreaga lume, cît şi către toţi cei solidari cu protestatarii de la Chişinău, ca începînd cu ziua de azi să-şi exprime solidaritatea cu familiile victimelor represaliilor comuniste prin legarea panglicilor negre la geamuri, la maşini şi, pur şi simplu, la mînă sau la piept.

De asemenea, cerem protecţie internaţională pentru TOŢI participanţii la protestele din 6-7-8 aprilie, nu doar pentru cei din ultimile rînduri!

Cerem dreptul la un tratament adecvat pentru TOŢI protestatarii, inclusiv pentru cei implicaţi în ciocnirile fizice şi în actele de escaladare şi incendiere a clădirilor Parlamentului şi Preşedenţiei.

A cere protecţie internaţională doar pentru cei aflaţi în ultimile rînduri este de fapt o lipsă de reacţie!

Daţi mai departe acest mesaj.

14 aprilie 2009, Chişinău

Detalii pe www.anticomuniZm.blogspot.com

Anunțuri

13 Responses to Vinerea Mare a fost anunţată zi de doliu internaţional pentru victimele regimului totalitar comunist de la Chişinău

  1. Vlad spune:

    Daca doriti s o postati pe prima pagina. Am trimis o la Presedentie Parlament…

    Către Domnul Preşedinte Vladimir Voronin

    Dumnezeu îi răspunde Procuratorului Pilat astfel: „ N-ai avea nici o putere asupra mea dacă nu ţi-ar fi fost dat de sus.”
    Atmosfera pe care aţi creat-o în Moldova, este una de teroare şi frică, frică exagerată faţă de dumneavoastră, faţă de un om, deşi sunteţi preşedinte cu tot respectul şi responsabilitatea spun aţi suplinit legea umană şi poruncile date de Creatorul nostru şi al dumneavoastră. Moldovenii în decursul istoriei au fost oameni curaţi, cinstitţi şi harnici, de aceste calităţi aţi profitat şi d-voastră, de altfel ca şi toţi conducătorii ţării, începând cu anul 1812 până în prezent. Pe lângă frică, aţi umplut şi chiar revărsat paharul plin de suferinţă, în plină istorie a sărăciei pe care l-a îndurat şi îl îndură poporul român din Republica Moldova. Deşi nu neg că aţi fost ales de popor şi trimis de Dumnezeu, ce demnitate puteţi avea, atunci când frica, suferinţa, nemulţumirea şi sărăcia, de care vă faceţi vinovat a transformat firea moldoveanului într-un om trist, fără speranţă şi fără un ideal frumos, la care toţi tind.
    Cum puteţi privi în faţa tânărului pe care îl arestaţi, atunci când el a dorit să exprime prin acest sincer protest ( şi nu culpabilizându-l că ar fi un duşman al ţării) starea lui sceptică şi nedreptăţită, cum puteţi privi părinţii acestor tineri cu falsa şi avara grijă pe care o recunoaşteţi în faţa poporului prin salarii minime şi preţuri inumane la alimente şi întreţinere, cum îi priviţi pe bătrânii iluzionaţi şi amăgiţi de propriile amintiri comuniste şi pe care îi stârniţi cu discursuri siropoase şi neadevărate.
    Pe lângă această crucificare, acest chin şi muncă îndelungată şi nedreaptă şi total neinteresată, mai pedepsiţi poporul cu aceatsă atitudine autoritară? Ţara are nevoie de autoritate, dar această calitate, dacă nu întâmpină iubirea, devine o putere iraţională şi sângeroasă. Un conducător trebuie să fie respectat, dacă nu poate fi iubit, cinstit dacă nu poate fi un model şi apreciat, dacă nu te poţi sacrifica pentru el! Întrebaţi poporul de la mic la mare, cum vă percepe? Cum vă descrie? Cu ce însuşiri omeneşti vă caracterizează?, dacă calităţile sunt negative şi de cea mai joasă speţă, pe lângă sângele tulburat şi suferinţa ascunsă, aşa cum se întâmplă azi, acest tip de conducător este un blestem, iar faptele lui sunt necurate şi infecte.
    Nu vă dorim astfel Domnule Preşedinte, nu avem pretenţia să ne respectaţi originile şi neamul, limba şi conştiinţa, deşi le merităm pentru că sunt sădite în noi, dar umanitatea şi demnitatea noastră de oameni, care sunt resurse vii, cum de le-aţi călcat în picioare în mod nesimţit şi vă consideraţi democrat şi om ales, poporul deja vă numeşte călău.
    Să zicem că suferinţa şi lipsa de viaţă pe care o avem nu vă atinge şi emoţionează şi nu veţi privi pe oameni în ochi lăsându-i pe subalternii inconştienţi ai d-voastră să o facă cu sânge rece. Să presupunem că nici moartea determinată de sistemele totalitare care curmă viaţa noastră neîmplinită, nu vă implică afectiv, deşi în mod constant aţi zidit un astfel de călău al vieţilor noastre. Îndrăznesc să vă vizualizez o întâlnire inevitabilă a d-voastră cu moartea, şi această autoritate care este infint mai presus decât autoritatea d-voastră terestră şi provizorie, vă evaluează faptele şi etapele vieţii, deşi această perspectivă pare „legendară” nu puteţi ignora realitatea ei, pentru că nu aveţi dovezi care să demonstreze inexistenţa ei. Această instanţă la o dată stabilită vă judeca (pentru că pe pământ nimănui nu i-aţi oferit ocazia să vă judece) va analiza consecinţele condamnabile şi lăudabile ale faptelor şi activităţilor interprinse în decursul vieţii. Nu pot crede că în balanţă faptele bune vor contrabalansa cu încălcarea legii, constituţiei şi bunului simţ, cu nenumăratele vieţi lapidate de oameni neîmpliniţi şi sfârtecaţi şi cel mai greu cu încrederea pe care va oferit-o poporul, pentru a-l îngriji şi creşte, încredere pe care d-voastră aţi folosit-o în scopuri nemernice. Iar judecata va fi mai aprigă pentru că nu aţi permis oamenilor să-şi descopere valoarea umană, ci aţi încleştat-o şi strivit-o concentrând în lanţuri libertatea şi iubirea.
    Şi în ultimul rând faptele d-voastră bune nu vor contrabalansa cu Dumnezeu, care v-a binecuvântat prin această sfântă încredere naivă şi pe care d-voastră L-aţi răstignit şi blestemat.

    Vă urez un Paşte liniştit şi vă amintesc de cuvintele invocate de la începutul scrisorii, pe care le-a rostit Cineva în faţa lui Pilat, pentru că doar aceste cuvinte după Răstignirea lui Iisus Hristos i-au fost capitale Procuratorului Pilat , care înnebunise şi murise în scurt timp.

    Doamne ajuta.

  2. […] Parintele Savatie: Vinerea Mare a fost anunţată zi de doliu internaţional pentru vintimele regimului totalitar comun… […]

  3. gavriilstiharul spune:

    Întoarcerea zimbrilor

    Fericite, mâinile mele merg spre închinăciune,
    Vai! Îmi aduc aminte…
    trandafiri roşii-purpurii au înflorit pe piepturile copiilor
    când ai fost sfâşiată, Românie.
    Trandafiri roşii-purpurii
    pe mâinile, picioarele şi coasta lui Christ
    când ai fost batjocorită…
    Vai! îi aud încă pe bătrâni
    cum plâng pe dinlăuntru cu chipurile schimonosite de durere…
    Sfinţii noştri îşi amintesc…
    Vor trebui multe bătăi de pleoape
    până la tămăduirea luminii din altar.
    Oh! Moldovă! Moldovă! altar al cuvântului celui mai trist.

    Sub copitele cailor grânele s-au frânt,
    în genunchi nu au căzut decât mărăcinii…
    Zimbrilor le-au fost luaţi codrii,
    rătăcesc şi acum prin jalea cuvintelor nemairostite.
    Răni adânci se deschid în trupurile copacilor
    picurând mir peste morţii noştri.
    Moldovă! Zimbrii tăi ne privesc doar din steme,
    ochiul lor înlăcrimat a ajuns gigantic
    ca un gol în cele trei culori.

    Moldovă!…
    Tu, mamă,
    în fiecare noapte îţi chemi copiii strigându-i
    pe numele lor de taina şi moarte.
    Te vor auzi odată,
    din adâncul pământului sau al cuvintelor nemairostite,
    într-o noapte de Înviere,
    când Mântuitorul va sparge porţile întunericului
    şi va prăda iadul.

    Moldovă! Zăpada se împleteşte cu gândurile triste
    şi se aşterne peste trupul tău ca o linişte…
    Întoarcerea zimbrilor tăi
    va fi Dumnezeiasca noastră Schimbare la Faţă.

    Gavriil STIHARUL

  4. […] Vinerea Mare a fost anunţată zi de doliu internaţional pentru victimele regimului totalitar comun… […]

  5. Sorin spune:

    Vedeti aici ce se scrie….

  6. Gheorghe spune:

    PROHODUL a fost CENZURAT pe ascuns de catre Patriarhie.

    Au fost eliminate din el 13 strofe pe motiv ca sunt „antisemite”…

    – PASAJELE CENZURATE –

    Din STAREA ÎNTÂI au fost eliminate total:

    56. Urmaşii lui Iuda,
    Din izvor adăpaţi
    Şi cu mană săturaţi demult, în pustiu,
    În mormânt îl pun pe Hrănitorul lor.

    58. Îngâmfat Israil,
    Ucigaşe popor !
    Pentru ce pe Varava, pătimaş, slobozi,
    Iar pe Domnul pentru ce Îl răstigneşti ?

    62. Pizmăreţ popor,
    Ucigaş blestemat !
    Ruşinează-te măcar, înviind Hristos,
    De mahrama şi de giulgiurile Lui.

    Din STAREA A DOUA au fost eliminate total:

    33. Tu, ca Cel ce eşti
    De viaţă dătător, Cuvinte,
    Pe iudei nu i-ai ucis, fiind răstignit;
    Ba chiar şi pe morţii lor îi înviezi.

    42. O, neam jidovesc
    Îndărătnic, ce-ai primit arvuna !
    Cunoscut-ai ridicarea Bisericii;
    Pentru ce dar pe Hristos L-ai osândit ?

    51. O, iudeilor !
    Ruşinaţi-vă măcar de morţii
    Înviaţi de Dătătorul vieţii lor,
    Cel pe Care, plini de pizmă, L-aţi ucis.

    (Acesta din urmă este singurul caz în care nu a avut loc o eliminare totală, însă – esenţial pentru manipulatori – a fost schimbat „O,iudeilor !” cu „Fariseilor” !!!).

    61. Cel făr de-nceput,
    Veşnice Părinte, Fiu şi Duh Sfânt,
    Întăreşte stăpânirea mpăratilor
    Împotriva duşmanilor, ca un bun.

    Din STAREA A TREIA au fost eliminate total:

    7. Cei hrăniţi cu mană
    Lovesc cu piciorul
    În Binefăcătorul.

    9. O, ce nebunie !
    Pe Hristos omoară
    Cei ce-au ucis pe profeţi.

    12. Zis-a înţeleptul:
    „Groap-adâncă este
    Gâtlejul jidovilor.”

    13. La viclenii jidovi,
    Căile lor strâmbe
    Curse şi ciulini sunt.

    24. Pier răstignitorii,
    Împărate-a toate,
    Dumnezeiescule Fiu.

    25. Toţi pier, împreună,
    În groapa pierzării,
    Bărbaţii sângiuirilor.

  7. Gheorghe spune:

    Acum va voi atasa varianta integrala a Prohodului.

    Asa arata Prohodul inainte sa il cenzureze Patriarhia…

    PROHODUL DOMNULUI DUMNEZEULUI ŞI MÂNTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS

    Starea întâi

    1. În mormânt, Viaţă,
    Pus ai fost, Hristoase,
    Şi s-au spăimântat oştirile îngereşti,
    Plecăciunea Ta cea multă preamărind. (proslăvind).

    2. Dar cum mori, Viaţă,
    Şi cum şezi în mormânt ?
    Şi împărăţia morţii Tu o zdrobeşti
    Şi pe morţii cei din iad îi înviezi ?

    3. Te mărim pe Tine,
    Iisuse Doamne,
    Şi-ngroparea îţi cinstim şi patimile,
    Că din stricăciune Tu ne-ai izbăvit.

    4. Cel ce-ai pus pământul
    Cu măsuri, Hristoase,
    Astăzi şezi în mic mormânt, Ziditorule,
    Şi din gropi, pe cei ce-au murit înviezi.

    5. Iisuse al meu,
    Împărat a toate,
    De ce vii la cei din iad, o, Hristoase-al meu ?
    Vrei să dezrobeşti neamul omenesc.

    6. Stăpânul a toate
    Mort se vede acum
    Şi deşertătorul gropilor celor morţi
    Se încuie-n groapă nouă ca un om.

    7. În mormânt, Viaţă,
    Pus ai fost, Hristoase,
    Şi cu moartea Ta pe moarte o ai pierdut
    Şi viaţă lumii Tu ai izvorât.

    8. Cu cei răi, Hristoase,
    Ca un răufăcător
    Socotit ai fost, dar ne-ai îndreptat pe toţi
    Şi ne-ai scos din amăgirea celui rău.

    9. Mai frumos cu chipul
    Decât oamenii toţi,
    Ca un om se vede mort şi fără de chip,
    Cel ce toată firea a-nfrumuseţat.

    10. Iadul cum va răbda
    Intrarea Ta, Doamne,
    Şi cum nu se va zdrobi întunecându-se, ( ?)
    De-a luminii Tale fulgere orbind ? (=nu ?)

    11. Dulcea mea lumină
    Şi mântuitoare,
    Cum în groapă-ntunecoasă Tu Te-ai ascuns ?
    O, răbdare de nespus şi negrăit !

    12. Nici lumea de duhuri
    Nu pricepe, Doamne,
    Nici mulţimea făr’ de trup poate povesti
    Taina îngropării Tale, neştiind.

    13. O, minuni străine !
    O, ce lucruri nouă !
    Cel ce-mi dă suflare mie Se poartă mort,
    Îngropat de mâinile lui Iosif.

    14. În mormânt ai apus,
    Dar de-al Tatălui sân
    Nicicum nu Te-ai despărţit, Hristoase al meu.
    Acest lucru e străin şi nefiresc !

    15. Întreaga făptură
    Recunoaşte-n Tine:
    Împărat adevărat, pe pământ şi-n cer,
    Deşi în mormânt Te-ncui, Hristoase-al meu !

    16. Tu-n mormânt fiind pus
    Ziditor Hristoase,
    Temelia iadului s-a cutremurat
    Şi-ale morţilor morminte s-au deschis.

    17. Cela ce în palmă
    Tot pământul ţine.
    Sub pământ acum cu trupul Se află mort,
    Slobozind pe morţii cei legaţi în iad.

    18. Din stricare, Doamne,
    Viaţa mea o ridici;
    Căci murind acum, la cei morţi Te-ai pogorît
    Şi-ale iadului zăvoare le-ai zdrobit.

    19. Ca lumina-n sfeşnic,
    Se ascunde acum
    Sub pământ, ca sub obroc, Trupul Domnului
    Şi din iad goneşte întunericul.

    20. Mulţimea de oştiri,
    Cea duhovnicească,
    Împreună cu Iosif şi Nicodim
    Merg să-ngroape pe Cel ce e ne-ncăput.

    21. Murind Tu de voie,
    În mormânt ai fost pus;
    Şi pe mine ce-am fost mort, Iisuse-al meu,
    De amara mea greşeală m-ai scăpat.

    22. S-a schimbat făptura
    Prin a Tale patimi,
    Căci cu Tine-au pătimit toate câte sunt,
    Ţiitor a toate cunoscându-Te.

    23. Luând în pântece
    A vieţii Piatră,
    Cel a toate mâncător, iadul, a vărsat
    Pe toţi morţii ce din veac i-a înghiţit.

    24. În mormânt nou Te-au pus,
    Înnoind, Hristoase,
    Firea oamenilor, prin învierea Ta,
    După cum se cade unui Dumnezeu.

    25. Pe pământ ai venit,
    Pe Adam să-l mântui.
    Şi pe-acesta negăsind, jos Te-ai pogorît;
    Pân’ la iad, Stăpânul meu, l-ai căutat.

    26. Pământul de frică
    S-a mişcat, Cuvinte,
    Şi luceafărul lumina sa şi-a ascuns,
    Apunând a Ta lumină sub pământ.

    27. Ca un om, ai murit
    De-a Ta voie, Doamne;
    Dar ca Dumnezeu pe morţi din groap-ai sculat
    Şi din întunericul păcatelor.

    28. Vărsând râu de lacrimi
    Peste Tine, Doamne,
    Cea Curată, ca o maică, a glăsuit:
    „Oare, cum Te voi îngropa, Fiul meu ?”

    29. Ca grăuntul de grâu,
    Ce-ncolţeşte-n pământ,
    Spic aducător de rod nouă Te-ai făcut,
    Înviind pe toţi urmaşii lui Adam.

    30. Sub pământ Te-ai ascuns
    Ca un soare, acum,
    Şi-ntr-a morţii noapte neagră Te-ai învelit;
    Ci răsai, Hristoase-al meu, mai strălucit !

    31. Cum ascunde luna
    Faţa sa de soare,
    Aşa groapa Te-a ascuns şi pe Tine-acum,
    Cel ce prin trupească moarte ai apus.

    32. Iisus, Viaţa,
    Gustând moartea acum,
    Pe toţi oamenii de moarte i-a izbăvit
    Şi viaţa tuturor le-a dăruit.

    33. Pe întâiul Adam,
    Prin păcat omorât,
    La viaţă ridicându-l cu moartea Ta,
    Adam nou în trup Te-ai arătat acum.

    34. Cereştile cete,
    Mort întins, pentru noi,
    Te-au văzut, Stăpânul meu, şi s-au spăimântat
    Şi cu aripile s-au acoperit.

    35. Pogorându-Te mort,
    De pe lemn, Cuvinte,
    Iosif cel cu bun chip Te pune-n mormânt;
    Ci-nviază, Doamne, mântuind pe toţi !

    36. Bucurie, Doamne,
    Fiind îngerilor,
    Întristare lor acum le-ai pricinuit,
    Cu trup mort, ca pe un om, văzându-Te.

    37. Suind Tu pe cruce,
    Împreună-ai suit
    Şi pe muritorii vii; iar stând sub pământ,
    Ai sculat de-acolo pe cei adormiţi.

    38. Ca un leu, Tu Doamne,
    Adormind cu trupul,
    Ca un pui de leu Te scoli, Cela ce-ai fost mort,
    Lepădând şi bătrâneţea trupului.

    39. Cela ce din coasta
    Lui Adam cel dintâi
    Pe strămoş ai plăsmuit, eşti în coastă-mpuns
    Şi izvor curăţitor ne izvorăşti.

    40. Se-njunghia-n taină
    Mai-nainte mielul,
    Iar acum Tu, pătimind fără să cârteşti,
    Eşti făţiş junghiat şi firea curăţeşti.

    41. Cine dar va spune
    Chipul groaznic şi nou ?
    Cel ce stăpâneşte toate făpturile
    Pătimeşte azi şi moare pentru noi.

    42. Cuprinzându-i spaima,
    Au strigat îngerii:
    „Cum Se vede mort Stăpânul vieţii
    Şi de ce-n mormânt se-ncuie Dumnezeu ?”

    43. Din coasta Ta, Doamne,
    Cea însuliţată,
    Izvorăşti mie viaţă, prin viaţa Ta,
    Şi mă înnoieşti şi mă viezi cu ea.

    44. Răstignit pe cruce,
    Ai chemat pe oameni,
    Iar curată coasta Ta împungându-se,
    Tuturor iertare dai, lisuse-al meu.

    45. Cel cu chip cuvios
    Te găteşte-ngrozit
    Şi Te-ngroapă, ca pe-un mort, cu smerenie,
    De-ngroparea Ta înfricoşându-se.

    46. Sub pământ, de voie,
    Pogorând ca un mort,
    Tu ridici de pe pământ, Hristoase, la cer
    Pe cei ce de-acolo au căzut de demult.

    47. Deşi Te-ai văzut mort,
    Dar eşti viu Dumnezeu
    Şi ridici de pe pământ, Hristoase la cer,
    Pe cei ce de-acolo au căzut de demult.

    48. Deşi Te-ai văzut mort,
    Dar eşti viu Dumnezeu
    Şi pe oamenii cei morţi, pe toţi, înviezi,
    Omorând de tot pe-al meu omorâtor.

    49. O, ce bucurie,
    Ce dulceaţă multă,
    A fost ceea ce-a umplut pe toţi cei din iad,
    Strălucind lumina Ta-n adâncul lui.

    50. Îngroparea-Ţi laud,
    Patimilor mă-nchin;
    Şi puterea Îţi măresc, Milostivule,
    Prin care de patimi am fost dezlegat.

    51. Asupra Ta, Doamne,
    Sabie-au ascuţit
    Şi-a puternicului sabie s-a tocit,
    Iar cea din Eden se biruieşte-acum.

    52. Văzând mieluşeaua
    Pe-al său Miel înjunghiat,
    Doborâtă de dureri striga şi-ndemna
    Ca şi turma să se tânguie cu ea.

    53. În mormânt de Te-ngropi,
    Şi în iad de pogori,
    Dar mormintele, lisuse, le-ai deşertat
    Şi întregul iad, Hristoase, l-ai golit.

    54. De-a Ta voie, Doamne,
    Pogorând sub pământ,
    Pe toţi oamenii din moarte i-ai înviat
    Şi la slava Tatălui i-ai înălţat.

    55. Unul din Treime,
    Cu trupul, pentru noi,
    Defăimată moarte rabdă, binevoind;
    Se cutremură şi soare şi pământ.

    56. Urmaşii lui Iuda,
    Din izvor adăpaţi
    Şi cu mană săturaţi demult, în pustiu,
    În mormânt îl pun pe Hrănitorul lor.

    57. Ca un vinovat, stă
    Cel Preadrept la Pilat
    Şi la moartea cea nedreaptă e osândit
    Şi Judecătoru-i răstignit pe lemn.

    58. Îngâmfat Israil,
    Ucigaşe popor !
    Pentru ce pe Varava, pătimaş, slobozi,
    Iar pe Domnul pentru ce Îl răstigneşti ?

    59. Plăsmuind pe Adam
    Din pământ, cu mâna,
    Pentru dânsul Te-ai făcut om firesc în trup
    Şi de bunăvoia Ta Te-ai răstignit.

    60. Ascultând, Cuvinte,
    De al Tău Părinte,
    Pân’ la iadu-ngrozitor Tu Te-ai pogorît,
    Înviind tot neamul muritorilor.

    61. „Vai, Lumina lumii !
    Vai, a mea Lumină !
    O, lisuse-al meu ! O, Fiule preadorit !”
    Cu amar, striga Fecioara şi jelea.

    62. Pizmăreţ popor,
    Ucigaş blestemat !
    Ruşinează-te măcar, înviind Hristos,
    De mahrama şi de giulgiurile Lui.

    63. Vino, necurate,
    Ucigaş ucenic,
    Şi pricina răutăţii arată-mi-o:
    Pentru ce-ai ajuns tu pe Hristos să-L vinzi ?

    64. Iubitor de oameni
    Te prefaci, nebune,
    Orb, nemernic, ne-mpăcat, vânzătorule,
    Tu, ce Mirul ai voit să-L vinzi pe bani.

    65. Cu ce preţ ai vândut
    Sfântul Mir cel ceresc ?
    Sau ce lucru de El vrednic în schimb ai luat ?
    Nebunie-aflaşi, preablestemat satan !

    66. De iubeşti pe săraci,
    Şi mâhnit eşti de mir
    Ce se varsă, curăţind suflet păcătos,
    Cum pe-arginţi pe-a tuturor Lumină vinzi ?

    67. „O, Cuvinte, Doamne,
    A mea bucurie,
    Îngroparea-Ţi de trei zile cum voi răbda ?
    Mi se rupe inima ca unei maici”.

    68. „Cine-mi va da lacrimi
    Şi izvor nesecat,
    Ca să plâng pe lisus, dulcele meu Fiu ?”
    A strigat Fecioara, Maica Domnului.

    69. O, munţi şi vâlcele
    Şi mulţimi de oameni,
    Tânguiţi-vă şi plângeţi cu mine toţi
    Şi jeliţi cu Maica Domnului ceresc !

    70. „Când am să Te mai vad,
    Veşnică Lumină,
    Bucuria şi dulceaţa sufletului ?”,
    A strigat Fecioara, tânguindu-se.

    71. Deşi ca o piatră,
    Tare şi tăioasă,
    Ai primit a Te tăia; dar ne-ai izvorât
    Râu de viaţă vie, veşnice Izvor.

    72. Ca dintr-o fântână,
    Din îndoitul râu,
    Ce din coasta Ta a curs, noi ne adăpăm
    Şi viaţa veşnică o moştenim.

    73. Voind Tu, Cuvinte,
    În mormânt Te-ai văzut;
    Dar eşti viu şi Te ridici din morţi, cum ai spus,
    Cu-nvierea Ta, Mântuitorule.

    74. Te cântăm, Cuvinte,
    Doamne al tuturor,
    Împreună şi cu Tatăl şi Duhul Sfânt
    Şi-ngroparea Ta cea sfântă preamărim. (proslăvim.)

    75. Fericimu-Te toţi,
    Maica lui Dumnezeu,
    Şi-ngroparea de trei zile noi o cinstim
    A Fiului tău şi-al nostru Dumnezeu.

    76. În mormânt, Viaţă,
    Pus ai fost, Hristoase,
    Şi s-au spăimântat oştirile îngereşti
    Plecăciunea Ta cea multă preamărind. (proslăvind.)

    Starea a doua

    1. Cuvine-se, dar,
    Să cădem Ia Tine, Ziditorul,
    Cela ce pe cruce mâinile Ţi-ai întins,
    Şi-ai zdrobit de tot puterea celui rău.

    2. Cuvine-se, dar,
    Să-Ţi dăm slava-a toate Ziditorul,
    Căci din patimi Tu ne-ai scos, prin patima Ta,
    Şi din stricăciune toţi ne-am izbăvit.

    3. Soarele-a apus
    Iar pământul s-a clătit, Cuvinte,
    Apunând Tu, ne-nseratul Soare, Hristos,
    Şi cu trupul în mormânt punându-Te.

    4. Somn învietor
    În mormânt dormind, Hristoase Doamne,
    Din cel greu somn al păcatului ai sculat
    Întreg neamul omenesc cel păcătos.

    5. „Una-ntre femei
    Te-am născut Fiu, fără de durere;
    Dar acum sufăr dureri, prin patima Ta”,
    Cea curată, mult jelindu-se, zicea.

    6. Sus văzându-Te,
    De Părinte nedespărţit, Doamne,
    Iară jos cu trupul mort, sub pământ fiind,
    Serafimii s-au înfricoşat acum.

    7. Răstignindu-Te,
    S-a rupt tâmpla templului prin mijloc
    Şi şi-ascund luminătorii lumina lor,
    Sub pământ Tu, Soare, ascunzându-Te.

    8. Cela ce cu-n semn
    A făcut la început pământul,
    Azi apune sub pământ, ca un muritor;
    Îngrozeşte-te de-aceasta, cerule !

    9. Sub pământ apui
    Cela ce-ai făcut pe om cu mâna,
    Ca pe oameni să-i înalţi din căderea lor,
    Cu puterea Ta atotputernică.

    10. Veniţi să cântăm
    Lui Hristos cel mort, Ce-i plâns cu jale,
    Ca femeile, ce mir au adus atunci,
    S-auzim cu ele: „Bucuraţi-vă !”

    11. Cu adevărat,
    Nesecat Mir eşti, Cuvinte Doamne;
    Pentru-aceea şi femeile mir Ţi-aduc,
    Celui viu, ca unui mort şi îngropat.

    12. Cu-ngroparea Ta
    Ai zdrobit de tot iadul, Hristoase,
    Şi cu moartea Ta pe moarte ai omorât,
    Şi din stricăciune lumea mântuieşti.

    13. Râu de viaţă eşti
    Ce din Tatăl curgi, Înţelepciune,
    Iar în groapă apunând, viaţă dăruieşti,
    Celor din adâncurile iadului.

    14. „Ca să înnoiesc
    Firea oamenilor cea zdrobită,
    Eu cu moartea Mi-am rănit trupul Meu, voind;
    Deci, jelind, nu-ţi bate pieptul, Maica Mea”.

    15. Sub pământ apui,
    Cel ce eşti Luceafăr al dreptăţii,
    Şi pe morţi i-ai ridicat, ca dintr-un somn greu,
    Alungând din iad tot întunericul.

    16. Bob cu două firi:
    Dătătorul de viaţă, astăzi,
    În adânc pământ, cu lacrimi se seamănă;
    Răsărind El iar, lumea va bucura. (Însă răsărind )

    17. S-a temut Adam,
    Dumnezeu umblând în rai, atuncea,
    Iar acum s-a bucurat c-ai venit la iad;
    Căci căzând atunci, acum s-a ridicat.

    18. Maica Ta acum
    Varsă râuri de lacrimi, Hristoase,
    Şi-a strigat, când Te-a văzut cu trupu-n mormânt:
    „Înviază, Fiule, precum ai spus !”

    19. losif Te-a ascuns,
    Cu evlavie, în groapă nouă;
    Şi cântări dumnezeieşti, de-ngroparea Ta,
    Ţi-a cântat, cu lacrimi împletindu-le.

    20. Doamne, Maica Ta,
    Pironit văzându-Te pe cruce,
    De amară întristare, sufletul ei
    S-a pătruns de cuie şi de sabie.

    21. Maica Ta, văzând
    Adăparea Ta cu fiere, Doamne,
    Cel ce eşti dulceaţa lumii noastre întregi,
    Faţa ei cu-amare lacrămi a udat.

    22. „Rău m-am întristat
    Şi rărunchii mi se rup, Cuvinte,
    Junghierea Ta nedreaptă văzând-o”,
    Zis-a Preacurata, tânguindu-se.

    23. „Cum am să-Ţi închid
    Ochii dulci şi-ale Tale buze, Doamne,
    Şi cum dar ca pe un mort Te voi îngropa ?”,
    losif a strigat, înfiorându-se.

    24. Jalnice cântări
    Iosif şi cu Nicodim cântă
    Lui Hristos ce S-a-ngropat, acum, în mormânt
    Şi cu dânşii cântă cetele cereşti.

    25. Sub pământ apui
    Tu, Hristoase, Soare al dreptăţii;
    Deci şi buna, Maica Ta, care Te-a născut,
    De dureri se stinge, nevăzându-Te.

    26. Iadul s-a-ngrozit
    Dătătorule de viaţă, Doamne,
    Când prădată şi-a văzut bogăţia lui
    Şi-nviaţi pe morţii cei legaţi din veac.

    27. Soare luminos
    După noapte străluceşte, Doamne;
    Iar Tu, după moartea Ta, străluceşti mai mult,
    Înviind din groapă ca un Dumnezeu.

    28. Ziditorule,
    Primindu-Te în sân pământul
    S-a clătit de frica Ta, Preaputernice,
    Şi pe morţi cutremurul i-a deşteptat.

    29. O, Hristoase-al meu !
    Iosif şi Nicodim cu miruri,
    Într-un chip deosebit, acum Te gătesc
    Strigând: „O, pământe-nfricoşează-te !”

    30. Doamne, ai apus
    Şi cu Tine-a soarelui lumină;
    Iar făptura de cutremur cuprins-a fost,
    Făcător al tuturor vestindu-Te.

    31. Piatra cea din unghi
    O acoperă piatra tăiată
    Şi pe Domnu-L pune-n groapă un muritor.
    Înfioară-te, de-acum, pâmântule !

    32. „Vezi-ne aici:
    Ucenicul cel iubit şi Maica,
    Şi cu dulce glas răspunde-ne, Fiule !”,
    A strigat Curata, cu amar plângând.

    33. Tu, ca Cel ce eşti
    De viaţă dătător, Cuvinte,
    Pe iudei nu i-ai ucis, fiind răstignit;
    Ba chiar şi pe morţii lor îi înviezi.

    34. Nici chip ai avut,
    Nici frum’seţe, când pătimeai, Doamne;
    Dar mai mult ai strălucit, când ai înviat,
    Şi cu sfinte raze ne-ai împodobit.

    35. Ai apus în trup,
    Sub pământ, nestinsule Luceafăr;
    Şi aceasta neputând vedea soarele,
    În amiază-zi el s-a întunecat.

    36. Luna, soarele
    Se întunecă-mpreună, Doamne,
    Şi robi binevoitori Ţi s-au arătat
    Şi în mantii negre s-au înveşmântat.

    37. „Chiar de-ai şi murit,
    Dar sutaşul Dumnezeu Te ştie;
    Iar eu cum Te-oi pipăi, Dumnezeul meu,
    Mă cutremur”, a strigat cel cu bun chip.

    38. A dormit Adam
    Şi din coasta lui-’şi scoase moarte;
    Tu dormind acum, Cuvinte-al lui Dumnezeu,
    Lumii viaţă izvorăşti din coasta Ta.

    39. Ai dormit puţin
    Şi-ai dat viaţă celor morţi, Hristoase,
    Şi-nviind ai înviat pe cei adormiţi,
    Ce-adormiseră din veacuri, Bunule.

    40. De ai şi murit,
    Dar ai dat vinul de mântuire,
    Viţă, care izvorăşti viaţă tuturor;
    Patima şi crucea Ţa Ţi le slăvesc.

    41. Cum au suferit
    Cereştile cete îndrăzneala
    Celor ce Te-au răstignit, Dumnezeule,
    Când Te văd gol, sângerat şi osândit ?

    42. O, neam jidovesc
    Îndărătnic, ce-ai primit arvuna !
    Cunoscut-ai ridicarea Bisericii;
    Pentru ce dar pe Hristos L-ai osândit ?

    43. În batjocură
    Tu îmbraci pe Împodobitorul,
    Care cerul a-ntărit şi-a împodobit
    Tot pământul, într-un chip preaminunat.

    44. Ca un pelican,
    Te-ai rănit în coasta Ta, Cuvinte;
    Şi-ai dat viaţă l-ai Tăi fii, care au murit,
    Răspândind asupra lor izvoare vii.

    45. Oarecând Navi,
    Opri soarele, zdrobind duşmanii;
    Iar Tu, Soare, ascunzându-Ţi lumina Ta,
    Ai zdrobit pe-al iadului stăpânitor.

    46. Nu Te-ai despărţit
    De-al Părintelui sân, Milostive,
    Chiar binevoind a lua chip de muritor;
    Şi în iad Hristoase-al meu, Te-ai pogorît.

    47. Tins fiind pe lemn,
    Cel ce spânzuri pământul pe ape,
    În pământ, fără suflare, acum cobori;
    Care lucru nerăbdându-l, tremură.

    48. „Vai, o, Fiul meu !”,
    Preacurata jeleşte şi zice
    Că „pe care-L aşteptam ca pe-un Împărat,
    Osândit acum pe cruce îl privesc !”

    49. „Astfel mi-a vestit
    Gavriil, venind din cer la mine:
    El mi-a spus că-mpărăţia Fiului meu
    Este o împărăţie veşnică.”

    50. „Vai, s-a împlinit
    A lui Simeon proorocie
    Că prin inima mea sabie a trecut;
    O, Emanuile, Cel ce eşti cu noi !”

    51. O, iudeilor !
    Ruşinaţi-vă măcar de morţii
    Înviaţi de Dătătorul vieţii lor,
    Cel pe Care, plini de pizmă, L-aţi ucis.

    52. S-a cutremurat
    Şi lumina soarele şi-a stins-o,
    Când în groapă Te-a văzut neînsufleţit;
    Nevăzuta mea lumină, Bunule !

    53. Cu amar plângea
    Preacurata Maica Ta, Cuvinte,
    Când pe Tine Te-a văzut acum în mormânt;
    Ne-nceput şi negrăite Dumnezeu !

    54. Maica Precista
    Omorârea Ta văzând, Hristoase,
    Cu adânc-amărăciune, Ţie-Ţi grăia:
    „Să nu zăboveşti, Viaţă, între morţi !”

    55. Iadul cel cumplit
    Tremura, când Te-a văzut pe Tine,
    Veşnic Soare al măririi, Hristoase al meu,
    Şi în grab’ a dat din el pe cei legaţi.

    56. Ce privelişte
    Mare şi grozav-acum se vede;
    Căci al vieţii Dătător moarte-a suferit,
    Voind El să dea viaţă tuturor !

    57. Coasta Ţi-au împuns,
    Mâinile Ţi-au pironit, Stăpâne;
    Şi cu rana Ta din coastă ai vindecat
    Ne-nfrânarea mâinilor strămoşilor.

    58. Oarecând jelea
    Toată casa pe fiul Rahilei;
    Iar acum pe al Fecioarei Fiu îl jelesc
    Maica Lui şi ceata Ucenicilor.

    59. Palme şi loviri
    I s-au dat lui Hristos peste faţă,
    Celui ce cu mâna Sa pe om plăsmui,
    Şi-a zdrobit cu totul ale fiarei fălci.

    60. Toţi cei credincioşi,
    Cu-ngroparea Ta scăpaţi de moarte,
    Îţi cinstim, Hristoase-al nostru, cu laude,
    Răstignirea şi-ngroparea Ta acum.

    61. Cel făr’ de-nceput,
    Veşnice Părinte, Fiu şi Duh Sfânt,
    Întăreşte stăpânirea ’mpăraţilor
    Împotriva duşmanilor, ca un bun.

    62. Ceea ce-ai născut,
    Preacurată Fecioară, Viaţa,
    Potoleşte dezbinarea-n Biserică
    Şi dă pace, ca o bună, tuturor.

    63. Cuvine-se, dar,
    Să cădem la Tine, Ziditorul,
    Cela ce pe cruce mâinile Ţi-ai întins
    Şi-ai zdrobit de tot puterea celui rău.

    Starea a treia

    1. Neamurile toate
    Laudă-ngropării
    Ţi-aduc, Hristoase-al meu.

    2. Arimateanul
    Jalnic Te pogoară
    Şi în mormânt Te-ngroapă.

    3. De mir purtătoare,
    Mir Ţie, Hristoase,
    Ţi-aduc cu sârguinţă.

    4. Vino-întreagă fire,
    Psalmi de îngropare
    Lui Hristos să-I aducem,

    5. Pe Cel viu cu miruri,
    Ca pe-un mort să-L ungem,
    Cu mironosiţele.

    6. Fericite losif !
    Trupul ce dă viaţă,
    Al lui Hristos, îngroapă.

    7. Cei hrăniţi cu mană
    Lovesc cu piciorul
    În Binefăcătorul.

    8. Cei hrăniţi cu mană,
    Oţet şi cu fiere
    Ţi-aduc, Hristoase al meu.

    9. O, ce nebunie !
    Pe Hristos omoară
    Cei ce-au ucis pe profeţi.

    10. Ca rob făr’ de minte,
    A trădat Iuda
    Pe-Adâncu-nţelepciunii.

    11. Rob ajunge-acuma
    Vicleanul de Iuda,
    Cel ce-a vândut pe Domnul.

    12. Zis-a înţeleptul:
    „Groap’-adâncă este
    Gâtlejul jidovilor.”

    13. La viclenii jidovi,
    Căile lor strâmbe
    Curse şi ciulini sunt.

    14. losif şi Nicodim
    Pe Domnul îngroapă,
    Cu toată cuviinţa.

    15. Slavă Ţie, Doamne,
    Cel ce dai viaţă
    Şi-n iad, puternic, cobori.

    16. Maica Preacurata
    Se jelea, Cuvinte,
    Pe tine mort văzându-Te.

    17. „Primăvara dulce,
    Fiul meu preadulce.
    Frum’seţea unde Ţi-a apus ?”

    18. Plângere pornit-a
    Maica Preacurata,
    Când ai murit, Cuvinte.

    19. Vin cu mir, să-L ungă,
    De mir purtătoare,
    Pe Hristos, Mirul ceresc.

    20. Cu moartea pe moarte
    O omori Tu, Doamne,
    Cu sfânta Ta putere.

    21. Piere-amăgitorul,
    Scapă amăgitul
    Cu-nţelepciunea-Ţi, Doamne.

    22. Cade vânzătorul
    În fundul gheenei,
    În groapa stricăciunii.

    23. Curse de ciulini sunt
    Căile lui Iuda,
    Celui nebun şi viclean.

    24. Pier răstignitorii,
    Împărate-a toate,
    Dumnezeiescule Fiu.

    25. Toţi pier, împreună,
    În groapa pierzării,
    Bărbaţii sângiurilor.

    26. „Fiule din Tatăl,
    Împărat a toate,
    Cum ai primit patima ?”

    27. Maica, mieluşeaua,
    Mielul ei pe cruce
    Văzându-L, s-a tânguit.

    28. Trupul ce dă viaţă
    losif împreună
    Cu Nicodim îngroapă.

    29. Mult înlăcrimată
    A strigat Fecioara,
    Rărunchii pătrunzându-şi:

    30. „O, a mea lumină,
    Fiul meu preadulce,
    Cum Te-ai ascuns în groapă ?”

    31. „Nu mai plânge Maică;
    Pe Adam şi Eva
    Ca să-i slobod, Eu sufăr”.

    32. „Fiul meu, slăvescu-Ţi
    Înalta-ndurare
    Prin care rabzi acestea”.

    33. Cu oţet şi fiere
    Te-au adăpat, Doamne,
    Gustarea veche s-o strici.

    34. Te-ai suit pe cruce,
    Cel ce altădată
    Umbrişi poporul sub nor.

    35. De mir purtătoare,
    Venind la a Ta groapă,
    Ţi-aduceau, Doamne, miruri.

    36. Scoală-Te, ’ndurate,
    Şi pe noi ne scoate
    Din a gheenei groapă !

    37. „Doamne, înviază”,
    Zicea, vărsând lacrimi,
    Maica Ta ce Te-a născut.

    38. Înviază-n grabă,
    Alungând durerea
    Curatei Tale Maice !

    39. Prinse-au fost de frică
    Cereştile cete,
    Când Te-au văzut mort, Doamne.

    40. Iartă de greşale
    Pe cei ce, cu frică,
    Cinstesc ale Tale patimi.

    41. O, înfricoşată,
    Străină vedere;
    Pâmântul cum Te-ascunde !

    42. Altădat’ un losif
    Ţi-a slujit în fugă
    Şi-acum Te-ngroapă altul.

    43. Plânge, Te jeleşte,
    Preacurata-Ţi Maică,
    Fiind Tu mort, Cuvinte.

    44. Spaimă ia pe îngeri
    De grozava-Ţi moarte,
    O, Făcător a toate !

    45. Până-n zori, cu miruri
    Ţi-au stropit mormântul
    Cele înţelepţite.

    46. Pace în Biserici,
    Lumii mântuire,
    Prin învierea-Ţi dă-ne !

    47. O, Treime Sfântă,
    Tată, Fiu şi Duh Sfânt,
    Lumea o mântuieşte.

    48. Robilor tăi, Maică,
    Dă-le ca să vadă
    ’Nvierea Fiului tău !

    49. Neamurile toate
    Laudă-ngropării
    Ţi-aduc, Hristoase al meu.

  8. Corin spune:

    Libertatea o avem de la Mantuitor, pentru ca El ne-a eliberat de moarte. Comunismul a incercat si mai inceraca, iata in Moldova, sa ucida sufletele curate a celor care au curajul sa spuna: Va ajunge! Va ajune cat ati mintit, cat ati furat, cat ati inselat…Dorinta lor paranoica de a controla totul vine doar din frica, frica de a da socoteala. Pot sa le spun doar atat: vor da socoteala in fata lui Dumnezeu! De aceasta judecata nu vor scapa… Doamne ocroteste-i pe romani!

  9. mos gheorghe spune:

    HRISTOS A INVIAT !
    DLE.VLAD, SCRISOAREA PE CARE I-ATI ADRESAT-O PRESEDINTELUI VORONIN, ESTE NEPAIPOMENITA. TOT CEEA CE ATI SPUS ESTE ADEVARUL CURAT. AM SORBIT FIECARE CUVANT PE CARE L-ATI ADRESAT ACESTUI PRESEDINTE-ASASIN, CARE L-A TRADAT PE DUMNEZEU, OMORAND OAMENI NEVINOVATI.
    DUMNEZEU VA AVEA GRIJA DE EL !

  10. mos gheorghe spune:

    HRISTOS A INVIAT !
    DLE.GAVRIIL STIHARUL, VA MULTUMESC PENTRU FRUMOASA POEZIE, M-A IMPRESIONAT PROFUND, SI VA ROG SA-MI SPUNETI DACA ATI PUBLICAT SI ALTE POEZII, DATI-MI VA ROG DETALII, EDITURA, ETC..
    DUMNEZEU SA VA BINECUVANTEZE !

  11. mos gheorghe spune:

    HRISTOS A INVIAT !
    DLE.GHEORGHE ATI FACUT FOARTE BINE CA ATI POSTAT „PROHODUL DOMNULUI” IN FORMA SA ORIGINALA,DECI NECENZURATA. DUMNEZEU SA VA DEA SANATATE SI VIEATA LUNGA ! MULTI OAMENI NU STIU CA TOVARASII DIN DEALUL PATRIARHIEI, IN FRUNTE CU „PREAFERICITUL”, AU TAIAT SI MODIFICAT : PROHODUL DOMNULUI, RUGACIUNI, ETC..
    PE TOTI ACESTI TRADATORI, II VA TAIA DUMNEZEU LA INFRICOSATA JUDECATA.

  12. mos gheorghe spune:

    HRISTOS A INVIAT! MULTUMESC, INCA O DATA, DOMNIEI VOASTRE GHEORGHE, CA ATI AVUT RABDARE SA POSTATI „PROHODUL DOMNULUI DUMNEZEULUI SI MANTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS” SI PENTRU OSTENEALA CEA BUNA PENTRU DOMNUL. FERICE DE PARINTII DUHOVNICESTI SI TRUPESTI AI DOMNIEI VOASTRE! BRAVO, DE OAMENI CA DOMNIA VOASTRA ARE NEVOIE TARA ROMANEASCA SI, BINEANTELES, SI ROMANII DIN TERITORIILE FURATE DE SATANELE COMUNISTE IN 1940.
    SIMT CA SUNTETI UN ADEVARAT SOLDAT AL LUI HRISTOS. IN TIMP CE UNII(TOVARASII DIN DEALUL PATRIARHIEI IN FRUNTE CU „PREAFERICITUL”) TAIE SI CENZUREAZA CAT POT, ALTII (CUM SUNTETI DV.) SE OBOSESC ZI SI NOAPTE PENTRU PASTRAREA ADEVARATEI CREDINTE STRAMOSESTI, GANDINDU-SE CUM SA-L SLAVEASCA SI SA-L SERVESCA PE DUMNEZEU MAI MULT SI MAI BINE. MA VOI RUGA PENTRU DOMNIA VOASTRA, PANA LA SFARSITUL VIETII MELE PE ACEST PAMANT, RUGATI-VA SI DV. PENTRU MINE…..”SA NE RUGAM UNII PENTRU ALTII SI TOATA VIATA NOASTRA LUI HRISTOS DUMNEZEU SA O DAM”. „TIE, DOAMNE!”

  13. gavriilstiharul spune:

    „HRISTOS A INVIAT !
    DLE.GAVRIIL STIHARUL, VA MULTUMESC PENTRU FRUMOASA POEZIE, M-A IMPRESIONAT PROFUND, SI VA ROG SA-MI SPUNETI DACA ATI PUBLICAT SI ALTE POEZII, DATI-MI VA ROG DETALII, EDITURA, ETC..
    DUMNEZEU SA VA BINECUVANTEZE !”

    Domnule mos gheorghe,

    Ma iertati ca va raspund asa de tarziu, dar acum am luat cunostinta de aceasta postare a Dumneavoastra. Am onoarea sa va multumesc pentru apreciere si am deosebita placere sa va supun atentiei Dumneavoastra blogurile mele, unde veti gasi mai multe poezii si articole:

    http://gavriilstiharul.blogspot.com/
    http://gavriilstiharul1.wordpress.com/
    http://www.crestinortodox.ro/comunitate/profile.php?user=PelerinulGAVRIIL

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: