Despre prietenie, zăpăceală şi speranţa într-o lume mai frumoasă
Un desen animat care a făcut epocă în URSS. A dat naştere expresiei: „parcă ai fi ariciul în ceaţă” care a rămas pînă acum în Rusia şi fostele ţări sovietice. Un film contemplativ, deloc pentru copii, despre prietenie, zăpăceală şi speranţa într-o lume mai frumoasă. Aşadar: Ёжик в тумане – Ariciul în ceaţă
This entry was posted on Sâmbătă, 2 august 2008 at 07:43 and is filed under Desene Animate. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.
5 Responses to Despre prietenie, zăpăceală şi speranţa într-o lume mai frumoasă
Filmul acesta are o „substanta” metafizica, si este un adevarat miracol ca s-a putut vedea in URSS in anii’70! Macar daca si-ar pune copii de azi problema existentiala daca poate calul respira in ceata!
Aceste desene animate au o sensibilitate aparte… Si un talc totdata. Mie nu mi se par deloc triste, la fel ca si cele despre singuratatea copilului care inspira gingasia si atentia unui copil intr-o lume necunoscuta… asa cum ne smtim toti cand pasim intr-o lume pe care trebuie s-o exploram altfel, prin forul nostru interior… poate ca ma refer la cele ce tin de duhovnicesc… Intr-adevar, substanta metafizica este evidenta, si destul de evidenta este „substanta crestina”. 🙂 Cred ca mi-am descoperit, cu ajutorul dumneavoastra, parinte, un nou hobby din care pot creste si dpvd duhovnicesc. Binecuvantati, si rugati-va si pentru noi! Dumnezeu sa va ajute si Maicuta Domnului sa va fie mereu sprijin si mangaiere cu rugaciunile Ei!
Multumesc, Parinte pentru ca mi’ai amintit de uriasul creator de animatie si filme cu papusi (sub masca carora camufla o intreaga filosofie vizula!), Yuri Nornstein! Pe Youtube se pot vedea cateva din creatiile lui de odinioara…
E delicios, Parinte! Ca toate celelalte, de altfel. Demult nu am simtit asa o bucurie. Va multumesc ca mi-ati descretit fruntea in aceasta zi grea pentru mine! 🙂 Doamne ajuta!
Interesant filmuletul. Mi-a adus aminte de copilarie.
Filmul acesta are o „substanta” metafizica, si este un adevarat miracol ca s-a putut vedea in URSS in anii’70! Macar daca si-ar pune copii de azi problema existentiala daca poate calul respira in ceata!
Aceste desene animate au o sensibilitate aparte… Si un talc totdata. Mie nu mi se par deloc triste, la fel ca si cele despre singuratatea copilului care inspira gingasia si atentia unui copil intr-o lume necunoscuta… asa cum ne smtim toti cand pasim intr-o lume pe care trebuie s-o exploram altfel, prin forul nostru interior… poate ca ma refer la cele ce tin de duhovnicesc… Intr-adevar, substanta metafizica este evidenta, si destul de evidenta este „substanta crestina”. 🙂 Cred ca mi-am descoperit, cu ajutorul dumneavoastra, parinte, un nou hobby din care pot creste si dpvd duhovnicesc. Binecuvantati, si rugati-va si pentru noi! Dumnezeu sa va ajute si Maicuta Domnului sa va fie mereu sprijin si mangaiere cu rugaciunile Ei!
Multumesc, Parinte pentru ca mi’ai amintit de uriasul creator de animatie si filme cu papusi (sub masca carora camufla o intreaga filosofie vizula!), Yuri Nornstein! Pe Youtube se pot vedea cateva din creatiile lui de odinioara…
E delicios, Parinte! Ca toate celelalte, de altfel. Demult nu am simtit asa o bucurie. Va multumesc ca mi-ati descretit fruntea in aceasta zi grea pentru mine! 🙂 Doamne ajuta!