Spovedania unui deţinut din închisorile ţariste

untitledDin volumul în curs de apariţie la Editura Cathisma, DUHOVNIC LA PUŞCĂRIE – mărturiile pline de învăţăminte ale unui preot monah care a spovedit 25. 000 de deţinuţi din închisorile ţariste

 

 

Am întîlnit aici şi un deţinut rascolnic, care îmi zîmbea de fiecare dată cînd mă vedea şi, scoţînd o Evanghelie slavonească jerpelită din buzunar mă întreba cum să facă să trăiască după Evanghelie şi să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu. Îi spuneam de fiecare dată: 

– Prin dragostea lucrătoare faţă de Dumnezeu şi aproapele vei înfăptui în tine toată Evanghelia.

– Spune-mi, părinţele, rogu-te mai simplu, că asta prea puţin înţeleg.

– Fiule, iubeşte-l pe aproapele tău şi pe Dumnezeu în aşa fel, de parcă tu nici nu ai trăi, ci doar Dumnezeu şi aproapele ar trăi.

– Eu, părinte, trăiesc deja de şaptesprezece ani prin închisori, acum sunt trimis la muncă silnică şi voi pleca într-acolo peste vreo două săptămîni. Aş vrea să vorbesc, părinte, cu dumneavoastră pînă atunci. Vă rog, părinte, să treceţi pe la mine.

Peste două săptămîini arestantul-rascolnic, cu Evanghelia în mînă, se apropie iarăşi de mine şi, luînd binecuvîntare, m-a anunţat că a cerut administraţiei să fie mutat într-o celulă de o singură persoană. Cererea i se aprobă. Am venit în una din următoarele zile la puşcărie şi supraveghetorul mă înştiinţează că cutare din cutare celulă doreşte să mă vadă. Am mers la el. Rascolnicul m-a primit cu cea mai mare bucurie. Ne-am aşezat pe podea. 

– Părinte! Simt tot mai mult că zilele ni-s numărate. Vreau să-mi descopăr sufletul în faţa dumneavoastră, şi doar dumneavoastră veţi şti cele despre mine. Sunt de loc din Moscova, am fost om bogat odată. M-am însurat, copii nu aveam. M-am cunoscut cu un episcop de rit vechi, sfîntul Metodie, pe care, părinte, guvernul l-a înfundat undeva în Siberia. Cu toate că sunt „bezpopoveţ”, [1] acest episcop m-a influenţat mult. După ce am plecat de la el am hotărît să rostesc mereu în minte „Tatăl nostru”. La început mi-era foarte greu, peste două luni însă m-am obişnuit într-atît de mult cu această minunată rugăciune, încît o repetam şi noaptea în somn. Şi nevastă-mea s-a „îmbolnăvit” de această rugăciune. Trăiam în pace şi bucurie sufletească. Către acea vreme răbufni slava lui Lev Tolstoi. [2] Am mers şi eu la el. Am fost primit. I-am povestit viaţa mea, iar el m-a privit şi mi-a zîmbit: „Să nu ai învăţător pe pămînt, ci Hristos să fie învăţătorul tău. Cumpără-ţi o Sfîntă Evanghelie şi învaţă din ea.” Am ieşit bucuros de la el. Peste două luni de la acestea am plecat cu trenul la Tula, să-mi vizitez un amic. Cînd m-am întors, acasă le-am găsit pe toate bune şi frumoase. Peste vreo trei zile mă întorc de la un prieten acasă şi aud în casa mea ţipete, intru în fugă – ţipetele vin dinspre dormitorul soţiei. Privesc – soţia stă întinsă pe podea, cu inima sfîrtecată, iar alături stă un vechi cunoscut, care tot acest timp i-a făcut curte nevestei mele. O ceruse în căsătorie, însă ea nu-l iubea şi nu a acceptat. Iar el, cu toate că era căsătorit şi avea patru copii, nu înceta a-i face curte. După ce am vizitat acel episcop, nevastă-mea încetase să mai meargă chiar şi la teatru şi nu ieşea, în genere, nicăieri. Cînd am văzut o asemenea privelişte sîngeroasă m-am îngrozit. Ucigaşul a căzut la picioarele mele cerîndu-şi iertare. Iniţial am vrut să-l omor, apoi mi-am adus aminte de Hristos şi i-am spus: „Mergi şi nu mai fă asta”, iar eu însumi m-am dus la poliţie şi am zis că eu mi-am ucis nevasta. M-au judecat şi m-au închis în puşcărie. La Moscova am stat relativ puţin, apoi am fost mutat la Tiumeni. Din Tiumeni am fost din nou mutat, la Krasnoiarsk. În închisoarea de aici s-a întîmplat un omor pe care l-am luat iarăşi asupra mea. Acum sunt trimis, prin închisoarea voastră, la muncă silnică. Ştiţi, părinte, Dumnezeu mi-e martor cît de mult îmi iubesc fraţii mei deţinuţi. Iată-i, toţi sunt ca nişte îngeri ai lui Dumnezeu şi Hiristos îi va mîntui neapărat. Cînd va fi Judecata de Apoi, Hristos va spune tuturor arestanţilor: „Întemniţaţii Mei, suferinzii Mei, fraţii Mei mai mici, veniţi la Mine, căci v-am pregătit sălaş deosebit, zidit pe strădaniile şi lacrimile voastre fierbinţi, luminaţi, deci, ca şi soarele, în Împărăţia Tatălui Ceresc!” Şi toţi arestanţii se vor umple atunci de bucurie şi se vor proslăvi în veac în Împărăţia Mielului lui Dumnezeu. 

Deţinutul şi-a acoperit faţa cu Evanghelia şi a început să plîngă.

– Ce fel de dispoziţie sufletească ai de obicei?

– Părinte! I-aş iubi pe toţi, i-aş ierta pe toţi şi pentru toţi oamenii aş suferi veşnic. Cred, părinte, că rugăciunea m-a preschimbat astfel, căci în liberate nu eram aşa.

– Ai oare vreo tristeţe pe suflet?

– Nu, niciodată. Cînd conştiinţa este curată în faţa lui Dumnezeu, atunci lumina bucuriei din suflet nu mai încetează să ardă. Acum, în afară de „Tatăl nostru”, rostesc săptămînal, marţea, „Doamne, al Meu eşti şi eu sunt al Tău, mîntuieşte-mă!”. Eu, părinte, nu m-aş fi deschis ţie dacă nu erau să mă mişte într-atît de mult predicile tale. Ele au o influenţă foarte mare asupra inimilor noastre. Nu în zadar arestanţii vă iubesc. Acum se pregătesc să vă aducă în dar o felicitare şi o icoană. Sunt în stare să meargă oriunde după dumneavoastră, chiar şi în foc. V-am îndrăgit şi eu, părinte. Am o rugăminte la dumneavoastră. Vă rog să mă mărturisiţi şi să mă împărtăşiţi, căci nu m-am împărtăşit niciodată în viaţă.

– Poate doreşti, fiule, să săvîrşesc şi mirungerea [3] asupra ta?

– Bine, vă voi fi foarte recunoscător pentru asta.

I-am făcut mirungerea în aceeaşi celulă, a doua zi s-a spovedit şi i-am dat împărtăşania cu cele sfinte. Am intrat peste vreo săptămînă. M-a rugat să-l mai împărtăşesc odată, m-a rugat aceasta cu lacrimi în ochi. După aceasta l-am pierdut din vedere. L-am reîntîlnit peste un an în infirmeria puşcăriei din Algacensk, în timp ce cutrieram ocnele Nercinskului. Am stat vreo două ore de vorbă. Era foarte bucuros de întîlnire. Ne-am mai întîlnit peste o altă jumătate de an, cînd am revenit în această puşcărie şi iată că în a treia zi a aflării mele acolo mă cheamă deţinuţii la patul de moarte al acestui fericit puşcăriaş. Cînd am intrat, m-a întîmpinat cu cea mai mare bucurie, s-a ridicat puţin şi s-a însemnat cu semnul crucii, zicînd:

– Iată, părinte, voi părăsi şi eu peste un ceas pămîntul.  

Peste cîteva minute nu mai putea sta aşezat şi s-a culcat în aşternut. Şoptea ceva. Apoi, aruncîndu-şi privirea în sus, a spus:

– S-au deschis cerurile, iată coboară la mine Maica lui Dumnezeu şi împreună cu ea mulţime de sfinţi. Îi vezi, părinte?

– Nu, copile, nu-i văd.

– Iată şi Hristos, Împăratul Slavei, a apărut pe nori şi pogoară spre noi. 

Zicînd acestea, mădularele sale începură să se mişte energic. Nu-şi rupea ochii din partea sa dreaptă. Pe mine mă luaseră fiorii. 

– Doamne, strigă muribundul, aş fi vrut să mai sufăr pentru alţii aici pe pămînt, facă-se însă după voia Ta, Doamne! Pe acest părinte mîntuieşte-l! 

Peste un minut nu mai era printre noi. Deţinuţii îl plîngeau în hohote. Nu pot să-l uit niciodată. În viaţă fiind încă, a văzut trei vedenii. Mi-a spus despre acest lucru la spovedanie. Fie ca Dumnezeu să-i dea după moarte acel dar pe care l-a avut încă din timpul vieţii pămînteşti, ca să ne ajute şi acum pe noi, păcătoşii, să ne ducem crucea grea aici, pe pămînt. 

În practica mea penitenciară astfel de creştini exemplari am întîlnit foarte puţini, însă am întîlnit. Aceşti oameni sunt cu adevărat aleşi ai lui Hristos. Pentru aceştia nu este viaţă în afară de Hristos! Cît nu ar fi suferit de mult, prin cîte chinuri, lipsuri şi înjosiri nu ar fi trecut, găseau în toate acestea doar mîngîiere şi bucurie, un fel de dulceaţă duhovnicească, şi nimic altceva nu vedeau şi nimic altceva nu trăiau. 

NOTE:

1 Bezpopoveţ – literal, fără popă, care nu recunoaşte preoţia (din rusă). 

2 Lev Tolstoi a fost puternic influenţat de ideile neoprotestante astfel încît, din inerţia celebrităţii sale, reuşi să iniţieze o mişcare de opoziţie destul de influentă faţă de Biserica Ortodoxă Rusă, adepţii săi fiind numiţi „tolstovtsy”. Celebrul scriitor şi-a asumat cu plăcere rolul de guru religios, avînd chiar iniţiativă de a scrie o „evanghelie” proprie. 

3 Mirungerea se cerea săvîrşită din motivul că deţinutul fusese oarecînd despărţit de Biserică, alipindu-se sectei „bezpopovţilor”.

Anunțuri

20 Responses to Spovedania unui deţinut din închisorile ţariste

  1. […] Spovedania unui deţinut din închisorile ţariste […]

  2. Vasilica spune:

    O mare bucurie m-a cuprins cand am citit aceste randuri.Iata ca Dumnezeu nu l-a lasat pe acest om care din dragoste pentru aproapele si-a luat vina asupra lui.Simtind ca i se apropie sfarsitul a vrut sa se spovedeasca ,taina care o purta in suflet nu a cunoscut-o decat el si Dumnezeu l .Cred ca mare smerenie si dragoste a avut acest om pentru ca nu a spus nimanui ca este nevinovat ci a luat toate asupra sa.A trait tot slujind aproapelui ,si a ajuns la fericirea vesnica cum spune si Mantuitorul in predica de pe munte Fericiti cei milostivi ca aceia se vor milui ,Fericiti cei curati cu inima ca aceia vor vedea pe Dumnezeu.Multumim pr.Savatie !

  3. daniela spune:

    MINUNAT!
    Cel mai mult m-a impresionat cand a zis ca ar fi vrut sa nu moara ca sa mai sufere pentru altii.

  4. macarie spune:

    minunat!

  5. […] Spovedania unui deţinut din închisorile ţariste […]

  6. Rodica Botan spune:

    De la inceput ma prezint cine sint. Numele meu esre Rodica Botan, sint din California, si am fost baptista toata viata mea.
    Am citit pe un alt blog, viatalatata, acest articol si am avut o intrebare. Mi s-a recomandat sa intreb sursa, adica pe dumneavoastra , si de aceea imi permit sa o fac.

    As vrea sa-mi raspundeti ca la oricine altcineva. Am pus intrebarea fara scopuri ascunse. Intrebarea mea este daca este ok sa dezvalui continutul spovedaniei dupa moartea cuiva?

    Din nou vreau sa clarific faptul ca am gasit articole de interes pe blogurile citorva din religia dumneavoastra si din cele ce am citit am putut sa respect si sa admir multe lucruri bune.

    Ne inchinam Aceluias Tata si porunca Lui a fost sa ne iubim unii pe altii…

  7. alexandra.diana spune:

    Foarte foarte frumos si impresionant!!
    Cred ca multi sfinti s au savarsit in inchisorile din Siberia.
    Aceasta jertfa despre care ne-ati scris este clar a unui sfant pe pamant!

  8. Victoria spune:

    Cu adevarat Mantuitorul Hristos lucreaza prin smeritii sai robi care se deschid dragostei Sale, e nebunia dragostei dumnezeiesti-sa suferi cu bucurie pentru ucigasul dragostei tale.Binecuvantati.

  9. alexandra.diana spune:

    Fata de cele scrise de doamna Rodica Botan: daca dumneavoastra considerati ca ne inchinam aceluiasi Tata cred ca ati putea lesne sa va botezati in religia crestin ortodoxa. Daca nu, nu!Ok, dar va rog sa nu ma bagati in galeata cu dumneavosatra si sa nu atribuiti frumusetile ortodoxiei crestine si altor religii nu pentru ca nu ar merita ci doar pentru ca nu le apartin aceste frumuseti.
    Lasati in grija altora faptul daca este sau nu „ok sa dezvalui continutul spovedaniei” incercati sa vedeti continutul adevarat al textului…..

  10. ciprian spune:

    Foarte frumos si puternic fragmentul. Cand o sa apara cartea?

  11. savatie spune:

    Atunci cînd spovedania cuiva este descoperită nu cu scopul de a-l face de ruşine, ci de a arăta dragostea lui Dumnezeu, spre încurajarea celor deznădăjduiţi, este un lucru bun. De pildă, lepădarea Apostolului Petru nu a fost scrisă de el însuşi, ci de alţi Apostoli evanghelişti. La fel este şi spovedania Regelui Manasi şi altele cuprinse în Scriptură.

    Nu vă mîhniţi de pe urma replicilor fraţilor de pe acest blog. Eu vă respect dorinţa de cunoaştere şi cred că Dumnezeu o binecuvîntează.

  12. savatie spune:

    Cartea DUHOVNIC LA PUŞCĂRIE a arhimandritului Spiridon este la etapa redactării şi nădăjduim, cu mila Domnului, că va apărea pînă la Naşterea Domnului.

  13. Ana spune:

    Referitor la raspunsul dat de o crestina Rodicai Botan.

    Nu trebuie sa-i atacam pe cei care intreaba de credinta noastra. Crestinul ortodox e bland fratilor. Am avut ocazia sa merg la unul din bunii nostri parinti si sa-mi plang durerile pe umarul lui. In loc sa ma dojeneasca, m-a luat in brate si am plans pe umarul lui. Ce dulceata de imbratisare. Ce bucurie pentru sufletul meu.

    O fratilor dragi, sa-i lasam si pe altii sa cunoasca bucuria ortodoxiei prin blandetea noastra.

    Doamne ajuta

  14. Rodica Botan spune:

    Multumesc pentru raspuns. Fac sens cele spuse. Asa cum laudele aduse unui om inca in viata pot sa dauneze celui laudat de multe ori si sa-i fure din rasplata vesnica, tot asa aceste fapte de o frumusete si o sinceritate nemaipomenita pot imbarbata pe altii la iertare si dragoste …si e atita nevoie de ele in zilele noastre.

    Lumea poate categorisi o asemenea dragoste ca o nebunie…dar in scara valorilor Lui, Dumnezeu le asaza altfel.
    Blessings tuturor

  15. alexandra.diana spune:

    Recunosc ca apreciez solidaritatea dumneavoastra fata de dna Botan si ca imi pare rau ca cele scrise de mine par niste rautati, dar asa cum Ana a avut ocazia sa mearga la unul din parintii nostri si sa planga pe umarul sau si eu am avut recent ocazia (si din acest motiv am reactionat asa) sa fiu „desfiintata” de un domn de religie protestanta pe motiv ca : de ce pe noi ortodocsii ne boteaza asa devreme (nu este bine pt ca nu intelegem nimic din botez …si asa mai departe)? Trebuie sa ma credeti ca nu am fost in stare sa il lamuresc prea bine pe domnul respectiv de ce si cum !
    Poate ca in general reactionam diferit: unii cum se cuvine altii mai prost. Poate ca de teama ecumenismului deseori suprareactionez dar va rog sa ma credti ca nu pot sa primesc „blessing-urile” doamnei Botan.
    IERTARE!!!

  16. Rodica Botan spune:

    Alexandra…toti gresim, care in felurite feluri. A trebuit sa moara Cristos pentru noi ca sa putem intelege ce inseamna mila si iertarea. Nu trebuie sa primesti nimic de la mine desi binecuvintarile sint toate de la Dumnezeu ca eu nu am nimic bun de dat.

    Nu-ti face probleme nici tu , nici ceilalti. N-am venit sa va tulbur linistea ci sa va admir, sa ma bucur de ceea ce faceti,
    sa va dau binete , si daca deranjez, am sa-mi vad de treaba…
    Nu sint responsabila nici cu ceilalti oameni de religia mea sau de alte religii…si fiecare vom da socoteala intr-o zi in dreptul nostru.

    La un moment dat doi dintre ucenicii Domnului Isus nu s-au inteles cu privire la un lucru destul de marunt; si decit sa se certe, mai bine au luat-o unul intr-o parte si celalalt in alta parte. Ei au ramas ceea ce erau in Christos , dar pe acel moment era mai bine sa se duca fiecare in drumul lui…
    Asa si eu…Binecuvintari tuturor celor ce vor sa le primeasca, din toata inima, si fara rezerve…

  17. Demetrios spune:

    Draga Rodica, apreciez mult tactul si deschiderea ta. Sunt din pacate putini ca tine, atat la ortodocsi, cat si la baptisti sau alte culte.

    Sa nu iei in nume de rau anumite „efervescente” de atitudine si limbaj ale unora dintre cei care posteaza pe aici: sunt inerente unei anumite stari duhovnicesti care inca nu a avut timp sa se maturizeze si responsabilizeze.

    Sf. Apostol Pavel si Sf. Apostol Barnaba s-au despartit la un moment dat, e adevarat, dar au ramas in acelasi Duh si aceeasi Credinta. Dumnezeu sa te ajute si sa te lumineze sa mergi pe Calea Adevarata si nu inceta sa ai deschidere!

  18. Demetrios spune:

    Draga Alexandra, nu te supara pe Rodica, ceea ce face o face din inima. Chiar daca nu este ortodoxa, se arata interesata de valorile si dogmele noastre. Sa o primim cum se cuvine si chiar daca refuzi binecuvantarile ei, cred ca o vei putea accepta pe ea ca om, macar pentru motivul ca este interesata sa afle mai multe despre ortodoxie.:)

  19. Rodica Botan spune:

    Multumesc Demetrios si pentru cuvintele intelepte si pentru invitatie. Blessings,

  20. alexandra spune:

    foarte frumos, intr-adevar exista sfinti printre noi, trebuie doar sa vrem sa-i vedem

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: