Mamei mele, Claudia
Pe lume m-am ivit, sau poate-am apărut
(Nici nu ştiu cum ar fi mai potrivit să spun?),
Din setea celeia ce m-a născut
Tînjind după ceva frumos şi bun.
N-am fost nicicînd ce mi-am dorit să fiu
Şi poate că nici n-o s-apuc în viaţa asta
Nu am făcut ce trebuia, o ştiu!
Şi nu mi-am înfruntat, luptînd, năpasta.
În piept îmi susură, timidă, viaţa
Şi parcă nu-ndrăzneşte spre lumină
Sînt vinovat, Stăpîne şi ştii asta,
Că n-am răspuns întinderii de mînă.
În veacul care vine îmi doresc
Să te apleci spre mine, înc-odată
Şi să mă chemi cu glas dumnezeiesc
Smulgîndu-mă din moartea-mi vinovată.
Sînt tot ce am şi Tu îmi eşti măsura!
Spre Tine mă întorc şi nu am ce să spun.
Să mă îndreptăţesc nu mi se mişcă gura:
Sînt visul celeia care, luptînd cu ura,
Tînjea după ceva frumos şi bun…
savatie baştovoi 
Limpede
O viata intr-un cantec
asemeni
Cerului oglindit intr-un strop de roua.
ce mult ma regasesc in verusrile astea…
De cand stiu ca 8 martie e pagan, nu-l mai sarbatoresc. Totusi, in ziua asta mergeam acasa cu emotie si mama isi strangea sortul si astepta sa-i recit.
„De ziua ta maicuta,
Daca as putea, ti-as da si luna de pe cer”
Azi citind aici mi-am sunat mama si i-am citit prima strofa din poezie.
Multumim parinte
Cata speranta!
Superba insiruire de cuvinte…
[…] “Sînt visul celeia ce m-a născut…” (un poem pentru mama) […]
Fericite sunt Sufletele acelea care au NASCUT si CRESCUT SFINTI pe acest pamant , pentru SFANTUL RAI A DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS.
Binecuvantati, Sf Parinte!
Nici n-as putea sa va spun ce simt exact, citind; ca uneori, nestiind cuvintele, parca mi-as simti sufletul zvarcolindu-se.
De mult, cineva drag imi citea din Sf Siluan si parca ma durea ceva in piept. Apoi imi citea din parinti cu multa educatie, si parca imi zvacnea creierul cand nu i se mai lungeau neuronii.I-am spus, si mi s-a explicat de ce.
Astazi va citesc si-mi vine-a plange.Bogdaproste pentru lacrima, poate ca din cauza pietrelor ma durea in piept!
Si mai plang putin, cu plans nemangaiat ca un copil. Slava Dumnezeului nostru ca pe unii ii face visul celei care i-a nacut! Vai noua, cati suntem plansul ei saraca! Va multumesc ca mi-ati adus aminte al carui ochi lacrima sunt!
Bogdaproste!
Sa iertati ca v-am scris!
Blaglosloviti si iertati-ma!
adriana pacatoasa
aşa e. parcă inima îmi sfărâma pietre multe şi mari.
O Mama ..! (pe care nu o am) oriunde ai fi eu te voi iubi .
când
când îngerii îşi lasă
aroma de sub stele
când cerul ne cuprinde
cu-agăţători sub piele
când viaţa se ascunde
în trupuri care mor
când lumea e albastră
în rănile ce dor
trezi-ne-vom mai tineri
cu paşaport ceresc
iar din tulpini de îngeri
îs ramuri care cresc.
dan alexandru,
…versuri simtitoare, din suflet! frumos…
Frumos acest poem dedicat mamei.Citindu-l te misca si te bucura .Cred ca fiecare dintre noi ar trebui sa dedicam poeme mamelor pentru ca ele sunt locul unde dragostea rasare din pamant si fericirea canta asemenea clopotelor ce vestesc cantarea ingerilor.
Visele si lacrimile mamelor nasc oamenii frumosi si buni.