Ieromonah Savatie Baştovoi – Cruce preoţească, lemn de păr cu lemn de măslin.
Reclame
Ieromonah Savatie Baştovoi – Cruce preoţească, lemn de păr cu lemn de măslin.
This entry was posted on Duminică, 24 august 2008 at 22:57 and is filed under Artă. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.
| vio pe A fi sau a nu fi scriitor la… | |
| Tudor Rovent pe Primul film după un roman SB… |
Foarte inedita. Este lucrarea sfintiei voastre ?
Da.
Uneori atât de mult mă bucur pentru liniştea artei în care vă opriţi…mereu după alte şi alte înscrisuri şi necazuri ale cotidianului…
Grozava lucrare!!!!
Stii ce e fascinant in aceasta lucrare? Ceea ce nu se arata si ce nu se spune… Gandurile si zborul mintii in momentele cand o iscai. De la o vreme sunt impresionat de partea iconoclasta a facerii. Trairea omului cand creaza ceva devine memoria lui Dumnezeu. Este o minune!
Parinte, ma iertati, dar care va este secretul… cum rezistati sa puneti pe site lucrurile astea frumoase, fara indoiala lucrate spre slava Lui Dumnezeu, si sa nu va mandriti? Ele pot fi apreciate ca frumoase sau urate, puteti fi laudat sau luat in ras, ca asa sunt tratati artistii cand isi expun opera… totusi, va expuneti la atacurile mandriei… cum duceti lupta de indrazniti sa va expuneti?
Evident, un raspuns bine ticluit ar putea fi picatura care sa umple paharul mandriei…
Pt elena.
Mandria proasta are un singur scop, TU insuti.
Daca ceea ce faci faci Ad Majorem Dei Gloriam, MANDRIA de a fi fost tu creat de Domnul este minunata.
pt heraasku,
ai vrut sa zici iconica, nu?
Interesanta mi se pare postura in care e reprezentat Hristos. Pare ca e desprins de pe cruce. O rastignire in care Cel rastignit parca arata ce s-a intamplat atunci (si acum) in lucrarea mantuirii. Tintuit pe lemn Domnul, dupa cuvintele parintelui Rafail, spune ca ranile tale (posibil Crucea sa fie inchipuirea ranii ) rau ma dor. Pe Hristos il vad, in aceasta sfintitoare sculptura cuprinzand Crucea si prin ea rana omului – moartea.
imi plac mult mainile Stapanului. sunt maini de Facator, late, mari, muncite, deschise catre lume intr un semn de deschidere, dar si de „imbratisare” a lumii. fara discutie e o cruce inedita…atipica. daca as putea as face vreo 3.000 de copii si as inmana-o pe post de distinctie patriarhala…ma intreb daca s ar mai inghesui unii…:)
cele bune parintelui Savatie de la Boston!
Of, Mâinile m-au cucerit şi pe mine!
Mâinile Lui,
cea mai de preţ
cea mai caldă
cea mai sigură
Casă.