Aflarea moaştelor Părintelui Isaachie de la Noul Neamţ (1806-1880)

isaachie2

În ziua de 2 ianuarie a anului 2007, săpîndu-se groapa Prea Sfinţitului Dorimedont, lîngă soborul Înălţării Domnului din Mănăstirea Noul Neamţ, au fost aflate moaştele unui monah. Pe atunci nu se ştia că, în afara cimitirului mănăstirii, care a fost profanat de sovietici, ordonîndu-se ridicarea de case peste cimitir, unii fraţi au fost înmormîntaţi pe lîngă biserici, aşa cum s-a descoperit ulterior din Arhive. Datorită obiceiului călugăresc de a pune la căpătîiul mortului o cărămidă cu numele şi data naşterii şi a morţii, a fost uşor să identificăm personalitatea monahului descoperit. Pe cărămidă scria: „ISAACHIE IEROSCHIMONAH DIN M.N.: VENIT LA 1860 AU MURIT ÎN LUNA MARTIE 13 1880 ÎN NOUA M NEAMŢUL”.

În arhivele mănăstirii Noul Neamţ, ridicate de la Arhiva de stat a Republicii Moldova, au fost găsite suficiente date legate de personalitatea ieroschimonahului Isaachie pentru a restabili portretul său fizic şi spiritual.

Iată o scurtă biografie a Părintelui Isaachie, scrisă în limba română [„moldovenească”], aşa cum se regăseşte în Fondul 2119, inventar 1, nr. 33, 28 file, cu titlul „Jurnal reghistraţii monashestuiushih sviashcenikov umershih v Novo-Neametskom monastyre za 1863-1892”, iar în Arhiva mănăstirii Noul Neamţ nr. 77 trecut cu titlul „Condecă pentru toţi părinţii şi fraţii carii s-au mutat dintru această viaţă din vieţuitorii întru această sfîntă nouă monastire Neamţul”:

„Isaachie ieroschimonah, carele în anii 1806 s-au născut în Moldavia şi în anul 1827, după a sa dorinţă, au mers în sfînta monastire Neamţul şi, supuindu-se sub jugul dumnezeieştii ascultări, în anul 1830, s-au îmbrăcat în rînduiala mantiei şi cea mai multă vreme au fost în ascultarea tipografiei şi a legătoriei de cărţi.

Iar în anul 1860, cu voinţa monastirii s-au mutat în tipografia Casei Arhiereşti la Chişinev. Şi în anul 1862 s-au hirotonit ierodiacon şi preot, la 22 de zile ale lunii lui octovrie.

Iar în anul 1869, la şapte zile iunie, i s-au dat nabedrenic şi întru acelaşi an, la 19 decemvrie s-au mutat în noua monastire Neamţul.

Iar în anul 1875, la 7 iunie, s-au rînduit între alţi fraţi ocîrmuitoriu al acestei monastiri. Şi în anul 1878, la 8 zile martie, s-au îmbrăcat în sfînta şi marea shimă a marelui şi îngerescului chip.

Apoi, de atuncia, încet, încet tot slăbind, au tot umblat pre picioare, pînă sîmbăta în săptămîna întîiu a sfîntului şi marelui post, în anul 1880.

Şi atuncia, împreună cu ceilalţi dumnezeieşti slujitori s-au şi împărtăşit în dumnezeiescul oltariu, cu preasfintele şi de viaţă făcătoare ale lui Hristos taine. Şi după aceasta au slăbit tot trupul, nemaiputînd umbla.

Şi săvîrşindu-se pentru el şi sfîntul maslu, noaptea spre a treisprezecea zi martie, iarăşi au fost împărtăşit şi apoi, întru al patrulea ceas, după miezul nopţii, pe cînd i se citea de duhovnicul Sevastian, Canonul de ieşirea sufletului, s-au mutat la veşnica odihnă.

El era la statul trupului, mijlociu, la cap cu părul alb-închis şi barba era mijlocie şi albă-închisă. La faţă era cam negricios şi cu ochi căprui.

Carte ştia numai în limba moldovenească şi s-au îngropat aproape de soborniceasca biserică, în partea despre amiază-zi, mai sus puţin de la ieroschimonahul Isihie”.

caramida-isaachie

Din biografia aceluiaşi părinte Isaachie, scrisă în limba rusă, aflată în Fondul 2119, inventar 1, nr. 31 cu titlul „Materialy (ucazy, predpisania, vedomosti, proşenia, raporty, i drughie) o monashestvuiuschih i poslushnikah Novo-Neametskogo Monastyria” scrisă în 832 file, începută în 15 mai 1863 şi terminată în 7 decembrie 1882; la categoria „Rusko-podannyh”, unde ieromonahul Isaachie apare primul pe listă, aflăm date suplimentare, anume că:

„în lume s-a numit Ioan”, „fiu de preot din Moldova” [din România de azi]. Că în 1862, 3 ianuarie, prin decizia Sfîntului Sinod, îi este îngăduit să rămînă în Rusia şi i se conferă „cetăţenia” rusă. Nu a fost căsătorit. Din aceeaşi sursă mai aflăm şi următoarele detalii: „Citeşte, cîntă şi scrie în moldoveneşte foarte bine”; „e foarte bun/cuminte”; „nu a fost judecat”.

Într-un raport din 1875 privind evidenţa şi purtarea călugărilor, scris de stareţul Teofan, Isaachie semnează primul din cei patru care contrasemnează documentul. După el semnează: ieromonah Sevastian, duhovnic Andronic, duhovnic Antim.

În anul 1878, 8 martie, a fost tuns în schima mare de către egumenul Teofan, cu binecuvîntarea episcopului Chişinăului şi Hotinului, Pavel.

În „Sfîntul şi Marele Pomeanic” al mănăstirii Noul Neamţ (în care sînt consemnate facerile de bine şi numele binefăcătorilor) la Isaachie ieroschimonahul apare scris: „Isaachie, din soborul monastirii noastre, tipograf şi legătoriu de cărţi, au dăruit 59 de ruble şi 40 de copeici”.

Recapitulînd cele aflate din Arhive, obţinem următoarea mărturie:

Ieroschimonahul Isaachie de la Noul Neamţ s-a născut în anul 1806 în Moldova, pe teritoriul României de azi, cel mai probabil în unul din tîrgurile din apropierea mănăstirii Neamţ, poate chiar în tîrgul Neamţ. A fost fiu de preot şi la botez a primit numele Ioan. Trebuie să deducem că a primit o educaţie profund religioasă şi că a învăţat carte de mic.

La vîrsta de 21 de ani a intrat ca frate în lavra Neamţ, într-o perioadă cînd mai erau în viaţă unii din ucenicii direcţi ai Cuviosului Paisie. După trei ani de ascultare, termenul maxim de încercare prescris de marele Stareţ Paisie, fratele Ioan este tuns în monahism cu numele Isaachie. La Neamţ a îndeplinit ascultarea de tipograf şi legător de cărţi.

În anul 1860, adică după 30 de ani de monahism, fiind în vîrstă de 54 de ani, a fost trimis de ascultare la episcopia din Chişinău. Acest fapt dovedeşte că părintele Isaachie era de o purtare ireproşabilă şi suficient de întărit duhovniceşte pentru a face faţă ispitelor vieţii de oraş. Purtarea, instruirea şi inteligenţa părintelui Isaachie l-au determinat pe episcop să mijlocească pe lîngă Sfîntul Sinod al Bisericii Ruse să i se confere cetăţenia rusă.

După 9 ani petrecuţi la Casa Arhierească din Chişinău, părintele Isaachie, bucurîndu-se deja de un statut aparte, se cere în nou înfiinţata mănăstirea Noul Neamţ cu intenţia de a se deda liniştii şi rugăciunii. În obşte se bucură de respectul fraţilor, fiind menţionat primul între cei patru clerici din „frăţia superioară” care au condus mănăstire pe durata suspendării stareţului Teofan.

Cu toate acestea, putem spune cu certitudine că părintele Isaachie nu a fost cîtuşi de puţin atras de onoruri şi dorinţa de a conduce, fapt care se confirmă în luarea asupra sa a schimei mari la trei ani după intrarea în obşte. Întreaga lui viaţă pare să fie pătrunsă de dorul retragerii în rugăciune şi linişte, iar activitatea sa administrativă, la episcopie şi în soborul de conducere al mănăstirii, erau acte care demonstrează desăvîrşita lui ascultare şi tăiere a voii proprii.

Era blînd, instruit şi întru toate cuviincios. S-a mutat la Domnul cu pace, în ziua de 13 martie a anului 1880, în auzul Canonului de ieşire a sufletului citit de un ieromonah, după ce mai înainte s-a împărtăşit cu sfintele lui Hristos taine.

La trecerea a 127 de ani de la înmormîntarea sa, săpîndu-se groapa Preasfinţitului Dorimedont, cel care a fost primul stareţ după redeschiderea Mănăstirii Noul Neamţ, s-au aflat moaştele Părintelui Isaachie, de culoarea cerii, fapt care, după tradiţia ortodoxă, atestă viaţa îmbunătăţită pe care a dus-o.

Aflarea moaştelor s-a petrecut în felul următor: săpîndu-se groapa vlădicăi Dorimedont, unul din fraţi a zis „să mai săpăm de un hîrleţ, ca să fie destul de adîncă groapa după ce va fi cimentată”. Săpînd acel ultim strat, dintr-o parte, au alunecat moaştele părintelui Isaachie, aşa încît nu au fost atinse de hîrleţ.

Considerăm că, dacă Dumnezeu ar fi vrut ca Părintele Isaachie să rămînă îngropat, n-ar fi îngăduit să i se descopere maoştele în acest chip, după 127 de ani. De aceea, moaştele nu au fost reîngropate, ci au fost ridicate şi puse în sclepul de sub biserica Înălţării Domnului, în una din nişele prevăzute pentru înmormîntarea stareţilor mănăstirii, deoarece majoritatea dintre ele au rămas goale, după ce sovieticii le-au profanat odată cu închiderea mănăstirii în anul 1962.

Cinstitele moaşte ale Părintelui Isaachie se află pînă acum în sclepul de sub biserica Înălţării. Unii credincioşi, mărturisesc că li s-a întîmplat să simtă bună mireasmă de la ele, iar alţii spun că, rugîndu-se Părintelui Isaachie, li s-au îndeplinit cererile.

Mitropolia Moldovei a cerut informaţii despre Părintele Isaachie şi în prezent se lucrează la întocmirea unui raport care va fi înmînat mitropolitului din partea mănăstirea Noul Neamţ.

Anunțuri

7 Responses to Aflarea moaştelor Părintelui Isaachie de la Noul Neamţ (1806-1880)

  1. ivanovici spune:

    ei, daca s-a urnit carul MM sa fie cu Doamne ajuta! Ca din cate se stie de prin 1990 de cand e mitropolit IPS Vladimir nu s-au prea miscat nimeni in sensul de a cerceta viata binecrediciosolor din spatiul basarabean. Pana la el la carma BOM se aflau arhierei rusi, multi dintre care nici nu prea aveau dragoste de oamenii locului si nici mare nevoie. mai ales ca pentru a aduna niste informatii era nevoie cel putin sa cunosti limba. Apropo, inscriptia de pe caramida, e in slavona, da? Parinte Savatie poate are rost sa publicati materialul de mai sus si In Curierul Ortodox sau Altarul Credintei. Mai este de asemenea si Luminatorul, Misionarul. Eu cred ca trebuie sa stie mai multa lume

  2. Rodica Botan spune:

    Au ceremoniile astea vreo legatura cu faptul ca oasele lui Iosif de exemplu au fost duse din Egipt in Canaan?

    Am vizitat multe locuri in Italia de exemplu unde tot asa oasele unor oameni au fost pastrate separat…care este legatura Biblica a acestor traditii?

    Din nou…intreb din nestiinta. Istoric mai cunosc, dar implicatiile lor in viata credinciosilor mi-este necunoscuta. As vrea doar sa am o intelegere dar numai daca intrebarea nu deranjeaza…
    Altfel va doresc numai bine. Blessings

  3. savatie spune:

    Doamna Rodica, pastrarea ramasitelor pamintesti ale sfintilor si indeobste a orice lucru le gat de evenimente importante, sfinte, au legatura cu Sfinta Scriptura. Se pastrau mormitele prorocilor, se cinstea fintina lui Iacov etc., iar in cartea Faptele Apostolilor se spune ca pina si umbra apostolului Petru ii tamaduia pe cei peste care cadea (FA 5, 15). Crestinii ortodocsi, bazindu-se pe aceste si multe alte marturii, marturisesc si cred ca harului lui Dumnezeu sfinteste materia si poate ramine prezent in materia sfintita. Daca umbra trupului unui sfint, cum am vazut in cazul lui Petru, era purtatoare de har si facatoare de minuni, cu cit mai mult era sfintitor insusi trupul indumnezeit al sfintului ? Asadar, temeiul cinstirii moastelor sfintilor se afla adinc in traditia scripturii (vezi, de pilda, cinstirea mormintului prorocului david de catre evrei).

  4. Rodica Botan spune:

    Multumesc…pentru mine a fost un aspect nou…la care nu m-am gindit pina acuma.

  5. ieromonah Iosif spune:

    Multumesc pr. Savatie pentru articolul de mai sus. Sa inceput vre-o cercetara in detalii a vietii sfintului Isaachie de la Noul-Neamt? Doamne ajuta!

  6. Alexandrin spune:

    Când va fi dezgropat Vladâca Dormedont? cred că va fi sfânt, dar mă tem tare că sistemul care la omorât no să accepte sfinţenia lui.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: