Spovedania unui ucigaş rascolnic

inchisoareDin volumul DUHOVNIC LA ÎNCHISOARE,

în curs de apariţie la

Editura Cathisma,

 

Un altul, despre care voi povesti, era de rit vechi. Mai înainte rîdea de mine şi glumea pe seama altor deţinuţi pentru faptul că mă iubeau şi veneau la predicile mele care, în afara sărbătorilor, le mai ţineam de două ori pe săptămînă. Le spunea adesea: „Iată vine mîntuitorul vostru, mergeţi de-l ascultaţi”.

 

Odată l-am întîlnit şi l-am întrebat nu mai ştiu ce, iar el a scuipat, mi-a întors spatele şi a rostit în adresa mea un cuvinţel atît de drăguţ încît mi se făcuse jenă. Am rămas însă interesat de această persoană şi m-am gîndit: ia să vedem, ce este mai tare, răul sau binele, ura sau dragostea? Peste vreo două săptămîni s-a îmbolnăvit. Am început să-l vizitez. S-a mirat iniţial că fac vizite unui arestant rascolnic.

 

– Ce mă tot cercetezi, părinţele, oare vrei să mă converteşti în credinţa nikoniană?

– Nu prietene, nu am o asemenea intenţie. Pentru mine este important că tu eşti fiu al lui Dumnezeu şi eşti chip şi asemănare a Lui.

– Este adevărat oare ce-mi spui, părinte?

– Da fiule, adevăr curat.

– O, Doamne, eu, un arestant, un om pierdut, care am înjurat uneori, din mînie, chiar şi pe Dumnezeu, şi iată tu spui, părinţele, că eu sunt Fiul lui Dumnezeu.

 

La aceste cuvinte deţinutul şi-a înfundat capul în pernă şi a început să plîngă ca un copil. I-am luat capul, i l-am sărutat şi am început a plînge la fel ca el.

 

– Dragă părinte, se auzi vocea lui, iartă-mă, pentru Hristos. V-am înjurat aşa de rău tot timpul, că nici nu vă puteţi închipui. Cum numai o să mă însănătoşesc, părinte, voi merge la predicile dumneavoastră şi le voi vorbi şi altora despre dumneavoastră. O Doamne, eu sunt fiul lui Dumnezeu! Da, poate am şi să fiu, cînd am să mă pocăiesc, acum sînt însă un păcătos straşnic. Ştiţi părinte, eu am ucis opt suflete, am trăit cu maică-mea, m-am împreunat cu animalele, am dat foc la două biserici, cu soră-mea m-am culcat, dintr-o biserică am luat şi am aruncat sfintele daruri la cîini, am furat cai, am siluit femei, copii – iată ce fel de păcătos sunt eu! V-am descoperit acestea cumva fără să vreau. M-a mişcat însă profund faptul că dumneavoastră aţi văzut într-un asemenea păcătos ca mine un om, şi încă ce om – fiu al lui Dumnezeu! Iată ce m-a atins, m-a atins pînă în străfundul sufletului! Toţi ne detestă, ne privesc ca pe nişte scursuri, chiar şi noi înşine ne urîm adesea, şi iată că dumneavoastră ne vedeţi altfel. Ştiţi, părinţele, cît de uşor ne simţim atunci cînd suntem socotiţi oameni… La urma urmei, chiar oare suntem noi fiare? Suntem oameni, de ce dară suntem detestaţi? O, părinte, dacă toţi ar avea aceeaşi părere despre noi, dacă toţi ar iubi astfel această lume criminală cum o iubiţi dumneavoastră, credeţi-mă, nu ar mai fi nici o lume criminală pe pămînt. Căci doar prin bine se biruie  răul. Mă iau doar pe mine drept exemplu, eu nu am auzit din copilărie aproape nici o vorbă de mîngîiere, tatăl meu era beţivul beţivilor, maică-mea trăia o viaţă desfrînată şi iată că eu, din milă pentru ea, după moartea tatei am început să-l înlocuiesc şi ca soţ, am coborît pînă la aceea că am început să păcătuiesc chiar şi cu animalele. Odată mi se făcu atît de nesuferit pe suflet, încît am luat funia şi am vrut să mă spînzur, însă un prieten m-a salvat de la o astfel de moarte groaznică. Am întîlnit odată un tipicar învăţat şi blagocestiv, am stat de vorbă cu el, eu am adus vorba despre păcate, iar el mi-a spus că dacă noi am fi avut preoţie, poate că mărturisirea, ca taină, ar fi avut putere. Mi-a licărit atunci un gînd: ia să mă duc eu în una din mănăstirile ortodoxe din apropiere, mă voi mărturisi şi, poate, Dumnezeu mă va ier ta.Peste o săptămînă m-am dus la mănăstire, în sihăstria Sfîntului Serghie. Am început să mă spovedesc părintelui şi-i spun adevărat, iată, părinţele, sunt rascolnic. Cum a auzit acest părinte că sunt rascolnic, a început acolo în biserică să mă ocărască, să mă înjure, să mă numească duşman al lui Hristos, om fără căpătîi şi tot aşa. Atunci mi-am încleştat şi eu dinţii şi l-am ars odată în vîrful creştetului! O, cît de tare m-am mîniat atunci! De atunci nu am mai avut măsură la fapte. Au trecut de atunci, iată, cincisprezece ani, şi în această vreme încă nu am ieşit din sînge omenesc. Ce să faci, voi sta aici, apoi mă voi elibera cumva, şi poate că va trebuie să mă apuc iarăşi de vechea meserie.

 

Deţinutul tăcu. Tăceam şi eu. După o pauză mă fixă cu privirea şi întrebă:

 

– Părinte, aţi putea să mă spovediţi şi împărtăşi, însă aşa, fără nici un fel de „unire”?

– Cum doreşti, fiul meu, îi răspund, sunt mereu gata să fac aceasta pentru tine.

 

Arestantul se aruncă cu faţa în pernă, tresărind în hohote de plîns. Peste cîteva zile s-a mărturisit şi s-a împărtăşit cu Sfintele Taine. Puteţi să vă închipuiţi în ce stare de spirit luminoasă se afla acest biet arestant! Peste două săptămîni s-a spovedit şi s-a împărtăşit iarăşi. Cît de fericit eram să-l văd în biserică rugîndu-se, rugîndu-se cu lacrimi în ochi!

Anunțuri

10 Responses to Spovedania unui ucigaş rascolnic

  1. ciprian voicila spune:

    „Duhovnic la puscarie” ar fi putut foarte bine sa se cheme „Noi amintiri din casa mortilor”. Textul mi se pare a fi si o palma pe obrazul nostru, al celor care vrem sa ii indreptam pe semenii nostri prin discursuri „marturisitoare” pe care le folosim de multe ori ca pavaza impotriva iubirii catre aproapele nostru. Suntem tari in doctrina, dar neputinciosi in dragoste.
    Cartea va fi un cadou adevarat de Craciun.
    Domnul sa va ajute sa o scoateti pana atunci, Parinte Savatie!

  2. alex vlad spune:

    Ma intreb: daca sunt reale povestirile si personajele? Daca sunt adevarate, cine este parintele care a facut sau face o asemenea lucrare?

  3. simona spune:

    raspuns catre alex:

    Mai sunt si acum astfel de oameni si astfel de parinti. Eu am intalnit. Si din proprie experienta iti spun, stii cata bucurie si cat de pacatos te simti atunci cand tu ai facut pacate foarte mari, iar parintele duovnic te primeste cu cea mai mare dragoste, atunci cand te astepti ca nici macar un cuvant sa nu iti spuna? Si dragostea aceea(pe care ti-o da Hristos) te intoarce cu totul si lucreaza. Si atunci altfel judeci si lucrurile si oamenii.

  4. elena spune:

    Dupa ce am citit asta m-am intrebat ce inseamna „rascolnic”. Cum dexonline.ro nu m-a lamurit, am intrat pe http://en.wikipedia.org/wiki/Raskolnik
    Si am ajuns sa am si mai multe intrebari… pe care nici nu prea am curaj sa le formulez…

  5. alex vlad spune:

    Nu ma indoiesc de existenta unor astfel de oameni, ma bucur ca exista. Oricum mare curaj si o incredere la fel de mare mi se pare a fi publicarea unei astfel de carti, mai ales ca respira aerul de autenticitate. Se creaza, totusi, o linie duhovniceasca, care, si despre care, cred, ca poate sminti. As dori sa va intreb, parinte, despre modul in care percepeti dumneavoastra aceasta linie duhovniceasca si cum o raportati la ceea ce este Ortodoxia, sau, poate, mai bine zis, la Hristos? Imi cer scuze daca par sceptic, doresc doar sa pricep bine sensul real si mantuitor al acestor scrieri.

  6. denis spune:

    Probabil ca pana la Impartasire a renuntat la separarea rascolnica de Biserica, altfel nu vad cum s-ar fi bucurat de intoarcerea la Dumnezeu si daca aceasta a fost chiar o intoarcere.

  7. Starover spune:

    Stimaţi Domni, cred în privinţa „rascolnicilor” are trebuie să citiţi mai întâi texte reale, istoria, cea s-a întâmplat de drept, după aceea să salivaţi după imaginaţia bolnavă a prea cucernicului părinte. Mai întâi lămuriţi-vă cu etimologia cuvântului „rascolnic” şi după aceea daţi-vă cu părerea. Eu sunt ceea ce voi numiţi „rascolnic” (voi numiţi şi aşa sunteţi antrenaţi să gândiţi de 300 de ani!!!). Sunt Rus starover (aşa se numesc în zilele noastre vechii drept-slăvitori creştini). Părintele ăsta prealuminat să dea mai intai niste titluri de cărti ale „rascolnicilor” şi după aia să arunce cu toată pofta cu mizerie spre noi „rascolnicii şi nesupuşii”. aşa şi eu pot scrie km de proză în care să las imaginaţia să născocească tot felu’ de fapte fictive.

  8. Starover spune:

    Iar marele părinte are în vedere pe „bespopovţii”, cei ce neagă preoţia, să se documenteze mai bine şi să afle câte schisme s-au produs intre noi de la patriarhul Nikon şi până azi.
    Nu fiţi oi mânate inh colo şi în coace, ăsta e papism, a spus părintele: „vai ce interesant…..” Gândiţi un pic, analizaţi dacă e aşa pt că mulţi lupi şi proroci mincinoşi au apărut!

  9. Starover spune:

    elena, de ce nu ai curaj să pui întrebări, dacă intradevar cauti cu sinceritate, vei găsi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: