Izgoniţi demonul muţeniei din inimile voastre!

Scurtă pledoarie despe Biserică şi politică

În spaţiul nostru cultural cuvîntul „politică” are o conotaţie negativă. A face politică înseamnă a minţi lumea. Politicianul este mincinos, profitor, hoţ, vînzător de ţară, iar Politica, iertaţi-mi expresia „este o curvă”. Se pare însă că această percepţie a politicului este o adiere nouă, cu totul diferită de felul în care înţelegea politica elita românească interbelică, cea de la 1918 sau cea din vremea lui Eminescu şi Caragiale. Ca să nu mai vorbim de felul în care înţelegeau politica Platon şi Aristotel.

Cu siguranţă devalorizarea crezului politic, prin promovarea mediocrităţii şi a hoţiei în scaunele de conducere ale ţării, face parte din procesul de destabilizare a unui spaţiu geopolitic pentru a-l supune mai uşor. Atît România, cît şi o serie de state mici din fostul lagăr socialist, alături de fostele republici din URSS au fost transformate într-o rezervaţie de cumpărători fără drept de apel. Un spaţiu în care s-au putut vinde partide uriaşe de produse proaste sau expirate, de la deşeurile alimentare ale armatei americane pînă la medicamente, gume de mestecat şi reviste porno.

Pînă mai ieri multe ţări din spaţiul pomenit nu au avut un cadru legal care să le apere de abuzurile semnalate. Iar acolo unde încep să apară anumite legi, rămîne corupţia în rîndurile celor care trebuie să le aplice. Abuzurile şi minciuna sînt practicate în văzul tuturor, cu scopul vădit de a stinge în inimile oamenilor şi ultimul licăr de nădejde într-o lume mai bună. Oamenii nu se mai simt reprezentaţi de către cei pe care îi aleg în funcţiile de conducere, iar cei mai mulţi nici măcar nu se mai duc la alegeri. Toată această nedreptate se numeşte „politică” şi oamenii au toate motivele să o urască.

Sub ochii noştri au fost distruse sistemul de învăţămînt, sistemul sanitar, iar acum îi vine rîndul şi Bisericii. Nu mai este nimeni care să stea în faţa tăvălugului care striveşte populaţia acestei părţi a lumii prin maternităţile sadice, spitalele ucigaşe, creditele şi impozitele care îi lasă pe oameni în stradă. Cineva care lucrează la Departamentul de Statistică mi-a spus că între anii 1990-2000 în Republica Moldova au murit mai mulţi oameni decît în perioada 1941-1953, adică în al Doilea Război Mondial, în foametea din 47 şi în deportările staliniste. Şi aceasta înseamnă politică.

Homosexualitatea, avortul, prostituţia, clovneria şi cruzimea sînt impuse ca valori care nu suferă să fie atacate. Oricine se ridică împotriva mizeriei şi a morţii este acuzat de extremism, de intoleranţă, de mentalitate „comunistă”. Se încearcă alinierea la statele europene şi americane în care condamnarea homosexualităţii şi a altor anomalii sociale este urmărită penal. Singura forţă care mai poate contrazice această realitate diabolică este Biserica. Dar Biserica tace, motivînd că ea nu face „politică”.

Trebuie sau nu, în condiţiile descrise, să facă Biserica politică? Mai bine zis, poate Biserica să nu facă politică?

Regimul ateist din URSS şi din ţările fostului lagăr socialist au interzis amestecul Bisericii în sferele politicului. Ce presupunea această interdicţie? În URSS ea nu însemna doar imposibilitatea de a avea reprezentanţi în structurile aparatului de stat, ci oprea organizarea de către Biserică sau participarea la activităţi filantropice şi culturale de orice fel. Biserica nu avea dreptul să înfiinţeze spitale, orfelinate sau aziluri de bătrîni. Nu avea dreptul să organizeze tabere de vară sau călătorii în grup la mănăstirile sau locurile sfinte. În sfîrşit, nu avea dreptul nici măcar să aibă o bibliotecă. Aşadar, a face politică, presupune un spectru mult mai larg decît implicarea în alegeri sau apartenenţa la un partid politic.

Biserica nu poate şi nu trebuie să susţină vreun partid politic, deoarece nici o doctrină nu poate întruni deplin crezul şi rostul Bisericii. De cîte ori s-a încercat promovarea unui partid politic bazat pe principii creştine acesta, fără să vrea, a devenit un fel de substitut al Bisericii în societate. Biserica, în întregimea sa, are toate uneltele şi condiţiile pentru a se reprezenta singură, prin membrii săi, în special prin ierarhi, în faţa lumii. Biserica nu are nevoie să-şi promoveze membrii în Parlamentul unei ţări pentru a se impune în faţa lumii, deoarece ea însăşi poate avea mai multă greutate şi influenţă decît Parlamentul. Aceasta o zic nu sugerînd amestecul sau identificarea Bisericii cu statul, amestec şi identificare pe care nu le susţin, ci încrezîndu-mă în forţa Bisericii care reiese atît din numărul mare al membrilor săi, cît şi din trăinicia principiilor sale formulate de însuşi Dumnezeu.

A spune că Biserica nu face politică, este ridicol. Auzind asta din gura unor conducători ai bisericilor locale, te întrebi dacă aceşti prea sfinţiţi păstori chiar nu ştiu ce înseamnă politica sau spun asta din virtutea unei inerţii care îi face să vorbească lucruri pe care nu le cred. Biserica nu face politică de partid, e adevărat, dar Biserica face politică prin însăşi fiinţa sa. Atunci cînd Biserica se roagă pentru pacea lumii, face politică. Atunci cînd afirmă că homosexualitatea, avortul, prostituţia, camăta şi luxul sînt păcate, Biserica face politică. Ori de cîte ori un preot condamnă, în spovedanie sau în predică, aceste păcate protejate de Stat, el face politică. Şi invers, ori de cîte ori Biserica tace în faţa paradelor gay, a legalizării avorturilor şi a prostituţiei, a impozitelor şi creditelor nemiloase; ori de cîte ori Biserica tace alături de un regim politic totalitar, cum a fost regimul fascist sau comunist, Biserica face politică. Într-un cuvînt, Biserica are de ales între a face politică tăcînd, împotriva principiilor sale divine, sau vorbind, în numele lui Dumnezeu, împotriva nedreptăţilor din această lume.

A nu face politică, înseamnă a nu mai exista. Îmi veţi spune că pustnicii şi călugării nu fac politică. Iar eu vă voi spune că Ioan Botezătorul, părintele tuturor pustnicilor, a făcut politică atunci cînd l-a mustrat pe Irod pentru un păcat al său. Voi mai spune că şi Ioan Gură de Aur a făcut politică, făcîndu-se vinovat de lez-maiestate, atunci cînd a înfruntat-o pe împărăteasa Eudoxia. Şi mitropolitul Filip a făcut politică înfruntîndu-l pe Ioan cel Groaznic. Şi mulţimea de pustnici şi călugări care şi-au găsit sfîrşitul înfruntîndu-i pe împăraţii şi demnitarii nedrepţi au făcut politică.

Pe de altă parte, ierarhii „nu fac politică” atunci cînd primesc salarii consistente de la stat şi cînd li se eliberează paşapoarte diplomatice. Nu fac politică nici atunci cînd participă, alături de înaltele feţe politice, la evenimente publice. Nu fac politică nici atunci cînd oferă medalii bisericeşti candidaţilor la primărie în preajma alegerilor. Nu fac politică nici atunci cînd îi obligă pe candidaţii la preoţie să făgăduiască devotament faţă de legile statului, unele dintre ele contrazicînd fundamental crezul creştin. Nu fac politică nici atunci cînd solicită statului să mobilizeze forţele armate împotriva altor state, aşa cum a făcut ierarhia rusă faţă de statul Georgia. Lista poate fi continuată de oricine. Dar cred că abia de acum încolo vom vedea cît de bine ştie Biserica să „nu facă politică”.

Nu cred că mai putem spera în redresarea sănătăţii politice la nivelul ierarhiei Bisericii, dar ar fi trist ca această fobie în faţa politicului, adică în faţa dorinţei de a face mai bună lumea în care trăim, să cuprindă întreaga adunare creştină sub chipul de virtute mincinoasă. Vremea în care păşim este una a replicilor politice. Mi se pare că Biserica este provocată printr-o serie de legi cu două tăişuri, care au menirea să o distrugă, atît cînd tace, cît şi cînd le atacă. Mă refer în primul rînd la legalizarea căsătoriilor homosexuale care provoacă Biserica asemenea flamurei din mîna toreadorului. Cineva aşteaptă ca Biserica să se năpustească asupra legalizării homosexualităţii ca taurul asupra flamurei ca, obosind-o în scandaluri de presă, să o răpună. Dar ceea ce trebuie să facă Biserica este o chestiune mult mai simplă şi mai eficientă, adică să renunţe la furia sinucigaşă a taurului pe care mizează regizorii anticreştini şi să adopte o strategie perfect legală şi „politic corectă”, cum este, de pildă, Petiţia împotriva legalizării căsătoriilor homosexuale în România lansată pe internet (intraţi şi votaţi!). Eu cred că, dacă această petiţie ar fi anunţată de patriarhul României, într-o singură duminică s-ar strînge două milioane de semnături. Nu există nici o lege care să interzică Bisericii această acţiune, iar cei care sar cu gura la auzul acestei posibilităţi suferă de complexe anticreştine şi totalitare, comiţînd o brutală discriminare la adresa creştinilor cetăţeni ai Statului Român.

Avem de ales între a face politică tăcînd, împotriva lui Dumnezeu, sau vorbind în numele lui Dumnezeu. A fi în Biserică, înseamnă a fi un adversar politic al multora. A spune „cred întru unul Dumnezeu” a devenit un gest politic. Şi dacă vrăjmaşii Bisericii ne spun că a mărturisi crezul ortodox înseamnă a face politică, atunci să facem politică!

Aceasta este lumea în care trăim şi nu avem alta, deocamdată. Fiecare credincios, începînd de la ierarhi pînă la studenţi, sînt responsabili de integritatea Bisericii ca grup şi de verticalitatea ei în faţa lumii. Izgoniţi demonul muţeniei din inimile voastre!

Anunțuri

14 Responses to Izgoniţi demonul muţeniei din inimile voastre!

  1. Paul Slayer spune:

    Poate simptomatic pentru vremurile noastre si pentru cele scrise mai sus este ca, in America, a avea o pozitie religioasa se numeste „a political point of view”.

  2. Vlad Stupariu spune:

    Doamne Ajuta !!! Nu vreau sa par pesimist, DAR cu actuala ierarhie la conducerea BOR si la conducerea majoritatii mitropoliilor din Romania nu se va face NIMIC bun cu aceste cazuri de ISPITIRE. Diavolul vad ca ispiteste Biserica dand sa alega din doua rele. Biserica ar trebui sa fie VERTICALA, cum au fost si majoritatea din stramosii nostrii ierarhi ortodocsi, dar acum a ajuns o sluga a stapanirii lumesti. Vedem cum actioneaza Prea Fericitul nostru patriarh Daniel ( are deja un model format in persoana Patriarhului Ecumenic Atenagora care in 1952, recomanda Bisericilor ortodoxe colaborarea cu Consiliul Ecumenic al Bisericilor, argumentând ca „actiunea apropierii si a colaborarii tuturor confesiunilor si organizatiilor crestine este o necesitate si o datorie sfânta, decurgând din însusi specificul si misiunea lor”
    In zilele noastre exista SAPTAMANA ECUMENICA, mitropoliti ortodocsi care se impartasesc la alte confesiuni, centre ecumenice prin Moldova, amenintari cu moartea a multora din monahi ai Sfantului Muntelui Athos facute !surpriza! de actualul Patriarh ecumenic Bartolomeu I
    Sa nu mai vorbim ce pozitie a avut BOR in cazul acelei fete de 12 ani insarcinate.
    Purtatorul de cuvant al BOR a lasat sa se inteleaga cum ca Bierica e de acord cu avortul in astfel de situatii extreme !!!!!!! Doamne iarta pacatele noastre !
    Adica dupa toate aceste gesturi profund HETERODOXE sa ia cineva o atitudine impotriva ereziilor sustinute de stat si sa bata cu pumnul in masa ca NOI VREM SA RAMANEM ORTODOCSI CUM AM FOST DE 2000 DE ANI , nu cred ca o sa se intample in timpul vietii mele.
    Sa nu uitam ca in 1984 Biserica Ortodoxa Romana l-a caterisit pe parintele Gheorghe Calciu dupa ce a stat 22 de ani in inchisorile comuniste, (pe motiv ca razvratea lumea prin intermediul Ortodoxiei)desi comunistii nici nu le-au cerut ierarhilor lucrul acesta. Doar ca sa scape de ,,razvratiri” din astea drept credincioase.
    La fel cum nu de mult l-au caterisit si pe parintele Daniel in ,, cazul Tanacu”. MARI SI MULTE MINCIUNI AU FOST ACOLO. Si l-au lasat sa-l bage si 14 ani in puscarie. Si zicem ca iudeii au fost mari nemernici ca au rastignit pe Domnul HRISTOS. Noi suntem si mai NEMERNICI ca STAM SI ASTEPTAM CA PIETRELE SA VORBESCA.

    O solutie la toate aceste nenorociri ar fi ca OAMENII sa ia atitudine, sa iasa in strada sa faca mitinguri si sa ceara ca credinta noastra sa nu fie calcata in picioare. CUM A ZIS IN ACEST ARTICOL SI PARINTELE SAVATIE ,, IZGONITI DEMONUL MUTENIEI DIN INIMILE VOSTRE” da asa ar trebui sa facem NOI TOTI. Fiecare dintre noi care crede cu adevarat ca HRISTOS ESTE DUMNEZEU CEL ADEVARAT care a zis IN LUME NECAZURI VETI AVEA; DAR INDRAZNITI.EU AM BIRUIT LUMEA( Ioan16, 33) Sa indraznim toti si numai asa vom putea pastra credinta ortdoxa neintinata.
    DAR SUNT SIGUR 100% CA SE VA INTAMPLA o data si o data ca ORTODOXIA SA FIE REINVIATA IN SUFLETELE OAMENILOR mai ales in cele ale IERARHILOR.
    dar sa nu asteptam ca relele sa se inmulteasca si dupa aceea sa cautam solutii. Acum e momentul, sa fim curajosi, acesta este si mesajul Evangheliei si sa avem incredere in Hristos. Amin

  3. kallinikos spune:

    Trebuie facuta o clara delimitare intre pacat si omul care a pacatuit, Biserica nu condamna pe oameni ci pacate, ori la acest nivel al lucrarii ei se produce proasta intelegere sau amestecarea voita a lucrurilor, a intelesurilor, Biserica nu arde pe nimeni pe rug, ce sa mai arzi din cel ce s-a ars cu patimile… numai ca actualmenteacest foc spurcat tinde sa ne arda pe toti cerandu-ne sa-l socotim firesc. Ori pentru crestin asa ceva este exclus. Ierarhii, ca toti oamenii, sunt si ei expusi ispitelor, cu cat este cineva inaltat in demnitati cu atat si tentatiile sunt mai puternice si depinde de fiecare cum rezista ademenirilor. Ma intreb daca in decembrie 1989 ar fi iesit in strada macar un singur ierarh care ar fi fost imagine BOR astazi? Dar, Dumnezeu sa-l odihneasca!, IPS Antonie a spus atunci ca „n-am avut curajul sa fim martiri”!, nu stiu la cine s-a referit la ierarhi sau la mireni… Sa dea Domnul ca de la vladica la opinca sa mai reusim sa aratam coeziunea intru credinta care ne-a mobilizat in ceasurile de cumpana ale istoriei, cel putin nu ne vom fi reprosat ca n-am facut nimic…

  4. dragocip spune:

    E o nefericita coalitie a lipsei de coloana vertebrala adevarata!
    Un articol pe aceasti tema al unui profesor de teologie de la Sibiu din perioada interbelica: http://dragocip.wordpress.com/2007/11/25/credinta-politicianului/

  5. heraasku spune:

    Sf Ioan Botezatorul a facut politica?
    You shock me, baby…. all night long!

  6. alexandra.diana spune:

    Lasand treaba asta cu politica cert este ca daca aveam un patriarh „mai radical” si mai antiecumenic ( cum il cred pe Bartolomeu Anania) poate ca BOR nu mai era in acest declin.Daca acum pe prim plan preocuparile actualului patriarh sunt mai mult de natura economica decat spirituala este clar ca oamneii isi pierd credinta :pestele de la cap se impute.
    De ce cand a fost vorba despre parada homosexualilor in Bucuresti patriarhul nostru a fos nevazut si neauzit, in Rusia s-a revoltat toata patriarhia si parada nu a mai avut loc, FIRESTE!!!
    Nu ii loby lui Bartolomeu, nu ma pricep cine este mai bun si care e mai rau dar in cazul prezent de la patriarhie la Bucuresti se vede „cu ochiul liber” ca ni se pregateste terenul pentru Ecumenism.

  7. Gabriel spune:

    Dragă heraasku, a face politică însemna şi ar trebui să însemne să ai atitudine faţă de ce se întâmplă pe lumea asta. Să nu fii nepăsător, ignorant, să te culci pe-o ureche. Faptul că termenul de politică s-a denaturat în ziua de azi e datorită înmulţirii păcatelor noastre şi astfel ne-a dat Dumnezeu conducătorii pe care-i merităm. Luând atitudine (făcând deci politică), ne mai putem „reabilita” condiţia decăzută în care ne aflăm. Să fim ambasadorii lui Dumnezeu. Ar sta altfel lucrurile în lume dacă ar fi şi credinţă printe cei ce ne conduc. Sau un candidat într-o funcţie să aibă drept model pe Hristos, cum scria în articolul postat de dragocip. Ar fi prea ideal, ceea ce este străin acestei lumi. Poate aşa ar trebui să tânjim mai mult pentru „lumea” cea viitoare. Dumnezeu cu Mila.

  8. vlad spune:

    heraasku,

    u shock us, baby… cu adresarile tale impertinente

  9. Ioan L. spune:

    va felicit pt articol.Candva citeam ”Statul si biserica”,a lui Iustin Popovici,cam aceleasi lucruri se spun si acolo..

  10. vlad spune:

    De astfel de atitudine avem nevoie si de mai multi pastori care sa o adopte. Multumim parinte pentru insufletire. Domnul si Maica Sa sa va sprijine si pe viitor. Avem nevoie de voci vii, care sa ne trezeasca sau sa ne arda, dupa trebuinta. Citind acest Manifest politic crestin (permiteti-mi sa-l numesc asa), mi-am amintit de spusele Sfantului Velimirovici in Anglia, dupa Tratatul de pace de la Versailles: ”La Versailles s-au intalnit reprezentanti ai celor mai mari puteri ale lumii, dar reprezentantii lui Dumnezeu nu au fost la Versailles. Cum se poate atunci avea incredere intr-o astfel de pace? Oare oamenii nu au pacatuit in fata lui Dumnezeu, nechemandu-L sa pecetluiasca si El aceasta pace? Oare nu a pacatuit si Marea Britanie, tara crestina in fata lui Dumnezeu, nechemandu-L sa fie de partea ei cu acest prilej, cand biruinta este deplina? (in sala s-a asternut linistea, erau de fata mari personalitati) Parintele a facut o scurta pauza, dupa care a exclamat: ”In genunchi, Mare Britanie! In genunchi, si roaga-te lui Dumnezeu sa te ierte pentru ca nu L-ai chemat si pe El sa intareasca pacea ce ai impus-o invinsilor!” Cei de fata au cazut in genunchi, iar Nicolae si-a incheiat cuvantul cu o rugaciune.
    DA, sa facem politica, adica sa participam ca cetateni vii la viata polis-ului, cetate (polis) care, NU TREBUIE UITAT, nu mai este pagana, ci l-a cunoscut pe Hristos, adica e ecclesia, nu doar polis

  11. Fusaru Mircea spune:

    simptomatic: site-urile oficiale ale BOR sunt dintre cele mai sterile, „corecte politic”, parca ai mesteca plastic. Aproape nici nu are rost sa le citesti, eventual ca surse de informatii oficiale.

  12. Fusaru Mircea spune:

    iertati-l pe heraasku, nu a prins ideea, nu a inteles in ce sens este adevarata afirmatia ca Sfantul Ioan Botezatorul a facut politica. Bine, totusi, ca stie ceva engleza. De maidan, dar engleza,

  13. Mircea Suta spune:

    Dragii mei,

    Suntem ortodocsi in masura in care stam in iubire ! Pentru ca Dumnezeu e iubire ! Daca ne indepartam de Iubire…ne indreptam spre iad ! Fereasca Dumnezeu !
    Asta se intimpla acum in lume. Omul ajunge sa fie sclavul tehnologiei, al propriilor patimi si al diavolului, din cauza ca s-a indepartat de Dumnezeu Iubirea !
    Asa ca sa luam aminte ! Dusmanul nostru declarat nu este omul care este o faptura minunata creata de Dumnezeu ! Dusmanul nostru este satana ! Pe acesta sa-l respingem ! Si numai Iubirea ne poate ajuta ! Credeti-ma. Iubirea, Iertarea, Bunatatea, increderea in Frumusetea fiecarui suflet, Impacarea cu Dumnezeu prin Tainele bisericii Ortodoxe, respingerea lucrarii satanei , trairea credintei ca incredere in Hristos Dumnezeul cel Viu, care a invins moartea ! Asa sa ne-ajute Dumnezeu ! Amin !

    DUMNEZEU SA VA DEA MINTUIREA ! AMIN !

    Mircea…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: