Istorisire despre Psalmul 50 (VIII)

De Savatie Baştovoi

Am spus că David pare să facă un nou legămînt cu Dumnezeu atunci cînd îl roagă să-şi întoarcă faţa de la păcatele sale şi să-i şteargă toate fărădelegile. Acest lucru se vede din faptul că nu cere doar ştergerea păcatului pentru care a fost mustrat de prorocul Nathan, ci spune „toate fărădelegile mele şterge-le”.

Văzînd că a fost iertat pentru acel păcat de moarte, David capătă îndrăzneală înaintea milostivirii lui Dumnezeu, cerînd iertare şi pentru alte păcate ştiute şi neştiute. Stă în firea omului ca atunci cînd dobîndeşte de la cineva un dar sau un împrumut nesperat să îndrăznească să-l roage şi pentru alte cereri. Aşa şi Prorocul, văzînd dărnicia lui Dumnezeu, dar mai ales avînd descoperirea (revelaţia) iertării păcatelor prin jertfa lui Hristos – căci am zis mai înainte că Legea poruncea uciderea cu pietre pentru cel ce săvîrşea astfel de păcate –, se grăbeşte să ceară deplina curăţare şi înnoire prin harul lui Dumnezeu, pentru a putea începe o viaţă nouă, lipsită de păcat.

David rîvneşte cu toată fiinţa înnoirea vieţii sale, de aceea, în cuvintele următoare nici nu mai spune „curăţeşte-mă”, ci, încrezut în puterea lui Dumnezeu, îl roagă:

Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinăuntru ale mele!

Sfîntul Ioan Gură de Aur ne atrage atenţia că Prorocul nu cere curăţarea inimii, ci rezidirea ei. Adică, pînă într-atît, mi se pare, a urît păcatul pe care l-a născut inima sa – pentru că, zice Hristos, din inimă ies curviile, furtişagurile, uciderile şi celelalte / Evanghelia după Matei 15, 19/ -, încît, laolaltă cu păcatul, şi-a urît şi propria inimă, după cuvintele Mîntuitorului care a zis: cel ce îşi urăşte sufletul în lumea aceasta îl va păstra pentru viaţa veşnică /Evanghelia după Ioan 12, 25/. Această ură a păcatului pînă la ura de sine îl face pe David să-l roage pe Dumnezeu să-i zidească o nouă inimă care să nu păstreze în ea nimic din răul săvîrşit de el. Această rugăciune arată marea credinţă a Prorocului, dar şi cunoştinţa, în Duhul Sfînt, că Dumnezeu îndeplineşte astfel de rugăciuni.

„Duhul drept” pe care îl cere Prorocul este, aici, puterea voinţei care păzeşte inima de abaterile pătimaşe. Tot omul se naşte cu inimă curată, dar din pricina slabei voinţe, îşi lasă inima cucerită de gînduri şi dorinţe care o murdăresc. Acest duh drept al omului îşi capătă întărirea din harul Dumnezeiesc. Voinţa omului, care are o lucrare liberă, se înnoieşte, întăreşte de la Dumnezeu, dar nu este înlocuită, rămînînd aceeaşi în orientare. De aceea David cere rezidirea, înlocuirea inimii, ca simbol al dorinţelor păcătoase dobîndite, dar cînd vorbeşte de duhul, adică voinţa sa, cere să fie doar înnoit, întărit cu putere de sus, deoarece voinţa sa a fost întotdeauna orientată spre bine, păcatul fiind săvîrşit din orbire, nu dintr-un obicei al voinţei.

Anunțuri

4 Responses to Istorisire despre Psalmul 50 (VIII)

  1. […] de Iemonah SAVATIE BASTOVOI Tags: Psalmistul David, Psalmul 50, Savatie Bastovoi « Taina Sfintei Împărtăşanii […]

  2. enoriasa spune:

    Cum sa pot afirma eu, care nu sunt la inaltimea duhovniceasca a lui David ” invata-voi pe cei faradelege caile Tale si cei necredinciosi la tine se vor intoarce!”: Cum pot eu sa ma angajez in fata lui Dumnezeu ca voi face aceasta lucrare, cand eu insami am nevoie de restaurare si alerg sa cer ajutor si interventie de la Restaurator, cand sunt constienta ca numai prin interventia lui Dumnezeu si nu prin vointa proprie ori prin interventia altuia se poate intoarce nelegiuitul de la faradelegile sale spre a se indrepta catre Dumnezeu? Aici inima mea adauga totdeauna” … daca ma vei calauzi, daca vei deschide Tu urechile si inima celui faradelege cand incerc sa ii arat Calea caci eu neputincioasa sunt si oarba, iar orb pe orb nu poate conduce decat in prapastie!” Citind Psalmul 50 ajung la aceasta piatra de poticneala! Pot eu sa o ignor si sa imi spun” tu invata-i prin faptele tale si prin cuvint cu perseverenta si lasa-l pe Dumnezeu sa lucreze si asupra ta si asupra celuilalt?” Nu! Pentru ca este un juramant greu … si iata, asa cad in pacatul „ajustarii” textului, fug de juramintul pe care nu pot sa il implinesc nici asupra mea dar asupra altuia si schimb nu numai o iota ci un verset intreg, ca sa ma mentin in adevar! Cum gandesc?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: