Polemici de aur: Dr. Paulescu contra Dr. Leon (Despre generaţia spontanee şi darwinism)

Generatia spontanee si darwinismul

(„Raspuns d-lui dr. N. Leon”, in „Convorbiri literare”, martie si mai 1904)

darwinIn Convorbiri literare (aprilie 1903), domnul Dr. Leon imi face onoarea de a discuta – „in interesul tinerimii universitare” – o lectie a mea intitulata „Generatia spontanee si darwinismul in fata metodei experimentale”.

Socotesc, la randul meu, ca este in „interesul tinerimii universitare” sa raspund d-lui Dr. Leon si voi profita de ocazie pentru a preciza unele puncte peste care, in lectia mea, din cauza timpului limitat, am fost nevoit sa trec fara sa insist.

Generatia spontanee si darwinismul sunt – dupa cum se exprima D-l Dr. Leon – „doua chestiuni biologice dintre cele mai importante, care au preocupat si preocupa pe toti naturalistii si filosofii, dand loc la numeroase si interminabile controverse”.

Examenul critic al acestor probleme, dintr-un punct de vedere cu totul nou, a avut fericitul rezultat de a atrage atentia catorva oameni de stiinta si in special a D-lui Titu Maiorescu, pe care il rog sa primeasca omagiul recunostintei mele, caci a suscitat discutia de fata, in conditii cum nu se poate mai bune.

Intr-adevar, eruditul meu adversar, D-l Dr. Leon, profesor de istorie naturala la Facultatea de Medicina din Iasi, a tost, dupa cum mi s-a spus, elevul iubit, amicul intim si chiar, ca sa zic asa, comensalul celebrului profesor de zoologie al Universitatii din Jena, Ernst v. Haeckel, care sustine astazi, cu o convingere intransigenta, cu o violenta de sectar si cu un zel de fanatic, neobisnuit in stiinta, doctrinele generatiei spontanee si transformismului.

D-l Dr. Leon este deci un reprezentant autorizat al scolii evolutioniste moderne, iar o discutie serioasa cu un om de competenta D-sale nu poate sa prezinte decat un mare interes pentru studentii universitatilor noastre. Urmarind dezbaterea cu atentie si dandu-si seama de ce parte este adevarul, ei vor putea dobandi, asupra acestor probleme capitale, convingeri profunde si neclintite, capabile de a le influenta intreaga viata intelectuala si chiar morala.

Prima parte a lectiei mele este consacrata examenului critic, din punctul de vedere al metodei experimentale, al doctrinei cunoscute sub numele de „Generatia spontanee”.

Incep prin a-i formula ipoteza, in mod stiintific, dupa ce am aratat rationamentul prin analogie care i-a dat nastere; „Initial, cauza eficienta a formarii substantei vii a fost combinatia, in proportii definite, a anumitor elemente chimice (C, H, O, Az, S); aceasta formare a avut loc spontaneu, adica fara alta interventie decat aceea a energiei pe care o poseda materia acestor elemente”.

Ma intreb apoi, daca o asemenea problema „face parte din domeniul stiintei experimentale sau din cel al filosofiei”? Dupa ce consult regulile metodei experimentale, ajung la concluzia ca „chestiunea originii substantei vii nu poate rezolvata in mod experimental” si adaug: „Aceasta simpla constatare ar fi suficienta pentru a ne autoriza sa inlaturam din cadrul stiintei experimentale ipoteza generatiei spontanee. Totusi sunt ipoteze a caror demonstratie experimentala directa este imposibila. Stiinta tolereaza acest gen de ipoteze, cu conditia ca ele sa nu fie in dezacord cu nici un fapt bine stabilit”.

Examinand ipoteza generatiei spontanee in lumina acestor notiuni, demonstrez ca ea este in contrazicere manifesta cu fapte bine stabilite, printre care citez doua importante, si anume: „imposibilitatea sintezei artificiale a substantei vii” si concluzia experimentala incontestabila ca „astazi nici o fiinta vietuitoare nu se naste din materia bruta in mod spontaneu”. Prin urmare, „nefiind probata si neindeplinind nici macar singura conditie gratie careia ar fi putut fi tolerata, adica aceea de a nu fi in contradictie cu nici un fapt bine stabilit, ipoteza generatiei spontanee trebuie respinsa ca anti-stiintifica”.

Termin aratand ca ipoteza generatiei spontanee este rezultatul unei logici defectuoase: „generalizarea modului de formare a substantei brute la modul de formare a substantei vii, generalizare nejustificata de experienta – iata fondul doctrinei generatiei spontanee”.

Iata acum si obiectiile pe care D-l Dr. Leon gaseste cu cale sa mi le aduca: „in prima parte a lectiei se trateaza originea substantei vii. Se vorbeste de generatia spontanee fara a se face vreo deosebire intre vechea conceptie a generatiei spontanee… si intre… archigonie… Aceasta deosebire este fundamentala pentru a intelege originea substantei vii, caci, pe cand reprezentantii generatiei spontanee admiteau ca chiar animalele superioare se pot naste in mod spontaneu din materia bruta,”” reprezentantii archigoniei nu concep in acest chip nici chiar originea protozoarelor sau a protofitelor, animalele si plantele cele mai inferioare…

Archigonia nu se poate concepe decat la monerieni”. Si, mai departe, D-l Dr. Leon adauga: „Confuzia intre archigonie si generatia spontanee este de altminteri inevitabila, daca nu tinem seama de cei care s-au indeletnicit cu aceste materii si care au scris in ultimii douazeci de ani asupra originii vietii”.

Raspund: daca D-l Dr. Leon ar fi binevoit sa citeasca lectia mea cu putina atentie, ar fi vazut ca, in definitia pe care am dat-o generatiei spontanee, nu este vorba decat de substanta vie si de elemente chimice. Or, cum toata discutia este bazata pe aceasta definitie, nu exista intr-insa (si nu poate exista) confuzie intre ceea ce D-sa voieste sa numeasca generatie spontanee si archigonie (cuvant inventat de Haeckel).

D-l Dr. Leon ar fi inteles, poate, ca, in lectia mea, discutia nu are loc decat asupra archigoniei, daca as pronuntat cuvantul monera (inventat tot de Haeckel). Dar sa spun de ce am evitat sa pronunt acest cuvant, si ii multumesc D-lui Dr. Leon ca-mi da ocazia s-o fac.

In lectia mea, am cautat, pe cat am putut, sa nu aduc in discutie decat fapte pozitive, incontestabile, bine stabilite in mod experimental. Asa stand lucrurile, era natural sa dispretuiesc niste simple produse ale imaginatiei lui Haeckel.

In fata demonstratiei stralucite si irefutabile a lui Pasteur, materialistii, pierzand principala baza pe care isi zidisera sistemul, au recurs la imaginatie, pentru a-l impiedica sa se surpe.

Nu putem nega – si-a zis Haeckel faptele demonstrate de Pasteur, dar ce ne costa sa ne inchipuim ca (citez aci dupa D-l Dr. Leon):

1. Prin Sinteza si Reductie se nasc, din combinatii simple si stabile, combinatii azotate ale carbonului.

2. Moleculele acestor nitro-carbonati primesc constitutia caracteristica corpului de albumina.

3. Moleculele albuminei, acoperite de un strat de apa, se asociaza intre ele, pentru a forma grupuri moleculare cristaline: Pleone sau Micelle.

4. Micellele albuminoide cristalinice se asociaza, formand agregate in interiorul carora se dispun in mod regulat si formeaza granule de plasma omogene: Plassonelle sau Plassogranelle.

5. In timp ce Plassogranelele, crescand, se inmultesc prin segmentare si produsele segmentarii raman reunite, se nasc corpuri de plasma individuale, cu constitutie omogena: Monerele.

Intreaga aceasta poveste haeckeliana, la care ma trimite D-l Dr. Leon, este o simpla fantezie. Nimeni n-a vazut pleonele, plassogranellele sau monerele. De altfel, D-l Dr. Leon a fost obligat sa recunoasca el insusi ca este vorba de niste „procese ipotetice ale archigoniei”. Dar sa incercam sa exprimam lucrurile in mod mai clar, dand la o parte cuvintele baroce de care se serveste Haeckel, probabil pentru a-i intimida pe cei slabi de inger.

Elementele chimice (C, H, O, Az), unindu-se intre ele, au dat nastere unei particule de plasma (Urschleim), combinatie albuminoida, nediferentiata inca in protoplasma si nucleu, iar aceasta fiinta imaginara a primit numele de Monera. Or, monera este, pur si simplu, o enormitate pentru stiinta, si iata de ce. Este un fapt bine stabilit, admis chiar de naturalistii infeudati sistemului materialist (Hertwig, Verworn), ca astazi o fiinta vietuitoare nu poate exista decat sub forma unei celule, adica a unui organism foarte complex, in care mijloacele noastre de investigatie, imperfecte, descopera parti diferentiate, printre care cele mai importante sunt nucleul si protoplasma. Aceste parti exista la toate celulele, caci , chiar si la cele ce par lipsite de nucleu, acest organ exista in stare difuza, raspandit in toata masa celulei.

Daca se taie o celula in doua segmente, din care unul sa contina intreg nucleul, celalalt segment, format numai clin protoplasma, moare-, si acest fapt este expresia unei legi generale.

Prin urmare, stiinta experimentala demonstreaza ca o organizare complexa a substantei vii – si in special prezenta unui nucleu – este indispensabila producerii fenomenelor vitale, adica existentei vietii.

Cum a putut vietui monera lui Haeckel ca „particula de plasma… combinatie albuminoida nediferentiata inca in protoplasma si nucleu” ? Experienta ne arata ca o asemenea fiinta imaginara nu poate vietui; si iata o proba formidabila ca monera n-are o existenta reala.

Dar daca fiintele vietuitoare actuale au trebuinta, pentru a vietui, de o organizare complexa, poate ca la inceput o particula de plasma amorfa a putut totusi supravietui. „Ce mijloc avem noi de a afla – zice Haeckel (citat de D-l Dr. Leon) – daca in timpul epocilor primitive foarte indepartate nu cumva existau cu totul alte conditii decat cele actuale, conditii in mijlocul carora archigonia ar fi fost posibila”. Iata o incercare foarte dibace de a scoate discutia de pe taramul stiintific experimental, inlocuind faptele pozitive cu posibilitati, adica cu fantazii imaginative. Numai ca, din nefericire pentru Haeckel, aceasta incercare nu poate fi de nici un folos ipotezei existentei monerei, pentru ca uite fapte, bine stabilite, vin sa demonstreze imposibilitatea absoluta a existentei unei asemenea fiinte.

Fiziologia, stiinta experimentala, arata – cu toata evidenta – ca, pentru a trai, substanta vietuitoare are trebuinta de trei feluri de alimente: minerale, azotate si hidrocarbonate. Or, este stiut ca numai plantele verzi pot utiliza, gratie clorofilei, energia solara pentru a fixa carbonul anhidridei carbonice din aer, pentru a combina acest carbon cu elementele apei si pentru a da nastere, astfel, hidratilor de carbon. Numai o planta verde poate, deci, subzista si face fata tuturor necesitatilor, fabricandu-si, ea singura, din substantele anorganice, alimentele de care are trebuinta pentru a trai si pentru a se reproduce.

De altfel, se stie ca fiintele cu protoplasma incolora (ciupercile, microbii, animalele) sunt absolut incapabile sa faca aceasta; ele utilizeaza, pentru nutritia lor, hidratii de carbon formati de vegetalele verzi.

Prin urmare, daca ar trebui sa emitem o opinie asupra primei fiinte vietuitoare aparute pe pamant, am zice (tinand cont de faptele bine stabilite de stiinta experimentala): fiinta vietuitoare primordiala a fost o planta verde.

Dar, daca prima fiinta vietuitoare a fost o planta verde, ipoteza monerei lui Haeckel nu mai poate fi sustinuta. Existenta monerei nu poate fi nici macar admisibila pentru cine poseda fie si cele mai elementare notiuni de fiziologie.

„Monerienii – zice D-l Dr. Leon – sunt fiintele cele mai simple imaginabile”. Ii este usor unui morfologist sa-si inchipuie o fiinta cu o organizare simpla, o masa muciforma fara structura. Dar, cand este vorba de a face din aceasta masa informa o fiinta vietuitoare, fiziologia protesteaza. O fiinta vietuitoare, pe langa forma si organizare, trebuie sa mai prezinte fenomene de nutritie, fenomene de relatie si, in fine, sa aiba proprietatea de a, se reproduce. Oricat de simpla ar fi o fiinta, din punctul de vedere morfologic ea este tot atat de complicata ca si cea mai desavarsita fiinta superioara, din punctul de vedere fiziologic, caci fenomenele vitale sunt aceleasi la toate fiintele vietuitoare.

Pot zice, deci, ca monera lui Haeckel nu este numai o enormitate, ci este chiar o absurditate; iata de ce n-am crezut de cuviinta sa vorbesc despre ea in lectia mea. Monera, de altfel, are o istorie cum nu se poate mai hazlie, pe care sa-mi fie permis s-o povestesc aci.

Entuziasmati de ideea de monera, naturalistii vazura necesitatea de a da monerei o existenta reala si cautara s-o gaseasca in natura. In 1868, prof. T. Huxley anunta ca a descoperit in fundul marilor, sub forma unui mucus amorf, fiinta vietuitoare primordiala, monera ideala, pe care o boteza Bathybius (care traieste in adancimi) si o dedica lui Haeckel (Bathybius Haeckeli). Aceasta descoperire facu mare zgomot: ipoteza archigoniei era confirmata si Haeckel proclama Bathybius drept „coloana de rezistenta a teoriei moderne a evolutiei”.

Dar triumful fu de scurta durata. Cativa ani mai tarziu (in 1879), acelasi Huxley, asistand la Congresul Asociatiei Britanice, tinut la Sheffield, lua cuvantul si se exprima astfel: „Cer permisiunea sa spun cateva cuvinte asupra unei afaceri ce ma priveste personal… Presedintele nostru a facut aluzie la un oarecare lucru – nu stiu, zau, daca trebuie sa-i zic lucru sau altfel -, lucru pe care l-a numit, in fata D-voastra, Bathybius, indicand, ceea ce este foarte exact, ca eu l-am facut cunoscut. E adevarat ca eu l-am botezat si, intr-un sens, ii sunt cel mai vechi prieten. Catva timp dupa ce acest Bathybius a fost introdus in lume, un mare numar de persoane admirabile luara micul lucru de mana si facura dintr-insul o mare afacere. Lucrurile mergeau binisor si credeam ca tanarul meu prieten, Bathybius, imi va face o mare onoare; dar regret sa va spun ca, o data cu trecerea timpului, nu si-a tinut promisiunile tineretii. Mai intai, cum a si spus-o Presedintele, niciodata nu reuseam sa-l gasim acolo unde trebuia sa ne asteptam la prezenta lui, ceea ce era foarte rau din parte-i; ba mai mult, cand il intalneam, auzeam spunandu-se pe socoteala lui tot felul de istorii, imi pare foarte rau ca sunt obligat sa v-o marturisesc: anumite persoane cu spiritul sucit au mers pana la a pretinde ca nu era decat un precipitat gelatinos de sulfat de calciu, care, depunandu-se, luase cu dansul ceva materii organice””.

In 1885, Milne-Edwards, dupa multe si minutioase cercetari, afirma, in fata Academiei de Stiinte din Paris, ca „Bathybius nu reprezinta decat mucozitatile pe care buretii si alte zoofite le excreta atunci cand tesuturile lor sunt atinse de uneltele de pescuit”.

„Archigonia – zice D-l Dr. Leon – , desi nu poate fi demonstrata in mod experimental, luam act de aceasta marturisire, pentru ca nu se poate crea deocamdata, in laborator, substanta vie din substanta bruta, este singura dintre ipotezele ce explica originea vietii care poate fi demonstrata in mod rational si de care, prin urmare, trebuie sa se tina seama in stiintele biologice”.

Ei bine, nu! De o mie de ori nu! Stiinta nu poate admite ipoteze neprobate si aflate in contrazicere cu fapte bine stabilite. Iar cei ce admit astfel de ipoteze (vorbesc de Haeckel), sub pretext ca pot fi demonstrate in mod rational , aceia nu sunt oameni de stiinta.

Caci, ce intelege D-l Dr. Leon prin cuvintele demonstrate in mod rational? Daca nu ma insel, aceste cuvinte inseamna o demonstratie fara probe, o demonstratie subiectiva, bazata pe inchipuiri si aprecieri personale. Iata la ce experiente a ajuns materialismul! Iata ce fel de argumente propune D-l Dr. Leon tinerimii universitare, in locul faptelor precise !

II

In a doua parte a lectiei mele examinez, din punctul de vedere al metodei experimentale, doctrina cunoscuta sub numele de darwinism. Speciile nu sunt fixe, ci se transforma unele in altele. Iata fondul acestei doctrine.

Urmand acelasi plan ca si in cazul generatiei spontanee, incep prin a arata ca „chestiunea evolutiei speciilor poate fi rezolvata in mod experimental”. Cercetez, apoi, daca doctrina darwinista indeplineste conditiile cerute de urmatoarea regula a metodei experimentale: „O ipoteza nu poate fi admisa in stiinta decat atunci cand este confirmata de proba experimentala. Daca nu indeplineste aceasta conditie si, mai ales, daca este in contrazicere cu fapte bine stabilite, ipoteza trebuie sa fie abandonata”.

Cand Darwin a emis ipoteza transformarii speciilor, el ar fi trebuit sa aduca si fapte bine stabilite, care s-o probeze. Or, Darwin nu aduce nici macar un singur fapt care sa demonstreze ca intr-adevar sunt specii actuale care se transforma in alte specii actuale. Ba mai mult, „toate faptele, bine observate si cunoscute in mod precis, demonstreaza, pana la evidenta, ca aceasta transformare nu se produce in natura.

De unde conchid: „Ipoteza darwinista nefiind probata si venind in contrazicere cu fapte bine stabilite, suntem obligati s-o respingem ca anti-stiintifica”.

M-as fi putut opri aci, caci scopul lectiei mele a fost indeplinit o data ce am demonstrat ca doctrina transformarii speciilor nu a putut rezista unei discutii serioase, purtate din punctul de vedere al metodei experimentale.

Dar pentru a le arata studentilor cum trebuie sa procedeze cand voiesc sa intreprinda examenul critic detaliat al unei publicatii, am socotit ca este necesar sa le fac o analiza mai minutioasa a cartii Originea speciilor, demonstrandu-le ca doctrina lui Darwin nu este altceva decat o tesatura de erori de logica.

Selectia naturala ar fi, dupa Darwin, mecanismul transformarii speciilor, iar aceasra selectie ar fi produsa de trei factori principali:

1. Variabilitatea nelimitata si nedeterminata a oricarui caracter;

2. Transmiterea ereditara definitiva a modificarilor dobandite prin variabilitate;

3. Lupta pentru existenta.

In lectia mea, demonstrez ca Darwin, admitand realitatea celor doi dintai pretinsi factori, pacatuieste impotriva logicii, caci generalizeaza la specii ceea ce se petrece la rase, iar o astfel de generalizare „nu numai ca nu este justificata de nici un fapt, dar este in contrazicere formala cu fapte bine stabilite”.

Or, daca variabilitatea si ereditatea nu exista in natura in felul in care le intelege Darwin, atunci al treilea factor al selectiei naturale, lupta pentru existenta, are drept scop si drept efect conservarea puritatii tipului specific, iar nu transformarea speciilor, dupa cum pretinde acest autor.

Dar generalizarile nejustificate nu constituie singurul defect al logicii lui Darwin. In colaborare cu discipolii sai, si mai ales cu Haeckel, el a comis erori grosolane de rationament.

Intr-adevar, argumentele extrase din paleontologie, din anatomia comparata si din embriologie sunt bazate pe niste pure sofisme, absolut identice cu celebrul post hoc ergopropter hoc, sofisme care conduc la propozitii absurde precum: ” Tot ce apare in urma unui lucru, deriva din el” si „Tot ce prezinta o oarecare asemanare cu un lucru, deriva din el”.

Cred ca toate acestea ma autorizau pe deplin sa afirm: „Generalizari nejustificate, rationamente defectuoase… iata firul cu care este cusuta doctrina transformarii speciilor”.

Pentru a face o critica serioasa acestei parti a lectiei mele, D-l Dr. Leon ar fi trebuit sa atace urmatoarele puncte fundamentale:

1. Regula metodei experimentale pe care este bazata critica mea: o ipoteza nu poate fi admisa in stiinta decat atunci cand este probata si cand nu vine in contrazicere cu nici un fapt bine stabilit.

2. Proba sine qua non pe care o cer eu: demonstrarea transformarii unei specii actuale in alta specie actuala.

Ar mai fi putut D-l Dr. Leon sa aduca fapte prin care sa arate ca, potrivnic spuselor mele, exista specii actuale care se transforma in alte specii actuale, sau cel putin sa aduca fapte prin care sa arate ca, potrivnic spuselor mele, doctrina transformarii speciilor nu este in contrazicere cu nici un fapt bine stabilit.

D-l Dr. Leon, insa, nici nu se atinge de aceste puncte esentiale. Este oare o prezumtie a crede ca n-a gasit nimic de spus impotriva lor ?

Eminentul profesor iesean incepe prin a-mi da o lectie: ,,D-1 Dr. Paulescu greseste cand crede ca Darwin a emis ipoteza transformarii speciilor. Ideea transformarii speciilor a fost formulata si sustinuta cu mult inainte, de Lamarck, in 1809″; si mai departe: „D-l Dr. Paulescu, ca fost elev al Scolii franceze, trebuia sa cunoasca cel putin aceasta opera fundamentala scrisa de un francez, unul dintre fundatorii teoriei transformismului”.

Am spus si o repet: scopul lectiei mele a fost, pur si simplu, sa arat ca regulile metodei experimentale ofera, celui ce stie sa le manuiasca, mijlocul de a aprecia valoarea lucrarilor altora. Nu am avut nicidecum intentia sa fac un studiu detaliat si complet asupra doctrinei transformiste, in care caz, intr-adevar, as fi fost dator sa discut tot ce s-a scris asupra acestei chestiuni, tinand seama nu numai de Lamarck, ci si de toti precursorii sau succesorii lui Darwin.

Pentru a limita discutia, am ales, dintre toti, pe Ch. Darwin – care a aparat aceasta doctrina cu mai mare ardoare si cu mai mult talent, conferindu-i celebritatea de care s-a bucurat in ultima jumatate a secolului trecut – si am intreprins examenul critic al scrierii lui intitulate Originea speciilor.

Trebuie insa sa se stie ca argumentatia celorlalti transformisti, si in special a lui Lamarck, este si mai defectuoasa decat aceea a lui Darwin. Acesta a avut meritul de a rezuma parerile emise inainte de dansul, de a le completa, de a forma un tot – din care a exclus ceea ce era in contrazicere prea flagranta cu faptele experimentale (Lamarck, de exemplu, admitea ca generatia spontanee are loc si astazi !) – si de a le prezenta in mod seducator, dandu-le o aparenta logica.

Pe de alta parte, succesorii lui Darwin, printre care Haeckel ocupa primul loc, n-au facut decat sa aduca, in favoarea ipotezei, cateva argumente sofistice.

In aceste conditii, examenul critic al operei lui Darwin se adreseaza, in realitate, intregului transformism.

D-l Dr. Leon se supara ca n-a gasit in lectia mea cuvintele: lamarckism, darwinism si haeckelism, pe care Domnia sa le-a citit la carte. Arata apoi, pe scurt (desi nu se simtea catusi de putin trebuinta unei asemenea povesti), cum a ajuns Darwin la ipoteza transformarii speciilor si da, iarasi fara nici o necesitate, „pentru a preciza deosebirea intre darwinism si teleologie”, un exemplu pueril imprumutat de la Huxley, cel cu Bathybius. „Pisicile prind foarte bine soareci… Teleologia ne spune ca ele ii prind asa de bine deoarece au fost inadins construite pentru a-i prinde… Departe de a crede ca pisicile exista doar fiindca au menirea de a prinde bine soareci, darwinismul presupune ca pisicile exista tocmai fiindca pot prinde bine soarecii” – exemplu care nu probeaza decat ca Huxley n-a priceput ce este teleologia stiintifica.

In paragraful urmator, D-l Dr. Leon aduce pe scena marele cal de bataie al transformismului: specia nu are o valoare absoluta, ci doar una relativa. „Dovada cea mai sigura pentru valoarea relativa a notiunii speciei – zice D-l Dr. Leon – este ca rareori doi zoologi sau doi botanisti sunt de acord asupra diviziunii unui gen oarecare in acelasi numar de specii. Asa, de exemplu: botanistul Fries admite 106 specii ale genului Hieracium, alti botanisti deosebesc 300 de specii ale aceluiasi gen, pe cand Loch, numai 52 de specii. Ornitologul german Bechstein deosebeste 367 de specii de pasari in Germania, Reichenbach numara 379, Meyer si Wolf 406, pe cand Brehm a admis mai mult de 900. Haeckel insusi, in monografia lui asupra calcispongierilor, a aratat ca se pot deosebi, dupa voie, 3 sau 21, sau 111, sau 289, sau 591 de specii.

Dovada D-lui Dr. Leon nu probeaza altceva decat ca acesti naturalisti nu stiu ce este specia, nu au o notiune exacta despre ideea de specie. Pentru a preveni orice neintelegere, inca de la inceputul discutiei, eu am definit specia, am aratat ca trebuie sa se ia in consideratie nu numai caracterele morfologice si fiziologice, dar si cele psihologice, si am indicat drept criterium al caracterelor specifice: fecunditatea.

D-l Dr. Leon respinge acest criterium: „Notiunea specie – zice Domnia sa – a fost imaginata pentru inlesnirea studiului sistematic al plantelor si animalelor; intrucat se introduc in definitia ei alte caractere decat cele pur anatomice, anume caractere fiziologice, cum ar fi fecunditatea, distinctia speciei din punct de vedere practic devine imposibila”.

Rog pe D-l Dr. Leon sa noteze bine ca la fiintele unicelulare, la microbi de exemplu, in ceea ce priveste notiunea de specie, caracterele morfologice au o importanta minima, pe cand caracterele fiziologice, tot atat de usor de observat ca si cele morfologice, ocupa primul loc. Or, o definitie a speciei, pentru a fi completa, trebuie sa cuprinda toate fiintele vietuitoare, nu doar animalele si plantele.

Era fatal ca unul ce ia drept punct de plecare o notiune incompleta a speciei, sa ajunga la o concluzie eronata, aceea a transformarii speciilor.

Enumarand cateva dintre faptele bine stabilite cu care doctrina transformarii speciilor vine in contradictie, am aratat ca „de la inceputul perioadei istorice si pana astazi, animalele si plantele care il inconjoara pe om n-au incercat nici o schimbare, n-au suferit nici o modificare care sa depaseasca limitele speciei. Astfel, specimenele de fiinte vietuitoare gasite in piramidele Egiptului, care dateaza de peste 6.000 de ani, sunt identice cu acelea ale speciilor actuale”. „Poate ca sunt specii care au disparut de atunci, dar nu se cunoaste nici macar un singur exemplu de transformare a unei specii in alta, sau de aparitie a unei specii noi”.

D-l Dr. Leon obiecteaza ca „s-a observat, cu drept cuvant, ca in istoria organica a pamantului nu se numara cu miile de ani, ci cu perioadele geologice si paleontologice, care ele singure cuprind milioane de ani”. Daca D-l Dr. Leon si-ar fi dat osteneala sa citeasca cu putina atentie lectia mea, ar fi gasit ifttr-insa un raspuns la obiectia Domniei sale, raspuns care l-ar fi dispensat de a o mai aduce.

Darwin, admitand o modificare inceata si progresiva a indivizilor, cere, pentru efectuarea transformarii unei specii de fiinte superioare in alta, de la 1.000 pana la 10.000 de generatii. Cu alte cuvinte, unei specii, care se reproduce la un an dupa nastere, ii trebuie de la 1.000 pana la 10.000 de ani ca sa se transforme intr-o alta specie, iar unei specii care, ca omul, se reproduce la 20 de ani dupa nastere, ii trebuie de la 20.000 pana la 200.000 de ani pentru ca sa dea nastere unei alte specii. Lasand la o parte faptul ca e curios ca in 6.000 de ani sa nu se fi produs nici o modificare in caracterele specifice ale fiintelor vietuitoare pe pamant, am aratat ca sunt fiinte, si anume fiintele unicelulare, care, prin „simplitatea organizarii si prodigioasa rapiditate a inmultirii lor permit inlaturarea obiectiei lungii perioade de timp, cerute de darwinisti pentru indeplinirea transformarii speciilor superioare”.

O mie sau zece mii de generatii de microbi se produc intr-un timp relativ scurt. Astfel, o generatie a unui microb (Bacillus ramosus) dureaza vreo 30 de minute”; 1.000 ele generatii pot fi deci obtinute in 41 de zile si 10.000 de generatii in 416 zile. Prin urmare, cu toate ca 10.000 de generatii de fiinte unicelulare pot fi obtinute in mai putin de un an si jumatate; cu toate ca aceste fiinte „sunt foarte sensibile la schimbarile conditiilor mediului exterior (schimbari care au asupra lor o actiune directa si imediata, determinand modificari considerabile ale caracterelor lor morfologice si fiziologice)”; cu toate ca la aceste fiinte se observa transmiterea ereditara a modificarilor dobandite; cu toate ca ele prezinta, pe o scara foarte intinsa, fenomenul luptei pentru existenta; in fine, cu toate nenumaratele incercari facute de cand bacteriologistii manipuleaza microbii, modificandu-le conditiile de existenta (mediul de cultura, temperatura, etc.) – cu toate acestea, „nu s-a putut inca obtine nici la fiintele unicelulare transformarea unei specii in alta, sau crearea unei specii noi”.

Acest argument este atat de puternic incat nu admite replica si sper ca acela care-i intelege forta nu va mai face niciodata imprudenta sa mai aduca obiectia anti-stiintifica a timpului indelungat, obiectie care n-are alt scop decat acela de a scoate discutia de pe taramul experimental.

Am dat, in lectia mea, un exemplu (mucor mucedo si levura) care demonstreaza, in mod evident, ca speciile de fiinte unicelulare nu se transforma unele in altele, cu toate modificarile profunde de caractere ce se pot produce sub influenta schimbarilor mediului in care traiesc.

„Exemplul cu mucor mucedo – zice D-l Dr. Leon -, exemplu de care se serveste D-l Dr. Paulescu pentru a demonstra netransformarea speciilor, dovedeste tocmai contrariul: ca specia incearca modificari sub actiunea mediului ambiant”.

Exemplul meu nu probeaza ca „speciile incearca modificari sub actiunea mediului ambiant”, – dupa cum pretinde D-l Dr. Leon, ci probeaza ca fiintele unicelulare, considerate individual, incearca modificari profunde ale caracterelor lor sub influenta schimbarilor mediului ambiant si ca aceste modificari nu ajung niciodata pana la transformarea speciei, caci specia se stinge inainte de a se transforma, oricat de „gradata si de discreta” ar fi modificarea caracterelor specifice.

Prin urmare, daca speciile de fiinte unicelulare – care, daca ar fi transformabile, ar trebui sa se transforme cu mare usurinta – sunt fixe, este evident ca transformarea speciilor nu se produce in natura.

In contra faptelor ce probeaza ca de vreo sase mii de ani nu s-a observat „nici un caz de formare a unei specii intermediare prin incrucisarea a doua specii diferite”, D-l Dr. Leon zice: „Aceasta asertiune este dezmintita prin urmatoarele fapte: hibrizii fecunzi, care provin prin incrucisarea a doua specii deosebite…; nu s-a demonstrat ca toate speciile dau nastere la hibrizi sterili…””.

Dar eu n-am pretins ca toti hibrizii sunt sterili; din contra, in lectia mea sustin ca „indivizii care rezulta din incrucisarea speciilor sunt sau sterili, sau, daca sunt fecunzi, ei se intorc in totalitate- mai curand sau mai tarziu, peste cateva generatii – la tipul specific al unuia din parinti”. Si, ca proba, dau chiar un exemplu foarte graitor: ovicapre-le si leporidele – adica hibridele rezultate din incrucisarea speciei capra cu specia oaie si din aceea a speciei iepure de casa cu specia iepure de camp- sunt fecunde. „Dar, in ambele cazuri, intoarcerea completa la una din speciile primitive s-a efectuat dupa cateva generatii”.

Prin urmare, faptele aduse de D-l Dr. Leon sunt in perfecta concordanta cu cele spuse de mine si nu „dezmint” nimic.

Ajungem acum cu discutia la cei trei factori ai selectiei naturale.

1. Variabilitatea. La demonstratia mea, prin fapte, ca „nici variabilitatea in directii nedeterminate si nici variabilitatea nelimitata, chiar a unui caracter secundar, nespecific, nu exista in natura”, D-l Dr. Leon obiecteaza: „Variabilitatea este limitata fiindca si viata omului care se ocupa cu cresterea animalelor si cu cultivarea plantelor este limitata”. De aceea nu s-a produs inca o agrisa cat un dovleac. Selectia facuta de om este prea scurta, nu se repeta de milioane de ani, dupa cum se repeta selectia naturala in cadrul luptei pentru trai”.

D-l Dr. Leon recurge, din nou, la obiectia comoda a timpului indelungat, obiectie destinata a impiedica orice discutie serioasa, un fel de trimitere la calendele grecesti, pe care am respins-o mai sus.

„Cu toate acestea – adauga D-l Dr. Leon -, omul poate produce, dupa vointa, anumite particularitati la speciile domestice animale si vegetale”; si da un exemplu imprumutat din Haeckel: „Un crescator englez dintre cei mai experimentati, Sir John Sebright, putea sa spuna cu mult inainte ca-i vor trebui trei ani ca sa produca la o pasare o pana dupa porunca si ca-i vor trebui sase ani ca sa produca o anumita forma de cap sau de cioc”. Lasand la o parte faptul ca modificarile penelor si ale ciocului nu constituie modificari ale caracterelor specifice, mi se pare ca Haeckel este putin cam credul si ca ar fi mai folositor discutiei sa se aduca cel mai mic fapt pozitiv, decat afirmatiile unui laudaros negutator.

2. Ereditatea. „La obiectiile aduse ereditatii – zice D-l Dr. Leon – se poate usor observa cum, din cauza arbitrara (?) a definitiei speciei, ne miscam intr-un cerc vicios”.

Iata acum si cercul vicios, asa precum il intelege D-l Dr. Leon: „Care caractere se transmit, dupa parerea D-lui Paulescu, prin ereditate ? Cele nespecifice. Si care caractere sunt nespecifice ? Cele care (nu) se transmit prin ereditate. Care caractere nu se transmit prin ereditate ? Cele specifice. Care sunt caracterele specifice… ? Cele care nu se transmit”.

Intr-adevar, iata un cerc vicios tipic; dar acest cerc vicios este opera D-lui Dr. Leon, care mi-1 atribuie in mod gratuit. Eu admit transmisibilitatea ereditara atat pentru caracterele nespecifice, cat si pentru cele specifice. Ca proba, iata definitia pe care o dau speciei: „Specia cuprinde totalitatea indivizilor care au mostenit de la parintii lor, care poseda si care transmit descendentilor lor un anumit numar de caractere morfologice, fiziologice si psihologice, caractere pe care le-am numit specifice”.

Ca exemple remarcabile de transmitere prin ereditate a modificarilor caracterelor specifice, D-l Dr. Leon aduce urmatoarele doua fapte:

a) Edouard Lambert, nascut in 1717… „tot corpul sau era acoperit cu un fel de solzi; aceasta conformitate monstruoasa a epidermei a transmis-o copiilor si nepotilor”.

b) „O pisica din Iasi, nascuta numai cu doua picioare, a transmis acest caracter si urmasilor”.

Dar il rog pe D-l Dr. Leon sa bage de seama ca eu nu am spus nicaieri ca eventualele caractere modificate nu se transmit prin ereditate; dovada: „este adevarat ca unele modificari ale caracterelor nespecifice se transmit prin ereditate. Astfel am zis ca se formeaza rasele, care insa nu depasesc niciodata cadrul speciei. Observatia si experienta demonstreaza, pana la evidenta, ca transmiterea ereditara (indefinita) n-are loc pentru orice modificare a oricarui caracter, pentru ca anumite modificari dobandite dispar o data cu indivizii care le-au dobandit, sau, cel mult, dupa cateva generatii; si, mai ales, pentru ca modificarile caracterelor specifice sunt insotite de diminuarea si chiar de suprimarea fecunditatii indivizilor. Ca probe neindoielnice, aveti exemplul catarului, al ovicaprelor, al leporidelor si al mucorului”.

D-l Dr. Leon uita sa ne spuna daca solzii lui Lambert si cele doua picioare ale pisicii constituie modificari ale unor caractere specifice, daca aceste modificari s-au transmis „urmasilor” in mod indefinit, dupa cum cere doctrina transformista, dand nastere la o specie noua, sau daca aceste anomalii au disparut dupa una sau mai multe generatii.

3. Lupta pentru existenta. D-l Dr. Leon scrie: „D-l Dr. Paulescu afirma ca selectia naturala are drept scop si drept efect conservarea puritatii tipului specific, iar nu transformarea speciilor, dupa cum pretinde Darwin. Aceasta afirmatie este o consecinta a negarii luptei pentru trai.

Inca o data: daca D-l Dr. Leon ar fi binevoit sa citeasca mai cu atentie lectia mea, s-ar fi convins ca eu nu neg catusi de putin existenta „luptei pentru trai”. Din contra, admit ca ea se produce in natura; dar, bazat pe fapte, sustin ca „lupta pentru existenta combate variabilitatea; ea reprezinta lupta contra cauzelor de degenerare si de degradare a speciilor, contra cauzelor de alterare a tipului specific”.

Si D-l Dr. Leon nu se multumeste numai sa-mi atribuie lucruri pe care nu le-am spus (probabil ca sa aiba placerea de a le putea combate), dar mai gaseste ca cele spuse de mine nu sunt decat o „varianta” a unei idei emise de Flou-rens. Din nefericire, ideea lui Flourens n-are – cum zice romanul – nici in clin, nici in maneca cu ceea ce am spus eu. De altfel, tot asa se potrivesc si exemplele cu nisipul si sarea si cu dunele de nisip, exemple imprumutate iarasi de la inevitabilul Huxley, cel cu Bathybius, exemple nu mai putin copilaresti, ca si cel cu pisicile create cu scopul de a manca soareci.

Ultima parte a articolului D-lui Dr. Leon este destinata discutiei celor trei argumente extrase din paleontologie, din anatomia comparata si din embriologie.

1. Paleontologia. D-l Dr. Leon nu argumenteaza asupra acestui punct.

2. Anatomia comparata. in contra celor spuse de mine, D-l Dr. Leon se multumeste sa aduca o simpla afirmatie, fara probe, deci fara valoare: „Ea (anatomia comparata) demonstreaza ca o serie neintrerupta de analogii uneste tot regnul animal, de la formele cele mai inferioare pana la cele mai perfecte”.

Dar eu nu contest, catusi de putin, analogia existenta intre formele fiintelor vietuitoare apartinand unui aceluiasi regn; ci sustin – iar lucrul este clar ca lumina zilei – ca din aceasta analogie, oricat de perfecta ar fi, nu se poate conchide ca speciile se transforma unele in altele, caci „numai observarea directa a transformarii unei specii actuale in alta ar putea constitui o proba stiintifica in sprijinul derivatiei’1.

3- Embriologia. D-l Dr. Leon intituleaza aceasta parte a discutiei: Haeckelism (Legea fundamentala biogenetica, biogenetisches Grudgesetz).

Cand cineva citeste un asemenea titlu sforaitor, Legea fundamentala biogenetica, se asteapta sa gaseasca o lege importanta, bazata pe fapte multiple, bine stabilite, lege care sa proiecteze o vie lumina asupra chestiunii, atat de obscure, a originii vietii. Ei bine, sub aceste cuvinte sonore se ascunde o absurditate; o noua absurditate, iesita din acelasi creier din care a iesit si monera.

„Prin haeckelism – zice D-l Dr. Leon – se intelege paralelismul stabilit de Haeckel intre fazele succesive ale dezvoltarii graduale a formelor in timp (filogenia) si intre fazele dezvoltarii embrionare (ontogenid)”. Si mai departe: ..Haeckel a demonstrat paralelismul intre aceste doua stiinte; el a aratat ca ontogenia este o scurta si repede recapitulare a filogeniei, conditionata de ereditate si adaptare, sau, invers, ca filogenia este cauza mecanica ce provoaca diferitele schimbari ontogenetice. Ne asteptam ca o teorie ca aceasta, intemeiata numai pe fapte pozitive, criticata de un om de laborator, care nu primeste decat fapte ce se pot rezolva in mod experimental, sa fie atacata cu fapte; si cu fapte sa ni se mentioneze lacune de ontogenie sau de filo-genie, neregularitati care au loc in timpul gastrulatiei, etc”. il rog pe D-l Dr. Leon sa binevoiasca a reciti lectia mea cu mai multa atentie si atunci va vedea ca:

a) eu admit o oarecare analogie, o asemanare mai mult sau mai putin grosolana, intre formele succesive pe care le ia un animal in cursul dezvoltarii lui si formele altor animale, de specii diferite, ajunse la o stare de completa dezvoltare;

b) va gasi lacunele pe care ma someaza sa i le mentionez: aceasta asemanare nu exista la plante. Or, curioasa lege fundamentala (?) biogenetica e aceea care, discutabila la animale, nu se aplica la vegetale si, bineinteles, nici la fiintele unicelulare – lege fundamentala biogenetica care nu se refera decat la o treime a regnului biologic;

c) va intelege D-l Dr. Leon ca, chiar daca intre ontogenie si filogenie ar fi o analogie perfecta, fara nici cea mai mica lacuna, tot nu s-ar putea conchide din aceasta analogie ca speciile deriva unele din altele, pentru ca „dupa cum am spus si repetat, numai observarea directa a transformarii unei specii actuale in alta ar putea constitui o proba stiintifica suficienta ca speciile deriva unele din altele”.

Sa rezumam aceasta lunga discutie: D-l Dr. Leon nu contesta nici regula metodei experimentale pe care este bazata critica mea, nici proba sine qua noii ceruta de mine, si nu aduce nici un fapt care sa demonstreze ca, potrivnic spuselor mele, s-a observat macar un singur exemplu de transformare a unei specii actuale in alta. Mai este oare cazul sa fac sa se remarce ca fondul criticii mele si principala ei concluzie – Avem deci dreptul, in numele stiintei experimentale, sa respingem ipoteza transformarii speciilor ca neintemeiata – au ramas neatinse ?

D-l Dr. Leon incearca numai sa puna la indoiala unele dintre faptele bine stabilite cu care doctrina transformarii este in contrazicere si sa apere argumentele indirecte extrase din anatomia comparata si din embriologie. Dar pentru aceasta, in loc sa fi citit cu atentie lectia mea, in care caz ar fi vazut ca am raspuns mai dinainte tuturor obiectiilor D-sale (pentru ca toate aceste obiectii au fost facute de altii, inainte de mine), aduce, pe potrivite sau pe nepotrivite, extrase din cartile de vulgarizare ale transformis-tilor, si mai ales din cele ale lui Haeckel si ale lui Huxley.

De mai multe ori, Domnia sa spune absolut aceleasi lucruri ca si mine, si-si inchipuie ca ma combate; aduce fapte care confirma spusele mele, si-si da aerul ca ma dezminte !

Ultima pagina a articolului sau este remarcabila in grad superlativ; sa-mi fie permis sa culeg dintr-insa cateva margaritare:

„Daca ar fi sa eliminam din stiinta tot ceea ce nu poate fi rezolvat experimental, nu ar mai ramane in domeniul stiintific decat matematicile; deoarece toate celelalte ramuri stiintifice sunt mai mult sau mai putin ipotetice si nesigure”.

Aceasta fraza este, pur si simplu, o negare a stiintei, o erezie, contra careia protestez din toate puterile mele. Binevoiasca D-l Dr. Leon a citi admirabila carte a lui Claude Bernard, Introduction a l’etude de la medecine experimentale; faca-mi onoarea de a-si arunca ochii pe o lectie pe care am tinut-o, acum doi ani, la Facultatea de Medicina din Bucuresti, asupra Metodei experimentale, si se va convinge ca stiinta respinge ipotezele nesigure si nu poate admite decat teorii, adica concluzii de rationamente confirmate de proba si de contra-proba experimentala.

D-l Dr. Leon scrie inca: „Nu poate exista stiinta care sa nu se bazeze pe supozitii, conjuncturi si aprecieri personale”. Aceasta este, desigur, stiinta lui Darwin si a lui Haeckel, dar nu este aceea a lui Claude Bernard si a lui Pasteur.

Iata unde au ajuns cei ce sustin transformismul (care nu este decat o forma travestita a materialismului): dupa ce au proclamat, in gura mare, ca sistemul lor este sprijinit pe stiinta faptelor, pe stiinta experimentala, pe stiinta pozitiva, acum, intrucat adevarata stiinta respinge concluziile lor, se grabesc sa o recuze, invocand o pseudo-stiinta, bazata pe „supozitii, conjuncturi si aprecieri personale”!

Anunțuri

47 Responses to Polemici de aur: Dr. Paulescu contra Dr. Leon (Despre generaţia spontanee şi darwinism)

  1. ion adrian spune:

    Articolul este lung dar pe masura ce-l citesc voi face daca pot anume observatii:
    I. Pe seama aparitiei vietii il citez pe Carl Sagan care spune ca: exista o probabilitate diferita de zero ca daca o masina auto, facuta sa fie demontabila adica cu imbinari montabile si demontabile sa iasa montata daca amestecam piesele precum numerele la loto si le rasturnam aleator , dar ne roaga sa ne gandim daca chiar puem crede ca acesta probabilitate infima dar repet nenula s-ar putea si realiza?
    El spunea razand: desigur ca eu cred categoric ca nu.

    Si eu spun ca chiar fara a mai citi argumentatia dlui Paulescu se poate spune matematic ca dsa are desigur dreptate, si desigur ca argumentele stiintifice pe care le aduce sunt consistente.
    Voi continua cand voi avea timp cu II :despre evolutionism.

  2. […] Parintele Savatie: Epoca de aur a polemicii româneşti: Dr. Paulescu contra Dr. Leon în “Convorbiri literare”, 19… […]

  3. ion adrian spune:

    PS.Pot exprima insa chiar inainte de a citi o speranta; cred ca prof Paulescu, va pune intr-o forma oarecare concreta aceiasi intrebare pe care si eu fara sa stiu de aceste preocupari ale dsale am puso celor de la Acum si altora, adica daca asa cum vedem specii naturale disparand sub ochii nostri, am asistat vreodata, nu la descoperirea de specii inca necunoscute ci la aparitia de noi specii naturale asa cum asistam la aparitii macar in lumea domestica la aparitia de noi rase (Darwin intuise ceva caci el numea cartea sa de capatai :
    Darwin, Charles (1859), On the Origin of Species by Means of Natural Selection, or the Preservation of Favoured Races in the Struggle for Life (1st ed.), ).

    Stiti raspunsul total idiot pe care l-am primit : pai bine domnule o specie apare in mii de ani.

    De ce este idiot, credeam ca oricine este capabil sa inteleaga dar vad ca nu este asa si sper sincer sa descoper ca Paulescu a inteles.
    Dupa ce voi citi partea a doua a articolului voi reveni.

  4. Dan spune:

    Am citit jumatate din articol (nu prea am rabdare pe net sa citesc studii lungi si serioase, altceva este cand le citesc intr-o carte unde efortul vizual nu e asa de mare).
    Nu sunt deloc familiar cu domeniul stiintei dar argumentarea Domnului Doctor Paulescu imi pare foarte pertinenta si de inteles pentru orice om obisnuit. Totusi ma intristez la gandul ca aceste argumentari, desi pe noi ne intaresc in credinta, pe cimpanzoizii de atei nu-i conving pentru ca dihorii cauta mereu sa se adanceasca in minciuna si sa nu observe imputiciunea lor, adica nu ar renunta niciodata la teoria evolutiei si nu L-ar recunoaste niciodata pe Dumnezeu tocmai pentru ca ei sunt jegosi, iar jegurile se scarbesc de o Fiinta Pura, Perfecta, care le descopera ce curve inutile sunt. Pana si cand Il acuza pe Dumnezeu pentru crimele facute de ei se vadeste putoarea lor insuportabila.
    Poate ca argumentarea Dr.Paulescu chiar poate in cazul unor oameni de stiinta seriosi si de bunacredinta sa lamureasca absurditatea fanteziei evolutioniste, sa-i intoarca de la aceasta teorie imbecila si exclusiv pentru tampiti, dar oamenii fiind rai din fire – iar oamenii de stiinta nu fac exceptie – nu vor contesta niciodata aceasta ideologie primitiva, inferioara pana si paganismului antic, deoarece ar contesta totodata bazele atee, socialiste si comuniste pe care se intemeiaza societatea contemporana. Ori asta ar avea un impact prea mare pana si asupra vietii lor de zi cu zi si chiar a meseriei lor.
    Cred ca e buna o astfel de argumentare, dar fara incercarea de a convinge pe vreun ateu jegos ca nu e porc, pardon, maimuta – daca asta vede cand se uita in oglinda n-ai ce-i face, considera ca toti sunt ca el -, ci pentru intarirea in credinta si eliminarea fanteziilor din stiinta moderna, chiar si spre intelegere tinerilor care sunt indoctrinati fara voia lor cu aceasta mizerie de teorie conceputa de cele mai bolnave minti ale istoriei autodeclarati oameni de stiinta, in fond niste excremente jegoase al caror loc nici macar in iad nu poate fi – caci nu-l merita nici macar asta.

  5. Dan spune:

    Adriane, exemplul cu masina luat de tine nu prezinta nicidecum adevarul despre evolutionism. Acea masina are sansa fie cat de mica sa fie re-compusa prin „tragere la sorti” asa cum de-atatea ori potul la loto a fost castigat desi sansele pentru ca o persoana sa aleaga atatea numere corecte si in ordinea corespunzatoare este de fiecare data infima. Si totusi asta n-a insemnat ca miza pusa in joc nu a fost castigata de catre cineva. Asemenea, in Antichitate nici un matematician nu ti-ar fi dat sansele ca vreodata omul sa poata inventa un aparat prin care sa poata sa zboare, dar matematica a fost invinsa si aici, cu tot cu probabilitatile ei.
    Evolutionismul chiar n-are nici o sansa sa se fi produs, asta o poate deduce si un copil mic: nu ai cum sa faci din materie neinsufletita (ex.: piatra, pamant, apa) o fiinta insufletita (ex.: animal, om, chiar plantele). Poti combina cum vrei tu elementele intre ele, ca tot nu-ti iese. Sa nu mai zic ca teoria big-bangului este o cacialma la fel de abracadabranta ca si sustinerea ca in urma unei explozii atomice ar rezulta viata (le recomand ateilor sa incerce experienta pe propria piele, comunicandu-ne pe urma rezultatul, daca mai au posibilitatea). Aicia e grosolania acestei pseudo-stiinte aberante si impuse cu violenta in educatie, ca te face sa nu gandesti, se asteapta sa iei de buna fantezia conform careia prin mijloace nestiintifice, vrajitoresti, care tin de ocultism nu de stiinta (cel mult de filozofie patologica), prin combinarea intr-o anumita ordine a pamantului, aerului, apei, substantelor chimice, etc. a aparut viata. Ori asta nu tine deloc de stiinta, nici macar de stiintifico-fantastic, ci de domeniul psihiatric si absurd. Cei cu astfel de probleme de logica ar fi bine sa apeleze degrab la un psihiatru (desi intrucat lumea devine un spital de nebuni pe zi ce trece, e greu sa recomanzi un psihiatru de meserie care sa nu se fi imbecilizat el insusi ne-voit ca urmare a mediului) si sa stea oleaca la numarul 3 cum il numim noi in Ardeal.
    Fara discutie. Aceasta magarie (evolutia) nici nu merita combatuta macar, e atat de evidenta falsitatea ei incat trebuie sa ai un IQ sub zero ca sa crezi in asemenea aberatie. Parerea mea e ca nici ateii nu cred toti in ea, dar doar ca sa intre in polemica cu cei credinciosi se declara circopiteci, numai pentru a incerca sa inflameze spiritele. Dar nici macar ei nu cred in absurditatile lor, doar ca fac tot posibilul sa fie contra Bisericii: daca Biserica zice ca avortul, curvia, homosexualitatea sunt pacate, ateii contesta aceasta doar pentru a combate Biserica, desi multi dintre ei nu agreeaza de pilda homosexualitatea sau alte asemenea comportamente cand este sa se gandeasca la familiile lor.
    Intr-un cuvant, in lipsa argumentelor pentru necredinta lor folosesc exemplu cu maimuta (prost exemplu, caci aceasta e mai adaptata la mediu ca omul, nu are nevoie de haine – are par -, mancarea nu si-o prelucreaza ca omul ci o culege din natura, poate digera iarba de pilda, dar omul nu – si aici nu mai aduc argumentul moral care le plaseaza pe aceste nobile animale deasupra necredinciosilor).

  6. ion adrian spune:

    II. Nu am rabdare acum, sa citesc tot dar din cat am citit este clar, ca fara a fiu biolog(mi-a placut enorm in liceu…) si fara sa stiu ce a spus Paulescu am spus mereu ca ce pune Darwin pe seama speciei este pe seama rasei.
    Nu este un merit pentru mine, este doar o proba de bun simt si rationament corect al marelui savant roman.
    Desigur de la definitia corecta a speciei pe care am redescoperit-o dar pe care Leon ca atatia biologi de azi nu o au limpede in minte: fac parte dintr-o aceiasi specie, cei care se pot cupla fertil cu fertilitate propagata indefinit ata cu antecesorii cat si cu urmasii se poate ajunge la faptul ca si biologic a existat Adam si Eva, perechea primordiala a speciei noastre.( a se vedea azi Y-Adam si Eva -mitocondriala)

  7. Donkeypapuas spune:

    Nu numai comunismul s-a inspirat din darwinism. A mai fost şi nazismul.
    Cât despre darwinism el îşi are obârşia în luarea în considerare a asemănărilor fiziologice dintre specii (dacă m-am exprimat bine): adică maimuţa, semănând cel mai bine cu omul, reultă că omul se trage din maimuţă.
    DAR
    Vine genetica şi afirmă că aceste salturi NU POT FI POSIBILE. Ba chiar mai mult: dacă aceleaşi principii s-ar aplica şi în genetică rezultă că omul se trage din şobolan şi din porc, fiinţe cu care avem ADN-ul cel mai apropiat, cel mai asemănător.

  8. Donkeypapuas spune:

    @Dan
    „in Antichitate nici un matematician nu ti-ar fi dat sansele ca vreodata omul sa poata inventa un aparat prin care sa poata sa zboare”
    Ai avut argumentul în mână dar… De fapt cei ce erau vehement împotriva posibilităţii zborului unui aparat MAI GREU DECÂT AERUL (deci nu a zborului în general – vezi mitul lui Icar din… Antichitate) erau vieţuitori din secolul al XIX-lea. Mai precis membrii ateistei Academii Franceze. Secol în care la putere (mainstreamul ştiinţific) era ideea că materia e eternă.
    Dar a venit… teoria Big Bang-ului. Aşa că nu înţeleg ce ai cu ea? N-are nici în clin nici în mânecă referitor la evoluţionism. De fapt referitor la… darwinism. Pentru că omul (şi creaţia) trebuie să… evolueze. Adică să ajungă la măsura Bărbatului desăvârşit – Hristos.
    Este corect?

  9. Bogdan spune:

    Nu prea m-am interesat pana acum de Evolutionism, pentru ca mi s-a parut o idee mult prea absurda ( desi foarte multi oameni cred acum in ea ). Daca ar fi ceva adevarat nu ar insemna oare ca majoritatea speciilor ar fi foarte asemanatoare intre ele sau ar exista foarte putine specii ? Nu spre asta tinde o teorie care spune ca totul se transforma in ceva mai „eficient”, din aproape in aproape ? De cateva zeci de milioane de ani ( ?! ) oare tot cauta natura specia perfecta ? Nu ar fi gasit-o pana acum ?! Nu sunt oare organismele inferioare mai eficiente decat cele superioare ?
    Legat de evolutionism am purtat cateva discutii destul de incinse cu unii colegi si prieteni pentru ca ei , pornind de la ‘survival of the fittest’, isi justificau orice fata gresita ( ” asa e si in natura, rezista numai cei puternici. scopul scuza mijloacele.” ).
    Oare nu e amuzant si trist in acelasi timp ca o teorie atat de controversata la vremea aparitiei este acum considerata ca o axioma ?

    PS: Am vazut ca aseara pe National Geographic era chiar o emisiune despre calatoriile lui Darwin si evolutionism. – Toate posturile tv pe vremuri ofereau informatii interesante si folositoare ( Discovery, National geographic ) au inceput acum o ofensiva ( nu stiu daca cu voie sau fara de voie ) impotriva crestinismului – evanghelia dupa iuda, biblia secreta, codul lui da vinci, evolutionism etc…

  10. Doina Georgescu spune:

    Doctorul Nicolae Paulescu, mare crestin,mare om de stiinta, vesnica sa-i fie pomenirea.

  11. savatie spune:

    Donkeypapuas,

    Paulescu este un reprezentant al scolii franceze, discipol si prieten al lui Lancereaux. Ambii savanti erau crestini convinsi. Mai erau si multi alti savanti francezi care, dupa marturiile lui Paulescu, dar si ale lor personale (cuprinse in jurnale sau scrieri mai putin cunscute), nu erau atei (de pilda marele Pasteur). Mitul ca ateii au faurit stiinta: medicina, tehnica etc., este doar un mit.

  12. citizen tudor spune:

    Draga Dane,

    De ce folosesti termeni ca „jegosi”, „curve inutile” si altii asemenea? Daca esti crestin, nu-ti face cinste cum vorbesti.

  13. Dan spune:

    Donkeypapuas.
    Citeste cartea Parintelui Serafim Rose „Facerea lumii si omul inceputurilor” si ai sa vezi ce gogomanie este Big-Bang-ul, sau intreaba-L pe Dumnezeu cel mai bine.
    Aceste minciuni sunt proliferate cu violenta si viclenie in stiinta numai pentru a impune ateismul in mod oficial si cat mai multor oameni – mai ales oamenilor de stiinta chiar impotriva vointei lor – precum instrumenta pe vremuri nu de mult apuse U.R.S.S.-ul si intreg blocul comunist dealtfel stiinta, mintind ca ar fi atee. Partea proasta e ca propaganda lor chiar da rezultate dupa a doua lege a sociologiei si anume o minciuna repetata de mai multe ori devine adevar prin consecintele sale.
    P.S.: Separa filosofia de stiinta, ceea ce spui tu cu Big-Bangul poate fi cel mult o filosofie, dar ea nu e adevarata. „Demonstrarea” ei este ca si aparatele acelea foto speciale care cica iti surprind aura, astfel incat poti vedea daca esti sfant sau nu, sau ca si inregistrarile pe banda magnetica a „conversatiilor cu morti” din sedintele de spiritism. Adica tin de ocultism si orice om de stiinta serios nu se apleaca spre astfel de bazaconii de oameni schizofrenici.

  14. ion adrian spune:

    Parinte Savatie,
    Argumentele lui Paulescu sunt dpdv stiintific si rational astfel, ca si un ateu, care deci nu ar admite creatia divina, ar fi de acord ca Darwin si cei care-l sprijina, cel putin la nivelul argumentatiei si dovezilor stiintifice de la momentul polemicii, care nu au avansat in vre-un fel in favoarea lui Darwin, gresesc si ca evolutia o fi ea la raee dar nu si la specie.
    Adaug eu acum o sustinere stiintifica care-mi apartine(nu stiu si nu am mai vazut-o spusa sau scrisa):
    Evolutia si modificarile biologice se desfasuara in cadrul speciei care cand deosebirile devin marcante se imparte in rase, sub rase dar la nivel de specie nu se schimba nimic evolutiv, adica ori esti caine ori esti pisica, tertium non datur, desigur in natura ca in domeniul ingineriei genetice doctor Faustus incepe sa poata sa faca Frenkensteini.

    PS Cand vad ca o asemenea minte stralucita in raport de care dr Leon acela este un pigmeu, despre care daca vorbim azi o facem doar ptr ca Prof.Paulescu s-a ostenit sa-i raspunda, ma gandesc de doua ori inainte de a nu-l crede ca ar fi cercetat obiectiv ,stiintific cat era posibil Talmudul, si aici doar termenul „cat era posibil” poate sa lase loc de interpretari.
    Dar daca contraopinentii evrei sau crestini i-au adus argumente de soiul acelui Leon, atunci, pana una alta exista o problema legata de Talmud.

  15. ion adrian spune:

    Ofensiva contra crestinismului pare progranmata si este cea mai importanta,daca nu singura dovada clara, ca ce se intampla in lumea asta este fals, este rau.

  16. ion adrian spune:

    erata: programata

  17. ion adrian spune:

    Si ca sa trec in registru ceva mai stiintific si fiindca am spus cate ceva de la inceputul ascestui fir priviti si va minunati:

    SPÉCIE, specii, s.f. 1. (Biol.) Categorie (reprezentând o subdiviziune a genului) care cuprinde fiinţe cu trăsături şi caracteristici comune.

    SPÉCIE, specii, s.f. 1. (Biol.) Categorie sistematică fundamentală subordonată genului, care cuprinde animale şi plante cu trăsături şi însuşiri comune. 2. Soi, fel, varietate; clasă, categorie. 3. (Log.) Noţiune care cuprinde un grup de obiecte cu însuşiri esenţiale comune şi care se subordonează genului

    SPÉCI//E ~i f. 1) Categorie biologică fundamentală inferioară genului. 2) Ansamblu de organisme animale sau vegetale cu anumite trăsături şi însuşiri ereditare comune; soi.

    Si acum fata de stupiditatile de mai sus, din care oricine nu ar face nici-o deosebire calitativa intre specie, gen familie etc, nimeni nu ar intelege ca specia este rolul esential in existenta, stabilitatea si transmiterea caracterelor ereditare specifice , definitie care cred ca exista si pe vremea lui Darwin ceea ce ii justifica intr-o anume masura erorile o sa dau o definitie corecta a speciei dar care azi nu este total recunoscuta caci un „destept” prof univ de biologie cand am citat opinia mea, care am aflat ulterior ca este si a lui Mayr dar si a cuiva care a trait acum 150 ani:

    Neither Darwin nor anyone else in his time knew the answer to the species problem: how multiple species could evolve from a single common ancestor. Ernst Mayr approached the problem with a new definition for the concept species. In his book Systematics and the Origin of Species (1942) he wrote that a species is not just a group of morphologically similar individuals, but a group that can breed only among themselves, excluding all others.

    Si ca sa vedeti cat de veche este acesta definitie(merge pana in Biblie) care de fapt separa o specie de alta la fel cum este separata o femeie gravida de una non gravida:

    Ernst Mayr’s 1942 book was a turning point for the species problem [2]. In it he wrote about how different investigators approach species identification, and he characterized these different approaches as different species concepts. He also argued strongly for, what came to be called, a Biological Species Concept (BSC), which is that a species consists of populations of organisms that can reproduce with one another and that are reproductively isolated from other such populations.

    Mayr was not the first to define „species” on the basis of reproductive compatibility. Many others before Mayr had suggested this idea, as Mayr makes clear in his book on the history of biology [6]. For example Mayr discusses how Buffon proposed this kind of definition of „species” in 1753. The idea of shared reproduction within species is even contained in the Biblical story of Noah’s ark, in which each species was preserved by saving a reproductive pair.

    Am mai gasit si o alta care mi se pare si mai consistenta si vad ca este identica dar mai scurt exprimata decat cea data de mine pe acest fir:

    The species, the fundamental unit of classification, consists of populations of genetically similar interbreeding or potentially interbreeding individuals.

    Daca ne intoarcem la Paulescu constatam ca exact asta ii reproseaza lui Leon ca nu stie el si multi altii ce este specia9 ce sa mai zic daca si azi sunt tot felul de definitii ca cele din DEX) ca nu poseda si nu utilizeaza o definitie fertila stiintific ptr ca cele date de mine din DEX, este evident ca nu spun mai nimic cu care sa putem opera, iar Darwinistii cam cu de astea opereaza neintelegand saltul brusc, falia reproductiva, adica ceva care este la esenta perpetuarii vietii pe Terra.

  18. ion adrian spune:

    PS.Am lasat o propozitie neterminata mai sus unde ma refeream la nivelul actual al cunostintelor, cand spuneam ca intr-o discutie cu un profesor univ de bilogie, acesta nu a prea inteles criticile mele privind faptul ca nu se subliniaza suficient ca specia si nu alta diviziune taxonomica reprezinta veriga prin care se perpetueaza viata animalelor superioare(la bacterii nu stiu daca exista acesta notiune dar la restul animaleloe si deasemeni si la plante exista) si nici faptul ca Darwin si-ar fi numit mai corect opera, cu titlul de doar Origina raselor etc, etc,

  19. Dan spune:

    Cetatene tudor, folosesc acei termeni pentru a descrie starea de fapt a dihorilor, precum bine ii numea marele Petre Tutea. Iarta-ma daca esti politicall correct, eu pur si simplu spun ce vad, iar mirosul ideologiei atee imi repugna si n-o pot suporta asa cum un om normal nu suporta sa stea intr-o cocina de porci. Nu prea vad ce te deranjeaza in exprimarea mea. Eu unul prefer sa spun lucrurilor pe nume si nu sa ma ascund dupa deget, mai degraba sunt de partea unuia care ma numeste imbecil decat de partea unui pupincurist ce-mi ridica osanale de care sunt satul.
    Crezi ca termenii folositi de mine sunt duri? Citeste putin descrierea pe care o face Sfantul Nicolae Velimirovici Europei si apoi mai vorbim. O, si nu-mi adu argumentul ca el este sfant si are voie eu nu, ca asa vom ajunge la absurditati de genul eu trebuie sa nu mai mananc ca iata sfantul manca, ori eu nefiind sfant nu am voie sa ma bucur de mancarea pe care mi-o da Dumnezeu.
    Nu te supara, dar nu pot numi un ateu un om demn de respect, cinstit, bun cand imi este evidenta ipocrizia, mitocania si jigoderia lui. Asa cum natura si animalele s-au intors impotriva omului necredincios, asa si inima mea se scarbeste de astfel de nimicuri si le demasca impostura lor.
    A numi pe cineva jigodie, curvar, etc. nu este un pacat si nu inseamna ca-l urasti musai. Pur si simplu de dezici de comportamentul si gandirea lui. Dar anatemele rostite de Biserica asupra ereticilor cum iti par?
    Sau tu esti un ateu care te astepti ca „credinciosii sa taca si sa stea la locul lor” in timp ce „oamenii de nimic si nelegiuitii misuna pretutindeni” precum scrie in Psaltire? O, si nu-mi tine matale predici despre Crestinism si vorbitul frumos, nu ma cunosti si nu te cunosc, deci nu te mai lua de guler cu mine.

  20. Dan spune:

    Ca sa mai adaug ceva, ai citit pozitia Sfantului Maxim Marturisitorul fata de islamism si Mahomed? Cum ti se pare?
    A fi crestin nu inseamna a fi tampit si a fi orb la curvia sufleteasca a ateilor (mult mai grava decat curvia trupeasca), la imputiciunea lor si nevrednicia de a fi numiti oameni macar (si animalele sunt mai vrednice ca ei si eu cel putin am mai mare mila fata de acestea).
    Chestia cu „sunt chip si asemanare a lui Dumnezeu si ei” nu sta in picioare, daca Dumnezeu chiar este ca ei pai nu as putea decat sa scuip un astfel de dumnezeu inexistent si mitocan si sa-i bat un cui in inima, probabil din aia ei vor sa Il alunge pe Dumnezeul Adevarat din intreaga lume, ca nu se mai pot suporta pe ei insisi cand El e de fata.

  21. Donkeypapuas spune:

    Părinte Savatie,
    dar eu nu am spus absolut deloc aşa ceva! Ba dimpotrivă. Am afirmat că aceşti atei au fost de multe ori PIEDICI în calea ştiinţei. Este exemplul cu zborul unui aparat mai greu decât aerul. Mai este cel al descoperirii viruşilor (un predecesor vienez al lui Pasteur a fost internat la balamuc pentru că a afirmat aşa-ceva), descoperirea Troiei a fost făcută împotriva ştiinţei istorice oficiale. Şi sunt nenumărate alte exemple.
    Ce am vrut să spun a fost că omul şi lumea nu au fost create perfect ci cu posibilitatea desăvârşirii, a dobândirii asemănării cu Dumnezeu.
    Pe scurt:
    evoluţioniştii afirmă că lumea NU e creată, că nu există un rol al lui Dumnezeu în istorie, că cel mai tare învinge (de unde se ajunge la nazism şi comunism). ŞI ESTE GREŞIT!
    creaţioniştii (mare parte provenind din medii sectare ce adoptă numai înţelesul literar al Scripturii) afirmă că lumea a fost creată PERFECT (de unde s-ar putea extrapola că nici nu mai este nevoie de Hristos şi mântuire). ŞI ESTE GREŞIT.

  22. Dan spune:

    Donkeypapuas, pai lumea chiar a fost creata perfect, doar Dumnezeu nu face necuratii sau lucruri imperfecte.
    Omul e de vina pentru toate relele, nu Dumnezeu, El poate fi acuzat cel mult ca ne-a dat libertatea (si eu regret ca mi-a dat-o) de a ne desparti de El.
    Chiar in Biblie spune dupa fiecare zi a creatiei ca Dumnezeu a vazut cele facute si ca erau bune foarte. Esti tu mai intelept ca Dumnezeu? Acuzatia asta mi se pare cel putin absurda, poti zice cel mult ca omul nu a fost creat perfect ci i s-a lasat posibilitatea desavarsirii, dar Dumnezeu n-are cum sa creeze imperfectiuni, El nu este un ratat, cu imperfectiunile se ocupa oamenii.

  23. Donkeypapuas spune:

    @Dan
    Vezi dumneata,
    treaba cu perfecţiunea creaţiei este o greşeală a lumii occidentale, a catolicismului – de unde au preluat-o şi protestanţii. De fapt lumea e creată perfectibilă pentru ca, prin har, fapte bune şi credinţă, să se mântuiască.
    PERFECT este un atribut numai al lui Dumnezeu. De aceea ideile ce ne vin de acolo trebuiesc preluate în mod critic. Gândite.

  24. citizen tudor spune:

    Draga Dane,

    De ce esti asa de manios? Imi lasi senzatia ca pana si Fericirile daca ar fi rostite pe tonul pe care l-ai folosit, ar rasuna mai degraba a sfichiuiri de bici si darabana de lupta. Sau uiti tu ca cine ridica sabia, de sabie va pieri?… Daca asta intelegi tu prin a fi crestin (ortodox), nu ma mira de ce adeseori Ortodoxia este asociata in mintile celor superficiali cu talibanismul, aroganta orgolioasa a „adevarului”, intoleranta, ingustimea mintii… Nu am nimic personal cu tine, cu atat mai mult cu cat nici nu te cunosc.

    In alta ordine de idei, prefer porunca iubirii aproapelui (chiar daca nu ma ridic la inaltimea ei, cel putin mi-o iau ca Nord), altor exemple omenesti de „manie sfanta”. Ortodoxia se spune ca apara personalismul, nu epigonismul. Fii leu in iubire, nu in furie, daca imi permiti sa spun asa. Toate bune!

  25. Dan spune:

    Cetatene Tudore, ce rost isi are iubirea pentru draci si slugile lor? Chestia asta cu iubirea necontenita si mai presus de toate si pentru toti mi se pare de prost gust… Nu degeaba exista atati atei astazi, ei nu fac decat sa constientizeze o simpla realitate de fapt: „Nu exista lege naturala care sa te oblige a-ti iubi aproapele” si „Aproapele meu e iadul” (citate din Dostoievski si Sartre). Adauga la asta si „Stiinta imi spune sa nu-mi iubesc aproapele, ca e o porcarie, ci sa ma iubesc pe mine insumi” pentru o imagine completa a sistemului ateu.
    Dealtfel Tudore, poate tu traiesti intr-un clopot de sticla, dar eu momentan traiesc in lume si orice injuratura si batjocorire a credintei o resimt pe propria inima, asta in pofida vointei mele si oricat de mult m-as lepada de Hristos, lepadare care imi adanceste doar rana (parca e ca un blestem pe care l-a pus asupra-mi, de a-L iubi neconditionat si pe veci). Si presupun ca esti familiar cu principiul fizicii „orice actiune isi are o re-actiune”, cu alte cuvinte nu poti sa te astepti dupa ce baligi credinta si tot ce are mai sfant un om sa te intampine cu „iubire” – exact asa fac eu cu porcii de atei, le intorc veninul si imputiciunea lor spre magariile circopitecimilor lor. Daca m-ar fi injurat de mama, nu aveam nimic cu ei (nu-mi iubesc mama ca sa ma doara), sau daca ma denigrau personal (pe mine cu atat mai putin nu ma iubesc ca sa sufar din pricina vreunei injurii). Dar asa, cum ei il urasc pe Dumnezeu, „cu ura desavarsita i-am urat pe ei si mi s-au facut mie vrajmasi” ca sa citez Psaltirea.
    Chestia asta cu „dragostea si toleranta” e tipic muieresc, iarta-ma ca ti-o spun, adica dupa tine soldatii nu pot fi crestini? Ca presupun ca-ti dai seama ca in vreme de razboi ei trebuie sa ucida, nu pot merge la vrajmas cu citate din Biblie. Ce crezi de pilda despre Regele David sau despre Sfantul Stefan cel Mare? Iarta-ma, eu sunt mai japonez din fire, adica da, intolerant. Nu am treaba cu cei care pacatuiesc, oricat de grav ar cadea in pacat (ucidere, hotie, homosexualitate, etc.) atata timp cat acestia cred in Dumnezeu, dar cat timp nu cred, ei nici nu exista pentru mine si nu sunt oameni intregi. Iar daca ma agaseaza mult si nu ma lasa in pace, balegandu-se pe Dumnezeu si Crestinism, sa nu se mire ca testez Auschwitz-ul pe ei sau ii dau kalasnikovului o utilitate practica :).
    De ce as crede intr-un dumnezeu slab care ma martirizeaza aici impotriva vrerii mele si pe jigodiile de atei ii lasa sa-si implineasca toate poftele, iar la Judecata lui eu sa-mi fac procese de constiinta si sa ma gandesc ca e posibilitatea destul de mare sa ajung in iad, pe cand pe un ateu jegos „il iarta ca nu stie ce face”? Un astfel de dumnezeu nici nu are cum sa existe, daca Hristos ar fi asa, atunci singurul regret al meu ar fi ca nu am trait acum 2000 de ani sa-I bat un cui in inima, nu in maini si picioare.
    Eu zic ca tocmai „dragostea si toleranta” propovaduita de tine il fac pe un ateu sa zica despre crestinism ca e pentru prosti, ratati si refulati, frustrati care nu au parte aici de o viata fericita si se resemneaza la ideea ca „dumnezeu ii iubeste” si ii va milui in cealalta viata. Din asta destui tineri o iau pe-alaturi de Biserica, caci predica popii e „Ce frumoasa e viata (poate a lui cu salariile grase de rigoare si cu a lui dezinteres pentru credinciosi care-i asigura pacea mintii fara a isi bate capul cu tulburarile lor), ce bine ca ne-am integrat european (pe bune ca spre marea mea uimire, am vazut destui popi ridicand in slavi democratia europeana mai abitir decat cei care slaveau comunismul nu de mult), ce lume minunata si armonioasa (daca e s’o luam p’aia dreapta, asta cu „armonia” pica la haosul in care se afla lumea astazi si daca pe asta se sprijina „credinta”, vesnica pomenire), hai ca totul e bine si frumos, trebuie doar noi sa ne luptam cu pricina raului – adica noi insine -, sa fim supusi statului demo(no)cratic, bla, bla, bla”. Iar la o asemenea predica tot mai raspandita din pacate nu te poti astepta ca oamenii sa te ia in serios.

  26. Donkeypapuas spune:

    M-am exprimat incorect. Vroiam să spun: De aceea ideile ce ne vin de acolo, din Occident, trebuiesc preluate în mod critic. Gândite.

    Revin totuşi cu ceva: eu nu am expus acuze. Eu am expus punctul de vedere al dreptei credinţei creştine. Dar o acuză ai adus-o dumneata: „El poate fi acuzat cel mult ca ne-a dat libertatea (si eu regret ca mi-a dat-o)”. Mai există cineva care refretă că omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu (adică înzestrat cu raţiune, voinţă şi sentiment): diavolul.

  27. citizen tudor spune:

    Draga Dane,

    Imi pui si de data aceasta in carca lucruri pe care nu le-am afirmat. Nu ma deranjeaza prea tare asta. Sunt obisnuit cu malentendu-urile.

    Poate ca te-a luat putin valul epic (si mie mi se intampla adeseori) cand ai afirmat ca daca Hristos ar fi fost o fiinta slaba sau ceva de genul, tu insuti i-ai fi infipt un piron in inima. Revolta ta imi trezeste in memorie imaginea evreilor maniosi ca au fost „tradati” in asteptarile lor politice de catre un Imparat a carui imparatie nu era din lumea aceasta. Si ei gandeau foarte „pragmatic” in credinta lor. De aceea, cand au fost pusi sa aleaga intre un „Neinteles” si un talhar, l-au ales pe cel din urma ca sa le „razbune” sperantele inselate. Nu exista riscul sa mostenim prin astfel de reactii revansarde sindromul „poporului ales” care ramane in afara Adevarului prin chiar modul in care intelege sa se raporteze la Acesta?

    P.S. As dori sa inteleg de unde pana unde aceasta animozitate a ta fata de „atei”. Eu unul nu prea am intalnit atei declarati, desi as fi fost curios sa am aceasta experienta. Ar fi fost o provocare pt. mine pt. a intelege ce anume l-a determinat pe un om sa fie ateu mai degraba decat credincios. Apreciez inversunarea ta, mai ales atunci cand este argumentata. Si sunt foarte sincer cand fac aceasta afirmatie, mai ales ca imi face si mie bine: ma face sa fiu mai exigent fata de mine insumi.

    Numai bine!

  28. Dan spune:

    Pai a spune ca Dumnezeu nu a creat lumea perfecta (nu ma refer la om) nu este oare o acuza ca cea pe care a adus-o Adam lui Dumnezeu, ca Eva „era stricata” plastic vorbind si ca din aia el a gresit? Pai daca punctul de vedere „al dreptei credinte crestine” e ca Dumnezeu e un ratat (cam asta inseamna ca n-a fost capabil sa faca ceva perfect) nu prea vad ce pretentii are Acesta de la om: nu este oare un ipocrit ca-i cere omului sa fie ceea ce El nu-i, adica desavarsit? Nu prea vad cum acest principiu se potriveste cu Dumnezeu… e absurd!
    Despre principiul cu libertatea se pare ca nu prea ai inteles la ce ma refeream: Stalin, Hitler si cei ca ei sunt facuti dupa chipul si asemanarea Lui? Daca da, inseamna ca Dumnezeu seamana cu ei? Mi se pare o gogoasa greu de digerat… Cum ramane cu faptul ca Hristos le-a spus evreilor care se dadeau mari cu legea lui Moise dar nu-L recunosteau ca au ca tata pe drac (intr-un anume sens, ca sunt asemanatori dracului deci)? Da, regret ca mi-a dat libertatea dar nu in sensul in care o face dracul: daca nu mi-ar fi dat acest „minunat dar” nu as fi cazut niciodata de la El, deci practic El nu mi-a facut un bine ci m-a alungat din fata lui. Incearca sa gandesti putin altfel problema: daca, uman vorbind, iubesti o fata, si ea iti spune ca te iubeste dar „iti da libertatea” de a nu mai fi cu ea, cum ti se pare aceasta, un dar?
    Eu cred ca singurul dar pe care Dumnezeu l-a facut omului si care efectiv merita ceva e dragostea Sa, libertatea e un blestem; cand iubesti pe cineva nu-l lasi sa faca tot ce-i trece prin cap.

  29. Donkeypapuas spune:

    Scurt pe doi: Nici un act, nici o faptă nu are valoare dacă nu sunt făcute din liberă voinţă. La acest examen au fost supuşi îngerii – şi unii au căzut. La acest examen au fost supuşi oamenii – iar Adam a căzut DAR prin înşelăciune. Ai grijă, stimabile Dan, că, prin afirmaţiile făcute, rişti să te autoexcluzi din Biserica lui Hristos.

  30. citizen tudor spune:

    Dane, pari a avea o logica foarte stransa! Insa trebuie sa recunoastem ca nu tot ce este logic corect este si adevarat. Cand se spune in Biblie ca toate erau bune foarte, nu ar trebui sa intelegem aceasta afirmatie in felul nostru omenesc, unilateral adica. Perfectiunea, ca fenomen rigid, inghetata in autosuficienta sa este similara mortii. Faptul ca toate erau bune foarte poate sa insemne printre altele ca toate erau perfect integrabile si ca se sprijineau reciproc. Aceasta ar putea doar o valenta a acestui termen. Perfectiunea ca SISTEM DESCHIS, capabil de noi sinteze din cele deja existente imi pare sa fie nu un compromis, ci o varianta valabila in locul falsului conflict intre stiinta si teologie, intre creatie si evolutie.

    In alta ordine de idei, as dori sa te intreb ce intelegi mai exact prin chipul si asemanarea lui Dumnezeu?

    Apoi, in privinta libertatii: Dumnezeu ne-a oferit sansa libertatii, nu ne-a pus-o in spinare s-o caram precum magarii o desaga. Libertatea este o chemare pt. cei care au pierdut-o prin inrobirea simturilor cu diverse obiceiuri gresite si totodata libertatea este o consecinta pt. cei care au reusit sa se hraneasca din placeri mai inalte decat cele strict trupesti. In fine, libertatea este o victorie, nicidecum un „dat”. Atata timp cat traim in inertie insa, libertatea este o povara, povara lucrului neimplinit…

  31. mihai spune:

    Draga Dan, citind articolul de mai sus si apoi comentariile, cateva din spusele tale mi-au atras nitel atentia. As avea cateva obiectii:

    „Asemenea, in Antichitate nici un matematician nu ti-ar fi dat sansele ca vreodata omul sa poata inventa un aparat prin care sa poata sa zboare, dar matematica a fost invinsa si aici, cu tot cu probabilitatile ei.”

    Cred ca esti primul care spune ca matematica ar fi stat impotriva aparatelor de zbor, si ca a fost nevoie de infrangerea ei…crezi cumva ca avioanele se fac dupa intuitie? (fara calcule extrem de precise, adica)

    „Chestia cu “sunt chip si asemanare a lui Dumnezeu si ei” nu sta in picioare, daca Dumnezeu chiar este ca ei…”

    Sunt chip si asemanare a lui Dumnezeu nu ptr ca Dumnezeu ar semana cu mine (sau cu altul dintre oameni) ci ptr ca orice om poarta in el chipul lui Dumnezeu, si este chemat la asemanare…”Chipul slavei Tale negraite sunt, macar ca port ranele pacatului…”

    „Cetatene Tudore, ce rost isi are iubirea pentru draci si slugile lor?”

    Mergand pe linia asta poti pune si intrebarea: Ce rost are iubirea de vrajmasi ?

    „Eu zic ca tocmai “dragostea si toleranta” propovaduita de tine il fac pe un ateu sa zica despre crestinism ca e pentru prosti, ratati si refulati, frustrati care nu au parte aici de o viata fericita si se resemneaza la ideea ca “dumnezeu ii iubeste” si ii va milui in cealalta viata”

    Ai fi preferat un crestinism laudat de catre atei? Stii, erau niste versuri faine ale lui Eminescu:
    „Dacă port cu uşurinţă şi cu zâmbet a lor ură, /
    Laudele lor desigur m-ar mâhni peste măsură.”

    In privinta libertatii cred ca Dumnezeu ne-a facut liberi tocmai ptr ca El este desavarsit liber, si daca intalegem mantuirea ca fiind asemanarea cu Dumnezeu atunci fara libertate cum poate fi mantuire?

  32. mihai spune:

    In privinta marilor oameni de stiinta majoritatea au fost religiosi (bineintales ca nu toti au fost si crestini).
    Cred ca pentru a intalege cat de cat ce se petrece in mintea unui om foarte inteligent cel mai indicat ar fi sa purtam o conversatie cu unul .
    Nu de mult am intalnit un astfel de om (foarte inteligent), inca student (fost olimpic international la matematica), care era luat in ras de colegi pentru ca tinea post…

  33. Sorin H. spune:

    Credinta CA EXISTA Dumnezeu este altceva decat credinta IN Dumnezeu.

    Prima vine din speranta de viata si se hraneste cu inteligenta simpla. A doua vine din smerenie si se hraneste cu faptele credintei.

    Chiar daca cauza ateismului este lipsa sperantei de viata, ateismul ramane totusi separat de putin-credinta. Este o greseala brutala… insa,

    Ateismul nu este decat o constientizare, mai mult sau mai putin sincera, a acestei necredinte in existenta Lui Dumnezeu.

    Dar asa cum perfectiunea credintei este foarte greu de atins, si perfectiunea necredintei este la fel de greu, ba chiar imposibil de atins. Caci au fost si sunt oameni care au si vazut ce-au crezut, insa n-a fost nimeni sa vada ce n-a crezut.

    Ce e interesant e ca ateismul face parte din categoria raului specific uman. Caci diavolul crede (si se cutremura) CA exista Dumnezeu. De fapt stie. Dar a fost si este necredincios LUI Dumnezeu.

    Deci, mie oamenii astia care se cred sau care sunt numiti atei mi se par mai degraba deznadajduiti si dusi cu mintea decat „excremente jegoase” si „oameni rai din fire”.

    Adevaratii rai sunt nu noi toti putin-credinciosii, nici necredinciosii, ci cei ce se aseamana diavolului.

    Doamne ajuta

  34. ion adrian spune:

    Dan,
    Tu descoperi dupa doua mii de ani ceea ce crezi tu ca este ratiunea si te crezi un Demiurg?

  35. ion adrian spune:

    PS Retrag cele spuse mai sus si care nu erau pentru Dan, dar gresind cred ca trebuie sa renunt total la ele . Cred ca sunt lipsite de smerenie.
    imi pare rau.Sa fiu iertat.

  36. elena spune:

    Darwin a fost un biet om de stiinta cazut in plasa „iluminatilor”,a publicat aceasta teorie fara sa creada,probabil,el insusi,in ea…De altfel,am inteles ca a si fost nitel cam degenerat,casatorit cu o verisoara,urmasi pe masura,ma rog,probabil ca s-a comportat ca unul care trebuia sa-si respecte teoria…Astfel de teorii,intr-adevar,nici nu cred ca merita combatute stiintific,ma gandeam doar cat de greu este pentru unii oameni sa creada Cuvantul Lui Dumnezeu si cat de usor cred in toate tampeniile spuse de semidocti…Unul dintre cei mai mari geneticieni ,un englez al carui nume imi scapa,din pacate,a facut arborele genealogic al omenirii,aratand fara nici un fel de dubii ca nici nu poate fi vorba despre vreo evolutie a omului(de involutie,mai putem discuta),suntem la fel ca si omul primar,daca ar fi acum printre noi,nu l-am deosebi…Dar oamenii de stiinta sunt,bineinteles,impartiti si in aceasta problema,teoria darwinista inca are adepti…problema lor.Si nu exista atei,daca ascultam cuvintele Mantuitorului Hristos,El ne spune clar:”Eu sunt Calea,Adevarul si Viata,cine nu e cu Mine,e impotriva Mea”,deci bietii oamenii astia care cu un fel de emfaza se numesc pe ei insisi atei,sunt,de fapt,un fel de antihristi,imi pare rau pentru ei…dar se pot intoarce pe Calea cea Dreapta…Prof.Paulescu a fost un mare traitor intru Hristos si o somitate in medicina,sa nu uitam ca el a fost cu miselie privat de un premiu Nobel pentru medicina,el fiind adevaratul descoperitor al insulinei,canadienii care i-au furat teoria fiind niste neica-nimeni care nu aveau nici-un fel de cercetare,unul fiind,la vremea aceea,chiar student…Asa a fost destinul nostru,al romanilor,vesnic pradati ca in codru,dar nu ne-am pierdut niciodata credinta…si asta este cel mai important…Cat despre cei care mai cred in chestiile astea darwiniste care,pana la urma,sunt demonice,sunt liberi sa creada ce vor,nu?Dar ce vor face cand se vor intalni cu Cel care i-a creat si Care spune clar,ca omul este facut dupa chipul si asemanarea Sa?Atunci e atunci…

  37. costi spune:

    argumentele lui Paulescu sunt plauzibile, si pe mine ma conving suficient de mult ca darwinismul are ipoteze false. insa se poate aduce o obiectie de ordin matematic. se stie ca in matematica falsul implica adevar, deci concluziile despre evolutia speciilor poate se vor demonstra ca adevarate candva sau nu. si poate forma aia primara de viata a fost creata de Dumnezeu, apoi a fost lasata sa evolueze dupa cum a vrut El, necontrazicand cu nimic mesajul Bibliei. dar cum am putea noi sa stim asta? ce reprosez eu, intr-un fel, articolului, este faptul ca se increde intr-o singura metoda de cercetare, cea experimentale. uite ca matematica pune la bataie si alte idei. dar inca o data, darwinismul in forma actuala este anti-stiintific, si Paulescu o demonstreaza din plin.

  38. ion ion spune:

    sunteti o gasca de smintiti

  39. ion ion spune:

    sunt sigur ca nu veti publica comentariul meu, dar ramin la afirmatia mea:
    cum este posibil ca asemenea aberatii sa apara pe pagina unui monah ortodox ???

  40. alex777 spune:

    cineva scria mai sus ca,comunistii si nazistii sustineau teoria darvinista…dar uita ca religia a facut de mii de ori mai multe victime…lasa-ti religia ..ocupati-va de stiinta..oricum n-au nimic in comun doar polemici din ambele sensuri..nu stiu sigur ..va intreb ..in spatiu pe luna sa marte sau gasit forme primitive de viata? daca da tot ce a spus d-l paulescu poate fi fals

  41. denis spune:

    Dilema Evolutionism – Creationism se poate rezolva simplu, si anume:

    Caramida de baza a evolutionismului este MUTATIA GENETICA.
    (A fost o supa primordiala, alcatuita din materie anorganica, si care a fost supusa radiatiilor cosmice, bla, bla, bla, iar de acolo a iesit o amoeba si apoi un om).

    Dar MUTATIA GENETICA este DISTRUCTIVA IN PROPORTIE DE 99,99 %.
    Abia 0.01% s-ar putea sa adauge ceva folositor.

    Asadar s-a mers 99,99 pasi inapoi si 0.01 pasi inainte, 99,99 inapoi si 0.01 inainte.
    Apoi evolutionistii pretind ca asa s-a ajuns de la anorganic la organic. S-a ajuns de la piatra la celula, de la praf cosmic mort si fara viata la complexitatea EXTRAORDINARA a omului.

    Cica s-au lipit particule de praf intre ele, asa, de capul lor, fara niciun Creator, si au alcatuit ochiul uman, sau creierul, sau plamanii, sau sistemul nervos, etc.

    Cine s-ar da pe mana unui chirurg care de 99 de ori taie prost si aiurea, te cioparteste din cap pana in picioare, si abia 1 data taie bine? Sau pe mana unui sofer care te baga in 99 de stalpi sau pomi si abia 1 data conduce pe drumul bun?

    Pentru a sustine asa ceva ai nevoie de multa, multa … credinta… dar credinta in aceste aberatii stupide…

    Este ca si cum ai lua un ceas, l-ai zdrobi cu ciocanul, si apoi ai pretinde ca este bun, functioneaza bine si nu a fost nevoie de niciun ceasornicar / creator care sa-l fi construit… ci a aparut la intamplare. Sau a evoluat din maimuta. Dar maimuta de unde vine??

    Poti sa pui intr-o galeata 1 kg de urina, amestecata cu 2 linguri de praf de pe sosea si pietricele cat cuprinde, apoi sa le lasi la soare si la radiatii cosmice 4,18 miliarde de ani… fii absolut sigur ca de acolo nu se va naste nici macar un soricel, daramite un om.
    (In loc de urina poti pune apa chioara, ca sa nu zica cineva ca ai pus materie organica…)

    Faptul ca avem ADN-uri asemanatoare cu animalele arata ca avem ACELASI CREATOR, am fost creati de acelasi Dumnezeu, nicidecum ca am evoluat din porci sau din serpi.

    Problema evolutionistilor este ca daca accepta existenta unui CREATOR, atunci trebuie sa accepte ca INTR-O ZI VOR DA SOCOTEALA IN FATZA CREATORULUI de felul cum isi traiesc viata…

    Si atunci, prefera sa sustina ca se trag din porci sau maimute… iar unii oameni chiar traiesc la fel ca pretinsii lor stramosi… Imi cer iertare necuvantatoarelor pentru pretentia jignitoare a unor oameni cum ca ar fi nepotii lor…

    Biblia spune ca am fost creati de Dumnezeu, al carui nume este IEHOVA.
    Biblia ne da demnitatea de FII DE DUMNEZEU !!

    Daca unii oameni prefera „demnitatea” de fii de porci, maimute sau caini, este alegerea lor.

    Eu sunt fiu de Dumnezeu si ma trag din Dumnezeu.
    Sunt iertat de toate pacatele mele, datorita mortii Fiului lui Dumnezeu – ISUS CRISTOS – in locul meu.

    Apoi, la fel cum Cristos a inviat, biruind moartea, la el si eu abia astept sa-L intalnesc pe Creatorul meu.

    Zicea un rus destept: „Dreptate au si cei care cred ca se trag din Dumnezeu, si cei care cred ca se trag din maimuta. Cei care cred ca se trag din Dumnezeu, se trag intr-adevar din Dumnezeu, iar cei care cred ca se trag din maimuta, aia chiar ca se trag… din maimuta…”

  42. ion ion spune:

    si alti „intelepti” rusi/sovietici am cunoscut: Ilici cu lampa lui ,si tov. generalisim Stalin care ” cu poporul rus libertate ne-a adus”.

  43. ion ion spune:

    caricatura din capul afisului va demascheaza:aste e dragostea fata de aproapele despre care va invata Invatatorul vostru ?

  44. moonY spune:

    „astazi nici o fiinta vietuitoare nu se naste din materia bruta in mod spontaneu”- astazi, nici o fiinta sanatoasa nu se mai naste dintr’1 incest intre mama si fiu, tata si fiica, sora si frate(vezi formarea omenirii de catre adam, eva si fii lor)daca intrebi preotul de ce au loc mutatii genetice, iti va spune”fiica mea, atunci lumea avea sange pur, era fara de pacate”(si E-uri in alimentatie)
    „Nimeni n-a vazut pleonele, plassogranellele sau monerele”- nu le’am vazut, nu credem in ele.tu l’ai vazut pe isus?nu, dar crezi in el, pt ca mitul cu tarana este destul de plauzibil.
    „Iata o incercare foarte dibace de a scoate discutia de pe taramul stiintific experimental, inlocuind faptele pozitive cu posibilitati, adica cu fantazii imaginative” spune cercetatorul f.credincios- biblia la ce categorie o incadram?s.f.?sau „fantezie imaginativa”?

    1.dr paulescu a fost un mare crestin,si un cercetator prost.dar nu asta conteaza, macar s’a dus in rai.
    ce amuzanta esti, de ce nu i’ai scris si crezul aici?
    2.”Citeste cartea Parintelui Serafim Rose “Facerea lumii si omul inceputurilor” si ai sa vezi ce gogomanie este Big-Bang-ul ” am citit o gogomanie mai mare:BIBLIA!
    3.”Crezi ca termenii folositi de mine sunt duri? Citeste putin descrierea pe care o face Sfantul Nicolae Velimirovici Europei si apoi mai vorbim. O, si nu-mi adu argumentul ca el este sfant si are voie eu”- bai ratatule cu pretentii de a fi numit crestin, ar trebui sa stii ca daca e sfant, cu atat mai mult nu ar trbui sa foloseasca astfel de cuvinte.
    dar voi sunteti doar niste jegosi..esti popa?d’aia se pisa lumea pe tine cand umblii cu cersitu de sarbatori!halal credinta!
    eram pe punctu de a aprecia ca n’ai nimic impotriva homosexualitatii, dar acum mi’e clar ca sunteti genu de popi care se fillmeaza in timp ce fac sex intre ei, cu studentii, cu enoriasii.contra cost!bleah
    „nu as putea decat sa scuip un astfel de dumnezeu inexistent, care nu vede ateii”- ce fel de crestin te numesti tu ba?ar trebui sa fie dumnezeu pt toti, si pentru tine, care violezi, si pt mine, ateu care se pisa pe tine.sau nu vrei sa accepti ca si pe mine tot el m’a creat, fara sa’si dea seama, deci a ratat.deci nu e perfect, e chiar mediocru!
    pai pe noi cine ne’a creat?bolile, dezastrele, nenorocirile, cine le’a creat?nu spuneam ca dzeu, pt ca asta ar demonstra cat de ramolit este.e lumea lui, ar trebui sa fie perfecta.el ce face?
    deci..cine ne’a creat pe noi, ateii?raspunde’mi asa…ca si cand ai fi preot ,credincios slujitor al domnului.vreu un raspuns biblic, nu injuraturi de frustrat.daca poti..
    4.”Adevaratii rai sunt ateii”- ti’as da atatea exemple de oameni rai, credinciosi, insa cel mai bun este comentatorul asta dan, preotul care obtine placerea pe bani.
    daca astia sunt crestinii si conceptii d’astea au, mi se rupe de credinta voastra, sa fiti toti dusi la sanatoriu.
    de fapt voi sunteti doar aia manipulati, n’aveti nicio vina, mi’a mila de voi.de la popi si mai sus pleaca manipularea(de teama ca in timp oamenii se vor destupa la minte, credinta va diparea, si o data cu ea bisericile, aceste profitabile afaceri.
    sunt atee, dar nu am asemenea porniri animalice, precum dan, care se prewsupune ca respecta cele10 porunci si invataturile bibliei.sau le selectezi doar pe cele potrivite situatiilor?am un cod moral, pe care il respect, iar rau oamenilor nu am facut.ce ma face rea?neacceptarea minciunii cu dzeului?

    5.”Eu sunt Calea,Adevarul si Viata,cine nu e cu Mine,e impotriva Mea”- frumoase cuvinte din partea unuei entitati divine, pure..bla bla.de ce nu m’ai programat sa fiu cu tine, ca doar tu m’ai creat.
    6.”Problema evolutionistilor este ca daca accepta existenta unui CREATOR, atunci trebuie sa accepte ca INTR-O ZI VOR DA SOCOTEALA IN FATZA CREATORULUI de felul cum isi traiesc viata…” -problema credinciosilor este ca daca accepta existenta unui creator, nu le mai e frica de moarte, au speranta ca vor trai vesnic.si cu locul in rai se rezolva: pacatuim, tinem post din an in pasti, si trecem testul

  45. agnosticul spune:

    @moonyY:
    bun! fara comentarii!

  46. […] Sursa: https://savatie.wordpress.com/2009/02/16/epoca-de-aur-a-polemicii-romanesti-dr-paulescu-contra-dr-leo… […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: