A apărut o nouă ediţie a romanului „Nebunul”

savnebcathimA apărut o nouă ediţie a romanului „Nebunul”, a patra la număr, aducînd tirajul acestei cărţi la 20.000 de exemplare. Este un roman oarecum experimental (nu ca şi scriitură, am depăşit perioada pubertăţii scriitoriceşti cînd săvîrşeam experimente dadaisto-hurmuziene, ci un experiment de atitudine faţă de literatură, „riscînd” să propun într-o formă modernă tradiţia hagiografică bizantină).

Judecînd după reacţiile cititorilor, experimentul a reuşit. „Nebunul” a devenit un fel de folclor care nu mai are nevoie de un autor. Este singura mea carte pe care o citesc şi bătrînii, şi copiii, şi episcopii, şi vînzătoarele de lumînări.

La cîteva zile de la apariţia primei ediţii, un episcop român m-a sunat şi mi-a zis: „Savatie, măi omule, ţi-am citit cartea! Aşa ceva trebuie scris!” În anul trecut, la Salonul Internaţional de Carte de la Chişinău, „Nebunul” a fost premiat de Consiliul Europei prin reprezentanţii săi în teritoriu. Aceste reacţii ale oamenilor din cele mai deverse medii culturale şi sociale m-au încurajat în dorinţa mea de a scrie şi alte romane cu sfinţi (următorul fiind „Şarpele şi porumbelul”).

Ediţia de faţă a „Nebunului” are în plus un Epilog. Este frumoasă ca obiect, avînd coperţile cartonate, la un preţ de doar 12.00 lei. Sper ca faima Sfîntului Simeon cel Nebun pentru Hristos, personajul central al romanului, să crească din ce în ce mai mult şi odată cu asta să crească şi dragostea faţă de Ortodoxie.

În Seria de Proză la editura Cathisma au mai apărut:

seria-proza

seria-proza2

Anunțuri

36 Responses to A apărut o nouă ediţie a romanului „Nebunul”

  1. ILIE spune:

    Parinte,

    Va rog ca la conferintele, ce le veti tine, sa le cereti organizatorilor sa puna pe site-urile ortodoxe inregistrarea conferinteleor. Pe linga carti si conferintele ne ajuta mult si pot fi ascultate la servici sau in masina sau acasa.
    Va mai rog sa ne spuneti unde si in ce data veti tine conferinte in acest post.
    Multumesc frumos!
    Doamne ajuta!

  2. valentina spune:

    Blagosloviti parinte!
    Asteptam si volumul II al cartii:” Audienta la un demon mut” 🙂

  3. CostyRC spune:

    Cum asa Valentina, esti curioasa sa aflii discutii dintre preasfintitul, sa-i zicem DE si alti comisari legate de introducerea vre-unui sistem sofisticat de intr-ajutorare a crestinului practicant in lupta spre induhovnicire? Hmm.. ar fi savuros, ce-i drept! 😛

  4. Ionuţ spune:

    Inca n-am citit cartea,dar o sa ma stradui.In prezent am citit „Dragostea care ne sminteste”;”In cautarea aproapelui pierdut” si „De ce bat clopotele la Tanacu”.Nu mi-au placut niciodata cartile religioase…mi se pareau plictisitoare…toat ziua sfturi si sfaturi-asa gandeam eu-credeam ca tot ce intra pe o urecehe iese pe cealalta.Insa sora mea mi-a recomamdat sa va citesc cartile,am refuzat ca de obicei,dar de dragul ei,am inceput sa citesc „Dragostea care ne sminteste”.Am realizat cu bucurie,ca lectura religioasa nu e asa rea pe cat pare.Va spun sincer…am citit-o intro zi ,la fel si celelalte(adevarat sunt si mici).Ba chiar am invatat multe lucruri interesante pe care nu le intelegeam. De acolo am preluat o scrisoare a sfintiei tale,catre o ersoana,in care demonstrati ca exista Dumnezeu.Sunt hotarat sa o citesc colegilor mei miercuri la ora de religie,pt.a contrazice parerea „nu exista Dumnezeu”.Ii multumesc lui Dumnezeu ca va ajutat sa scrieti acele carti,deoarece m-au indreptat pe drumul cel bun!!! 🙂

  5. adriana spune:

    de la vremea cand am citit-o, din ”Nebunul” mi-au ramas,in cea mai mare parte, ”imagini”. ”imaginea” cu bucata de carne ascunsa de ”nebun” in san, femeia spintecata, painea.in cea mai mare parte, imagini.stop-cadre, iconice in felul lor.valabil si pt alte carti ale parintelui.. poate e ”vina” mea.poate e si un specific al cartilor sfintiei sale.ia sa vad la ”audienta la un demon mut”, ce film imi torn.. 😉

  6. Adriana spune:

    Nu ştiu dacă ar putea cineva să rămână indiferent în urma întâlnirii cu sfântul cel nebun pentru Hristos…Nu-ţi rămâne decât să păstrezi o tăcere adâncă, după ce înţelegi ce suflete minunate pot avea oamenii, cât de mult pot iubi şi dărui.
    Mărturisesc că prima sfântă nebună pentru Hristos de care m-am îndrăgostit pentru totdeauna a fost Sfânta Xenia de Petersburg, apoi Sfântul Teofil cel nebun pentru Hristos, apoi Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos şi abia la urmă am citit cartea sfinţiei-voastre, în care am regăsit ceea ce păstram în suflet despre nebunii întru Hristos.
    Părinte Savatie, nu vreau să vă scot din sărite, tare mi-e teamă să nu vă creez un disconfort sufletesc, de altfel, simt că nu mă număr printre simpatiile dumneavoastră, dar v-am rugat să-mi transmiteţi dacă sunteţi de acord să citesc din cărţile dv. în emisiunea mea. Dacă n-o să-mi răspundeţi cu nu, aş vrea să cred că sunteţi de acord în mod tacit.
    Vă mulţumesc şi vă doresc un post liniştit!

  7. acelas spune:

    parinte Savatie,

    termenul „nebun” are directa legatura, deliberata, cu acel cuvant al Mantuitorului care spune cuvantul „nebun” este interzis cu desavarsire .. ?

    inteleg aici sa fie o intentie directa, aluziva? cu ghilimelele de rigoare fireste …

  8. Ionut Margin spune:

    Draga Parinte, am citit de curand Audienta la un demon mut, si intradevar, se cere un nou volum, avand in vedere faptul ca au aparut elemente noi de implicare corect politica – sunt sigur ca stiti la ce ma refer (Cip cirip). Va multumesc pentru prezentarea lui „K”, mi-a explicat multe, se vede ca si sfintia voastra il cunoasteti personal! Va felicit pt diplomatia de a spune adevarul care doare!

  9. dadatroll spune:

    Ma bucur. Acum citesc Calu si apoi am de citit Pioni, volumele 1-8.

  10. CostyRC spune:

    Pe cand reeditarea cartilor “Dragostea care ne sminteste” si ”In cautarea aproapelui pierdut”, parinte Savatie? Am vrut sa le cumpar, dar nu mai sunt disponibile, nici macar la cerere.. e drept, au trecut ani buni de-atunci. Doamne ajuta!

  11. Vania spune:

    Am citit prima ediţie a „nebunului”. Frumoasă carte! Nădăjduiesc că şi folositoare pentru cititori.

  12. Ion Morosanu spune:

    Parinte,

    Mi-a placut tare mult acest roman. Eu unul am simtyit de destule ori nevoia de a avea „Vietile sfinitlor ” in genul unui roman.

    Pe cand alte vieti: Antonie cel Mare, Macrie Egipteanul, Ioan Gura De Aur…

    Stiu ca sunt proiecte nu numai indraznete, dar si dificiel. Si totusi…

  13. Mirela spune:

    MEDIAFAX: Ordonanţa care prevede introducerea paşapoartelor electronice, aprobată tacit de Senat

    http://vlad-mihai.blogspot.com/2009/03/mediafax-ordonanta-care-prevede.html

  14. Cristina spune:

    Am terminat de citit „Nebunul” in urma cu cateva zile. Extraordinara cartea. Datorita acestei carti am aflat despre sfintii care se praznuiesc in ziua nasterii mele.

  15. angi spune:

    Doamne Ajuta,
    Ma iertati parinte Savatie ca indraznesc sa-l sustin pe d-l Ilie. Da, si eu sunt una dintre acei oameni care traind intr-o departata canada… Slava Domnului avand biserici romanesti ORTODOXE-(unde cu Voia si Ajutorul Domnului mergem duminica de duminica ).Dar mai apoi traind zi de zi aici nu ne mai bucura (in afara familiei si a unor prieteni crestini) mai nimic in aceasta societate decat ca stim (cazul meu)ca voi ajunge acasa si poate voi deschide o carte sfanta sau cumparata (cu valizele) de pe la manastirile din romania cand am avut bucuria de a merge.
    Altceva nu ma bucura nimic decat atunci cand intru aproape zilnic pe internet pe website-uri ortodoxe unde ascult mereu conferintele sfintiiei voastre sau al altor parinti induhovniciti.Eu pana la biserica Sfantul Mare Mucenic Gheorghe din Windsor , Ontario fac o ora exact si in masina URASC RADIOUL SI TOT CEI COMERCIAL SI NECRESTIN- si ce credeti ca pun (arzand pe cd-uri) decat numai conferintele cu sfintia voastra si nu numai. Dar mereu ma intristez sufleteste cad vad pe paginile ortodoxe ca se anunta conferinte CRESTIN ORTODOXE- si mai apoi astept, astept si nu se mai pun…decat uneori..sau emisiuni de radio la care santeti invitati sau alti sfainti parinti, (printre care si radioul ortodox de care ma bucur mult). In rest totul este o MARE PUSTIE aici in canada si america. De luni pana sambata cand numai duminica sau la sfintele sarbatori ne bucuram si ne IMPARTASIM DE BUNUL DUMNEZEU. De aceea poate ca va este greu, dar va rog sa stiti ca aici sunt multi crestini care-si duc viata si isi intaresc credinta in primul rand prin SFANTA LITURGHIE, dar apoi la casele noastre prin bucuria ce ne-o fac aceste site-uri ortodoxe ,unde mai putem asculta un cuvant de incurajare, de invatatura in dreapta credinta din acest-in noian de erezii si necredinta – cu care santem inconjurati. Doamne Ajuta si numai bucurii si impliniri duhovnicesti.

  16. maria spune:

    Parinte,(am tot cautat formule de adresare ,am copiat si eu de la altii)…as vrea sa va rog sa ma iertati ,poate ca ieri ,cuvintele mele v-au necajit(desi la cati ca mine v-or scrie …un prost in plus sau in minus parca mai conteaza).azi toata ziua m-am gandit la asta .cum am avut eu mojicia sa va scriu?(poate ca ma consideram desteapta sau….vai de capul meu…)sa scriu ca suna frumos cuvantul” mamica”(cat de mult mi-as dori ca peste 30 de ani si baietelul meu sa-mi spuna astfel)sau sa scriu ca am gasit aici teme care mie mi se pareau la minus infinit de Dumnezeu(nu exista minus infinit decat in matematica…Dumnezeu e pretutindeni….”ce bine ca e”…ca durere ca eu nu-l am mereu….)doar ca uneori ,citind poeziile lui vieru ,sau poeziile dumneavoastra ,sau fragmente din cartile nepublicate inca sau….ajung mai usor la D-umnezeu decat citind despre declaratiile nu stiu cui(persoana importanta)….va rog sa ma iertati trebuia sa va fi spus simplu ca va pretuiesc ,ca intalnirea cu cartile dumneavoastra(vedeti cartile nasc multe povesti…prin continutul lor,prin ce a trait scriitorul in actul creatiei….apoi povestea intalnirii cartii cu fiecare din noi…unicii si irepetabilii ei cititori….povesti)cartile dumneavoastra au fost pentu mine ca o revelatie,ca o lumina nu stiu de unde vine lumina (de fapt stiu cartile dumneavoastra nu-s ale dumneavoastra ….sunteti doar scribul si numele de pe coperta intai…restul e taina noptilor de rugaciune dintr-o chilie asezata intr-un colt de timp si de lume” pe-un picior de plai”….va multumesc …..va rog sa ma iertati

  17. iona spune:

    De ce nu gasesc pe nici un blog ortodox niste referiri la Andre Scrima sau maica Maria Skobtsov?

  18. balauru spune:

    foarte interesant

  19. acelas spune:

    Intr-un interviu publicat intr-un ziar concurent celui la care domnia sa lucreaza, dl. Cristian Tudor Popescu, face, dupa ce „termina” subiectele lumesti si destul de puerile la care a fost supus de interlocutori… , pe la mijlocul articolului niste aprecieri si judecati demne de luate in seama …, cu atat mai mult cu cat vin din „zona” laica , dar erudita si mai ales pura si sincera in gandire … , care converge sau co-incide fericit iata cu simtamantul si gandirea existentialista, ortodox crestina, aceea profunda si autentica , dar sa nu anticipez …

    citam :

    (inceputul intrebarii care declanseaza acest subiect in cuprinsul interviului este halucinant …)

    Am văzut că citiţi despre Sexy-Brăileanca.
    Păi, cum să nu citesc aşa ceva?!

    I.L.: De ce citiţi?
    Pentru că bunica mea mi-a spus: Cristinel, fii atent şi la un prost, fiindcă şi de la un prost poţi să auzi lucruri adevărate. Une ori poţi să auzi lucruri cutremurătoare.

    I.L.: Nu cumva asta este o intelectualizare a atracţiei omeneşti pentru sordid şi morbid? Incapacitatea de a rezista tentaţiei de a privi un accident de circulaţie grav.

    C.T.P.: Nu, nu am nicio atracţie pentru sordid şi morbid. Mecanismul este următorul: în momentul în care vezi pe cineva rănit grav, accidentat, ai un sentiment de „să fie la el acolo”. Poate că eu sunt un ratat, poate că trăiesc de azi pe mâine, dar uite că ăla este mort, se poate şi mai rău. Ăsta este un sentiment reconfortant să vezi oameni foarte bolnavi, morţi şi să spui: eu trăiesc. Ce sunt? Un vierme, dar trăiesc. Există şi o îndoială ontologică majoră: mai grav decât să fii un vierme este să nu fi fost vreodată. Fiorul ăsta ontologic pe care poate să-l simtă chiar şi un tejghetar de bodegă. Cât e cu băutura, cu femeile, metafizica nu se apropie de el. După aceea, încep boala, bătrâneţea, începe să se gândească, începe această spaimă, nu de a nu mai fi, asta-i başca, ci de a nu fi fost. Bă, eu chiar am trăit?

    seamana teribil cu un subiect din Tolstoi, „Moartea lui Ivan Ilici” .., in care acolo un personaj gandea aproape la fel, initial, fata de „moartea” antecesorilor lui, dar care ajunge catre sfarsitul sau propriu sa „vada” si „simta” moartea , in toata groaza si de accea splendoarea ei existentiala si generatoare abundenta de atatea interogatii, in stare finalmente sa-i schimbe total pe ultimele clipe ale vietii, viziunea intreaga asupra Vietii, asupra propriei vieti, o tristete sfasietoare, un regret enorm – ce-i traverseaza intreaga sa fiinta pana in crestetul capului si invadand in toate camarile duhului sau, inainte de a muri, un sentiment banuim al „talharului” , si nadajduim mantuitor.

    avem cate ceva de invatat de aici.

    http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/843555/CT-POPESCU-Nu-am-visat-sa-fiu-presedintele-Romaniei

  20. acelas spune:

    (am uitat sa citez cu ghilimele, in mesajul anterior comentariul lui CT Popescu si inchide la penultimul paragraf, iar ultimul imi apartine)

    citam in continuare din interviu,

    o interesanta si demna de luat in seama versiune a „ratiunii” care a facut posibila aparitia lui „politically correct” in viata politico-sociala de peste ocean … ( pe alocuri sclipiri de inteligenta pura .. )

    ” M.M.: Trebuie să renunţăm la corectitudinea politică şi să le spunem romilor ţigani?
    C.T.P.: După părerea mea, a fost o făţărnicie acel „romi”. Se ascunde acolo rasismul.

    M.M.: Ei vor să-şi spună romi.
    C.T.P.: Ei nu vor să-şi spună romi decât la nivelul activiştilor. În rest, marea masă a ţiganilor se simt ţigani, şi cu ei discuţi ca atare. Când vorbeşti cu vreun ţigan, îi spui rom? Zice că îţi baţi joc de el.

    I.L.: Premierul Ungariei spunea că explozia de rasism din Ungaria este o consecinţă a corectitudinii politice.
    C.T.P.: Corectitudinea politică în sine este un procedeu profund greşit. El nu se referă numai la ţigani, ci la tot felul de categorii minoritare. De ce a fost inventată? Am înţeles asta dintr-un interviu cu Yehudi Menuhin, la Paris, în 1994. În cursul interviului, l-am întrebat ce anume l-ar interesa din România. Mi-a spus: mă preocupă ţiganii. De ce-l preocupau pe un evreu drepturile ţiganilor? Am înţeles după aceea. Pentru că evreii au dorit să pună nişte cercuri concentrice în jurul lor, din alte minorităţi, după ceea ce li s-a întâmplat în al Doilea Război Mondial, astfel încât la ei să se ajungă cât mai greu. Cauzele ţiganilor, homosexualilor au devenit cauzele lor, pentru că ei deveneau mai greu de strivit în cazul unui atac dictatorial. Au rămas cu această cicatrice.

    Am întâlnit evrei cărora dacă le spuneam “ai scris un text bun, dar parcă ultima frază nu era tocmai bine aleasă”, respectivul se uita la mine şi spunea: “vrei să mă trimiţi în lagăr”. Iar, în Statele Unite, această corectitudine politică a fost creată cu un scop pervers: de a controla majoritatea albă, anglo-saxonă, protestantă, prin intermediul minorităţii. Să fie presat albul anglo-saxon protestant la fiecare pas că poate fi dat în judecată de un negru, de un homosexual, de o lesbiană, de o chinezoaică, de propriul său fiu şi aşa mai departe. Ca să controlezi majorităţile, dai minorităţilor drepturi în exces şi creezi un stres continuu majorităţii. În comunism, trimiteai poliţia politică. În democraţia liberală, nu poţi să faci asta. Şi atunci vin peste tine negrii, homosexualii, lesbienele şi trăieşti într-o presiune continuă.”

  21. acelas spune:

    mai pomenim de inca ceva, catre finalul interviului…

    despre scriitura, text, textura, cu ingemanarea si „urzeala” ei, cu „victimele” sale inerente …

    (catre sfarsit si cu un subiect drag acestui blog, „colajele”; dar intr-adevar, …. imaginea nu ajuta imaginatia .. )

    ” M.M.: Bloggerii îi vor scoate din meserie pe ziarişti?
    C.T.P.: Nu, dar ziariştii vor fi siliţi – cei care vor face asta, nu eu – să se bloggerizeze. Nu scriu pe computer, am senzaţia că nu controlez textul, că nu sunt cuvintele mele. Eu trebuie să am trupuri moarte, cadavre pe hârtie. E ca un câmp de bătălie. Văd cuvintele tăiate, care au trăit o clipă, dar trupul lor mort are sânge. Eu vreau să scriu în continuare cu pixul, pentru a păstra legătura cu textul. Când scriu pe computer, am impresia că încerc să mângâi o femeie cu mănuşa de box. Sentimentul cu care faci să dispară cuvintele îmi dă o senzaţie de disconfort. Cel mai teribil este să scriu cu stiloul, atunci am impresia că se scurge sângele din mine.

    M.M.: Am impresia că lumea vrea să citească opinii.
    C.T.P.: Lumea vrea să citească “e bine, e rău, da, nu”. Nu ce este şi rău, şi bine. Exista în anii ’90 un cititor polemic. Duc o lipsă teribilă de acest cititor. Nu cretineţii şi netandertalii de pe forum. Exista în anii ’90 un cititor care avea răbdare, punea timbru pe plic. Îi plăcea să gândească.

    I.L.: Profeţiţi că internetul va depăşi televiziunea?
    Nu eu. Televizorul are o mare problemă, slaba interactivitate. Câştigă cine-i oferă consumatorului mai multă interactiviate. El vrea să se implice. Vrea să fie în imagine, vrea să intre în text. Netul este paradisul interactivităţii. Dacă nu îţi place cum scrie boul ăla de Popescu, scrii tu. Mereu întâlnesc replica asta: bravo Nic, de la ora 22.45, ai scris un text excepţional, mult mai bun ca tâmpenia aia de editorial al lui Popescu! Televiziunea va muri din cauza lipsei de interactivitate. Când eram mic citeam o pagină de carte fără poze. Din cuvintele alea, construiam imagini. Acum, copiii sunt supuşi unui bom bar da ment de imagini prefabricate. Imaginea nu ajută imaginaţia.”

    http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/843555/CT-POPESCU-Nu-am-visat-sa-fiu-presedintele-Romaniei

  22. valentina spune:

    Pt CostyRC

    Cu cine vorbesti ?despre cine vorbesti?cred ca ai gresit blogul..

  23. anca spune:

    M-a ajutat Dumnezeu si am citit toate cartile de mai sus cu reactiile aferente: am plans la Cehov si la „Duhovnicul inchsorilor”,am simtit speranta citind „Intalnirile” lui Fedcenkov si mai ales la „Nebunul”, m-am indragostit de scrierile Sf Velimirovici (am cumparat tot ce-am gasit tradus, dupa ce am citit „taramul inaccesibil”) dar, m-a cuprins disperarea citind „audienta la un demon mut”. Eu nu vreau un al doilea volum – vreau sa nu mai existe „material” ptr inca unul. Iertare parinte, de ce acea comparatie cu „codul lui da vinci”? ma roade intrebarea asta de cand am citit coperta in librarie.

  24. Doamne Ajuta,

    Parinte Savatie va multumesc pentru bucuria care mi-ati facut-o cu cartea Duhovnicul Inchisorilor. Pe care am avut bucuria sa o am cu semnatura sfintiei voastre pentru o mare pacatoasa ca mine, semnatura fiind data la lansarea cartii, unde nasa mea v-a cerut sa o semnati pentru marea pacatoasa de mine angelica. Va multumesc si Maica Domnului sa va aibe IN PAZA SA AMIN.

  25. Crina' spune:

    Am citit „Nebunul” (foarte bun pentru sufletul meu). Va apreciez foarte mult pentru cea ce faceti si chiar mi-am luat alte carti scrise de d-stra.Chiar va pricepeti (har)…

    Doamne Ajuta ! la mai multe Parinte …

  26. CostyRC spune:

    Da, Valentina.. am gresit blogul. Nu stiu ce a fost in mintea mea. Iertare!

  27. Stefan spune:

    Da parinte, asa trebuie scris. Multumesc. Sunt student si parerea mea conteaza prea putin. Totusi, m-am prins ce ati vrut sa faceti cu „Nebunul”. Noua ne place 😀 In stilul aghiografic bizantin, autorii tind sa se dea prea mult cu parerea.

  28. Ionut C. spune:

    @ Doamna Angi din Canada
    Daca mai vreti sa conduceti inca o ora si jumatate si sa treceti si granita pana in Rives Junction , Michigan la Manastirea Adormirea Maicii Domnului o sa va ajute foarte mult in urcusul duhovnicesc. Un preot din Canada care l-am intalnit acolo si care era fiul duhovnicesc a parintelui Roman Braga de 17 ani mi-a zis : bine bine Ioane tu tot asculti conferinte dar e momentul sa treci la pasul urmator :), asa ca va zic si eu daca nu ati fost inca la aceasta Manastire sa mergeti neaparat si o sa intalniti bucuria , dragostea si duhovnicia si pe taramuri americane. Doamne ajuta!

  29. […] carte pasionantă, curajoasă, un fel de Nebunul zilelor din urmă, un deget care sparge o bubă şi pune puroiul la […]

  30. […] mii de ani, spre exemplu. Ei bine, acest “triumf al raţiunii” este susţinut de “Nebunul“, de personajul care dă titlul cărţii lui Savaţie Baştovoi. Paradoxal, tocmai […]

  31. olimpia spune:

    Am auzit despre carte,spunandu-se ca este foarte buna. Imi doresc sa o procur si eu. Imi poate spune cineva de unde? multumesc

  32. Terestrul spune:

    Am citit-o si eu cu placere.Este un fel de roman ce poate fi comparat cu cele SF,dar este mai mult ,,F,, decat ,,S,,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: