0 poveste splendidă

Preluat de pe 0rtodoxie şi Viaţă
Doi bărbaţi, ambii grav bolnavi, ocupau aceeaşi încăpere într-un spital. Unuia dintre ei i se îngăduise să se ridice din pat timp de o oră în fiecare după-amiază. Patul lui era alătturi de unica fereastră din cameră. Celălalt trebuia să stea tot timpul întins în pat. Cei doi au stat de vorbă ore în şir. Au vorbit despre soţiile şi familiile lor, despre casele lor, despre munca lor, au depănat amintiri din armată sau din vacanţele petrecute.

În fiecare după-amiază, cînd cel de lîngă fereastră se ridica, îşi petrecea timpul descriindu-i celuilalt ceea ce vedea că se întîmplă dincolo de geamul ferestrei. Celălalt începu astfel să trăiască pentru acea scurtă oră zilnică, în care lumea lui era în funcţie de culoarea şi de ceea ce se întîmpla în lumea din afară. Fereastra dădea într-un parc cu un lac. Raţe şi lebede se jucau în apă, în timp ce copii se jucau cu bărcuţele. Tineri îndrăgostiţi mergeau mînă în mînă printre flori de toate culorile, în timp ce în depărtare se ghicea prezenţa oraşului. Pe măsură ce omul de lîngă fereastră descria cu de-amănuntul toate acestea, cel din pat închidea ochii, imaginîndu-şi această scenă pitorească. Într-o după-amiază caldă, omul de lîngă fereastră descrise o paradă trecînd. Deşi celălalt nu putea auzi orchestra, putea însă, cu ochii minţii, să vadă ceea ce celălalt descria cu atît de multe detalii sugestive. Şi aşa trecură zile, săptămîni şi luni…

Într-o dimineaţă, cînd a venit asistenta de servici să le aducă apa pentru a se spăla, a găsit trupul lipsit de viaţă al omului de lîngă fereastră, care se săvîrşise în pace, în timpul somnului. Femeia s-a întristat şi a chemat personalul pentru a lua trupul neînsufleţit.

La vremea la care a considerat că este potrivit, celălalt a cerut ca, dacă se poate, să fie mutat lîngă fereastră. Asistenta a fost bucuroasă să îi îndeplinească dorinţa şi, după ce s-a asigurat că totul este cum se cuvine, l-a lăsat singur. Încet, greu şi dureros, acesta a reuşit să se ridice în capul oaselor pentru a vedea, pentru prima dată cu ochii lui, lumea de afară. Încordîndu-se, se întoarse apoi spre fereastra de lîngă pat. Şi în faţa ochilor a văzut un zid gol. Omul a întrebat-o pe asistentă cum a putut vedea fostul său coleg de cameră, care-i descrisese atît de multe minunăţii văzute pe fereastră. Asistenta i-a răspuns că omul era orb şi nu a putut să vadă nici măcar zidul gol… Şi, adăugă ea, poate că „a vrut doar să vă încurajeze pe dumneavoastră”.

Este o mare bucurie să poţi să-i faci fericiţi pe ceilalţi, în ciuda greutăţilor propriei existenţe. Împărţite cu alţii, supărările se înjumătăţesc, în timp ce bucuriile se dublează. Dacă vrei să te simţi bogat, atunci ia aminte la lucrurile pe care le ai şi pe care nu le poţi cumpăra cu bani.

Anunțuri

24 Responses to 0 poveste splendidă

  1. Donkeypapuas spune:

    „La Vita e bella” – filmul are aceeaşi temă… Sau Don Quijote…

  2. alin spune:

    o poveste frumoasa intr-adevar 🙂

  3. Vasilica spune:

    Cred ca cea mai mare bucurie sufleteasca a omului este de ai face pe ceilalti fericiti.Foarte frumoasa povestea.

  4. Loredana spune:

    O scena similara este descrisa in „Sfantul inchisorilor”, doar ca in carte apare si ideea de lucrare divina. Un coleg de celula ii relateaza lui Valeriu Gafencu cum un grup de credinciosi cu lumanari in maini, se intorc de la Slujba de Inviere. Acesta nu se poate ridica, dar reuseste sa vada cu ochii duhovnicesti drumul parcurs de enoriasi, chiar si obstacolele pe care le au de trecut. Ce minune si ce taina!

  5. roxana spune:

    cred ca e ideal acest lucru dar uneori ne lasam coplesiti de propriile probleme si devenim insensibili la nevoile celorlalti.oare cum am putea sa ne schimbam dispozitiasufleteasca?

  6. steluta2009 spune:

    am citit aceasta poveste si o mai citesc de cite ori am ocazia .
    tare a-si vrea ca toti oamenii sa inteleaga aceasta poveste sa inteleaga exact la ce se refera aceasta poveste ……….atunci cred ,ca nu ar mai exista ura pe pamint si fericirea nu o pastrezi doar pentru tine da si la alti din fericirea ta

  7. Robert spune:

    Cu adevarat splendida.

  8. vladici spune:

    Până la urma, e totul atât de simplu…
    Este drumul pe care L-a parcurs Hristos Însuși pentru noi spre a ne arăta calea spre mântuire: jertfa pentru celălalt, milostenia din toată inima, iubirea de Dumnezeu prin dragostea pentru aproapele tău, dragostea deplină…

  9. Mihai Daniel spune:

    O poveste pe atat de adevarata cat si emotionanta…

  10. mihaela spune:

    marea majoritate dintre noi suntem orbi sufleteste si daca printr-o minune intalnesti pe cineva care ti se deschide in felul acesta il rastignesti;

  11. carevasazica spune:

    Mi-aduce aminte de filmul The Bucket List cu Jack Nicholson si Morgan Freeman. E un film care trebuie vazut. Felicitari pentru poveste.

  12. ana spune:

    Are Vasile Voiculescu o nuvela „Ciorba de bolovan”,tot in nota cristica se poate citi si cum se pare ca avem nevoie de astfel de „citiri” cred ca merita ca si aceasta povestioara.

  13. vali_teos spune:

    foarte foarte frumos

  14. alter spune:

    M-aţi tulburat, părinte Savatie…

  15. cristina spune:

    povestea asta a venit intr-un moment in care chiar aveam nevoie…:) frumos…

  16. ghenadie spune:

    m-au cuprins fiori dupa ce am citit-o!de fel sunt genul critic,iar acum ma mustra constiinta pt unele decizii luate gresit in viata!este o poveste ortodoxa mireneasca cu un mesaj crestinesc puternic:precum zice Sf. Pavel:purtati-va sarcinile unii altora!

  17. Diana spune:

    cand ii faci pe cei din jur mai buni, mai fericiti, mai impacati…cand ii ajuti sa viseze si le redai libertatea, te simti si tu de o mie de ori mai fericit decat daca ai fi atins acea fericire intr-un mod egoist. eu iubesc sa vad ca fac oamenii sa zambeasca, si sper din tot sufletul sa fac asta toata viata. sa deschid suflete si sa le ajut sa vada ca au aripi…
    raspanditi iubire si veti primi iubire 🙂

  18. starlete spune:

    Tot ca in aceasta minunata pilda, si europeni sunt orbi, in ciuda faptului ca exista parlament ue, acesta nu s-a pronuntat asupra unei chestiuni ue importante, salariu minim european.

  19. florentina spune:

    Povesti de genul acesta ar trebui scrise pe acele panouri imense de pe strazi si drumuri, asemenea (sau in locul) reclamelor. Ar fi cu siguranta mai folositoare.

  20. Larisa spune:

    Noi suntem uneori mai orbi decat orbii. Uitam sa mai „vedem” ce e in jurul nostru. Uitam sa ne bucuram de toate darurile daruite de Bunul Dumnezeu!

  21. laurentiu spune:

    Povestea este, intr-adevar, frumoasa, dar are o hiba.
    Viata de dincolo de fereasta, despre care vorbea acel bolnav, impresionanta de altfel, nu exista!…

    Asa am crezut si eu multa vreme – ca „povestea despre Hristos”, viata Sa, faptele Lui, invatatura despre o asa zisa mantuire pe care El o aduce, sunt o povestioare de impresionat babutele prin biserici… Exact ca descrierea acelei parade militare de catre orb. Minunata, dar inexistenta.

    Important e ca noi, cei ce vorbim despre realitatile „de dincolo de fereastra” acestei vieti, sa-i ajutam sa-nteleaga ca adevarata Viata e in alta parte… si sa ajunga, din mila Domnului, sa se intrebe: „daca ma insel, daca de fapt viata trece pe langa mine…”.

  22. Serena spune:

    Superb 🙂

  23. *beBe NebOna* spune:

    foarte frumoasa povestea….a fost recomandata de doamna mea invatatoare si acum stiu de ce!….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: