Televizorul spala creierul „activ si eficient”

Articol preluat din Adevarul

de Andrei Plesu

Suspendaţi, pentru cîteva zile, „statul la televizor” şi veţi vedea că timpul îşi schimbă alcătuirea şi ritmul, că redescoperiţi realităţi uitate, că deveniţi altcineva.

Săptămîna trecută, am petrecut cinci zile într-un loc fără televiziune. Asemenea experienţe ar trebui făcute din cînd în cînd. Şi nu numai cu televizorul. Am descoperi, astfel, că civilizaţia constă, esenţialmente, în transformarea unor accesorii în substanţe şi instrumente vitale. S-a putut trăi, pînă mai ieri, fără aer condiţionat.

Fără telefoane mobile. S-a putut trăi fără lumină (şi aparatură) electrică. S-a putut trăi – ceea ce astăzi e de negîndit – fără anestezice. S-ar zice că televizorul nu poate avea, în economia vieţii noastre, aceeaşi pondere… Nu e ca aragazul, apa curentă şi novocaina.

Dar suspendaţi, pentru cîteva zile, „statul la televizor” şi veţi vedea că timpul îşi schimbă alcătuirea şi ritmul, că redescoperiţi realităţi uitate, că deveniţi altcineva.
Mai întîi, seara devine mai lungă. În absenţa spectacolului de pe „micul ecran”, intervalul petrecut, de obicei, sub fascinaţia lui se dublează. Pentru telespectator, între ora primelor ştiri şi ora de culcare, ceasul avansează pe nesimţite: un film, un talk-show, eventual un al doilea film, sau un nou episod Elodia şi programul se încheie. Nici nu ştii cînd a trecut timpul: pleci spre pat moţăind, uşor spălat pe creier, nemulţumit că ai mai pierdut o zi.

Fără televizor, constaţi că ai dinainte o seară lungă, intens şi divers utilizabilă. Poţi citi, poţi face conversaţie, poţi întîlni prieteni, poţi să te plimbi, să reflectezi pe cont propriu, să ieşi în oraş, să-i redescoperi pe cei apropiaţi.

Poţi, de asemenea, să te plictiseşti în tihnă, să nu faci nimic. Dar una e să nu faci nimic privind fix spre cutia cu imagini din faţa ta, şi alta e să nu faci nimic dinaintea propriei tale singurătăţi. Nimicul fără televiziune e abisal, policrom, monumental, în vreme ce nimicul trăit dinaintea ecranului e vid, sau populat de fantasme. În primul caz, te confrunţi cu nimicul tău. În al doilea, cu un nimic străin, fabricat, destinat să provoace uitarea (sterilă) de sine.

O altă consecinţă, esenţială, a anulării televizorului este reorganizarea problematicii zilnice. Faptul de a te decupla de la „actualitatea” calendaristică are un prompt efect eliberator. Interogativitatea proprie se reorientează, se recalibrează, se redistribuie după cu totul alte ierarhii.

Începi să simţi că există lucruri mai importante decît furiile lui Vadim Tudor, decît relaţiile Orban-Tăriceanu, şi chiar decît conflictele dintre preşedinte şi premier, dintre preşedinte şi parlament, dintre PNL şi PDL etc.

Există întrebări mai acute şi mai urgente decît cele pe care le pun, seară de seară, analiştii, moderatorii, diverşi gazetari tragici şi comici, diverse domnişoare mondene. Fără agitaţia televizuală, cerul devine mai înalt, zgomotul lumii – mai subtil, viaţa – mai limpede. Treci într-un alt univers, mai misterios şi totodată mai simplu decît universul tapajului mediatic.

Nu cred în utopii. Ştiu că televizorul nu va mai dispărea niciodată dintre noi. Că eu însumi îi voi rămîne, pînă la un punct, prizonier. Propun doar mici cure de dezintoxicare.

Anunțuri

11 Responses to Televizorul spala creierul „activ si eficient”

  1. kalinikos spune:

    cu lasatul de televizor este ca si cu lasatul de fumat: daca nu te lasi dintr-o data nu te mai lasi niciodata

  2. RV spune:

    Te cred, dar…
    E boala acestui secol…
    Asta ii vorbesc si fiului…

  3. geomarz spune:

    La fel şi vizitarea diferitelor bloguri !!!!

  4. Simon Starr spune:

    Cred ca te inseli. Mie imi place foarte mult sa privesc la televizor si nu vad nimic rau in asta. Avand o cariera in show-biz stiu ca oamenii din spate sunt foarte buni si dau publicului exact ce cere. Dupa cate vad ai barba si esti preot. Dar asta nu e important, important e ca daca dai slujbe nu le priveste nimeni si nu poti sa le intrerupi cu reclame. Asa emisiuni bune sunt putine, dar si din alea oamenii pot sa invete sa se descurce sa devina mai buni si sa depaseasca.
    Daca ai un proiect de emisiune contacteaza-ma la adresa din comentariu si cunosc niste persoane si poate te pot ajuta.

  5. andutza spune:

    „Nu cred în utopii. Ştiu că televizorul nu va mai dispărea niciodată dintre noi. Că eu însumi îi voi rămîne, pînă la un punct, prizonier. Propun doar mici cure de dezintoxicare.”-pentru Simon Starr.
    Perfect adevarat articolul!! Din experienta!! 🙂

  6. blogideologic spune:

    Despre Andrei Pleşu cunoaştem că este un filosof român format la Şcoala de la Păltiniş a marelui Constantin Noica. Iar despre televiziune lucruri inteligente au mai spus Teilhard de Chardin, Marshall McLuhan şi Jean Baudrillard. Mediile de comunicare electronice, –aici şi televiziunea–, erau prezentate de Marshall McLuhan drept revenirea la “gura satului”, la modul ontologic colectiv de percepere şi prezentare a lumii. Ubicuitatea manifestă a mediilor de comunicare electronice ducea la emergenţa „satului global”, formula-i celebră. Opera lui Marshall McLuhan este relevantă mai ales prin tentativa de normare a eticii mijloacelor de comunicaţie electronice. Marshall McLuhan a fost influenţat de filosoful iezuit Pierre Teilhard de Chardin, acela care gândea că utilizarea electronicii de către om preia, extinde, şi amplifică impulsurile electrice neuronale din creier. În istoria Teoriei culturale, de la McLuhan a rămas faimosul dicton “Mediul este mesajul”. O expresie extremă. Ea identificã “forma” cu ”fondul”, şi ne aminteşte, –antinomic–, formula “Forma fără fond”. Marshall McLuhan se referea atunci la explozia informaţională adusă de televiziune, cu audienţa sa largă, pe care Jean Baudrillard o va numi Agora catodică, expandată apoi în realitatea virtuală sci- fi din filmelor fraţilor Wachowski. Eseul domnului Andrei Pleşu este şi el tentativă de normare a eticii mijloacelor de comunicaţie electronice.

  7. Vasilica spune:

    Televiziunea remodeleaza radical lumea.Lumea cea noua in care omul nu se mai regaseste ,caci si-a pierdut centrul,adica pe Dumnezeu,este o lume care se livreaza hipnotic idolatriei televiziunii.
    Tulburator este faptul ca ,precum dovedesc neuropsihologii Emery si Peper ,plonjarea individului in mediul comunicarii video este similara intrarii intr-o stare semi-hipnotica.Efectul subliminal al tv explica de ce oamenii nu pot intelege ca prin simpla vizionare poate sa le fie inraurita intr-o masura definitorie existenta.

  8. Paul Slayer spune:

    Gasesc excelenta alegerea acestui articol pentru discutia de fata. Problema mare cu televiziunea este extremismul diferitelor pozitii. Ori e „foarte buna”, ori „diabolica” – excese care nu duc nicaieri. Televiziunea e un instrument ce poate fi folosit spre bine sau spre rau. Din pacate, noi o folosim – adica abuzam de ea – spre rau. Cred ca trebuie sa ne uitam la parintele Arsenie Papacioc, care are televizor in chilie, si care spune raspicat: „Daca pe vremea Sfantului Apostol Pavel ar fi existat televizor, probabil ca el s-ar fi folosit de El spre a-L marturisi pe Hristos”. Daca ne-am uita la tv o ora pe saptamana, de pilda, si la lucruri ce ne pot zidi, discutia n-ar mai exista.

  9. geomarz spune:

    @ Simon Starr
    „Avand o cariera in show-biz stiu ca oamenii din spate sunt foarte buni si dau publicului exact ce cere”.

    Intrebarea mea naiva este: De unde pisicii mamei sale stii domniia ta ce cere publicul ?!
    Ca numai ineptii si imbecilitati receptionezi cu TOATE posturile de TV inclisiv cel finantat de NOI prin abonamente.
    Daca ar sughita fiecare pe rind toti cei care se ocupa cu „show – biz” de fiecaer data cand le este adresata o injuratura, ati ajunge cu totii casectici si ati muri rapid. Ceea ce va si urez sa se intimple neintirziat. Poate asa o sa se mai poata vedea si ceva interesant pe micile ecrane.

  10. kalinikos spune:

    pacatul este ca sustinem din banii nostri, din munca noastra propria indracire, ma refer la dependenta de stri=barfe, de filme, de telenovele, ca substitut la virtute, ajungandu-se la un adevarat „cult tv”cu idolii lui cu tot, transformandu-ne si noi in idoli… e o formidabila latire a raului de neimaginat altadata si cand te gandesti ca toata aceasta „minune” tine atat cat aparatul este alimentat cu curent, vorba Parintelui Rafail „totul se termina atunci cand scoti stecherul din priza”… sa ne gandim la deruta din N-E SUA acum cativa ani cu pana de curent…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: