Audienţă la un demon mut – Capitolul I

C A P I T O L U L 1

Anul 1987. Moscova. Sala de şedinţe a Kremlinului

moscow

Perestroika anunţată de Gorbaciov a împins Uniunea Sovietică spre un punct în care toată politica ei de pînă atunci, camuflată cu atîta grijă în decursul a mai bine de şaptezeci de ani, s-a revărsat cu multă dezordine. Istoria interzisă a imperiului, ca un car încărcat, s-a sfărîmat de zidul realităţii, atrăgînd de pretutindeni gurile flămînde de adevăr. Oamenii devorau ziarele cu dezvăluiri din dosarele secrete ale KGB-ului. Puţini însă înţelegeau atunci că lozincile gorbacioviste „Glasnosti!” (libertatea cuvîntului) şi „Perestroika!” (reforma), care nu făceau decît să reia formulele Revoluţiei Franceze şi ale celei leniniste, pregăteau, de fapt, o nouă revoluţie. Uniunea Sovietică se apropia de prăbuşirea ei. Doar cîteva persoane cunoşteau acest lucru şi făceau eforturi disperate pentru a pregăti intrarea maselor într-o nouă eră.

Comitetul pentru Siguranţa Statului (KGB), trebuia să ia măsurile necesare cu ocazia celor o mie de ani de la Creştinarea Rusiei. Semnalele din teritoriu nu erau prea bune şi panica domnea printre şefii tuturor departamentelor. Ateismul comunist s-a văzut provocat în mod neaşteptat de libertatea de opinie propagată de Perestroika. Cum să împaci ideologia ateistă a Rusiei Sovietice şi cei o mie de ani de la creştinarea Rusiei Kievene?

Constituţia Uniunii Sovietice garanta libertatea religioasă, însă realitatea istorică făcea dovadă a zeci de mii de biserici distruse şi a mai multe milioane de creştini împuşcaţi, deportaţi, marginalizaţi. Biserica Ortodoxă, deşi nu era interzisă oficial, nu avea dreptul să înfiinţeze biblioteci, să tipărească şi să răspîndească literatură cu caracter religios. În epoca în care cărţile despre comunism se publicau în milioane de exemplare, în Uniunea Sovietică ortodocşii îşi transcriau de mînă rugăciunile şi învăţăturile Bisericii.

Apropierea evenimentului, care se dorea a fi unul naţional, a pus în încurcătură pînă şi Comitetul pentru Siguranţa Statului. Unii susţineau că această dată nici nu ar trebui sărbătorită, deoarece contravine valorilor socialismului comunist, iar alţii propuneau sărbătorirea celor o mie de ani de la creştinarea Rusiei ca pe un compromis necesar pentru reuşita noii politici a statului sovietic. O şedinţă secretă la care au participat cîte un reprezentant din fiecare republică din componenţa Uniunii Sovietice a rezolvat dilema elaborînd un program pe care oficialii statului şi funcţionarii publici aveau să-l urmeze pentru binele poporului…

La cancelaria Comitetului Central de la Chişinău parveni o telegramă cu menţiunea „URGENT!”. Organele primeau ordin să trimită în ziua următoare la Moscova o persoană de încredere care să ia parte la reuniunea cu uşile închise. Persoana cerută trebuia să fie din presă sau din mediul universitar.

Telegrama i-a pus pe funcţionarii comunişti de la Chişinău în mare dificultate. Mai mulţi membri ai Comitetului Central erau plecaţi la vînătoare în codrii Orheiului. Cuprinsă de panică, secretara alerga cu telegrama pe coridoarele pustii ale clădirii Comitetului Central. Peste cîteva minute, maşina de serviciu gonea pe străzile oraşului cu girofarul pornit.

Nu în fiecare zi veneau ordine direct de la Moscova. A trimite o persoană incompetentă într-o misiune atît de importantă era moarte curată, iar a nu trimite pe nimeni însemna boicotarea Moscovei, ceea ce era de neconceput. În mai puţin de o oră, jeep-ul marca UAZ, cu girofarul pornit, străbătea drumurile forestiere din zona Orheiului în căutarea preşedintelui Comitetului Central. În cele din urmă, într-o poiană ferită, ameţiţi de vin şi de oboseală, mai marii Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti au hotărît candidatura care îi va reprezenta la Moscova. Timpul însă avea să dovedească inoportunitatea acelei alegeri. Omul trimis să participe la şedinţa secretă avea să divulge mai tîrziu cele întîmplate după uşile închise…

Victor Rotaru era un tînăr profesor de fizică şi proaspăt absolvent al Şcolii Superioare de Partid de la Moscova. Vederile sale naţionaliste, care se manifestau prin cumpărarea de cărţi româneşti de la librăria internaţională din Moscova, erau tolerate datorită ateismului său militant. KGB-ul ştia că naţionalismul care nu este dublat de credinţa în Dumnezeu nu prezintă pericol. În plus, promovarea unor persoane cunoscute ca fiind naţionaliste reducea tensiunile din mediile studenţeşti, creînd o falsă impresie de libertate şi democraţie. Candidatura lui Victor Rotaru era potrivită şi pentru că acesta vorbea ruseşte fără accent, fapt care făcea o bună imagine Republicii.

A doua zi dimineaţa Victor Rotaru se afla în avionul Chişinău-Moscova. Comitetul Central îi plătise biletul, eliberîndu-i şi suma de cinzeci de ruble pentru necesităţi personale. Alte indicaţii nu primise. Avea să se legitimeze cu telegrama la intrarea în sala de şedinţe. La ora stabilită, Victor Rotaru coborî din taxiul marca Volga, strecurîndu-se fără urmă de suspiciune printre mulţimea din Piaţa Roşie. La intrare a fost percheziţionat corporal, reţinîndu-i-se geanta şi stiloul din buzunarul de la piept. Orice obiect care ar fi putut servi la înregistrarea informaţiei era interzis.

Spre mirarea lui Victor Rotaru, sala de şedinţe era plină. Impresia lui că ar fi un ales în slujba Patriei se risipi. După cum era să afle după aceea, fiecare oraş cultural din Rusia şi Ucraina era reprezentat de unul şi chiar mai mulţi agenţi. Muzeele mari erau şi ele reprezentate. Toţi aşteptau indicaţiile.

Adjunctul împuternicitului pentru treburile religiei urcă în tribună, trecîndu-şi mîna prin părul cărunt. Tuşi mai întîi în microfon, apoi rosti:

– Bună ziua, tovarăşi! Bine aţi venit la această şedinţă cu uşile închise care este hotărîtoare pentru soarta de mai departe a ţării noastre! Anul 1988 va fi un an greu! După cum bine ştiţi, anume în acest an se împlinesc o mie de ani de la creştinarea Rusiei. Trebuie să răspundem acestei provocări la toate nivelele! Toate acţiunile publice trebuie să fie bine coordonate pentru a preveni orice încercare din partea popimii de a subordona masele.

Oratorul roşu îşi trecu din nou mîna prin păr. Acest tic îi caracteriza pe toţi funcţionarii de partid. Trecerea mînii prin păr şi tusea marcau pauzele înainte de a trece la subiecte delicate sau interzise. Faţa oratorului tremura de o mînie înăbuşită:

– Tovarăşi, am fost minţiţi! Nu mai putem avea încredere în agenţii noştri racolaţi din rîndurile popimii! Date neoficiale ne arată că astăzi în Uniunea Sovietică există un număr mult mai mare de credincioşi decît se crede. Acest număr este într-o continuă creştere! Mulţi dintre ei sînt tineri! Mulţi intelectuali! Popii ne-au servit informaţii false! Nu mai putem avea încredere în ei! Tactica noastră de lucru trebuie schimbată din rădăcini! Vom infiltra agenţi care să parcurgă toate treptele ierarhice, pentru a fi siguri de izbînda noastră!

Victor Rotaru stătea nemişcat în fotoliu, aşteptînd în orice moment să fie arestat. Părea că toţi cei din sală trăiau aceeaşi stare. Astfel de afirmaţii, spuse de o persoană atît de sus pusă, într-un loc atît de sfînt pentru orice cetăţean sovietic, semănau a provocare, a înscenare care avea drept scop verificarea loialităţii celor prezenţi în sală. În această linişte paralizată de frică, glasul oratorului răsuna ca un tunet.

– Funcţionarii de stat, directorii de muzee şi instituţii publice, vor lua parte activă la evenimentele dedicate celor o mie de ani de la Creştinarea Rusiei! Da, tovarăşi! Nu mai putem acţiona după metodele vechi. Vom sta alături de popi, oricît de neplăcut ar fi acest lucru! Uniunea Sovietică este în vizorul întregii lumi! Prin aceste acţiuni vom evita atacurile presei occidentale. Vom aprinde lumînări, vom pupa icoane, dacă va fi nevoie! În nici un caz nu vom pupa mîna popii, chiar de ar fi însuşi patriarhul! Poporul trebuie să ştie în continuare că este condus de Stat, nu de Biserică! De aceea, la întîlnirea cu reprezentanţii Bisericii, salutul de protocol să fie strîngerea tovărăşească a mîinii, în nici un caz îmbrăţişarea urmată de puparea mîinii pe care popimea a impus-o în rîndurile credincioşilor. Discursurile publice să se refere doar la importanţa culturală pe care a avut-o creştinismul în istoria Rusiei. Vom vorbi despre monumentele de literatură, arhitectură, pictură şi aşa mai departe. Orice discurs să fie scris, pentru a evita expresiile sau aluziile involuntare care ar putea pune într-o lumină nefavorabilă puterea sovietică. Presa va transmite evenimentele în lumina care ne convine. Bisericile vor fi redeschise şi masele se vor întoarce la credinţă. Dar să nu ne pierdem cumpătul, totul se face sub controlul nemijlocit al Comitetului pentru Siguranţa Statului şi oamenii noştri vor fi peste tot. Considerînd că în această sală s-au adunat numai oameni competenţi, toate celelalte detalii sînt de prisos. Fiecare va duce această informaţie în cercurile pe care le reprezintă pentru a preveni acţiunile necoordonate de înăbuşire a mişcărilor popimii. Totul trebuie să lase impresia de libertate şi renaştere religioasă. Orice presiune asupra Bisericii este interzisă. Acesta este un ordin!

Întreaga cuvîntare despre necesitatea eliberării Bisericii, rostită pe fondul panoului cu portretul lui Lenin mare de peste treizeci de metri, părea absurdă şi înspăimîntătoare. Invitaţii au început să părăsească sala în tăcere. Victor Rotaru îl observă în mulţime pe fostul său coleg la Şcoala Superioară de Partid, lituanianul Valdis. Nici nu putea să treacă neobservat acest pribalt tipic, blond şi cu un cap mai înalt decît restul adunării.

– Valdis! Valdis! – strigă Victor, bucuros că a găsit măcar un om cunoscut în toată această adunare aflată sub semnul fricii şi al trădării.
– Victor! Moldovene! – strigă Valdis, îmbrăţişîndu-şi prietenul cu mîinile lui mari –, mă bucur să te văd!

Apoi, aplecîndu-se, la urechea moldoveanului, şopti:
– Deşi locul nu este cel mai potrivit…

Amîndoi rîseră fals.

Peste o jumătate de oră, cei doi prieteni se aflau într-un bistrou din vecinătatea Pieţii Roşii, mîncînd colţunaşi cu carne şi oţet.

– Ce mai e nou la Chişinău? – începu Valdis vorba după ce îşi astîmpără foamea.

– Toate-s noi…

– Am aflat veşti despre renaşterea naţională…

– Da, lucrurile par să meargă într-o direcţie bună. Frontul Popular îşi măreşte influenţa cu fiecare zi. Originea latină a poporului nostru nu mai poate fi contestată. S-au strîns un număr foarte mare de cereri pentru întoarcerea limbii moldoveneşti, adică române, la alfabetul latin….

– E o treabă bună! Trebuie să scăpăm de ocupaţia rusească. Popoarele noastre au o tradiţie care trebuie renăscută cu orice preţ!

Apoi, sorbind din paharul cu ceai, Valdis se aplecă spre Victor şoptind:

– Există toate premisele ca ţările baltice să se rupă din componenţa Uniunii Sovietice!

– Mă îndoiesc. Dacă vă rupeţi voi, ne unim şi noi cu România. Totul pare un vis…

Cei doi sorbiră din paharele cu ceai, căzînd pe gînduri. Apoi Victor întrebă brusc:

– Apropo, cum ţi s-a părut toată această poveste cu popii, Biserica… O aiureală curată! Nu înţeleg rostul acestei reuniuni „cu uşile închise”!

– Aiureala asta, Victor, nu e chiar aiureală. Ceea ce am auzit azi este un moment crucial pentru istorie. Circulă zvonul cum că, pentru a păstra controlul asupra ţărilor baltice, mitropolitul de acolo, va fi transferat la Moscova în calitate de…

Valdis zîmbi şi pocni din palme:

– Patriarh a toată „Rusia”! – continuă el din ce în ce mai însufleţit. – Rusia simte că îşi pierde influenţa asupra popoarelor noastre şi, în cazul unei eventuale căderi a imperiului, Biserica este singura structură care ar mai garanta un control real şi credibil asupra populaţiei pierdute politic. În acest scop se impune o dezvoltare cît mai rapidă a Bisericii şi o consolidare a aparatului ei în teritorii.

Pribaltul îl lovi pe Victor cu mîna lui mare peste umăr:

– Trezeşte-te, moldovene! Parcă te ştiu băiat deştept, ce te prefaci că nu înţelegi?

– Abia acum încep să-mi revin… Ceea ce spui e o nebunie, dar e real! Voi, balticii, aţi fost întotdeauna cu un pas înaintea tuturor…

– Uite aici, moldovene!

Valdis scoase din sîn un aparat mic cu căşti.

– Ce-i asta? – întrebă Victor, care nu mai văzuse în viaţa lui o asemenea drăcovenie.

– Un mini-casetofon. Tehnică nemţească!

– Cum să fie un casetofon atît de mic? Dă să mă uit! E incredibil!

– Lasă, o să te uiţi pe urmă. Acum ascultă.

Pribaltul apăsă pe buton şi aparatul începu să reproducă discursul din sala Kremlinului.

– Eşti nebun! Ai înregistrat?

– Da! – răspunse satisfăcut Valdis, apăsînd butonul şi vîrînd aparatul minunat înapoi în sîn. – Nu îţi poţi imagina ce scandal va produce această înregistrare cînd va fi aruncată în presa occidentală! Dar acum să plecăm de aici! Mergi cu mine, am nevoie de ajutorul tău pentru a redacta materialul care va schimba istoria!

Cei doi prieteni au părăsit bistroul, iar peste cîteva zile presa occidentală dezbătea secretele Kremlinului legate de soarta Bisericii. Oficialităţile de la Moscova au fost nevoite să confirme public că o astfel de şedinţă a avut loc, însă nu au făcut nici o referire la conţinutul cuvîntării rostite în sala de şedinţe a Kremlinului. Peste trei ani, în 1990, mitropolitul Leningradului Alexei, care avea în supraveghere şi republicile Baltice, este ales Patriarh al Moscovei şi a toată Rusia. Peste încă un an, cele trei republici baltice, Estonia, Letonia şi Lituania se proclamă independente de Uniunea Sovietică. Peste încă un an, în urma unei răsturnări de stat, imperiul sovietic cade, dînd loc unei perioade de jafuri şi crime la toate nivelele. În timp ce toată lumea sărăcea, bisericile se înmulţeau, se aureau şi mase inimaginabile de oameni se întorceau la credinţă. Unde se termina lucrarea lui Dumnezeu şi unde începea lucrarea oamenilor în toată această învălmăşeală, nimeni nu putea spune cu tărie.

Vezi şi CAPITOLUL II

Anunțuri

7 Responses to Audienţă la un demon mut – Capitolul I

  1. Hannah Stone spune:

    E intradevar Lucrarea lui Dumnezeu…
    Restul nu conteaza!…

  2. Mihail Gorbaciov 1988:
    “ De acum încolo, progresul global este posibil numai prin consens universal în stabilirea unei noi ordini mondiale. “

    Dan Amedeo Lazarescu ( mason ) :
    „ Cine nu stie ca in perioada celui de al doilea razboi mondial s-a stabilit instaurarea comunismului in Europa de Est pentru o perioada de 50 de ani , inseamna ca nu stie istorie „

    http://saccsiv.wordpress.com/2008/12/13/implicarea-elitelor-in-%e2%80%9c-democratizarea-%e2%80%9c-rusiei-si-formarea-oligarhiei/

    Doamne ajuta !

    Cu permisiunea dv. , specificand desigur sursa , voi prelua cateva pasaje din acest articol pentru o lucrare mai ampla referitoare la ISTORIA STANGII din spatiul rasaritean .

  3. VladR spune:

    Parinte, cand apare cartea?

  4. Florina spune:

    Ceea ce s-a vrut a fi o lupta impotriva Bisericii a avut o intorsatura neasteptata pt cei care pregateau o lupta inimaginabila. Din fericire Biserica lui Hristos a invins.

  5. Adriana CJ spune:

    Am citit cartea, consider ca i s-a spus „fantastic” (roman istorico-fantastic) doar pentru a avea acces la publicare, ca daca punea un motto asemanator celui din „Onoarea pierduta a Khatarinei Blumm” a lui Heinrich Boll: „Orice asemanare cu personaje sau evenimente din realitate nu este intamplatoare, nici intentionata ci inevitabila” (citat din memorie), sansele de aparitie ar fi putut scadea………. Dra fantastica nu e, poate vizionara! Deci: am citit cartea cam in trei-patru ore, fara sa o mai las din mana, m-a impresionat, m-a pus pe ganduri (desi, recunosc ca eram deja pe ganduri, din astfel de motive, cam des in ultima vreme-din vremurile de pe urma !!!!). Doamne, ajuta-ne sa ramanem cu Tine! Nu doar ca am citit cartea dar am si verificat unele din informatii, da Episcopul Ilarion al Elvetiei si Austriei exista, iar in 2008 a tinut o prelegere la Toronto (nu am gasit ca aceasta prelegere ar fi fost ocazionata de intrunirea crestinilor din toata lumea)impotriva incercarilor „unora” de a denatura Evangheliile, de a ciuniti Slajba Prohodului din Vinerea Mare (iar anul acesta am constatat aceasta ciuntire!! sau o fi fost alta ciuntire, dar tot ciuntita a fost slujba!) Am fost revoltata, am participat la slujba la Catedrala Ortodoxa Sfintii Petru si Pavel din Cartierul Manastur-Cluj, la care a oficiat IPS Irineu Bistriteanul, incercam sa urmaresc cantarea corului si ale preotilor in Cartea Prohodului pe care o am cu mine de obicei in aceasta zi, si nu ma dumiream cum canta! cantau 10-12 strofe de la inceput si sareau la ultimele! (nu ma pricep sa va spun aceste lucruri in termenii bisericesti potyriviti, dar nu reuseam sa gasesc versurile in carte, sa tin pasul cu cei ce cantau pentru ca nu cantau tot!!!). Sa trecem peste aspectul acesta, care m-a revoltat, asa deci :istoricul Ariel Toaff, care preda istorie medievala si renascentista la Universitatea Bar Ilan din Israel si care este si fiul fostului rabin sef al Romei, Elio Toaff, a facut afirmatiile despre care se pomeneste in carte in noua sa carte intitulata “Pasqua di sangue”, drept pentru care intreaga societate evreiasca a fost revoltata, iar tatal sau refuza sa-i mai vorbeasca. Cititi aici mai multe: http://ro.novopress.info/?p=2190. Deci am pus si degetul, eu sunt mai rau ca Toma!
    Stim ca anul trecut, in 2008, dupa ce Basescu a spus „palestina” in loc de „Israel” au sarit ca arsi toti, si noi am fost facuti antisemiti, dar toata lumea uita cati romani au fost oameni cu vecinii lor evrei in Transilvania in timpul ocupatiei hortyste si si-au pus viata in pericol ocrotindu-i pe acestia. Nu stiti? Veniti si vedeti la Mociu cimitirul evreiesc, de exempplu, inca mai triesc martori ai acelor vremuri. Si nu e singurul loc din Transilvania unde s-au intamplat asemenea gesturi omenesti a romanilor fata de concitadinii lor evrei. Niciodata romanii nu au oropsit alte popoare, asta de ce se uita? Ma opresc aici ca sa nu deviez de la subiect (am luat-o deja pe aratura!). O zi buna tuturor.
    Doamne, miluieste-ne pe toti!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: