Grigore Vieru: Nu am, moarte, cu tine nimic

“Grigore Vieru era un poet ciudat, cu o anume fragilitate, vulnerabilitate în fiinţa sa. În acelaşi timp era un poet cu un cuget tare, de aceea cei cu spiritul obiectiv îl pot considera un simbol al luptei naţionale din Basarabia. Păstrând proporţiile, el şi generaţia sa reprezintă pentru această provincie românească de peste Prut ce a reprezentat generaţia lui Goga pentru Transilvania de început de secol XX. Există o similitudine de destin care are şi un ecou pe plan poetic.

Vieru, Dabija şi alţi poeţi basarabeni recurg la un vers simplu, care poate fi înţeles şi de către cei izolaţi de restul Europei, aflaţi sub ocupaţia străină. Ei scriu o poezie tradiţională, transpusă în formule lirice simple. Publiciştii din Bucureşti s-au grăbit să-l judece, săvârşind astfel, înainte de toate, un păcat moral, pentru că oamenii aceia şi-au pus pielea la saramură scriind, în timp ce colegii lor ilfoveni nu făceau altceva decât să se joace cu cuvintele”, a declarat duminică, pentru NewsIn, preşedintele Secţiei de Filologie şi Literatură a Academiei Române, Eugen Simion.

Nu am moarte cu tine nimic
de Grigore Vieru

Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestema unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.

Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!

Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.

Nu frica, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.